Medităm, conversăm 1. Povestiţi scurtele date biografice despre P. Cărare? 2. Cum şi-a manifestat scriitorul curajul civic? 3. Enumeraţi cîteva volume, semnate de P. Cărare. 4. Citiţi de sine stătător ziarul «Lucefărul» №31, 2017, pag. 4 şi prezentaţi un referat (literar) «P. Cărare — parodistul, satiricul şi umoristul».
CUVÎNTUL BUCLUCAŞ I E un lucru sfînt cititul: Cărţi, reviste şi ziare, Însă uneori te duce La încurcătură mare, Cum a fost să fie cazul Nu demult cu Jan Vîrlan, Un învăţător de limbă, Respectabil cetăţean. Un elev în toi de lecţii Ca ţepuşa se ridică Şi, luînd-o pe de-a dreptul,
El atît e de departe, Ca o stea, mai pot să zic, Că doar data viitoare Am să pot să vi-l explic. Stă între colegi Jan Danîci: – Cine e să mi-l explice? – Păi, mata eşti as în limbă, Cineva ţepos îi zice. – Aşa vorbă? Prima dată! Zice unul din colegi, — Cum scriu astăzi în ziare, Zău, nimic nu înţelegi. — Dacă scris este cuvîntul, Trebuie ceva să-nsemne, Altul, matematicianul, Practic, prinde să-ndemne. — Că nu-l ştim, se înţelege, Nu e bine, asta-i clar, Dar să-l căutăm atuncea Unde? În dicţionar. — Ştiţi, dicţionarul nostru-i Editat pe jumătate: Avion fără de coadă Sau un tren fără de roate. — Cînd gîndeşti că Mateevici A trăit tocmai la noi... Limba-atunci era săracă, Astea sînt cuvinte noi. Bercu-a terminat Sorbona, Hai la el, deştept moşneagul!
Îi declara fără frică: – Zău, Jan Danîci, limba noastră Parcă bate în regres, Azi găsesc în «Tineretul» Un cuvînt neînţeles. — Ia să-mi dai aici cuvîntul! — Da, poftim chiar şi ziarul. Stă, se uită profesorul: El cuvîntul nu-l cunoaşte, Că e unul cu fason Ce pe sus îşi poartă nasul Bosumflat — «Oximotron» Stau copiii şi aşteaptă Ce-o să spună profesorul. – Dragi copii, cuvîntul ista E legat cu viitorul,
141
