Varlaam. Cazania

Varlaam a participat la traducerea cărţii «Şapte taine ale bisericii», a scris «Cartea care se cheamă răspunsul împotriva catihismului calvinesc» şi «Paraclisul născătoarei de dumnezeu», care, pe lîngă partea tradusă, conţine 48 de versuri originale, ce prezintă nişte imnuri religioase. Două imnuri religioase originale au fost inserate de Varlaam şi în «Cazania», după partea întîi şi la sfîrşitul cărţii. La începutul ei se află cîteva versuri laice, numite «Stihuri în stema domniei Moldovei», care constituie una din cele dintîi poezii moldoveneşti publicate. «Cazania», prima scriere religioasă tipărită în limba moldovenească, prezintă o voluminoasă culegere de peste o mie de pagini. Partea I cuprinde 74 de predici. În partea a doua intră vieţile sfinţilor, printre care figurează şi cei doi sfinţi legaţi de Moldova: Ioan cel Nou şi Paraschiva. Stilul îngrijit şi cursiv al «Cazaniei», fraza bine închegată, limba mlădioasă şi expresivă se datoresc harului scriitoricesc al lui Varlaam. Spre deosebire de primii traducători ai cărţilor religioase din sec. XVI, «Cazania» este liberă de tipare nefireşti şi calchieri stîngace. Varlaam pare a povesti nişte lucruri văzute şi trăite de el, de aceea naraţiunea este curgătoare, vie şi emotivă. Nu este greu să remarcăm caracterul popular şi oralitatea limbii «Cazaniei». Varlaam scrie în acel grai neaoş, pe care l-a deprins din copilărie în locurile natale. Din tezaurul creaţiei orale a împrumutat variate mijloace expresive, forme poetice, proverbe şi zicători: «Că mulţi sînt chemaţi, iarî puţini-s aleşi», «Ce nu-ţi place ţie, altuia nu face». Nu lipsesc întrebările retorice, repetiţiile şi metaforele. Mai frecvent decît alţi tropi se întîlnesc în «Cazania» comparaţiile. Frecvente sînt în carte şi aforismele: «Puterea gîndului iaste mintea, mintea iaste ochiul sufletului». Portretele unor personaje sînt redate plastic: «faţa lui era veselă şi rumînî de căldura inimii lui». Anume prin limba ei «Cazania» a binemeritat să fie socotită drept un monument de preţ al literaturii moldoveneşti. Varlaam a trăit într-o perioadă crucială pentru cultura noastră medievală si, spre meritul său, a ştiut să răspundă la necesităţile stringente ale timpului.

CAZANIA

(1643) ( Fragmente) Stihuri în stema Domniei Moldovei

Deşi vedzi cîndva sămn groaznic, Să nu te miri,cînd să arăţi putearnic, Că putearnicul putearea-l închipuiaşte Şi slăvitul podoaba-l schizmeaşte. Cap de buîr şi la domnii moldoveneşti, 43

Ca puterea aceii hieri să o socoteşti. De unde mari domni spre laudî şi-au făcut cale, De-acolo şi Vasile-Vodă au ceput lucrurile sale Cu învăţături ce în ţara sa temeliuiaşte.

Cazania lui Varlaam, Iaşi, 1643.

......................................................................... Valuri multe ridicî furtuna pre mare, Mai vrătos gîndul omului întru lucru ce are. Nu arăta grija şi frica începutului, Cît grija şi primejdia svîrşitului. Hiece început de folos nevoinţa-l aratî Iarî svărşitul a tot lucrul ia platî Lăudatî să hie a lui dumnedzău puteare, Carea dupî început au dat şi sfărşire. ● S-a respectat ortografi a originalului.

DOSOFTEI

(1624—1693) Un demn continuator al activităţii culturale şi al operei lui Varlaam a fost învăţatul mitropolit Dosoftei. Cărturarul moldovean s-a născut la 26 octombrie 1624 prin părţile Sucevei, potrivit unor date, într-o familie de mazili, potrivit altor — într-una de negustori. Se mai ştie că se numea ca mirean Dimitrie Bărilă (Barilo). Nu dispunem de date pre-

cise nici despre învăţătura lui. Ierarhul moldovean cunoştea, în afară de limba maternă, greaca, latina, slavona, ebraica, polona, rusa şi ucraineana. Dosoftei îşi continuă preocupările lingvistice şi în vremea călugăriei sale, realizînd primele traduceri de texte religioase şi laice: «Istoriile» lui Herodot, cronograful lui Matei Chigalas ş.a. Talentul său poetic s-a afirmat prin comentarea în 48 de versuri a cărţii «Cuvinte de jele la robie Ierusalimului». Cultura lui solidă l-a ajutat să-şi facă o carieră bisericească: mai întîi episcop, apoi mitropolit al Sucevei. Este întristat de soarta amară a ţării Moldovei. După lupta de la Hotin (1673), Dosoftei îl urmează pe Ştefan Petriceicu în pribejia acestuia, în Polonia. Atunci si tipăreşte el la mănăstirea Unev «Psaltiria în versuri». Revine în ţară după doi ani. Pînă prin anul 1675, Dosoftei ia parte la luptele politice. Avînd de suferit pentru vederile sale, el renunţă la politică şi-şi închină viaţa traducerilor religioase. Din cauza luptelor dintre leşi şi turci pe teritoriul Moldovei, Dosoftei se retrage în Ţara Leşească. Craiul leşesc Ioan Sobeski îi pune la dispoziţie castelul regal din Strii. Mai tîrziu se stabileşte la Julkiev. Mistuit de dorul de ţară, Dosoftei nutrea speranţa că va veni multdorita zi a repatrierii. Pribeagul mitropolit şi mica lui suită, ce l-a urmat în pribejie, o duceau greu pe meleagurile străine. Suferind de lipsuri materiale, bătrîn şi bolnav, dezamăgit în speranţele ce le pusese pe vremuri în poloni, el se stinge din viaţă la 13 decembrie 1693 în oraşul Julkiev. Ultima sa lucrare a fost culegera «Despre prefacerea sfintelor taine». Dosoftei a introdus oficial limba moldovenească în slujba bisericească. Prima operă tradusă integral de Dosoftei este «Psaltiria în versuri». Psaltiria s-a păstrat în două versiuni, confruntarea cărora ne vădeşte migala şi stăruinţa cărturarului moldovean de a-şi desăvîrşi traducerea. Drept model i-a servit lui Dosoftei celebra «Psaltire în versuri»a poetului polon Ivan Kohanovski. Condeierul moldovean a împrumutat de la Kohanovski principiile generale de versificaţie. De sub pana lui Dosoftei ies versuri care se disting prin claritate, pitoresc şi cursitivitate. Dosoftei îi imprimă, pe alocuri, traducerii sale o pronunţată culoare locală. În unii psalmi se face aluzie directă la jugul turcesc, deplînge soarta grea a Ţării Moldovei, care în vremea lui era călcată în picioare, pe rînd, de turci, tătari, leşi:

Ne-au suit păgînii în ceafă Cu rău ce ne fac şi ne cer leafă Unele versuri sînt inspirate din folclorul moldovenesc. Bunăoară, un cunoscut proverb popular apare în versurile psalmului 7: Cine va săpa groapa altuia să-l surpe Singur ş-va cădea-n rîpă şi viaţa s-a rumpe. 45