Atributiva

Pentru început

Descoperă!

1. Citește următoarele enunțuri:

A Planul propus de el era foarte bun.

B Planul pe care l-a propus el era foarte bun.

C Planul lui să mergem la teatru era foarte bun. 2. Ce funcție sintactică are cuvântul propus din enunțul A ? 3. Câte propoziții conțin enunțurile B și C ? Care sunt propozițiile subordonate? 4. Propozițiile subordonate din enunțurile B și C corespund, la nivelul frazei, funcției sintactice a adjectivului propus din enunțul A ?

Reține!

Propoziția atributivă reprezintă realizarea propozițională a atributului. Piesa văzută ieri mi-a plăcut. < Piesa 1/ pe care am văzut-o ieri 2/ mi-a plăcut. [Care piesă?] Propoziția atributivă determină: un substantiv: Am citit cartea 1/ despre care mi-ai zis. 2/ un pronume: L-am zărit pe acela, 1/ care m-a ajutat. 2/ un numeral: Al doilea, 1/ care a vorbit, 2/ a plecat deja.1/ Propoziția atributivă este introdusă, de obicei, prin: pronume relative (însoțite sau nu de prepoziții): Piesa 1/ pe care am văzut-o 2/ a fost minunată.1/ adjective pronominale relative: Întrebarea 1/ ce piesă am văzut 2/ m-a surprins.1/ adverbe relative: Va veni curând ziua 1/ când vom fi pe scenă. 2/ conjuncții subordonatoare: că, să, ca... să, dacă (de): Faptul 1/ că mi-a explicat 2/ m-a ajutat.1/

Observă!

1. Atributiva stă după regentă sau este intercalată în regentă. a) Am vizitat locul unde am învățat. b) Locul 1/ unde m-am învățat 2/ nu este departe.1/ 2. Pronumele și adjectivele pronominale relative și adverbele relative au dublu rol: sunt elemente de relație în frază, dar au și funcție sintactică în propoziția pe care o introduc.

Actorul 1/ care ne-a dat un autograf 2/ este celebru.1/ care = pronume relativ, funcție sintactică de subiect în propoziția 2. 3. Atributiva se desparte prin virgulă sau prin linie de pauză de propoziția regentă dacă informația pe care o conține are un caracter suplimentar: a) Am ascultat un singur cânteccare are ritm. b) Am ascultat un singur cântec, care are ritm.

Activități

1. Transcrie, din enunțurile de mai jos, atributivele, indicând elementele de relație prin care sunt introduse. Primul exercițiu a fost rezolvat ca model. a) PROFESORUL: [...] Aventura asta ridicolă, care se numește viața noastră, se repetă altfel, de la început, sub același cer, dar cu alt noroc. (Mihail Sebastian, Steaua fără nume)

Rezolvare:

care se numește viața noastră = propoziție atributivă, introdusă de pronumele relativ care. b) SPIRACHE: [...] Familia și liniștea în casă sunt cele mai bune lucruri pe care le-a lăsat

Dumnezeu pe pământ. (Tudor Mușatescu, Titanic Vals) c) MARGARETA: Chiar și cei mai nenorociți cerșetori au momente când nu primesc anumite pomeni... azvârlite în silă, de nevoie. (Alexandru Kirițescu, Gaițele) 2. Construiește o frază care să conțină o atributivă introdusă prin: a) adjectiv pronominal relativ; b) conjuncție subordonatoare. 3. Transcrie enunțurile pe caiet, corectând greșelile din atributive. a) Am discutat despre vedeta a cărei cântec l-am ascultat ieri. b) El este un colecționar care are mai multe albume vechi care vrea să le vândă. c) Artista care ți-am zis, va veni să cânte în România. d) Problema care coleg să îi ia un interviu nu a fost rezolvată. 4. Transformă atributele subliniate din enunțurile următoare în atributive. Primul exercițiu a fost rezolvat ca model. a) Melodia lansată în acel an a avut succes. Rezolvare: Melodia care a fost lansată în acel an a avut succes. b) Nu am aflat titlul cântecului interpretat de ea. c) Al treilea sosit nu a mai avut loc în sala de spectacol. 5. Completează enunțurile cu atributive: a) Ideea că … mi s-a părut foarte bună. b) Nu ne-a răspuns la întrebarea dacă … .

Evaluare

1. Transcrie, pe caiet, propoziția atributivă, indicând cuvântul determinat din propoziția regentă.

NICHITA: Dacă vrei, pot să-ți spun și școala unde a învățat – la cincisprezece ani aveam ochiul mai ager ca acum [...]. (George Ciprian, Omul cu mârțoaga) 2. Construiește o frază care să conțină o atributivă introdusă prin: a) pronume relativ; b) adverb relativ.