Steaua fără nume, de Mihail Sebastian

Steaua fără nume

Actul II

Acasă, la profesor, în aceeași seară. Interior de celibatar, în provincie. Totul e curat, dar sără‑ căcios, desperecheat. Masă, scaune, un divan. Un raft cu cărți. De altfel, cărți sunt cam peste tot. Pe masă, pe scaune, pe jos. O ușă de intrare în dreapta, planul I. O alta ușă în stânga, planul II. Duce spre o altă încăpere (bucătărie, oficiu, debara). În peretele din fund, fereastră dublă, dând spre o mică grădiniță înspre stradă. La ridicarea cortinei scena e goală. Întuneric. Prin fereastră se vede un cer senin de vară, înstelat.

În depărtare silueta albastră închis a munților.

SCENA III

NECUNOSCUTA: Ascultă... Dă‑mi cartea. Vreau s‑o văd. (Profesorul tace): Nu se poate? Nu vrei? (Profesorul tace): Nici mie? Nu mă cunoști, nu te cunosc [...]

PROFESORUL (o privește un lung moment, în tăcere. Pe urmă, fără grabă, merge spre raftul cu cărți, ia de acolo volumul misterios, se întoarce spre necunoscută, care rămânând pe loc, l-a urmărit tot timpul cu privirea și-i dă cartea, cu un gest simplu).

NECUNOSCUTA (ia cartea, se duce la masă, ia loc pe scaun, deschide cartea, apropie lampa și rămâne câteva clipe aplecată asupra ei, atentă, absorbită. Pe urmă ridicând capul): Nu pricep nimic.

PROFESORUL: Ți‑am spus. E o carte veche. De matematici, de astronomie.

NECUNOSCUTA: Cât de veche?

PROFESORUL: Vreo sută cincizeci de ani.

NECUNOSCUTA (minunându-se): Țț! Țț! o sută cincizeci?

PROFESORUL: Mai mult chiar. (Vine și el lângă masă, întoarce coperta și arată cu degetul.) Upsala, Goteburg, 1763.

NECUNOSCUTA: De asta e așa scumpă?

PROFESORUL (pasionat): Nu e scumpă. E ief‑ tină. Un noroc că am găsit‑o. de Mihail Sebastian

PROFESORUL: De ani de zile o caut, o aștept, o visez. Unde n‑am scris? Pe cine n‑am întrebat? Librari, anticari. De ani de zile strâng bani, pun deoparte, dau lecții, fac economii. [...] (Cu elan): Dar acum o am, o am. O am. Acum pot să verific, pot să știu.

NECUNOSCUTA: Ce să știi?

PROFESORUL (Tace o secundă ezitând).

NECUNOSCUTA: Nu vrei să‑mi spui?

PROFESORUL: Ba da. D‑tale îți spun. Dar n‑ai să spui nimănui?

NECUNOSCUTA: Nimănui. [...].

PROFESORUL (se uită spre ușă, spre fereastră, la stânga, la dreapta, pe urmă cu un fel de teamă, se înclină spre ea și spune în șoaptă): Eu am găsit o stea.

NECUNOSCUTA (după ce l-a privit o secundă drept în ochi): Unde?

PROFESORUL (simplu): În cer.

NECUNOSCUTA (copilărește): Nu te cred.

PROFESORUL: Nu mă crezi? (Ridicând o hârtie de pe biroul lui): Uite‑o.

NECUNOSCUTA: Spuneai că e în cer.

PROFESORUL: Ăsta‑i cerul. [...]

NECUNOSCUTA: Nu spui că ai găsit‑o?

PROFESORUL: Am găsit‑o, dar am găsit‑o aici... pe hârtie.

NECUNOSCUTA: Pe hârtie? Cum pe hârtie?

PROFESORUL: Sigur. Am calculat‑o.

NECUNOSCUTA: Nu înțeleg. PROFESORUL: Ce nu înțelegi?

NECUNOSCUTA: Multe. Dar mai ales nu înțe‑ leg ce legătură are steaua... cu cartea.

PROFESORUL: E un catalog ceresc, un atlas. Catalogul lui Van Mersch.

NECUNOSCUTA: Van Mersch?

PROFESORUL: Steaua mea nu se află pe niciun catalog de stele. Nici Hiparch1, nici Ptolomeu2 , nici Kepler3 ...

NECUNOSCUTA (Arătând spre portretul din perete): Nici el?

PROFESORUL: Nici. Un moment am crezut că Herschel4 – dar nu. La Herschel era o stea dublă. Cu totul altceva. Singurul care ar fi putut, singu‑ rul, era el.

NECUNOSCUTA: De ce?

PROFESORUL: Fiindcă avea destulă îndrăz‑ neală. Eu simt că e ceva adevărat în teoria lui des‑ pre stelele negre.

NECUNOSCUTA: Stelele negre!

PROFESORUL: Astronomii de școală, de uni‑ versitate, își bat joc de el. ÎI numesc, l‑au numit totdeauna diletant5, astrolog... sigur. De îndată ce un om are o viziune mai largă, devine astrolog, șarlatan sau... nebun. [...]

SCENA V

NECUNOSCUTA, PROFESORUL

NECUNOSCUTA (cu un gest viu, arătând pe cer): Dar steaua de‑acolo o cunoști?

PROFESORUL: Unde? Care?

NECUNOSCUTA: O stea mică. De‑asupra Ursei Mari. Lângă a șasea stea din Ursa Mare.

PROFESORUL: La stânga? NECUNOSCUTA: Da. La stânga. PROFESORUL: Ai ochi buni. Te felicit. E Alcor.

NECUNOSCUTA: Alcor?

PROFESORUL: Acolo e și steaua mea... Steaua pe care am găsit‑o eu.

NECUNOSCUTA: Cum o cheamă?

PROFESORUL: Nu știu. Nu i‑am dat încă niciun nume.

NECUNOSCUTA: De ce?

PROFESORUL: Pentru că n‑am găsit un nume potrivit. Trebuie să fie un nume care să meargă împreună cu Alcor, Vega ar fi fost frumos. Alcor și Vega. Îmi trebuie un nume de două silabe... Un nume... [...]

NECUNOSCUTA: Atâția oameni trăiesc fără s‑o vadă.

PROFESORUL: Li se pare că trăiesc. [...]

PROFESORUL: Ești nenorocită în viață? Foarte nenorocită?

NECUNOSCUTA: Nenorocită?... Nu cred. Nu m‑am gândit niciodată.

PROFESORUL: Atunci?

NECUNOSCUTA: Mă plictisesc. Mereu aceiași oameni, aceleași gesturi, aceleași cuvinte. Une‑ ori îmi vine să urlu de plictiseală, de disperare. Pe urmă îmi trece. Uneori îmi vine o poftă nebună să trântesc ușa, să plec, să fug. Pe urmă îmi trece.

PROFESORUL: Totuși, astă‑seară ai fugit.

NECUNOSCUTA: Am mai fugit eu de câteva ori... Dar m‑am întors.

PROFESORUL: Te vei întoarce și de astă dată.

NECUNOSCUTA: Da... poate... dar cel puțin de astă dată am văzut ceva nou. (Se întoarce la fereastră): Ursa Mare.

PROFESORUL: Ai dreptate. Ursa Mare e tot‑ deauna nouă.

NECUNOSCUTA: Chiar și pentru d‑ta care o cunoști așa de bine?

1 Hipparchus (190 î.Hr. – 120 î.Hr.) – astronom antic. 2 Ptolomeu (circa 87 d.Hr. – 165 d.Hr.) – astronom, matematician, fizician și filosof antic. 3 Johannes Kepler (1571–1630) – astonom și matematician, a formulat legile mișcării planetelor (Legile lui Kepler). 4 Frederick William Herschel (1738–1822) – astronom; cu ajutorul telescopului său, în 1781, descoperă planeta Uranus. 5 diletant (s. m.) – persoană care manifestă preocupări într‑un domeniu fără a avea pregătirea profesională corespunzătoare.

PROFESORUL: Chiar și pentru mine... Sunt seri când e rece, depărtată, indiferentă... Și atunci parcă simt toată umilința, toată dizgrația de a locui pe o biată planetă mizerabilă, pe lângă care marile stele trec fără s‑o vadă.

NECUNOSCUTA: Fără s‑o vadă?

PROFESORUL: Dar sunt alte seri, când o simt aici la fereastră, vie, protectoare, atentă, așa de atentă, încât dacă aș striga mi se pare că m‑ar auzi.

NECUNOSCUTA: Ar trebui să încerci... Cine știe?

PROFESORUL: Sunt seri când tot cerul mi se pare pustiu, cu stele reci, moarte, într‑un univers absurd, în care numai noi în marea noastră singu‑ rătate, ne zbatem pe o planetă de provincie, ca într‑un târg în care nu curge apă, nu arde lumina și unde nu opresc trenurile rapide... Dar sunt seri când tot cerul foșnește de viață... când pe ultima stea, dacă asculți bine, auzi cum freamătă păduri și oceane – fantastice păduri și fantastice oceane –, seri în care tot cerul e plin de semne și de chemări, ca și cum după o planetă pe alta, de pe o stea pe alta, ființe care nu s‑au văzut nicio‑ dată, se caută, se presimt, se cheamă...

NECUNOSCUTA (încet, cu teamă): Și se găsesc?

PROFESORUL: Niciodată.

NECUNOSCUTA: De ce?

PROFESORUL: Pentru că nimeni n‑a trecut niciodată de pe o stea pe alta. Pentru că nicio stea nu se abate niciodată din drumul ei.

NECUNOSCUTA: E păcat. E trist.

PROFESORUL: E puțin trist. Dar e frumos. Cel puțin știi că nu ești singur sub bolta asta imensă, că undeva, în altă lume, în altă constelație... în Ursa Mare sau pe Steaua Polară sau pe Vega...

NECUNOSCUTA: Sau pe steaua d‑tale fără nume.

PROFESORUL: Da... Sau pe steaua mea fără nume... Aventura asta ridicolă, care se numește viața noastră, se repetă altfel, de la început, sub același cer, dar cu alt noroc. Poate că acolo tot ce aici e greoi și apăsător, devine ușor, tot ce aici e întunecat și opac, devine luminos și transparent. Tot ce încercăm fără să izbutim nici pe jumă‑ tate – gesturile noastre zadarnice, visele noas‑ tre căzute –, tot ce am fi vrut să cutezăm și n‑am cutezat, să iubim și n‑am iubit, tot, tot se împli‑ nește, se simplifică, se împarte.

NECUNOSCUTA: Crezi... crezi că sunt și acolo oameni... Oameni ca noi.

PROFESORUL: Oameni, nu știu. Ca noi, nu cred. Dar poate ființe mai ușoare... mai lumi‑ noase... mai plutitoare... (Cu o schimbare de ton, privind-o): Când te‑am văzut astăzi, seara, intrând acolo, în gara aceea afumată, când te‑am văzut, albă, limpede, strălucitoare..., am crezut o clipă că vii din altă lume.

NECUNOSCUTA: Poate că viu din altă lume.

PROFESORUL: Nu... nu...

NECUNOSCUTA: De unde știi?...

PROFESORUL: Pentru că nicio stea nu se abate, nu se oprește niciodată din drumul ei.

NECUNOSCUTA: Eu sunt o stea care se oprește [...]

PROFESORUL: Cum te cheamă.

NECUNOSCUTA: Mona.

PROFESORUL: Mona! Ce nume frumos. Parcă ar fi un nume de stea... (Străbătut de un gând revelator): Dar e un nume de stea, Alcor și... Mona.

Mihail Sebastian (1907–1944) a fost un autor de texte narative și dramatice. Piesa Steaua fără nume a fost publicată în anul 1942, iar premiera a avut loc în 1945.

Activități

1. Notează câte un sinonim potrivit pentru sensul cuvintelor subliniate din următoarele secvențe: a) Ești nenorocită în viață?; b) Fiindcă avea destulă îndrăzneală. 2. Selectează din Scena III o pereche de antonime. 3. Alcătuiește un enunț cu omonimul cuvântului subliniat din secvențele: a) (Cu elan): Dar acum o am, o am. b) Spuneai că e în cer. 4. Indică, prin două enunțuri, polisemia cuvântului stea. 5. Identifică figurile de stil din următoarele secvențe: a) PROFESORUL: Când te-am văzut astăzi seara, intrând acolo, în gara aceea afumată, când te-am văzut, albă, limpede, strălucitoare…, am crezut o clipă că vii din altă lume. b) NECUNOSCUTA: Eu sunt o stea care se oprește. [...] 6. Formulează, în câte un enunț, două idei principale/secundare din textul dat. 7. Precizează, într‑un enunț, motivul pentru care Profesorul își cumpărase o carte de astronomie veche. 8. Completează enunțurile cu exemple din text.

Indicațiile scenice se referă la jocul actorilor, de exemplu, … sau oferă informații despre decorul în care are loc schimbul de replici, de exemplu, … . 9. Asociază personajele cu trăsăturile de caracter din lista de mai jos. Justifică‑ți alegerea cu un citat relevant din textul dat. Primul exercițiu a fost rezolvat ca model.

Personaje: Profesorul, Necunoscuta

Trăsături de caracter: inteligență, perseverență, curiozitate, onestitate, prudență. Rezolvare: Necunoscuta – curiozitate; exemplu din text: Cât de veche? 10. Ilustrează două mijloace de caracterizare a personajului Profesorul, valorificând textul dat.

Evaluare

1. Prezintă, în 30‑50 de cuvinte, semnificația secvenței: De îndată ce un om are o viziune mai largă, devine astrolog, șarlatan sau... nebun. 2. Redactează o compunere, de minimum 150 de cuvinte, în care să motivezi apartenența la genul dramatic a textului dat.

În compunerea ta, trebuie: să precizezi patru trăsături ale genului dramatic; să prezinți detaliat două trăsături ale genului dramatic, valorificând fragmentul dat; să respecți structura specifică tipului de compunere cerut; să ai obligatoriu numărul minim de cuvinte precizat.

Dincolo de text

Joc de rol

– Proiect de grup –

1 ORGANIZAREA Formează o echipă alături de alți 3‑4 colegi. Alegeți împreună: – un personaj (din literatura română sau din cea universală); – un loc cunoscut de toți membrii echipei; – un obiect care să se afle în clasă în momentul în care realizați activitatea.

2 MUNCA ÎN ECHIPĂ

Alcătuiți împreună un dialog care să includă elementele stabilite deja: personajul, locul și obiectul.

Dialogul vostru trebuie să trans‑ mită mesajul:

Secretul succesului este perseverența! De exemplu, echipa care a ales Harry Potter, curtea școlii și un ghiozdan, poate imagina un dialog între Harry Potter, care își caută ghiozdanul pier‑ dut, și mai mulți elevi care se află în curtea școlii. Pentru că a perseverat cu întrebările, personajul își recupe‑ rează obiectul pierdut.

3 PREZENTAREA Interpretați dialogul vostru în fața clasei. Folosiți comunicarea ver‑ bală/nonverbală/paraverbală adec‑ vată pentru a transmite mesajul. Prezentarea voastră poate fi înso‑ țită de elemente audiovizuale, folosind noile tehnologii.

DEZBATEREA

După prezentări, discutați despre importanța perseverenței în asi‑ gurarea succesului. Folosiți drept exemple situațiile pe care le‑ați prezentat în dialogurile voastre, dar și textul‑suport Steaua fără nume, de Mihail Sebastian.

5 EVALUAREA La sfârșitul prezentărilor, eviden‑ țiază echipele care au avut dialo‑ guri clare și corecte din punct de vedere gramatical, respectând normele limbii literare. Notează pe caiet ideile care ți s‑au părut interesante.