LECTURĂ
Trăim într-o lume plină de sentimente de Mihai Ivașcu E frumos pe bancă în Cișmigiu. Un copil aruncă o piatră. Porumbeii fug disperați care încotro... Zâmbesc. Cred că trăim într-o lume plină de sen‑ timente. Acum câteva zile citeam pe net despre răz‑ boiul din Siria. Săracii oameni! Aș vrea să îi ajut, dar... Am închis resemnat calculatorul și am plecat la magazin, să îmi iau ceva de mâncare. Da, eu chiar cred că trăim într-o lume plină de sentimente. Știți, de la o vreme am tot felul de pofte: caju, arahide, pricomigdale, stafide învelite în ciocolată, drajeuri roz. Am auzit că în Etiopia se moare de foame... Nu le pot trimite mâncare, din păcate, sunt prea departe... Tristă soartă! M-am întors de la cum‑ părături prin parcul super aglomerat... Știți, eu de la o vreme, chiar cred că trăim într-o lume plină de... Vouă vă plac câinii? Nici mie. Mușcă. Probabil că la asta s-a gândit și copilul de colo, altminteri n-ar fi avut de ce să-l lovească pe cuțu cu piatra. Doamne! Cățelul lătra nervos... Eu l-am salvat. Pentru că – și e lucru știut – trăim într-o lume...! Și ce bine că... Altminteri, m-aș fi plictisit grozav. Nu mă credeți, foarte bine! Am 5000 de prie‑ teni pe Facebook! Atât de mulți! Iarna trecută am răcit. N-am ieșit din casă. N-am avut cum. Tușeam rău, aveam febră, stăteam în pat, dar am 5000 de prieteni pe Facebook. Credeam că o să-mi fie greu să fac pauză vocală, eu, care am atâția pri‑ eteni virtuali. Însă n-a fost așa. Aproape nu m-a sunat nimeni. Ba nu, mint! Sigur nu m-a sunat nimeni, am verificat acum. Pe undeva e normal, oamenii sunt prea ocupați să trăiască în lumea lor „plină de sentimente”. Atunci, mi s-a făcut cu ade‑ vărat dor să vorbesc... despre Viață. Nu știu dacă ați sesizat, dar parcă nimeni nu mai are timp să-și exprime sentimentele. De exemplu, deunăzi. Cineva pe care nu-l cunoșteam mi-a spus că Mircea pe care îl cunosc i-a trimis un meme
cu inimioare roșii unei fete pe care n-o cunoaște nimeni, dar pe care o știe... toată lumea. De pe Snapchat. Mi s-a părut atât de romantic! Nu, de fapt, mi s-a părut ciudat să crezi că îți place un profil, nu un om viu... dar e și mai ciudat să nu îți dai seama când chiar trebuie să zici: Îmi pare rău!, Mi-e milă!, Mulțumesc!, Te iubesc!, Iartă-mă!. Nu! Astea-s prostii, vorbe în vânt. Gata! Am ajuns la concluzie. Trăim într-o lume plină, plină de sentimente. Da, știu, e concluzia mea favorită. Între timp, porumbeii s-au întors și mănâncă liniștit lângă mine. Ce banal! Ce am scris mai sus este un text ușor incomod, e interpretabil, mi-am dorit să fie așa. E simplist în aparență, dar cred că poate fi provocator. Citi‑ torul poate fi de acord, sau dimpotrivă, se poate regăsi pe alocuri, iar alte părți, nu... Problema reală de la care am plecat este însingurarea, care afectează din ce în ce mai mulți oameni. Mihai Ivașcu (n. 1997) este jurnalist cul‑ tural și poet. Eseul Trăim într-o lume plină de sentimente este un text inedit. 51
