Lectură. Moliere. Tartuffe

Medităm, conversăm

1. În ce constă subiectul criticii lui Molier în comedia «Burghezul gentilom»? 2. Numiţi trăsăturile fundamentale de caracter ale lui Jurden. 3. Grupaţi personajele comediei după asemănarea comportării şi a trăsăturilor de caracter: Tagma lui Jurden Reprezentanţii poporului

1. 1.

2. 2.

3. 3.

4. În baza textului piesei, numiţi mijloacele prin care Molier obţine efecte comice. 5. Din punct de vedere compoziţional, comedia lui Molier se bazează pe comicul de situaţii, de moravuri şi de caracter. Demonstraţi această particularitate compoziţională, completînd schema. comic de situaţii comic de moravuri comic de caracter

6.Amintiţi-vă principiile clasicismului — curent literar. «Burghezul gentilom» este o operă clasică? Argumentaţi.

Text pentru rubrica «Lectură individuală»

Moliere

TARTUFFE ori IMPOSTORUL Comedie în cinci acte

PERSONAJELE: Doamna Pernelle — mama lui Orgon O r g o n — soţul Elvirei Elmire — soţia lui Damis Damis — fiul lui Orgon Mariane — fiica lui Orgon, îndrăgostită de Valere Valere — tînăr îndrăgostit de Mariane Cleante — cumnatul lui Orgon T a r t u f f e — un făţarnic D o r i n e — camerista lui Mariane Domnull Loyal — executor judiciar Ofiţerul Fl i p o t e — slujnica doamnei Pernelle Acţiunea se petrece la Paris în casa lui Orgon 231

ACTUL ÎNTÎI

SCENA I Doamna Pernelle şi Flipote, servitoarea sa, Elmire, Mariane, Dorine, Damis, Cleante.

Doamna Pernelle Plecăm, Flipote! Hai! N-am ce face-n casa asta. Elmire De-abia v-ajung. Ce e cu graba dumneavoastră?..

Doamna Pernelle Stai bine noră-mea, acolo unde eşti. Să mă petreci degeaba mi te fasoleşti.

Elmire Nu — îndeplinesc decît o datorie sacră. De ce ne părăsiţi, stimată mamăsoacră?

Doamna Pernelle Pentru că-acest cămin îmi e nesuferit, Un pic de-atenţie voi nu mi-aţi oferit Cum vreau să spun ceva, sînt contrazisă-ndată, De-aceea plec de-aici grozav de supărată. Strop de respect n-aveţi, ci doar strigaţi în cor, Ca nişte sărăntoci cerşind lîngă pridvor.

Dorine Dar...

Doamna Pernelle Nu-i, draga mea, pe lumea asta servitoare Atît de-obraznică şi de cicălitoare, Ce-şi bagă nasul peste tot fără de rost.

Damis Dar eu...

Doamna Pernelle Nepoate drag, — eşti un zevzec, un prost. Ţi-o spune-acum bunică-ta. Sărmanul tată, l-am prevenit din timp şi nu numai o dată Că creşti un pierde-vară de prostie plin Ce-o să-i aducă numai neplăceri şi chin. Mariane

Eu cred...

Doamna Pernelle A! Soră-ta ce se preface sfîntă Şi pare-atît de liniştită şi de blîndă! Vicleană însă-i tihna apelor din lac Precis că şi în tine zace-ascuns un drac.

Elmire Dar, mamă...

Doamna Pernelle Spusa mea obidă grea îţi pare, Deşi cum te comporţi e o ruşine mare. Ai trebui să fii drept pildă tuturor, Cum le fusese răposata maica lor. Risipa ce o faci mîinia mi-o stîrneşte, Mereu văzîndu-te-mbrăcată-mpărăteşte. De vrei numaidecît bărbatului să-i placi, Cu-atîta lux pompos nu trebuie să te-mbraci. Cleante Şi totuşi, doamnă,... Doamna Pernelle Eu, pe tine, ce-i eşti frate, Te preţuiesc cu mult respect şi bunătate. De-ai fi tu fiul meu, te miri de-ai fi lăsat Să intre-n casa mea un astfel de cumnat, Pentru că-mpărtăşeşti convingeri deşucheate Ce-ar fi păgubitoare pentru-a fi urmate. Ce am pe inimă eu nu ascund nimic, Aşa e felul meu — deschis totul vă zic. Damis Tartuffe s-a aranjat, cum văd eu, foarte bine... Doamna Pernelle El e un sfînt. Să nu-1 asculţi e o ruşine. Şi chiar de faţa mea nu-1 voi lăsa bîrfit De tine, care eşti un prost, un bîiguit. Damis Cum? Eu pe fariseu să-1 las să ne-ndrumeze Ca un despot pe toţi să ne tiranizeze, Iar noi să nu putem să ne distrăm un pic Fără consimţămînt de la acest calic? Dorine Orişice pas ce-1 faci, după a lui morală, Considerat e drept o faptă criminală. Pe toţi îi critică cu-n aer de-nţelept. Doamna Pernelle Ca voi să nu greşiţi vă critică pe drept, Pe-al izbăvirii drum el vrea să vă întoarcă. Ba chiar şi să-1 iubiţi să vă insufle-ncearcă. Damis Bunică dragă, eu sub nici un fel de-aspect Nu pot fi obligat de nimeni să-1 respect. 233

Şi-aş fi un ipocrit de nu v-aş spune-n faţă Că nazurile lui, da! — îmi provoacă greaţă. Dar într-o bună zi, m-aude Dumnezeu, Să ştiţi că am să-1 pun la punct pe fariseu. Dorine Da, e o chestie destul de scandaloasă, Cînd un nepricopsit îţi cade pleaşcă-n casă El ni s-a-nfaţişat, curat un cerşetor, Desculţ şi zdrenţăros, fără de nici un chior Şi-acum, neobrăzat, îşi umflă ţanţoş pieptul Şi-i ia la rost pe toţi, făcîndu-1 pe deşteptul. Doamna Pernelle Nu mă-ndoiesc deloc că mult mai bine-ar fi, Cuvîntului său sfînt de vă v-aţi potrivi. Dorine El sfînt? Cum să trăim în stare să ne-nveţe? Trăsnăi! E un viclean, din cei cu două feţe! Doamna Pernelle Şerpoaica! Dorine Pentru el ori pentru sluga sa, Zălog să las cuvîntul meu n-aş cuteza. Doamna Pernelle Ce fruct e sluga lui s-o ştiu eu n-am de unde, Dar de stăpînul ei cu capul pot răspunde, Îl socotiţi de rău şi ne-ngăduitor, Cînd adevăru-ntreg vi-1 spune tuturor, Păi el pe toţi vrea să vă scape de păcate Şi nu din interes, ci doar din pietate. Dorine O fi! Dar spuneţi-mi, cînd vine cineva De ce se supără pe noi domnia sa? Oare e greu păcat s-aduni în casă lume, Că-i blestemă pe toţi făcînd la gură spume? Dar, dacă vreţi, aflaţi tot dedesubtul lui... (Arătînd-o pe Elmire). Eu cred că pe Madam gelos e dumnealui. Doamna Pernelle Taci! Cîntăreşte-ţi gîndul şi apoi vorbeşte! Nu numai el, ci multă lume vă huleşte. Vizitatori buluc, gîlceava şi frămînt, Rădvane şi căleşti la poartă veşnic stînd, Lachei şi servitori dau buzna cu mulţimea, De zvonuri fel de fel umplînd împrejurimea. Nu-i cine ştie ce că faceţi tămbălău, 234

Doar şoapte umblă-n jur, şi-anume asta-i rău. Cleante Deci aţi fi vrut, Madam, ca toţi de-aici să tacă? Păi viaţa noastră-ar fi prea tristă şi săracă, Dacă ne-am fi plecat urechea la nebuni, Ferindu-ne pe-ascuns de amicii noştri buni. Să presupunem că ne vom feri, vom tace. Dar gura lumii cum să tacă o vom face? De bîrfă nu mai scapi de-aceea, vrei nu vrei, Cu mult mai bine e în seamă să n-o iei, Deci să trăim păstrînd nobleţe sufletească, Lăsîndu-i pe flecari cum vor să ne hulească. Dorine Doamne, oare nu cu debilul ei bărbat, Sînt cei care pe cap ne spală ne-ncetat? Păi numai cei ce-s plini de vicii şi păcate Pe alţii îi bîrfesc cu multă răutate. Dacă observă doar un pic de-ataşament Iscat între doi inşi, că vestea la moment Cu toţii solidari o răspîndesc prin lume Văzută-n felul lor, pe dos întoarsă-anume. Faptele altora cum vor le tîlcuiesc Şi-apoi pe ale lor şi le îndreptăţesc, Pentru ca apăraţi de-o falsă-afinitate Să dea nobil aspect propriilor păcate. Spre alţii abătînd săgeţile în zbor, De gura lumii rea trimise-asupra lor. Doamna Pernelle Cele ce spui acum nu au nici o valoare. Oranta, o ştiu toţi, virtuţi frumoase are. O sfîntă este ea şi, cum o înţeleg, Condamnă cele ce aicea se petrec. (...) Exemplu-i minunat. Da, sfîntă e, fireşte, Şi e adevărat că nu păcătuieşte, Dar că-i aşa cum e, de vină-i vîrsta ei, Căci dacă te-ofileşti eşti sfîntă vrei nu vrei. Atîta cît la trup era atrăgătoare S-a folosit din plin de el cu rîvnă mare. Văzînd apoi că ochii nu-i mai străluceau, Să uite-a hotărît de cei ce-o părăseau Şi a sfinţeniei maramă — potolită A tras-o peste frumuseţea-i ofilită. 235

Aşa-s cochetele ce au îmbătrînit Le este foarte greu, cînd toţi le-au părăsit Şi, văduve aflîndu-se de-acu-nainte, Grăbite sînt să se prefacă-n nişte sfinte. Severitatea lor devine un tipic Ele condamnă totul neiertînd nimic, Şi-i beştelesc pe cei ce-i cred plini de păcate Din zaviste şi niciodată din dreptate, Văzînd că oamenii se-nfruptă din plăceri Pe care nu le mai întorci de-alaltăieri. Doamna Pernelle (Către Elmire.) Dar văd că-ţi place cum ea-şi toarnă tevatura. încearcă, dacă poţi, de-a-ţi mai deschide gura, Că ţi-o închide brusc luîndu-te pe sus. Şi totuşi am şi eu cîteşiceva de spus; Ferice de-al meu fiu, de clipa norocoasă, Cînd pe-acest om cucernic 1-a adus în casă. El e trimis de Ceruri vouă, nişte răi, Să vă întoarcă de pe rătăcite căi Şi trebuie să-1 ascultaţi cuminţi în toate, Căci ştie cum să vă ferească de păcate. Aceste baluri, vizite şi întruniri Nu sînt decît ale Satanei uneltiri Nu mai auzi cuvînt rostit cu pietate, Ci numai cîntece şi glume deşucheate, Şi nu mai scapi de gura lor nevătămat — Te fac cu ou şi-oţet, te iau la scărmănat. Deştept să fie omul — dacă nimereşte Printre nătîngi, nu mai rezistă, se prosteşte, Căci îl bîrfesc cum vor nesinchisiţi deloc. Şi cum mi-a spus mai ieri un doctor teolog,

SCENA II

Cleante, Dorine Cleante Dar eu nu mă grăbesc. Nu vreau şi chiar mă tem mai rău să n-o păţesc Cu cotoroanţa asta. Dorine Ah, ce rău îmi pare, Că dumneaei să ne audă chip nu are. 236

Ţi-ar fi ea arătat ce merită acel Ce doamnele ca ea le porecleşte-astfel. Cleante O, cum s-a-nfuriat de la un fleac stîrnită! Vorbea despre Tartuffe de parc-ar fi vrăjită! Dorine E mult mai ageră decît e fiul ei, Ce umblă hăbăuc de papă-lapte ce-i. La greu dezbin dovadă dînd de cumpătare, El tronul 1-a servit cu multă-ndemînare. Însă de cînd Tartuffe s-a pus pe capul lui, Exact ca un năuc se poartă dumnealui. Şi de atuncea îl tratează ca pe-un frate Mai drag decît i-s rubedeniile toate. La rîndul său Tartuffe 1-a luat drept confident Şi orice pas de-al lui îl îndrumează-atent. Iar el îl tot alintă şi de drag îl cată Mai mult decît pe o amantă răsfăţată. La masă-1 pune primul, foarte bucuros Văzînd că el cît şase -nfulecă vîrtos. Tot ce e mai gustos i-aduce de mîncare, De-1 vede rîgîind îi zice; «Poftă mare!» («Poftă mare!» zice-o slugă.) El e un idol, un erou cum nu mai sînt Şi trebuie să i te-nchini pîn la pămînt, Iar tot ce face fărdecît e o minune Şi-a Domnului poruncă este tot ce spune. T a r t u f f e Văzînd în faţa sa un bîiguit, Cum vrea de nas îl duce pîn-la nesfîrşit. Izvor de pricopseală-i pentru el minciuna, Face ce-i place, ne povăţuieşte-ntruna. Pînă şi sluga lui — un tontălău, un prost — Lecţii ne dă mereu şi tot ne ia la rost, Dă buzna-n casă şi-aruncă pe podele Dantelele, cutiile cu rumenele. De o batistă într-o carte sfîntă dînd, A sfîşiat-o bucăţele declarînd Că noi am săvîrşit păcat grozav de moarte Sclivisituri diavoleşti punînd în carte.