Literatura religioasă din sec. XVII

Literatura religioasă din sec. XVII Personalităţi de vază în literatura veche moldovenească. Contribuţia lui Petru Movilă la consolidarea relaţiilor culturale moldo-ucrainene

Transformările pe care le cunoaşte literatura moldovenească din sec. XVII sînt din cele mai esenţiale. Introducerea scrisului în limba moldovenească a dat amploare dezvoltării literare. Literatura moldovenească are la bază literatura comună bizantino-slavă, moştenind tradiţiile şi particularităţile ei fundamentale, păstrînd intact acelaşi caracter de clasă, acelaşi spirit religios predominant. Din acest motiv în literatura sec. XVII fenomenele arhaice se îmbină cu fenomenele noi. Ca şi mai înainte, un rol important continuă să-l deţină literatura religioasă. Această literatuPetru Movilă ră a continuat să formeze baza ideologică a Statului Moldovenesc feudal, susţinînd atît lupta întregului popor împotriva asupritorilor musulmani, cît şi acţiunile întreprinse de autorităţi pentru a slăvi tentativele de penetraţie în ţară a catalocismului şi al calvinismului. O contribuţie imensă la stabilirea şi întărirea relaţilor moldo-ucrainene a fost adusă de eminentul cărturar Petru Movilă (1591–1647). Al patrulea fecior al lui Simion Movilă, principe al Moldovei (1606–1607), Petru Movilă şi-a petrecut adolescenţa şi tinereţea în Polonia, unde a făcut serioase studii în limbile slavonă, greacă, latină. Călugărindu-se, devine în 1627 egumen al celebrei mănăstiri Lavra Pecersika. Afară de tipografi a organizată de dînsul încă de pe cînd era arhimandrit, din iniţiativa şi prin stăruinţele sale a luat fi inţă un colegiu, care s-a transformat în vestita Academie Kievo-Movileană. Petru Movilă a fost şi un Academia Kievo-Movileană

prestigios condeier, semnînd şi unele omilii (predici) şi predoslovii la cărţile tipărite sub îngrijirea lui. Cea mai vestită din scrierile sale este «Mănăstirea ortodoxă». Considerat nu numai exponent al culturii şi literaturii ucrainene de la mijlocul sec. XVII, ci şi al întregii spiritualităţi ortodoxe a răsăritului Europei, mitropolitul Kievului Petru Movilă n-a uitat şi de baştina sa. Pe lîngă considerabilul ajutor acordat la înfi inţarea tiparniţei şi a Academiei slavogreco-latine, în activitatea lui avem şi două compuneri originale, adresate conaţionalilor săi. Prima este o amplă prefaţă în limba slavonă dedicată fratelui său Moise Movilă cu prilejul înscăunării acestuia pe tronul Moldovei, în care îl sfătuie: «pentru libertatea patriei şi a supuşilor tăi să te lupţi bărbăteşte». A doua compunere «moldovenească» e o oraţiune solemnă pe tema vieţii conjugale, rostită în limba maternă şi în poloneză la ofi cierea nunţii fi icii lui Vasile Lupu.

Ilustrul cărturar a fost unul dintre pionerii recunoscuţi ai culturii moldoveneşti din Evul Mediu, unul din promotorii literaturii în limba maternă. Se presupune că s-a născut în preajma anului 1590. Era fi u de răzeşi din Boloteşti, sat din părţile Putnei, şi se numea ca mirean Vasile Moţoc. Doritor de învăţătură, acest fecior de răzeş, în condiţiile existente atunci, nu putea să aspire la o altă carieră, decît la cea clericală. Îl şi vedem călugărit de tînăr la mănăstirea Secu, restabilită şi renovată de Nistor Ureche, tatăl cronicarului Grigore Ureche. A fost ales egumen al mănăstirii la vîrsta de 20 de ani şi reuşise să acumuleze o bogată cultură religioasă, însuşind la perfecţie şi două limbi: slavonă şi greacă. Peste zece ani îl întîlnim ca arhimandrit şi duhovnic al domnitorului Miron Baranovschi. Varlaam cucereşte o mare autoritate printre înaltele feţe bisericeşti şi în 1632 este numit mitropolit al Moldovei, fără să fi fost în prealabil episcop, cum era obiceiul. Pe vremea domniei lui Vasile Lupu devine sfetnic al acestuia şi reuşeşte să-l convingă pe domnitor să realizeze acţiuni culturale: organizarea tiparniţei şi Academiei slavo-greco-latină. Odată cu sfîrşitul domniei lui Vasile Lupu încetează şi activitatea lui Varlaam. Îndeplinindu-şi menirea, se retrage la mănăstirea Secu, unde îşi dă şi obştescul sfîrşit în anul 1657. Preocupat de acţiuni culturale şi bisericeşti, Varlaam nu şi-a neglijat nici talentul de condeier.

VARLAAM (1590-1657)