De la popoarele slave de sud ne-au parvenit şi cîteva lucrări filologice. Cea mai veche dintre ele e intitulată «Despre litere» (sec. X), în care se explică originea alfabetului slav. Conţinînd unele rudimentare lucrări astronomice, astrologice, medicale şi de ştiinţe naturale, repertoriul general al literaturii bizantino-slave se termină cu cîteva culegeri juridice. Cele mai vechi coduri slavone, răspîndite la noi, au fost nomocanoanele care, în afară de dreptul canonic, ele au inclus noţiuni din dreptul penal şi din cel civil. Unul din răspînditele nomocanoane modificate a fost «Sintagma». De pe vremea lui Ştefan cel Mare s-au păstrat două manuscrise ale «Sintagmei». Învăţaţii au conchis că ilustrul voievod a tins să impună o unitară legislaţie scrisă în locul disparatelor «obicee ale pămîntului», al «dreptului local», ca astfel să contribuie la terminarea războaielor feudale şi la cimentarea Statului Moldovenesc. (După «Istoria literaturii moldoveneşti».)
Medităm, conversăm 1. De ce istoria literaturii nu ignoră literatura religioasă? 2. Aflaţi, individual, din cîte părţi este alcătuit Vechiul Testament al Bibliei. Ce e hagiografia? Numiţi scrierea artistică ce se bucura de autoritate în Moldova. Din ce cauză biserica a înterzis scrierile apocrife? 3. Relataţi despre activitatea lui G. Ţamblac. 4. În ce constă importanţa lucrării hagiografice «Viaţa sfîntului Ioan cel Nou»? 5. Enumeraţi romanele populare ce erau răspîndite pe teritoriul Moldovei. Care au fost concluziile învăţătorilor în privinţa nomocanonului «Sintagma», folosit de Ştefan cel Mare? 6. Citiţi şi studiaţi atent pagina 49-56 din «Istoria literaturii moldoveneşti», vol I (E. Levit, redactor responsabil) şi prezentaţi clasei informaţii suplimentare cu privire la literatura religioasă.
Cronografia oficială moldo-slavonă (sec. XV-XVI) Iniţiată la curtea lui Ştefan cel Mare în cea de-a două jumătate a sec. XV, cronografia moldo-slavonă are un caracter oficial atît prin mesajul ideologic şi tendiţele-i politice — justificarea politicii de consolidare a cronografiei feu dale autocrate, cît şi prin forma ei slavonă — limba bisericii, a cancelariei domneşti şi a literaturii din perioada dată.
27
