LECTURĂ
Tranzacția de Ion Hobana — Îți mai aduci aminte de texanul care voia să implanteze o civilizație sinergetică1 pe Marte? Era prin 1985... Steel râse scurt, râsul lui semănând cu nechezatul unui armăsar cinic: — Dacă ar fi avut tot atâta minte câtă avere moștenise, n-ar fi mizat pe o planetă moartă... și săracă. — Spre deosebire de Vonda, reluă Harvey. Cu toate că, la prima vedere... Prin pereții transparenți ai vombului, solul vondian arăta într-adevăr uscat și zbârcit ca obra‑ zul bătrânei din tribul sioux în fața căreia Harvey întârziase cândva, în muzeul figurilor de ceară. Un labirint de movile și gropi cu malurile abrupte. O singură culoare stăpânind peisajul: roșul rugi‑ niu, ca sângele închegat pe lama unui cuțit. Însoțitorul lor, o ființă acoperită cu păr, cu ochii fixați în vârful unor tije cărnoase mobile, apăsă clapa traducătorului portativ2 și începu să vorbească fără să-și miște buzele subțiri. — Legendele noastre vorbesc despre vâr‑ sta de aur a planetei, când toate aceste întin‑ deri erau roditoare... Dar Vonda va cunoaște o nouă vârstă de aur! Pe nesimțite, vombul ajunse la marginea deșertului și plana acum deasupra unei păduri tinere. La fiecare adiere, șerpi de foc unduiau în frunziș. Harvey suspină și Steel îl privi, fără să înțeleagă, lipindu-și din nou fruntea de carlinga străvezie. Părea copleșit de frumusețea pădu‑ rii, dar ochii lui căutau să străbată dincolo de bariera vegetală, sub crusta roșietică a planetei Acolo se aflau uriașele zăcăminte de vondium. Însoțitorul vorbi din nou (vorbi?): — Trebuie să ne întoarcem! Curând va cădea întunericul. Vombul trecu iar peste întinderea lipsită de viață. Nu ajunseseră la poarta Marelui Oraș, când 1 2
soarele se prăbuși la orizont. În aceeași clipă, pe cerul negru se iviră flăcările înghețate ale stelelor, așezate altfel decât erau obișnuiți să le vadă de pe Pământ. Numai Calea Laptelui era la locul ei, dar mult mai strălucitoare, ca o punte de cleștar unind țărmurile iluzorii ale oceanului cosmic. Jos se aprinseră câteva lumini. Coborâră și poarta se închise în urma lor, apărându-i pe locuitorii Marelui Oraș de frigul de la suprafață. Vombul se așeză lin pe una dintre benzile fosfo‑ rescente, oprindu-și lunecarea vertiginoasă în fața casei care-i găzduia pe cei doi pământeni. — Pe mâine, rosti însoțitorul și întinse mâna lui flexibilă, într-un gest învățat de la membrii primei expediții terestre. [...] Fiu al unui mare bancher, John Archibald Steel se lansase în afaceri, după absolvirea Uni‑ versității Harvard, cu impetuozitatea brutală a fostului jucător de fotbal american. Destul de abil ca să nu se lase tras pe sfoară, destul de lipsit de scrupule ca să-i înșele pe ceilalți, își investise capitalul în industriile cele mai profi‑ tabile. Nu-i lipsea un grăunte de nebunie, fiind înclinat către acțiuni spectaculoase, către lovi‑ turi de teatru în care să joace rolul principal. Adversarii lui susțineau că explicația trebuie căutată în arborele genealogic al familiei, la rădăcina căruia se afla un anume Richard Steel, zis „Stângaciul”, pirat și traficant de carne vie
sinergetic (adj.) – (în text) care cooperează pentru obținerea unui scop comun. portativ (adj.) – (în text) ușor de purtat sau de transportat; portabil, transportabil.
29
