acţiunilor eroilor. Poetul popular, alegînd frunza de bujor, de alună, a exprimat tinereţea haiducului, căci aceşti luptători, cum spunea V. Alecsandri, «sînt nalţi ca bradul, tari ca stejarul şi rumeni ca bujorul». O trăsătură specifică speciei populare sînt diminutivele: voinicel, şoimuleţ, sprintenel. La redarea figurii haiducului autorul anonim foloseşte portretul. La desfăşurarea evenimentelor, zugrăvirea personajelor contribuie şi figurile de stil: epitetul (dalb, paloş, masă mîndră), comparaţia (Rămîneţi în veselie/Ca Codreanu-n haiducie), hiperbola. În baladă este folosit dialogul. Dialogul dintre poteră şi Codreanu exprimă mîndria, voinicia şi dărnicia haiducului. Întîlnim în baladă un şir de arhaisme: arnăut, baltag, chebă, iatagan ş.a. Rima, de cele mai multe ori, în poezia populară este împerecheată: frăţior-picior; osteneşte-găseşte; mocăneascăţurcănească ş.a. Evocînd lupta împotriva exploatatorilor, poporul a evidenţiat victoria binelui asupra răului, a promovat ideea că duşmanul nu e în stare să omoare răzbunătorii poporului.
Medităm, conversăm 1. Ce perioadă din istoria poporului moldovenesc este zugrăvită în baladă? 2. Vorbiţi despre compoziţia baladei «Codreanu». 3. Expuneţi conţinutul baladei după un plan întocmit. 4. Exemplificaţi, folosind textul baladei, mijloacele artistice de exprimare artistică. 5. Realizaţi textul unei compuneri cu tema: «Haiducul Codreanu — ocrotitorul celor săraci».
Genul epic. Balada populară. Naraţiunea Genul epic cuprinde opere artistice narative, în care autorul oglindeşte viaţa omului, comportarea, atitudinea şi sentimentele sale faţă de diferite întîmplări, fenomene, oameni ş.a. În operele genului epic faptele, caracterele şi sentimentele personajelor sînt redate cu ajutorul povestirii. Evenimentele şi întîmplările reflectate în operele epice pot fi reale sau create de imaginaţia scriitorului. Spre exemplu, povestea «Ivan Turbincă» de I. Creangă şi povestirea «Mormîntul frăţesc» de Em. Bucov fac parte din genul epic. În ambele lucrări sînt prezentate diferite evenimente, sînt descrise caracterele şi relaţiile dintre ele, însă prima reprezintă eroi şi fapte fantastice, pe cînd a doua — oameni şi evenimente reale. De obicei, modul de prezentare artistică, în operele epice, este naraţiunea, descrierea, monologul, dialogul. Genul epic cuprinde următoarele specii: romanul, nuvela, povestirea, schiţa, legenda, basmul, fabula, poemul, snoava ş.a.
19
