niştilor italieni pentru valorile clasice ale Romei antice, imitarea şi valorificarea lor au determinat şi încercările de a reînvia tradiţia marilor epopei antice. Personalitate reprezentativă pentru începuturile umanismului renascentist, fervent admirator al antichităţii latine, descoperitor al unor manuscrise cu discursuri de Cicero, partizan al restaurării republicii romane, autor de opere în limba latină, F. Petrarca a fost unul dintre cei mai mari poeţi italieni, fapt recunoscut încă din timpul vieţii, cînd a primit la Roma, pe Capitoliu, cununa de lauri. Petrarca nu a avut o puternică vocaţie politică, adevărata sa vocaţia fiind creaţia. Ultimii ani i-a petrecut retras în Padova, Veneţia la o vilă din Arqua. Aici îşi sfîrşeşte zilele pe 18 iulie 1374. A fost înmormîntat în curtea casei parohiale din localitate, mai tîrziu osemintele sale au fost transferate într-un cavou de marmoră alaturi de biserică.
Medităm, conversăm 1. În ce perioadă a vieţii sale Francesco Petrarca a hotărît să se dedice activităţii de cărturar şi literaturii? 2. Prin ce se explică tendinţa poetului de a călători şi de a-şi schimba locurile de trai? 3. Caracterizaţi succint genurile literare de bază în care s-a evidenţiat Petrarca. 4. Ce importanţă a avut Petrarca pentru evoluţia poeziei europene moderne?
Sonetul CXXXII De nu-i iubire focul meu, ce este? Iar dacă da, ce-s flăcările-i oare? De-i rău-n ea, cum de-i alinătoare? De ce, de-i bună, mi-e durere peste? De-i bucurie-n chin, de ce proteste? Dacă n-o vreau, de ce suspin cu-ardoare? Tu moarte vie, lung ispititoare, Cum de înfrîngi puterile-mi celeste? Ci nici la voia-ţi n-aş putea rămîne. Bătut de vînt spre-adîncul ce mă-mbie Plutesc pe-o luntre şi supus durerii
A. Bronzino. Portretul Laurei Battiferri
Păcatele îmi port ca pe-o stihie Nemaiştiind de mi-au rămas stăpîne: Sînt rug în iarnă, sloi în miezul verii. (Traducere de O. Boeriu)
214
