de Mihail Sadoveanu

TEXTUL B

Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă

de Mihail Sadoveanu

Boierii soseau la divan1, cei mai mulți călări.

Cei dintâi, înaintea tuturora, se înfățișase Sandu Buhuș, hatmanul2. Cum descălecase, trimisese cuvânt de veste grabnică lui Vodă și Măria Sa îl și primise, în chilia lui de taină, lângă divanul cel mic.

Buhuș era cărunt, mai înalt decât Domnul și tot așa de gros. Avea ochii bulbucați și vorbirea repezită.

Duca‑Vodă îl cercetă ager, înțelese că hatma‑ nul Sandu plesnește de‑o veste deosebită, deci s‑a petrecut ceva peste noapte în țara Moldovei. Voi să‑și cuprindă barba, căutând ori așteptând cele dintâi vorbe [...]. — Ce ai a‑mi spune, dumneata hatmane? întreabă Domnitorul, încruntând puțin sprân‑ ceana și micșorându‑și privirile. Nu cumva s‑a întâmplat ceva acelui sol de la Franțuz, pe care‑l așteptăm? Ar fi într‑adevăr lucru urât asta. — Măria Ta, nu numai urât, ci și păgubitor pentru noi [...]. — Prin Săbăoani cum a trecut? — Putea trece, însă n‑a trecut. Turculeț, care‑l întovărășește, a înțeles se vede că este ceva îna‑ intea lor; ș‑au ocolit. Acel Turculeț este vrednic oștean și eu l‑aș dori în slujba Măriei Tale. — Bine, om vedea. [...] — În privința franțuzului nu‑i un ceas de când am primit răspuns printr‑un călăraș3 al lui Turcu‑ leț, că ei au pălit4 pe la Târgul‑Frumos. Au mas5 acolo într‑un sat, înaintea amiezii au să intre în Iași – aducând pe sol în bună stare la scaunul Măriei Tale. Cu dânșii vine și Alecu Ruset beizade6 . — Cum? Am auzit bine? tresări Domnul, fulge‑ rând cu ochii în lături. Dar hatmanul nu‑și slobo‑ zea nici acum vestea. [...] — Da; am cercetat pe om. Vine pân‑aici din pri‑ etenie pentru franțuz. Ar fi cunoscând pe popă de mult; și vorbesc ei [...] pe limba latinească. Dar de la Alecu Ruset supărare nu mai putem avea, Măria Ta. Și dinspre partea astea sunt bune toate, Măria Ta. — Hm! cu acel nebun mai am eu și altele. Să‑l poftești să se înfățișeze aici, la porunca mea. — Va veni, Măria Ta, să n‑ai grijă. [...] — Măria Ta, am a‑ți pune la picioare alte vești [...]. — Ce vești? [...] — Măria Ta, orheienii și lăpușnenii7 umblă să se burzuluiască8 iar. — Ha! Vor să‑i mănânce iar corbii și viermii? [...] — Măria Ta, răspunse bătrânul hatman, am zis că au de gând. De la sfat și vorbă până la faptă –mai este cale.

1 divan (s. n.) – (în context) adunare, ședință a Sfatului Dom‑ nesc (consiliu format din reprezentații marii boierimi). 2 hatman (s. m.) – (în Moldova) boier care avea comanda întregii oștiri. 3 călăraș (s. m.) – călăreț. 4 a păli (vb.) – (în context) a se abate. 5 a mânea (vb., particpiu: mas) – a petrece undeva noaptea, a rămâne, a poposi, a dormi undeva peste noapte. 6 beizade (s. f.) – (cuvânt învechit) fiu de domn, principe. 7 orheieni și lăpușneni – (în context) boieri moldoveni din Orhei și din Lăpușna (azi, localități din Republica Moldova). 8 a se burzului (vb.) – (în context) (se) răscula, a (se) răzvrăti. Mihail Sadoveanu (1880–1961) a scris nume‑ roase romane istorice, printre acestea se numără și Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă, text publicat în anul 1929.