Lectură. Mihail Lermontov. Poetul

Poezia «Moartea poetului» deţine un loc aparte în istoria literaturii ruse. Acesta este cel mai vechi şi cel mai puternic răspuns la moartea lui Puşkin, care exprimă durere fără margini şi indignare civilă a tuturor oamenilor progresivi. Poezia este pătrunsă de sentimente sincere, profunde pentru Puşkin, care anunţă apariţia în literatură a marelui poet.

Medităm, conversăm

1. Ce gînduri şi sentimente v-a trezit poezia «Moartea poetului»? 2. Ce părere aveţi, de ce această operă a fost percepută în anumite circumstanţe ca un apel la revoluţie? 3. În cîte părţi relative se poate împărţi această poezie? Argumentaţi-vă părerea. 4. Datorită căror mijloace artistice M. I. Lermontov atinge o intensitate emoţională sporită? 5. De ce numele lui Puşkin nu este menţionat în textul poeziei? 6. Cum îl caracterizează pe autor această poezie? 7. Care este scopul poetului şi al poeziei în interpretarea poetului?

Sînteţi de acord cu modul lui de a cugeta?

Text pentru rubrica «Lectură individuală»

POETUL

Pumnalul meu luceşte-n podoaba-i aurită, Tăiş fidel şi veşnic treaz; Oţelul lui păstrează, misterios călită, Tăria orientului viteaz. Slujind fără simbrie unui voinic în munte, Prin cîte locuri n-a ajuns! A pus pe multe piepturi duşmane urme crunte Şi multe paloşe-a străpuns. Îşi însoţea stăpînul la luptă cît de grea; Jignit, din teacă se grăbea să iasă. Pe-atunci, o încrustare de preţ i se părea Nevrednică şi ruşinoasă. Un dîrz cazac îl smulse stăpînului răpus La Terek, într-o bătălie. Pe urmă, multă vreme, a stat pe-o masă pus, La un armean, în prăvălie. Zdrobită-i vechea teacă.