mai deverse ipostaze: credinciosă, fericită, frumoasă, gingaşă, prietenă, rea, vicleană, dezamăgită... N. Costenco a activat în domeniul poeziei moldoveneşti mai bine de cinci decenii, răstimp în care a creat o bogată şi emoţionantă biografie lirică a contemporanului nostru. Poeziile lui, de o rară sensibilitate artistică şi de o plasticitate surprinzătoare, sînt pătrunse de un suflu popular. În convingerea lui N. Costenco menirea poetului e de a-l sluji pe om cu devotament în orice împrejurări: şi la bine, şi la greu, şi la bucurie, şi la durere. Adevăratul poet trebuie să fie un «interpret al vremii sale» şi un «neadormit paznic al adevărului» vieţii, iar însăşi poezia — o «armă» mereu în luptă cu «întunerecul şi nedreptatea», mereu «pavăză» de nădejde «frumosului» Pentru N. Costenco trăirea durută în poezie întotdeauna a fost şi este starea cea mai firească, mai adecvată a modului lui de existenţă: «Trăiesc în poezie, ca o floare/Înmormîntată în parfumul ei suav». E starea optimă dintotdeauna a creatorului cu adevărat autentic.
Medităm, conversăm 1. Unde şi-a petrecut N. Costenco copilăria? De ce? 2. Cum se numeşte culegerea de debut a lui N. Costenco? Cine este cîntat în versurile lui N. Costenco după 1940? 3. Cui este consacrată poezia-odă «Cîntare omului»? 4. Prin ce se caracterizează poezia de dragoste a lui N. Costenco? 5. Care este menirea poetului, după N. Costenco? 6. Realizaţi informaţia «Sînt cetăţean al ţării Poezia», referindu-vă la viaţa, activitatea literară a lui N. Costenco. Consultaţi ziarul «Luceafărul», № 8-11, 2017.
LIMBA MOLDOVENEASCĂ Limba ţării mele, limba mea de-acasă, răşădită-n suflet de al mamei cînt, ai crescut pe brazde grea în spic, miezoasă, între fraţi prin veacuri trainic legămînt. Limbă strămoşească, glas de voinicie, de pe-ngălbenite
135
