popular în manifestările lui nepieritoare, însăşi esenţa umană în cristalizările ei supreme. Poet al pămîntului şi al horei, al luminii şi al liniştilor zămislitoare, al ciocîrliilor albastre şi al toamnelor încărcate de rod, Victor Teleucă realizează, prin creaţiile sale cele mai reuşite, o inspirată sinteză artistică a neliniştilor şi bucuriilor, a aspiraţiilor şi întrebărilor contemporanului nostru.
Medităm, conversăm 1. Cum se numeşte opera cu care debutează V. Teleucă? 2. Care este izvorul de inspiraţie al volumului «La ruptul apelor»? Numiţi temele abordate de poet în volumul «Îmblînzirea focului». 3. Care este motivul central al poeziei lui V. Teleucă? 4. Cum se numeşte poezia în care V.Teleucă aduce un elogiu limbii materne?
O ALTĂ LIMBĂ MAI FRUMOASĂ NU-I Mai dulce şi mai bună decît toate e pentru mine limba mea şi pentru tine limba ta, şi pentru dînsul — limba lui. O altă limbă mai frumoasă nu-i din care omul cîntecul îşi scoate. Auzi? În limba mea pe cer răsare prima stea, şi-n toate limbile la fel Luceafărul răsare clar, fidel. Izvoarele vorbesc moldoveneşte, moldoveneşte fiica îmi zîmbeşte, moldovenesc e viitorul meu ca şi trecutul tatălui ateu. Din sat în sat mă duc la sud s-adun un cîntec, să-l aud şi-n centrul satului oriunde un monument îşi pleacă fruntea, îngenuncheat peste-un mormînt, bătut de ploi, uscat de vînt.
129
