Lungul poem despre care se spune că a transformat realmente uzul limbii ruse a fost pus sub lupa cenzurii chiar şi în varianta adaptată pentru scenă. Anton Rubinştein, muzicianul care a fondat conservatorul din Sankt-Peterburg a încercat adaptarea Demonului într-un spectacol de operă, cenzurat la rîndul lui şi considerat un sacrilegiu. Dintre poemele pe care le-a scris, doar un volumaş a apărut în timpul vieţii, urmate de trei volume postume. Primăvara şi Moartea poetului (scrisă după moartea lui Puşkin) sînt două dintre cele mai cunoscute. În scurta lui viaţă a fost un duşman declarat al ţarismului, al asupririi şi nedreptăţii, întreaga lui operă fiind un aspru şi necruţător rechizitoriu la adresa celor care, la adăpostul puterii, erau deasupra legii. Biciuind cu versul lui de fier şi pară viciile societăţii contemporane şi nedreptăţile acesteia, propovăduind iubire şi adevăr, Lermontov şi-a afirmat înalta lui concepţie despre rolul poetului şi poeziei. În timp ce se întorcea din exil, Lermontov moare: îşi pierde viaţa într-un duel. Avea doar 27 de ani. Motivul duelului nu este clar nici pentru cercetători. Mulţi cercetători şi critici literari cred că geniul lui Lermontov este comparabil cu geniul lui Puşkin, iar uneori chiar superior lui.
Medităm, conversăm 1. Enumeraţi principalele etape ale vieţii lui M. I. Lermontov? 2. Care a fost motivul pentru primul şi al doilea exil al poetului? 3. Cum a influenţat formarea creatoare a lui M.I. Lermontov cînd a fost exilat în Caucaz? 4. Cine din scriitorii celebri au fost contemporani ai poetului?
MOARTEA POETULUI O, rege, răzbunare, răzbunare! Îţi cad la picioare. Fii drept şi pedepseşte pe cruntul ucigaş Osînda lui în vremuri viitoare S-arate lumii dreapta-ţi judecată, Să fie-o pildă pentru ticăloşi! Sclav al onoarei, suflet drept, Jignit de clevetiri mărunte, Poetul cu un glonte-n piept Muri plecîndu-şi mîndra frunte!... Ocara lumii şi minciuna L-au supărat, nu l-au supus,
271
