Lidia Noroc-Pînzaru, o viață de femeie - paletă de noblețe. Biobibliografie, ediția a II-a, revăzută

LidiaNoroc-Pînzaru 1942-2021

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

LIDIA

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Coordonator de ediție: Ludmila Ouș

Autori: Elena Belinschi Svetlana Boico

Redactori: Victoria Țîcu (redactare texte) Marcelia Mamaliga (redactare bibliografie) Micaela Țaulean (redactare texte)

Lectori: Maria Caraștefan Margareta Vîgnan Consultant: Rodica Rusu Coroban Design: Diana Țurcanu

Colegiul de redacție nu poartă răspundere pentru conţinutul articolelor incluse în această bibliografie

DESCRIEREA CIP A CAMEREI NAŢIONALE A CĂRŢII DIN REPUBLICA MOLDOVA

Lidia Noroc-Pînzaru, o viață de femeie – paletă de noblețe : Biоbibliografie / Biblioteca Municipală "Eugeniu Coșeriu" Bălți ; autori: Elena Belinschi, Svetlana Boico ; coordonator de ediție: Ludmila Ouș. – Ed. a 2-a, rev. și compl. – Bălţi : S. n., 2022 (Tipografia din Bălţi). 343 p. : fot. Aut. indicaţi pe vs. f. de tit. Texte : lb. rom., rusă. 50 ex. ISBN 978 9975 3528 1 9. 016:[792.071.2+929(478)] L 59

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

SUMAR

În loc de prefață .......................................................................................... 7

Lista de abrevieri ........................................................................................ 8 Список аббревиатур .................................................................................. 9 Nota bibliotecarului .................................................................................... 11

CUVÂNT DESPRE LIDIA NOROC-PÂNZARU 15

Tabel cronologic 18 Repertoriul .................................................................................................. 19 Teatrul rus (anii 1960 1964) 22

MĂRTURISIRI DE DOR, ÎN ARMONIE

Evocări… în memoriam .............................................................................. 23

Teo Teodor Marșalcovschi. Regina culturii bălțene .................................. 23

Constantin Stavrat . Ce artistă!!! Jos pălăria! ........................................... 25

Valentin Jitaru. Dor de Lida ...................................................................... 26 Margareta Curtescu. Devotament, abnegație, noblețe interioară ............... 28

Maricica Noroc Buceaţchi. Despre soră, amintiri ...................................... 30

Valentina Noroc-Dolgociov. Chipul ei drag ............................................... 32

Ludmila Cerguță. Mater Lida ..................................................................... 33

Eugenia Zabulica. Lidia Noroc-Pînzaru, izvor de energie ......................... 34

Maria Vleju. Dor de Lidia Noroc- Pînzaru ................................................. 35

Ludmila Rotaru. Întâlnirea cu Lidia Noroc-Pînzaru, pentru mine, un destin destinul vieților noastre ................................................................. 36

Raisa Pinteac. O doamnă frumoasă ca o sărbătoare Lidia NorocPînzaru ........................................................................................................ 40

Ludmila Zabolotnaia. Amintiri despre Lidia Noroc Pînzaru ..................... 42

Anjela Băț. Norocul de a o cunoaște ........................................................... 43

Ion Golovatîi. Luminează și n neființă ....................................................... 45

Elena Belinschi Pînzaru. Lidia Noroc Pînzaru, pe cărările vieții, rămâne paletă de noblețe ......................................................................................... 47

Boris Grițunic. Lidia Noroc Pînzaru întruchipare a cumsecădeniei ..... 49 Micaela Țaulean. Îmi amintesc de nana Lida... .......................................... 54

Anna Amoașii. Medalion Lidia Noroc Pînzaru .......................................... 56 Zinaida Gîrbea. De suflet pentru suflet ...................................................... 57 Stela Draguțan. Am visat o și o voi visa .................................................... 59

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Iraida Burlacu. În memoriam, despre dna Lidia Noroc Pînzaru ................ 60 Emilia Țentiu Nenescu. Albina culturii bălțene ......................................... 60

Margarita Tetelea. Primadona culturii bălțene ........................................... 61

Valentina Sandu. În amintirea Dnei Lidia Noroc Pînzaru .......................... 63 Валериан Белинский. Солнечная актриса в жизни и на сцене ............. 64

POVESTEA UNEI VIEȚI LA UN ÎNCEPUT DE IARNĂ

Articole publicate despre Lidia Noroc Pînzaru .......................................... 67

TRĂIRILE ȘI AMINTIRILE DEVIN NETAINĂ

Articole scrise de Lidia Noroc Pînzaru și publicate ................................... 220

BIBLIOGRAFIE ....................................................................................... 278

Articole despre Lidia Noroc Pînzaru din colecția Bibliotecii Municipale „Eugeniu Coșeriu” Bălți ............................................................................. 278 Статьи о Лидии Норок Пынзару из коллекции Бельцкой Муниципальной Библиотеки им. Е. Кошериу ....................................... 285

Articole scrise de Lidia Noroc Pînzaru din colecția Bibliotecii Municipale „Eugeniu Coșeriu” Bălți .......................................................... 292 Статьи написанные Лидией Норок Пынзару из коллекции Бельцкой Муниципальной Библиотеки им. Е. Кошериу ....................................... 295

Articole despre Lidia Noroc Pînzaru din colecția Muzeului de Istorie și Etnografie din Bălți ................................................................................... 297 Articole scrise de Lidia Noroc Pînzaru din colecția Muzeului de Istorie și Etnografie din Bălți 298 Articole despre Lidia Noroc Pînzaru din colecția Bibliotecii Științifice a Universității de Stat „Alecu Russo” din Bălti ......................................... 299 Articole scrise de Lidia Noroc-Pînzaru din colecția Bibliotecii Științifice a Universității de Stat „Alecu Russo” din Bălti

301

despre Lidia Noroc-Pînzaru din arhiva familiei Noroc-Pînzaru 301

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

În loc de prefață

Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți este un centru comunitar complex de informare și documentare, cu tradiții bogate de prestare a serviciilor pentru comunitate de peste 140 de ani.

Pe lângă celelalte funcții ale sale, Biblioteca mai deține și funcția de valorificare și promovare a patrimoniului local.

Geneza şi intenţia prezentei lucrări, cu mesajul ei, se află în deplină conformitate cu prioritățile Bibliotecii stabilite pentru anul 2022, care sunt corelate cu prioritățile bibliotecilor publice stabilite la nivel național.

Biobibliografia „Lidia Noroc-Pînzaru, o viață de femeie paletă de noblețe” vine să continuie galeria lucrărilor consacrate personalităților bălțene, prima fiind lucrarea „Mihai Volontir rol cu rol și o viață de om”. Protejând patrimoniul cultural, noi susținem întru totul o așa metodă de stocare și păstrare a informației cu caracter local. Totalitatea materialului înserat într-o astfel de lucrare permite păstrarea memoriei despre personalități bălțene formidabile, care și-au închinat întreaga viață dezvoltării culturii societății bălțene. Misiunea autoarelor acestei biobibliografii constă în conservarea și protejarea patrimoniului cultural și natural al țării, în speță, al municipiului Bălți. Interesate de acest lucru și cunoscătoare ale pulsului vieții culturale bălțene, Dumnealor și au asumat responsabilitatea să identifice și să studieze o gamă foarte variată de resurse informaționale ce țin de viața și creația Lidiei Noroc Pînzaru, care, la 4 decembrie 2022, ar fi sărbătorit 80 de ani de la naștere. Confesiunile, omagiile și legendele adunate în lucrare de la mulți din cei care au avut o pe neuitata Lidia Noroc Pînzaru de mamă, soră, colegă, șefă sau prietenă vor fi transmise altor generații la alte celebrări organizate de Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți. Aducem mulțumiri celor care au contribuit la elaborarea și editarea lucrării date.

Septembrie, 2022 Ludmila Ouș, director Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Cunoaștere și memorie locală

Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Lista de abrevieri

1. AAP „Gorproiekt” din Bălți Asociația Arhitecturală „Gorproiekt” din Bălți

2. BM Hașdeu Biblioteca Municipală Hașdeu 3. cenaclul SCA Cenaclul „Sfânta casă de acasă” 4. cl. I clasa întâi 5. Clubul IVC Clubul „Impresii din viață și cărți” 6. cond. conducător 7. Congresul FIP Congresul Federației Internaționale pentru Prestresare 8. Consiliului Ramural al FSLC din Bălți

Consiliului Ramural al Federației Sindicatului Lucrătorului din Cultură din Bălți 9. CSI Comunitatea Statelor Independente 10. CSRM Congresul Sindicatului Republicii Moldova 11. DJC Bălți Direcția Județeană Cultură Bălți 12. dl. Domnul 13. dr. în științe filologice doctor în științe filologice 14. Dvs, DVS Dumneavoastră 15. FB cul Facebook ul 16. Festivalul concurs județean al echipelor TVC

Festivalul concurs județean al echipelor „Tineri. Veseli. Curajoși”

LT „Lucian Blaga” Liceul Teoretic „Lucian Blaga” 18. OS a BMB „E. Coșeriu” Organizația Sindicală a Bibliotecii Municipale „Eugeniu Coșeriu” Bălți 19. PC al Moldovei Partidul Comunist al Moldovei 20. PCUS Partidul Comunist al Uniunii Sovietice 21. RM, R.M. Republica Moldova 22. r-nul raionul

RSSM, R.S.S.M., R.S.S. Moldovenească

Republica Sovietică Socialistă Moldovenească

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

24. RSFSR Republica Sovietică Federativă Socialistă Rusă 25. SA „Rada” Societatea pe Acțiuni „Rada” 26. sp. specialitatea 27. TVM1 Televiziunea Moldova 1 28. TVR Televiziunea română 29. UMPM Uniunea Meşterilor Populari din Moldova 30. USB „Alecu Russo”, USARB Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți Список аббревиатур 31. АО «Коломит» Акционерное Общество «Коломит» 32. АСИТО Страховая Компания АСИТО Бельцы 33. БГУ им. А. Руссо Бельцкий Государственный Университет имени «Алеку Руссо» 34. ВИА «Постскриптум» Вокально-инструментальный ансамбль «Постскриптум»

35. ГИТИС Государственный Институт Театрального Искусства в Москве, Россия

Nota bibliotecarului

Oglindind diverse momente din copilăria, adolescența, tinerețea, anii de maturitate și până la ultimele clipe de viață ale actriței, biоbibliografia „Lidia Noroc-Pînzaru, o viață de femeie paletă de noblețe” înserează atât documente (articole) disponibile în Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți, cât și documente disponibile în alte instituții din municipiu. De asemenea, la elaborarea lucrării date, ne-am inspirat și din resursele informative disponibile în arhiva personală a familiei Lidiei Noroc Pînzaru. Biobibliografia dată continuă șirul de publicații editate de Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți despre personalitățile bălțene și este destinată tuturor celor însetați de a cunoaște în detalii momente din viața și activitatea actriței Lidia Noroc Pînzaru. Această lucrare conține informații din biografia actriței, amintiri ale colegilor acesteia, interviuri și eseuri din ziare, articole scrise personal de actriță, resurse informaționale din arhiva personală etc. Biobibliografia „Lidia Noroc-Pînzaru, o viață de femeie paletă de noblețe” este divizată în câteva compartimente mari.

Compartimentul „Mărturisiri de dor, în armonie” înserează articole-amintiri, nepublicate anterior, atât ale unor personalități cu renume ale culturii bălțene (Constantin Stavrat, Teo Teodor Marșalcovschi, Valentin Jitaru, Margareta Curtescu și alții), cât și ale rudelor, partenerilor de scenă, colegilor și prietenilor renumitei actrițe, acestea fiind adunate și lucrate de Elena Belinschi, bibliotecar, doctor în filologie, conducătorul Cenaclului „Sfânta casă de acasă” din cadrul Bibliotecii Municipale „Eugeniu Coșeriu” Bălți și prietenă a protagonistei.

Compartimentul „Povestea unei vieți fermecătoare la un început de iarnă” include publicații despre actrița Lidia Noroc-Pînzaru.

Compartimentul „Trăirile și amintirile devin netaină” înserează articole scrise de protagonistă la diferite etape ale vieții sale. În aceste două compartimente, articolele sunt introduse în ordine cronologică și elucidează momente interesante atât din activitatea profesională, cât și din viața de familie a Lidiei Noroc Pînzaru. Cititorul, imaginativ, se va saluta cu așa profesioniști și maiștri ai cuvântului сa partenerii de scenă, scriitorii, ziariștii, colegii în

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

domeniul culturii, rudele apropiate, care au conlucrat, au conversat, au fost participanții sau martorii vieții actriței, deci, într un cuvânt, au încrustat rânduri impresionante despre protagonista acestei lucrări: Iulian Codău, Anatol Pînzaru, Valentin Jitaru, Pavel Proca, Gheorghe Baciu, Ion Gheorghe Șvitchi, Mihail Mester, Larisa Ungureanu, Nicolae Bătrînu, Ludmila Cerguța, Larisa Turea, Ludmila Gorbul, Irina Nechit și mulți alții. Toți ei au închinat cuvinte minunate acestei Doamne elegante, frumoase la suflet și la chip, personalitate majoră din municipiul Bălți. În compartimentul „Bibliografie” sunt descrise, conform standardelor în vigoare, toate resursele informaționale disponibile în colecțiile Bibliotecii Municipale „Eugeniu Coșeriu”, a Bibliotecii Științifice a Universității de stat „Alecu Russo” Bălți și din arhiva personală despre Lidia Noroc Pînzaru și scrise de Dumneaei. Pentru a facilita accesul cititorului la informație, lucrarea conține indexurile auxiliare: „Index alfabetic de nume”, „Index alfabetic de titluri”, „Index al periodicelor bibliografiate”. Biobibliografia „Lidia Noroc Pînzaru, o viață de femeie paletă de noblețe” este la a II-a ediție, completată și actualizată, și este concepută ca o sursă de informare pentru toți cei care activează în domeniul culturii, bibliotecari, elevi, studenți etc.

Svetlana Boico, bibliograf Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Ca de obicei, Cenaclul nostru „Sfânta casă de acasă” (SCA) încearcă, și în anul acesta, să fie aproape de evenimentele cele mai aproape de viața și cultura bunului și bătrânului Bălți. Gândindu ne așa, avem tot temeiul să credem că orașul nostru are Oameni foarte dotați și Oameni foarte buni, care, muncind real, neprogramat și cu drag, și-au înscris numele în tezaurul local și nu numai. Dintre aceștia, îi vom numi numai pe câțiva dintre cei care ne au fost și nouă oaspeți pe parcursul a șapte ani de când funcționează Cenaclul SCA. Aceștia sunt: Lidia Noroc Pînzaru, Constantin Stavrat, Vlad Slavian, Natalia și Pavel Lupăcescu; Xenia Popov-Țaulean, Ștefan Mîrza, Grigore Chetrari; Boris Grițunic, Ecaterina Corceac, Olga Junghină, părintele

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Vasile Bulgaru, Angela Mândâcanu Muntean, Ion Hadârcă..., adică actori, regizori, medici, arhitecți, meșteri populari, directori de școli, fețe duhovnicești, poeți, scriitori ș. a. m. d. Acești oameni au contribuit la înălțarea, cel puțin, cu o treaptă a acestui tezaur urban, precum și la descifrarea tainelor vieții, muncii și dăruirii de sine. Trăsăturile caracteristice ale tuturor sunt talentul, ardoarea de muncă, curiozitatea, imaginația, buna credință, umanismul și datoria față de neam.

Am considerat că nu e rău să ne oprim la una din cele mai recunoscute și frecvente persoane de la ședințele cenaclului nostru. Pentru această biobibliografie, ne-am gândit la actrița Lidia NorocPânzaru. Am ales-o, nu numai penru că despre ea s-a scris mult, dar și pentru că a fost apreciată ca un veritabil lider al acestei urbe nordice. Ne au măgulit și câteva exemple spicuite: „...sunteți cel mai preferat actor al multor orășeni, om cu poziție activă în viață”, găsim la N. Stroganova [Comunistul, 1990, 24 iul., p. 2] sau „Cum să nu exprim mulțumire omului și specialistului în domeniul culturii, Lidia Noroc Pînzaru, care mi a deschis orizonturi noi în viață și mi a susținut dorul de frumos?!.”, ne destăinuie meșterița Eugenia Moldovanu [Lidia Noroc-Pînzaru. Biobibliografie, Bălți, 2007, p. 45].

Am zice că e chiar momentul potrivit. Acum, în anul 2022, artista ar fi împlinit 80 de ani. Pentru noi, cei mai avansați în ani, care am știut o și am avut o mai aproape, Lidia a fost un impecabil model de omenie, un interlocutor de neînlocuit pentru toate întâmplările vieții. Pentru tinerii care doresc să știe mai mult despre artista NorocPînzaru și Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, ba și să fie la curent cu noutăți din viața și activitatea actriței, încercăm să venim și noi cu un mănunchi de mărturisiri răscolite ale persoanelor care au cunoscut o pe Ea. Paginile ce urmează vor cuprinde informații reale, pur personale, poate chiar elogii, evocări ale celor care, scriind acum și aici despre Ea, tangentează cu viața și activitatea doamnei Lidia în mai multe funcții, pe parcursul anilor ce au trecut. Câtă stimă și admirație găsim în mesajul de felicitare al expreședintei OS a BMB „E. Coșeriu”, dna Ana Botezat, atunci când, apreciind o, consideră că cea dintâi datorie este să se enumere segmentele de activitate ale dnei Noroc Pînzaru, și anume: actorie; șef

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

al Direcției Cultură; specialist principal Direcția Cultură; președinte al Consiliului de ramură al Sindicatelor Lucrătorilor din Cultură; muzeograf. Prin descrierea muncii Dumneaei de vreo șase decenii, pare că noi îi mulțumim Lidiei Noroc pentru marea ei Lucrare, sinceră și sufletistă. Optimistă din fire și spirituală, știa să și asume, printr un sfat, rolul de soră mai mare în familie, colegă cu sentiment de prietenă și conducător care-și cântărea valoarea cuvântului, spus cu mare bunătate și obiectiv. Amintirile autorilor de omagii și constatări, însăilate în „Mărturisiri de dor, în armonie, vin să ne profileze o persoană tenace și pilduitoare în toate. Eroina noastră actrița, managera culturii, sindicalista Lidia, președinte al Asociației femeilor din Bălți (actualmente Mișcarea obștească „Femeia Moldovei”) a păstrat cu sfințenie imaginea trecutului, părinților, copilăriei, adolescenței, rudelor, a lăsat adânci sentimente și pentru nepoți și strănepoți, dar a forțat și multe obligațiuni pentru câmpul de serviciu. Aducem calde mulțumiri tuturor doamnelor și domnilor oameni din diverse ramuri de activitate din urbea Bălți și nu numai; cunoscuți și mai puțin cunoscuți; colaboratori și persoane care au cooperat la publicarea acestei biobibliografii. Am convenit, ajunși la un numitor comun, să ne înșirăm amintirile cu o frază două aici, să ne cunoaștem mai bine valorile naționale, pentru a le apropia și a ne apropia noi mai mult de ele, pentru a le trece istoria și imaginea PESTE ANI ȘI ANI. Vom exprima, pe cât posibil, și durerea pierderii, prin cuvinte de compătimire. Or, Lidia Noroc Pînzaru cunoscut nume, ajunsă aproape la 80 de ani, merită să dăinuiască în memoria celor de azi și de totdeauna.

Elena Belinschi, bibliotecar, doctor în științe filologice

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

CuvântdespreLidiaNoroc-Pânzaru

„Viațapoatefilungăsauscurtă, dupăfelulcumotrăim. Laoricetrebuesăainorocînviață, darmaialeslaoameni…”

(LidiaNorocPînzaru)

Noroc Pînzaru, Lidia (04.12.1942, s. Ustia, plasa Glodeni, jud. Bălți, Basarabia, România), actriță de teatru. Studii: Școala Primară nr. 11 (1949-1953), Școala Medie nr. 4 „Ion Creangă” din Bălți (1953 1959), Facultatea de Filologie (sp. limba și literatura română) a Institutului Pedagogic, actualmente Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți (1976-1981).

Activitatea profesională: Din 1959 până în 1992 este actriță a Teatrului Moldovenesc Rus Muzical Dramatic, azi Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Bălți, unde a realizat numeroase roluri memorabile: Odochia („Odochia” de I. Puiu), Valea („O poveste din Irkutsk” de A. Arbuzov), Maria („Bani pentru Maria” de V. Rasputin), Valentina („Astă-vară la Ciulimsk” de A. Vampilov), Amalia („Grădina de trandafiri” de E. Vetemaa). Alte roluri: Luluța, Zamfira, Ferchezanca, Ruxanda Doamna („Chirița în provincie”, „Piatra din casă”, „Doi morți vii”, „Despot-Vodă” de V. Alecsandri), Mița Baston („D-ale carnavalului” de I. L. Caragiale), Korinkina și Lipocika („Vinovați fără vină” și „Corb la corb nu scoate ochii” de A. Ostrovski), Zaharovna („Bătrânul” de M. Gorki), Zana („Adie, vântule, adie” de Janis Rainis), Rozaria („Familia mea” de E. de Filippo). Membră a Uniunii Oamenilor de Teatru din Moldova (1961 prezent), pedagog la Facultatea de Profesii Obștești, Institutul Pedagogic „Alecu Russo” (1981 1985). Șefă a Direcției Cultură a

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Primăriei Bălți (1990 1999), apoi a Consiliului Județean Bălți (1999 2003). Specialist principal la Secția Cultură a Primăriei Bălți (2003 2008).

Specializări: Institutul Unional de Reciclare a lucrătorilor culturii, Moscova, Federația Rusă (1991), Seminarul Regional „Artizanatul în promovarea creației populare”, Botoșani (1994), Academia de Administrare Publică de pe lângă Președintele Republicii Moldova (1997), Seminarul Republican „Arta și știința conducerii în Administrația publică locală”, Bălți (1998), Conferința Internațională „Elaborarea principiilor de restructurare și activitate a instituțiilor de cultură din Republica Moldova (2001), Seminarul republican „Incluziunea socială în biblioteci” (2004).

Experiența profesională: Președinte al Asociației Femeilor din Bălți, azi Mișcarea obștească „Femeia Moldovei” (1980 prezent), membră a Colegiului Ministerului Culturii al R. Moldova (2000-2005), președinte al Consiliului Ramural al Sindicatului Lucrătorilor din Cultură, Bălți (2003 prezent), muzeograf al Muzeului de Istorie și Etnografie din Bălți (2008 prezent).

Distincții: Titlul onorific „Artistă Emerită” (1981), Ordinul „Insigna de Onoare” (1986), Medalia „Meritul Civic” (1993).

Valentin Jitaru, scriitor, „Noroc-Pînzaru, Lidia”, informaţie înserată în enciclopedia „Personalități bălțene”, Chişinău, 2018, p. 252-253

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

карьеры в театре Лидия Норок Пынзару исполнила более 70 ролей. В театре актриса познакомилась со своим будущим супругом, режиссёром Анатолием Пынзару.

В 1981 году ей было присвоено звание заслуженной артистки МССР.

В 1990 году Лидия Норок-Пынзару перешла на должность начальника Управления культуры примарии Бельц. В 1999-2003 возглавляла Управление культуры Бельцкого уезда. Затем работала главным специалистом отдела культуры бельцкой примарии. А с 2008 года она была научным сотрудником Музея истории и этнографии. Лидия Норок Пынзару была награждена орденом «Знак почёта» (1986) и медалью «Meritul civic» (1993). Умерла 7 сентября 2021 года. газета «СП. События. Подробности» от 09 сентября 2021, с. 3

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Tabel cronologic

1942 4 decembrie se naşte în satul Ustia, raionul Glodeni

1949-1959 elevă la şcoala medie generală nr. 4 „Ion Creangă” din Bălţi 1959 debutează pe scena Teatrului moldo-rus din Bălţi în piesa „Jertfa” de Gheorghe Timofte, în rolul lui Ionică

1959 -1990 actriţă la Teatrul Muzical Dramatic din Bălţi 1961- 2007 membru al Uniunii Oamenilor de Teatru din Moldova 1975-1980 membru al Consiliului artistic al teatrului

1976 -1981 studentă la Institutul Pedagogic „Alecu Russo” din Bălţi, Facultatea de Filologie 1980 - 2007 preşedinte al „Asociaţiei femeilor din Bălţi”, mai târziu „Mişcarea obştească Femeia Moldovei” 1981-1985 pedagog la Facultatea profesiilor obşteşti, Institutul Pedagogic „Alecu Russo”, Bălţi 1981 deţinătoarea titlului onorific de artistă emerită a R.S.S. Moldovenească

1986 decorată cu Ordinul „Insigna de onoare”

1990-1999 șef Direcţia Cultură, municipiul Bălţi 1991 Institutul Unional de Recalificare al lucrătorilor, Moscova, Rusia

1993 decorată cu Medalia „Meritul Civic” 1994 seminarul regional „Artizanatul în promovarea creaţiei populare”, Botoşani, România

1997 - 2000 cursuri de perfecţionare la Academia Administraţiei Publice de pe lângă Guvernul RM 1998 seminarul republican „Arta şi ştiinţa conducerii în Administraţia Publică locală”, Bălţi

1999 - 2003 șef Direcţia judeţeană cultură, judeţul Bălţi

2000 - 2005 membru al Colegiului Ministerului Culturii

2001 conferinţa internaţională „Elaborarea principiilor de restructurare şi activitate a instituţiilor de cultură din RM”

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

2003 - 2016 preşedinte al Consiliului Ramural al Sindicatului Lucrătorului din Cultură 2003-2008 specialist principal la Secţia cultură, Primăria municipiului Bălţi 2008-2021 muzeograf la Muzeul de Istorie şi Etnografie din Bălţi 2021 7 septembrie data trecerii în neființă

Repertoriul

„Jertfa” de G. Timofte, regia B. Harcenco Ionică 1959 „Inimi încătuşate” de N. Kisiliov, regia R. Grigorean Nastea 1959 „Cum au iubit ei” de A. Larev, regizor B. Harcenco Privighetoarea

1959

1960 „Tinereţea părinţilor” de B. Gorbatov, regia V. Leviţki Efemcic 1960 „Necuratul” de T. Stefanski, regia R. Grigorean Nastea 1960 „Nefericita” de I. Tobilevici, regia B. Harcenco Parasca, Sofia 1960 „Cătuşe sfărâmate”, regia R. Grigorean Beleaeva 1961 „Prieteni de la uzină” de I. Şur, regia V. Leviţki Tanea 1961 „Robii întunericului” de G. Timofti, regia B. Harcenco Natalița 1962 „Valda” de I. Masevici, regia R. Grigorean Iana, Reghina 1963 „Douăzeci de nunţi într un an” de I. Petuhov, regia B. Harcenco Zoia 1963 „Garda tânără” de A. Fadeev, regia B. Harcenco Liuba Şevţova 1963 „Omul care a văzut moartea” de V. Eftimiu, regia B. Harcenco Alice 1963 „Sabia lui Domocle” de N. Hikmet, regia A. Pînzaru fiica judecătorului 1964 „Comedia erorilor” de W. Shakespeare, regia B. Harcenco Luciana 1964 „Cântă inima mea” de A. Cozin, regia R. Baier

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Liudmila Preobrajenscaia 1964 „Evadarea din rai” de G. Malarciuc, regia A. Pînzaru Maria 1965 „Vinovaţi fără vină” de A. Ostrovski, regia I. Pinaev Corinchina, Galciha 1965 „Greieraşul” de T. Cojuşkin, regia A. Pînzaru Vesea 1965 „Veaţă legată cu aţă” de A. Safronov, regia B. Harcenco Liza Ciaikina 1965 „Sărmanul meu Marat” de A. Arbuzov, regia A. Pînzaru Lica 1966 „Opriţi planeta” de A. Marinat, regia A. Pînzaru Vera 1966 „Trei crai de la răsărit” de B. P. Haşdeu, regia A. Pînzaru Mariţa 1966 „Familia mea” de E. de Filippo, regia A. Pînzaru Rozaria 1967 „Tac chitic, nu ştiu nimic” de C. Basenco, regia I. Pinaev Dorina 1967 „Bărbatul nevestei mele” de G. Hugaev, regia A. Pînzaru Zareta 1967 „Chiriţa în provincie” de V. Alecsandri, regia A. Pînzaru Luluţa 1968 „Fiul pomului de piersic” de I. Ocado, A. Popova, regia A. Rusu Dracul 1968 „Iezuitul în capcană” de H. Filding, regia A. Pînzaru prietena

1968 „Soacra” de A. Straşimirov, regia A. Pînzaru Dafinca 1969 „Ultima oprire” de E. Remarc, regia A. Pînzaru Greta 1969 „Un furt la miezul nopţii” de M. Mitrovici, regia A. Rusu Ţiţa 1969 „La monumentul eroilor” de T. Mamlin, regia A. Pînzaru Olga Skreabina

1970 „Bătrânul” de A. Gorki baba Zaharovna 1970 „Şi sub cerul acela” de A. Busuioc, regia A. Pînzaru din partea autorului

1970 „Dragostea din Mai” de A. Marinat, regia A. Pînzaru Adela

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

1970 „O vacanţă la Moscova” de A. Cuzneţov, regia I. Pinaev Catea 1971 „Esop” de G. Figeiredo, regia A. Pînzaru Meli 1971 „Ali Baba şi bandiţii” de V. Maslov, regia A. Pînzaru Hasan Chiorul

1971 „Servus, Peter!” de A. Berg, G. Gard, regia R. Baier Ilonca

1971 „Poveste din Ircutsk” de A. Arbuzov, regia R. Baier Valea 1973 „Prinţul cocoşat” de A. Coni, regia A. Pînzaru Abricotina

1973 „Tragedia din Tatarbunar” de M. Riss, P. Cravţov, regia A. Pînzaru Varea

1974 „Cel mai bun om” G. Malarciuc, regia A. Pînzaru Aneta 1974 „Adie, vântul, adie” de I. Rainis, regia A. Rusu Zana 1974 „Piatra din casă” de V. Alecsandri, regia A. Pînzaru Zamfira

1974 „Astă vară la Ciulimsk” de A. Vampilov, regia A. Pînzaru Valea

1975 „Năzdrăvăniile lui Dimka” de V. Corostîliov, regia A. Coifman Dimca

1975 „Filumena Marturano” de E. de Filipo, regia A. Coifman Rozalia Solimene 1975 „Corb la corb nu-şi scoate ochii” de A. Ostrovski, regia A. Pînzaru Olimpiada Samsonova 1976 „Şedinţa unui comitet de partid” de A. Gheliman, regia A. Pînzaru Milenina Dina Pavlovna 1976 „Conu Leonida faţă cu reacţiunea” de I. L. Caragiale Cucoana Efimiţa

1976 „Al noulea cucernic” de E. Jurandot, regia A. Pînzaru Ieraha

1977 „Doi morţi vii” de V. Alecsandri, regia A. Pînzaru Ferchezanca

1978 „D ale carnavalului” de I. L. Caragiale, regia V. Cupcea Miţa Baston

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

1978 „Bani pentru Maria” de V. Rasputin, regia A. Pînzaru Maria 1980 „Grădina de trandafiri” de E. Vetemaa, regia A. Rusu Amalia 1980 „Odochia” de I. Puiu, regia V. Rusu Odochia 1981 „Sfânt şi păcătos” de M. Vorfolomeev, regia N. Aroneţkaia mama 1982 „Despot Vodă” de V. Alecsandri, regia A. Pînzaru Ruxanda 1984 „Osânda” de I. Puiu, regia V. Rusu mama 1987 „Agachi Flutur” de V. Alecsandri, regia A. Pînzaru Matilda

1987

„Canibala” de I. Radoev, regia I. Puiu Anomalia 1989 „Mireasa din Imereti” de D. Kldiashvili, regia A. Pînzaru Elena

Teatrul rus (anii 1960-1964)

«Под нашим небом» М. Брэнда Элен Гамельтон 1963 «Димка-невидимка» В. Коростылева Петька 1963 «Барабанщица» А. Салынского Эдик 1964 «Стряпуха» А. Софронова Наталья

1961

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Mărturisiridedor,înarmonie

Unlungtrennepareviața,netrezimînelmergând, Fărăsănemaidămseamaundeneamsuitșicând. Fericirilesunthalte,undestămcâteunminut. Pânăcândsănedămseama,sună,pleacă,atrecut… (Fragmentdinpoezia„Unlungtrennepareviața” deTraianDorz)

Evocări… în memoriam Regina culturii bălțene

Lidia NOROC PÎNZARU face parte din cohorta emblematică a intelectualilor din Bălți și Nordul Basarabiei (Republica Moldova). Activitatea acestei doamne remarcabile poate fi segmentată în trei părți integre actriță desăvârșită a teatrului de dramă, activistă, gestionară a culturii a municipiului și județului Bălți și muzeograf. Rădăcinile-i provin dintr-un mediu rural, apoi urban simplu, dar înzestrat cu varii calități artistice reverberante. Îmbinarea acestor factori a repercutat cu desprinderea unei personalități publice inedite. La acestea atașează stăruința și munca osârdnică perpetuă. Pe aici trec liniile care au intersectat viața și activitatea Lidiei Noroc Pînzaru. Încă pe timpul studiilor preuniversitare, i s-a depistat talentul artistic. În cadrul manifestărilor școlare, Lidia demonstrează aptitudini teatrale, recită poeme, participă în reprezentații teatralizate, monitoriza concerte. Colegii de clasă și școală, printre care Valentin Jitaru, Aurel Puică, Ion Caras ș.a., aduceau detalii privind felul de comportament scenic al colegei lor, vocea sonoră, mișcarea plastică, temperament pronunțat, desigur, la nivelul unei adolescente. Este foarte mult

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

probabil că destinul ei de mai departe a fost determinat de Clara Clain, profesoară de română din cadrul Școlii medii nr. 4 din Bălți. Oricum, imediat după absolvirea școlii, Lidia Noroc trece cu succes un concurs, după care devine actriță a trupei moldovenești. Sursele atestă că ea intră în repertoriul teatrului din anul 1959 cu spectacolul Cum au iubit de A. Lariev (traducere din limba rusă de Valentin Mândâcanu, regia Boris Harcenco, pictor Alexei Zagranicinov, premiera pe 18 decembrie 1959). Rolurile au fost partajate în felul următor: Merejkov Piotr Vasilievici, secretar de partid (Gh. Hâncu), Simion (Iu. Codău, V. Buzatu), Timka (M. Ciobanu, I. Vieru), Aliluev Maksim (M. Volontir), Nadia Romaşkina (E. Candu), Vasilii Matveev (M. Smeşnoi, V. Neagu), Dubţov Egor (I. Muzâca, Ia. Burghiu), Valentina (V. Savca, L. Valeanschi), Iolkin Karp (A. Pînzaru, V. Kolosov), Şura Soloviova (M. Coban, L. Noroc), Katerina (A. Răileanu, E. Calmoi) şi Niuta (P. Potângă). Se observă că colectivul de creație (B. Harcenco, M. Volontir, A. Pînzaru, P. Potângă, M. Ciobanu, Iu. Codău, V. Buzatu, V, Savca, L. Valeanschi), plasat ideal pe o linie dreaptă spre viitor, a favorizat includerea reușită a Lidiei Noroc în viața și activitatea Teatrului Național bălțean. Pe parcurs, au urmat cca 70 de roluri, de cele mai multe ori remarcabile. Diapazonul vocației artistice alterna de la tragedii și drame până la comedii și vodeviluri, memorabil fiind, spre exemplu, personajul complex al Meli din Esop de G. Figheiredo (regia A. Pînzaru). Ca de obicei, aici talentul actriței găsește rafinat criteriul de joc scenic între comic (tragicomic) și tragic în condițiile unui personaj împins prin destin pe poziții secundare.

La un moment, Lidia Noroc este promovată să gestioneze cultura municipiului și județului Bălți. În această postură, ridică domeniul, pe atunci rudimentar și deplasat de la tradițiile autohtone (mai cu seamă în segmentul urban), la un grad superior și conjugat cu esența bazică a culturii ca atare. Competența profesională și experiența acumulată au creat premise pentru însușirea rapidă a branșei de muzeograf. Conform obligațiilor funcționale, măiastra Lidia Noroc-Pînzaru participă energic în dezvoltarea Muzeului din mun. Bălți, elaborează idei renovatoare privind felul de sistematizare a materialelor acumulate,

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

organizează expoziții tematice, contribuie la intensificarea corelațiilor dintre instituție și publicul larg. Prin urmare, asistăm la o activitate prodigioasă a unui intelectual bine școlarizat, pasionat osârdnic în cultură și artă, plină de entuziasm și vocație în toate domeniile de activitate. A fost o femeie blândă și cuminte, bine ordonată, cultă sadea și familistă exemplară. Apariția acestei lucrări ar putea fi un jalon de constatări și aprecieri obiective ale omului de cultură și artă, precum a fost regretata Lidia Noroc Pînzaru, Artistă Emerită.

Dr. Teo-Teodor Marșalcovschi, „Om Emerit” , Primul Director al Teatrului Național „V. Alecsandri”

Ce artistă!!! Jos pălăria!

Sfârșit de iulie, 1985. Eu, tânăr absolvent al Institutului de Arte... Formez numărul de telefon 4 46 … Alo! răspunde un glas de femeie…

Sunt Constantin Stavrat, vreau să vorbesc cu Anatolii Petrovici. Noi ne am înțeles să ne întâlnim azi, ca să mă asculte. Vreau să mă fac actor în teatrul „V. Alecsandri”...

Tolea, un băiat; întreabă când îl poți asculta, vrea să vină la noi în trupă...

Spune i să vină la Palatul de cultură, pe la 11.00... Nu știam atunci că vorbesc cu Lidia Noroc Pînzaru... Am fost acceptat în trupa Teatrului moldovenesc muzical dramatic „V. Alecsandri” din Bălți. Eram fericit. Am discutat peste câteva zile și cu Lidia Noroc Pînzaru. O Doamnă simpatică, vorbind foarte blând cu mine. Știam că e soția lui Anatol Pînzaru, că e Artistă Emerită, că e secretarul de partid al teatrului. Nu stiam însă că, peste ani, vom deveni prieteni (în lumea teatrală cam rar se întâmplă). Am fost prieteni de familie până au plecat ambii… A fost o Doamnă frumoasa, inteligentă, talentată... O soție exemplară, o mamă și o bunică foarte iubitoare.

…Da ce actriță!!! Jos pălăria! Am fost parteneri pe scenă în câteva spectacole. Aveai ce învăță de la ea… Doamna de fier a orașului Bălți... Toți o cunoșteau. N am auzit niciodată ca ea să

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

vorbească ceva de rău despre colegii de teatru, de serviciu la primărie sau muzeu. A fost un diplomat bun, sau putea fi. A știut cum să se comporte cu oamenii, chiar dacă uneori a mai fost și jignită... După plecarea lui Petrovici, aproape toate sărbătorile le petreceam împreună... Ne lipsește foarte mult azi…, ne lipsește vorba ei, sfaturile, zâmbetul și acel „Ce mai faceți, Galinca, Costea?” Cred că acolo sus, printre cei dragi, care au plecat, are locul de cinste pe care L-A BINEMERITAT!!!

Constantin Stavrat, actor de teatru, regizor, „Maestru în Artă”, „Artist al Poporului”

Dor de Lida

La patru decembrie 2022, Lidia Noroc Pînzaru ar fi împlinit venerabila vârstă de 80 de ani. M-a bucurat mult frumoasa inițiativă a Bibliotecii Municipale de a înmănunchea o carte despre Lidia Noroc Pînzaru, dedicată acestui jubileu. Sunt bucuros să aștern câteva cuvinte despre fosta mea colegă de clasă, care m a onorat cu prietenia ei mai mult de 72 de ani.

Lidia Noroc-Pînzaru a fost și rămâne a fi una dintre cele mai cunoscute figuri feminine ale orașului Bălți. A fost una dintre cele mai îndrăgite actrițe de teatru ale Naționalului bălțean, care ne bucura cu verva jocului și cu o inepuizabilă energie, învrednicindu-se de titlul onorific „Artist Emerit din RSSM”. A fost o doamnă sclipitoare, inteligentă, frumoasă, avea un simț deosebit al umorului, știa să se descurce în orice situație complicată. Era talentată, elegantă, avea harul de a vorbi curent, corect și expresiv atât în română, cât și în rusă. Era iubită de o țară întreagă, dar viața a fost nedreaptă și a răpit-o dintre noi. O admiram pretutindeni: atât pe scenă, cât și în diferite ipostaze ale activității ulterioare, ca funcționar public sau muzeograf. Mă uimea îndeosebi mersul ei elegant, energia unei doamne de aproape opt decenii, cât și pasiunea ei în postură de ghid, prezentatoare sau în jilțul de șefă. Era o interlocutoare destul de plăcută, spunea doar adevărul, înăbușea gâlcevile. A impresionat publicul și în ipostaza de a face publicitate mărfurilor de uz casnic. Toate acestea datorită aspectului și vocii ei harismatice. Am căzut și eu pradă îndemnului ei

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

de a cumpăra un ibric și o cratiță. După ce le am cumpărat, am descoperit acasă că le aveam! Când nimeni nu se aștepta, a plecat dintre noi și a lăsat în urmă lacrimi, durere și tristețe, dar și o mulțime de amintiri. Ne cunoaștem din anul 1949, când am devenit elevi în clasa întâi a Școlii Primare nr.11 din Bălți. Mai târziu, am aflat că venise cu doi ani în urmă din satul Ustia, raionul Glodeni. Locuia într-o casă nouă, arătoasă, la colțul străzii și a stradelei Feroviarilor, nu departe de școală. Din 1953, am devenit elevi ai Școlii Medii nr. 4 „Ion Creangă”, situată pe strada Moscova, vizavi de Grădina publică, azi Parcul pentru Copii „Andrieș”. În anul 1957, pe când eram în clasa a IX-a, Clara Lazarevna Clain, profesoară de limba și literatura română, a înființat un cerc de dramă, înscenând piesa „Piatra din casă” de Vasile Alecsandri. Rolul Marghioliței a fost încredințat Lidiei Noroc. Ea a jucat atât de expresiv, încât a devenit vedeta școlii, alegându-se chiar cu porecla Marghiolița. Cine ar fi crezut atunci că Lida noastră doar peste doi ani va trece concursul pentru a deveni actriță profesionistă a Teatrului

Moldovenesc-Rus Muzical Dramatic, azi Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Bălți, iar în anul 1981, pentru rolul Ruxandrei din piesa „Despot-Vodă” de V. Alecsandri, i se va acorda titlul onorific „Artistă Emerită din RSSM”. Un cuvânt de recunoștință aparte pentru draga noastră profesoară Clara Clain, licențiată a Universității „Al. I. Cuza” din Iași. Ea ne-a altoit dragostea de teatru, organizându-ne ieșirile la teatru, începând cu primul spectacol în limba română „Chirița în Iași sau Două fete ș o neneacă” de V. Alecsandri (1957). Majoritatea colegilor de clasă au fost contaminați de teatru pentru totdeauna, iar patru dintre ei au activat la Naționalul bălțean: Lidia Noroc-Pânzaru, actriță; Aurel Puică și Eugen Caras, directori; iar subsemnatul în calitate de redactor literar. În anii șaizeci ai secolului trecut, Lidia s a căsătorit cu Anatol Pînzaru, formând un cuplu tandru şi un ghem de iubire. Ca dovadă e destul să citim doar câteva scrisori ale lui Tolea Pînzaru, student al Facultății Regie a Institutului de Artă Teatrală „A. V. Lunacearski” (ГИТИС) din Moscova (1960 1965), pentru a ne convinge cum se simțea Tolea fără Liduța. Au fost toată viaţa împreună: acasă şi pe

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

scena teatrului. Alături, şi la bine şi la rău. Dumnezeu le a dăruit doi copii minunați: Ala, profesoară de franceză, și Tolică, jurist, unul dintre cei mai buni avocați ai municipiului Cluj-Napoca. Atât bălțenii, cât și pîrlițenii, raionul Soroca, îi păstrează o vie amintire. O stradă din Bălți (pe malul Răuțelului), precum și gimnaziul din satul Pârlița (satul natal al lui A. Pînzaru) poartă numele renumitului regizor. La 1 septembrie (ziua de naștere a lui A. Pînzaru) 2015, „Poșta Moldovei” a lansat timbrul „Anatol Pânzaru” (10 mii de exemplare), iar în 2020, tot la 1 septembrie, pe blocul de pe Bulevardul Eminescu a fost dezvelită placa comemorativă, cu portret în basorelief „Anatol Pânzaru” (autor Gheorghe Postovan). În 2007, a fost editată cartea „Autograf pe cortina Teatrului Național” (19572007): Anatol Pînzaru, actor și regizor, la 70 de ani” de Ion Gheorghe Șvitchi. Toate acestea au fost realizate la îndemnul Lidiei Noroc Pînzaru.

Palmaresul faptelor sale pentru Bălți este imens. S-a impus oriunde s a aflat: ca pedagog la Facultatea de Profesii Obștești a Pedagogicului bălțean (1981 1985), ca funcționar public (1990 2008), ca președinte al Asociației Femeilor din Bălți (1980-2021), ca muzeograf al Muzeului de Istorie și Etnografie din Bălți (2008-2021). Patriotă română, cu o excepțională demnitate națională, om de o frumusețe sufletească rară, model de onestitate, Lidia Noroc Pînzaru s a impus prin inteligență și har managerial, prin rafinament și respect manifestate în relațiile cu toți interlocutorii. Să nu o uităm, să o păstrăm, cu recunoștință, în amintirile noastre! Valentin Jitaru, coleg de clasă (1949-1959); redactor literar Teatrul Național „Vasile Alecsandri”

Devotament, abnegație, noblețe interioară

Pe piața centrală din Bălți întâlneam mereu o Doamnă. Imaginea Ei, singulară între trecătorii grăbiți, îmi stăruie și acum în memorie. Toate armonizau în această distinsă ființă: și ținuta, și vestimentația, și expresia feții, și zâmbetul care îi lumina mereu chipul. Suplă, cu o privire vie, cu o figură aristocratică, părea coborâtă din vreun portret renumit. O asociam cu Adele Bloch-Bauer I, imortalizată de pictorul

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Gustav Klimt, căci îmi părea că o înconjoară aceeași aureolă aurie și că o caracterizează aceeași eleganță rafinată ca și pe celebrul personaj al artistului austriac.

Era actrița Lidia Noroc Pînzaru, pe care, credeam, timpul o ocolește, căci, ani în șir, a rămas la fel precum am cunoscut o în îndepărtatul an 1977... Abia pășisem pragul Facultății de Filologie a Institutului Pedagogic de Stat „Alecu Russo” din Bălți, că am descoperit, ca pe un tărâm miraculos, lumea teatrului. Spectacolele Teatrului Național „Vasile Alecsandri, la care, în stagiunea din toamna aceea, mergeam mai în fiecare seară, îmi ofereau emoții și impresii pe care eu, o copilă venită de la țară, nu le-am mai trăit până atunci. Printre mulțimea de actori, care se perindau pe scenă, nu am putut să nu remarc jocul captivant al unei actrițe energice, foarte talentată și abilă în redarea caracterelor pe care le realiza. De o inteligență sclipitoare, Lidia Noroc-Pînzaru mă captiva prin lejeritatea cu care intra în rol, căci, pe neobservate, mă lua cu sine în lumea personajului în care se transpunea și căruia, prin replici și gesturi, avea harul să i transmită exact profilul psihologic. A realizat numeroase roluri de orice gen comice, dramatice, tragice s-a produs, ca protagonistă sau episodic, în sute de spectacole. Fie că a întruchipat-o pe Luluța din „Chirița în provincie” sau pe Ruxanda Doamnă din „Despot Vodă”, ambele piese de Vasile Alecsandri, sau pe Mița din „D ale carnavalului” de Ion Luca Caragiale, pe Croce din „Liolà” de Luigi Pirandello, actrița naționalului bălțean s-a dizolvat total în fiecare chip. Titlul de Artistă Emerită și medalia „Meritul Civic” le a meritat ireproșabil, căci, înzestrată cu un real talent artistic, se contopea imediat cu identitatea eroului dramatic, redându i cu exactitate stările interioare. I-am fost și îi rămân recunoscătoare pentru că, la începuturile formării mele, mi a oferit, fără să știe, lecții despre grija cu care trebuie să mă apropii de cuvânt, despre nuanțele expresive ale verbului artistic, despre demnitatea pe care trebuie să o posede fiecare vorbitor de limbă română. Și astăzi este evocată cu mult respect de colegele mele de facultate, pe care le-a ghidat prin arta teatrală în cadrul unui cerc dramatic. Apoi ele, profesoare de română, și au inițiat discipolii în acest univers fascinant.

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Anii au trecut „ca nori lungi pe șesuri”, vorba poetului. Întâmplările au făcut să ne întâlnim și să comunicăm în câteva situații. Între elevii mei de la Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” a fost și fiul familiei Pînzaru, Anatol. Cu câțiva ani în urmă, însoțind un grup de intelectuali din România, am ascultat o, în calitate de ghid, la Muzeul de Istorie și Etnografie din Bălți. În fine, am întreținut o discuție memorabilă în microbuzul care ne ducea spre Iași. Mi-a vorbit cu multă dragoste despre copii, nepoți și strănepoți. Era o mamă și o bunică împlinită.

Acum, scriind aceste evocări, constat că Lidia Noroc Pînzaru s a născut sub o stea norocoasă. Însuși numele său de familie o confirmă. Mă întreb, însă, care i-ar fi fost destinul fără efort, fără determinare, fără dăruire? Aflată astăzi în imensitatea Eternității, ne a lăsat în dar spiritul Domniei Sale și un prețios mesaj despre devotament cauzei alese, abnegație în tot ceea ce faci și noblețe interioară, calități valabile pentru orice timp.

Margareta Curtescu, scriitoare

Despre soră, amintiri

Am avut o mare fericire să mă nasc într o familie de oameni simpli: mama, Noroc Olga, şi tata, Noroc Vasile. Eram 4 copii: 3 surori (Lidia, Maricica şi Valentina) şi un frate Nicolae.

O spun sincer şi deschis, pentru mine sora mai mare, Lidia, reprezenta modelul ideal al femeii: familistă, fiică, soţie, mamă, soră, bunică, străbunică, actriţă și conducător. La început, actriţa Lidia Noroc-Pînzaru un om de o înaltă cultură şi o inteligenţă deosebită, înzestrată cu capacitatea de a raţiona, de a prevedea, de a rezolva problemele atât ale familiei sale, cât şi a oricui care se adresa. Pe parcursul anilor, ea ne a educat şi format ca buni familişti şi oameni cumsecade. Îmi aduc aminte, când am absolvit 8 clase, ea mi-a scris o felicitare. La sfârşit, a încheiat: „Maricico, ţine minte, omul te întâlneşte după îmbrăcăminte, da te petrece după minte”. Mi au sunat aceste cuvinte ca o călăuză în viaţă. Spiritul responsabilităţii şi calităţii

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

erau trăsături care o caracterizau în mod deosebit. Orice lucru, de care se apuca, era îndeplinit foarte responsabil, calitativ, cu mult suflet.

Deşi au fost timpuri grele, au fost totuşi frumoase. Ori de câte ori îmi amintesc, parcă trăiesc clipele de atunci. Am crescut mai mult în familia surorii mele. Eram elevă, aveam grijă de copiii ei (Alunica și Tolică). Am fost prezentă la multe întâlniri cu critici literari, scriitori, lectori universitari în casa lor. Graţie acestor clipe, aici am auzit şi am învăţat o limbă română literară, aici am privit emisiuni la TVR, aici am citit operele clasicilor în grafie latină. Am fost într un mediu care te făcea să iubeşti limba, ţara, familia, neamul. Amintiri... Am admirat de nenumărate ori evaluările ei pe scena teatrului bălţean. Eram permanent la spectacole, fiind elevă, apoi studentă, cu toate grupele de la Limbi străine frecventam teatrul. Ea, cu teatrul, ne a iluminat, ne a cultivat, ne a educat. Cineva a zis: „...atât timp cât oamenii mai merg la teatru, ţara are viitor.”

Om de omenie, simplă, bună la suflet, sociabilă şi onestă, mi-a acordat întotdeauna ajutor şi susţinere.

Mereu a fost alături de familia mea. Copiii mei o numeau nana Lida. Pentru fiecare, avea vorba ei, cadouri, sfaturi, urări. I-am fost şi suntem recunoscători pentru tot ce a făcut pentru noi.

Cum mai trec anii! 1996. Franţa. În postură de Şefa Direcţiei Cultură, Judeţul Bălţi. Limba franceză o adora, se descurca. Îşi amintea că primul rol a fost într o scenetă franceză ,,Cozette”, în şcoala bălţeană. Cu dicţionarul în mână, cu susţinerea mea, încerca să dialogheze în limba franceză.

Cazate la o doamnă mai în vârstă, care mai conducea şi un automobil, Lidia şi a spus visul că ar dori să conducă şi ea. Revenind la Bălţi, peste un timp (10 ani), a învăţat şi a primit permisul. Se deplasa singură la vilă. De unde atâta perseverenţă şi dăruire!

Toţi aceşti ani încercam măcar în ceva să i fiu asemănătoare, precum ţinuta, modul de a se comporta cu oamenii, răbdarea şi modestia.

Anul 1999. Un an de grea cumpănă. Anul când au decedat ambii părinţi. Am rămas orfani. Lidia a preluat locul părinţilor, fiind ca întotdeauna grijulie, gingaşă şi foarte iubitoare.

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

2017 anul aniversării a 75 de ani, anul când speram să sărbătorim frumos, pentru că era bine, chiar foarte bine, dar am fost puşi în faţa unei nenorociri, decesul cumnatului Valera, soţul surorii mai mici, Valentina. Nu voi dezvolta subiectul. Voi spune doar că problema gândurilor era aceeaşi în decursul tuturor anilor trăiţi de ea, sora mai mare, anume de a face ceva frumos pentru oameni. Colaborarea cu teatrul, interesul să se apropie de oamenii care o solicitau, care doreau s-o cunoască. Dar să vă spun că avea o calitate perfectă: să nu se lase şi de lumea cea care a recunoscut o de la început, care a susţinut o, apreciat o, a promovat o şi i a dat viaţă la multe întâlniri, creaţii.

...E greu, e foarte greu să vorbim la trecut de omul cel mai drag, dar aşa e viaţa. A plecat prea devreme, foarte repede. Ne a lăsat un gol în suflet.

Discutam, ne aminteam momente frumoase, interesante din viaţă. Până la ultima suflare a glumit, a râs, a povestit, a discutat şi frumos, lin a plecat în ceruri.

Sunt momente în viaţă când aş dori ca Dumnezeu să mi te aducă măcar pentru o clipă înapoi, să te strâng în braţe, să-ţi ascult vocea şi să-ţi spun că e tare greu fără tine..., surioară dragă.

Această pierdere este de neînlocuit. Eu sunt sigură că de sus, din cer, ea ne veghează blând Pe toţi cei dragi de pe pământ.

Maricica Noroc-Buceaţchi, sora mijlocie a Lidiei Noroc-Pînzaru

Chipul ei drag

... Să ştiţi că sora mea mai mare, Lidia, nu m a convins niciodată să vin în teatru. Din contra, mă convingea să nu o fac! Ea îmi spunea că profesia de actor este foarte dură. Una e, după ce te ridici mai sus, cazi mai dureros. Fiecare actor, ca şi fiecare om de artă, trăieşte suişuri şi căderi, iar Lida, ştiindu-mă emotivă, se neliniştea că voi depăşi crizele mai greu. Unde mai este că actorul depinde de regizor, iar regizorul era cumnatul Anatol Pînzaru. Ea înţelegea că nu-mi va fi uşor.

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

La prima mea evaluare (spectacolul „Liola”), e clar că aveam emoţii, dar, la final, sala a aplaudat în picioare şi striga ,,BRAVO” tuturor actorilor, printre care eram şi eu. Mă susţinea, mă ocrotea şi se mândrea. Eu însă mă mândream că am o soră alături de mine.

Scumpa mea, mi ai lipsit ieri, Îmi lipseşti azi, Îmi vei lipsi şi mâine, Îmi va fi dor de tine tot restul vieţii mele. Dumnezeu să te odihnească în pace!

Valentina Noroc-Dolgociov, sora mai mică a Lidiei Noroc-Pînzaru

Mater Lida

Buna prietenă a tuturor doamnelor, Lidia Noroc-Pînzaru, ne-a părăsit. Cu ea s-a volatilizat și chipul emblematic al femeii sărbătoare din această posomorâtă urbe a Bălțiului. Elegantă existențial la înfățișare și suflet, Lidia trăia cotidian ca o artistă, căreia îi reveni rolul principal în a se consacra Frumosului. Purta hainele și bijuteriile asemenea unor mesageri ai bunului ton. Se purta pe sine în lume cu empatia unei doamne care pune preț doar pe calitățile omului cinstit, onest și harnic. Mărturisesc acest adevăr având o în calitate de șef Direcție Cultură a județului Bălți, Lidia întotdeauna a susținut inițiativele creative, astfel, pentru întâia dată în spațiul nordic, au fost organizate: festivalul cântecului religios, festivalul umorului, festivalul dansului popular „Cine joacă horele”, concursul tinerelor talente „Steluța Bălțiului”, trecerea în revistă a formațiilor folclorice cu prezența specialiștilor Ministerului Culturii din România, festivalul teatrelor școlărești… Tot Dumneaei i se datorează responsabilitatea administrativ financiară de ridicare a monumentului Ștefan Cel Mare și Sfânt, dezvelit la 22 mai 2004 în Bălți. La cele invocate, adaug că Lidia Noroc-Pînzaru a fost un exemplu de patriotism și că a suferit administrativ din partea conducerii procomuniste a urbei pentru curajul de a cânta într o întâlnire neformală cu edilii: „Noi suntem români, noi suntem români, Noi suntem aici în veci stăpâni”. Cu mare respect și

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

drag i am consacrat o poezie, dedicație scrisă pe când deja nu mai eram colege de serviciu, dar rămăsesem prietene unite în idealurile culturii naționale, fie că lucram în instituții diferite.

De ziua Doamnei din Rovine

A fost şi este, ca n povești, la Bălţi, ca niciodată Între cocoanele domneşti o doamnă delicată.

E mlădioasă, elegantă Liduţa e mereu șarman Și parcă nu i din astă Baltă... cu portul ei parizian.

Dar cine oare nu cunoaşte distinsa doamnă din Rovine!

Ea bucură şi Cer, şi Floare. Tot omul care-n casă-i vine Găseşte masa cu bucate şi un pahar de vin spumos. Orice cuvânt din a ei vorbă respiră cald și inimos. De pare vouă că i fragilă… ea are spirit de oţel: Trei culori și-o singură simțire: Românescu-i caracter! În astă zi, mărturisesc сu multă, multă simpatie Că Vă admir! Accept să vin şi în musafirie… La vilă, ca pe vremuri bune, când tinereţea ne o plimbam… ca degetul pe strune. Ludmila Cerguță, secretar literar Teatrul Național „Vasile Alecsandri”

Lidia Noroc-Pînzaru, izvor de energie

Am cunoscut o pe distinsa Doamnă Lidia Noroc Pînzaru cu mulți ani în urmă la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Bălți, unde veneam uneori cu colegii de la facultate la spectacolele, în care renumita actriță juca multiplele roluri ale diferitor personaje dramatice, romantice, comice, expresive, pline de farmec și vitalitate. O fire puternică de lider înnăscut, soarta îi pregătise posibilități de a și demonstra capacitățile deosebite atât în rolurile sale de actriță pe scena teatrului, cât și de șef al Direcției Cultură în orașul Bălți și în rolul de lider al Sindicatelor Lucrătorului din Cultură. Mereu în mișcare, plină de viață, de energie și avânt, se dedă cu trup și suflet scenei, dar și serviciului în interesul societății publice. Grijile ei se împleteau armonios cu grijile și interesele angajaților din domeniul culturii al orașului și nu numai.

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

O doamnă rafinată, inteligentă, elegantă, mereu cu gust îmbrăcată și frumos coafată, bălțenii o recunoșteau de departe, zărind o pe străzile sau prin locurile aglomerate ale orașului scăldat în razele soarelui și a miresmelor îmbătătoare și ademenitoare ale castanilor și teilor înfloriți. Doamna Lidia Noroc Pînzaru era permanent în centrul celor mai frumoase evenimente culturale ale capitalei de nord a Moldovei.

Devotamentul, responsabilitatea și perseverența au remarcat-o întotdeauna ca o persoană talentată și o luptătoare activă pentru dezvoltarea și promovarea limbii române, a tradițiilor și obiceiurilor naționale. Lidia Noroc-Pînzaru a fost și va rămâne una din personalitățile remarcabile ale Bălțiului, o adevărată animatoare a vieții culturale a municipiului și un exemplu de dăruire de sine culturii și artei teatrale.

Eugenia Zabulica, poetă

Dor de Lidia Noroc- Pînzaru Cuvântul „CULTURĂ” este sinonim cu Lidia-Noroc-Pânzaru. 60 din cei 79 ani de viață cunoscuta și mult îndrăgita actriță a legendarului Teatru „Vasile Alecsandri” din Bălți, Artista Emerită a Republicii Moldova i a pus în slujba culturii bălțene, parcurgând un traseu onorabil, de la actriță, artistă la specialist principal, șefă a Secției Cultură a județului Bălți la colaborator științific al Muzeului de Istorie și Etnografie din Bălți. ...Mi a fost dragă această Doamnă a Teatrului bălțean din prima clipă, când am văzut o în rolul Luluței în „Chirița în provincie” de Vasile Alecsandri, apoi în alte și alte roluri (Ruxanda Doamna, Odochia, Zamfira...), pentru că se transpunea atât de sincer și veridic în rol, că nu rămânea nicio îndoială, că ai în față originalul operei jucate. Pot spune cu certitudine că anii studenției mele au trecut sub farmecul actorilor din Bălți, inclusiv al Doamnei scenei Lidia NorocPînzaru. Nouă, studenților facultății de litere, ne era foarte dragă, apropiată și înțeleasă și pentru faptul că și domnia sa, inițial, se formase ca profesoară de limba și literatura română la aceeași Alma Mater și ascultase cursurile acelorași profesori, pe care am fost

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

norocoși să i avem și noi: bonomul Ion Evtușenco, inegalabila Elena Belinschi, exigenta Eliza Botezatu... Peste tot, unde a activat Lidia Noroc-Pînzaru, o „pândea” norocul (norocul era zidit în chiar numele domniei sale și în talentul hărăzit de Dumnezeu): roluri de la dramatice la comedii toate jucate firesc, la superlativ; un soț (regizorul Anatol Pînzaru), sufletul pereche al Lidiei cea cu noroc... Sau, mai degrabă, Lidia era cea care împărțea noroc: nouă, studenților un model de dicție și expresivitate; tuturor spectatorilor satisfacție și emoție artistică elevată... Și soțul distinsei Doamne, cunoscutul și apreciatul regizor a avut noroc de Lidia Noroc: după plecarea sufletului-pereche către Domnul, neobosita, delicata Lidia Noroc-Pînzaru a înființat o Fundație, care purta numele iubitului ei soț și chiar un premiu „Anatol Pînzaru”, pe lângă Uniunea Teatrală din Republica Moldova.

E dificil să afli într-o zi că un om drag nu mai este aici, printre noi... Dar nu e și cazul Lidiei Noroc-Pînzaru, care, acum un an, s-a retras într o stea... Pentru că au rămas rolurile, nemuritoarele ei caractere, pe care le a imortalizat prin talentul artistic și dragostea de Frumos... Cel mai frumos monument, pe care îl putem edifica îndrăgitei actrițe la aniversarea a 80-a din ziua nașterii este păstrarea, valorificarea patrimoniului, zestrei artistice, pe care ne-a lăsat-o moștenire.

Maria Vleju, profesor, gr. did. superior, Gimnaziul Ghiliceni; șef adjunct Direcția generală Educație din Telenești

Întâlnirea cu Lidia Noroc-Pînzaru, pentru mine, un destin – destinul vieților noastre

O cunoșteam din auzite o doamnă frumoasă, inteligentă, extraordinară, pe care natura a înzestrat o cu frumusețe și talent actoricesc, era apreciată şi iubită de toată lumea. Am avut un respect deosebit față de această Doamnă, ale cărei roluri le-am admirat din fragedă tinereţe. Dar nici nu-mi dădea prin cap că destinele noastre au să se intersecteze și această Doamnă va fi pentru mine prietena cea mai apropiată și cea mai bună, mamă și soră mai mare.

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Am putut înțelege mai bine valoarea colaborării din moment ce am întâlnit o în viața mea pe Dna Lidia Noroc Doamnă de Fier a orașului Bălți, un Patriot şi un luptător pentru Cultură; era Inima Culturii bălţene, era încă tânără cu spiritul şi cu inima era un model de urmat pentru întreg neamul.

Am avut mare noroc, alături de dna Lidia Noroc Pînzaru, la Muzeul de Istorie și Etnografie din mun. Bălți, unde am fost angajată în anul 2012 în calitate de muzeograf. De atunci, am fost nedespărțite, chiar și după serviciu ne telefonam și vorbeam ore în șir. Muncind cu Dumneaei, am înțeles că este o doamnă foarte strictă, cu disciplină şi proiecte programate zi de zi; se menţinea de stabilitatea lor în continuare și avea în ea multă omenie, era o femeie deosebită. Vocea ei răsunătoare în toată dimineața cuprindea toate sălile muzeului, urându ne la toți ,,Bună dimineața”. Îmbrăcată întotdeauna frumos, elegantă și întotdeauna cu zâmbetul pe buze, arăta foarte tânără, avea o ținută de model. Am fost împreună la multe și diferite activități, festivități organizate de Secția Cultură și ale altor Înstituții din Cultură: la depuneri de flori la busturile personalităților moldovenești de pe Aleea Clasicilor Culturii Naționale din Bălți; la parada de Hramul orașului cu colectivul muzeului; la concertele organizate de secția cultură și școlile de muzică, la spectacolele Teatrului Național din Bălți „Vasile Alecsandri” și teatrele din Chișinău, și multe, multe altele. Activitatea Dnei Lidia Noroc-Pînzaru era multilaterală, deţinătoare fiind a unei bogate şi importante bibliografii, s-a zbătut, în continuare, să schimbe această societate şi lumea culturii, pe când era Președinta Consiliului Ramural Bălți al Federației Sindicale a Lucrătorilor din Cultură (din 2003). La propunerea Doamnei Pînzaru, am fost aleasă și eu în funcția de vice-președinte al Consiliului Ramural al FSLC din Bălți. Eram împreună, munceam și apăram interesele și drepturile social economice ale lucrătorilor din cultură. Datorită doamnei Lidia Noroc-Pînzaru, am avut posibilitatea să fac cunoștință cu mulți actori de teatru renumiți din orașul Bălți și Chișinău: Ion Ungureanu, Mihai Volontir, Călin Măneaţă, Constantin Stavrat, Vlad Slavian ș.a.

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Pe domnul Anatol Pînzaru, soțul dnei Lidia Pînzaru, nu am avut norocul să l cunosc, dar mai mare mi a fost mirarea când am aflat că marele regizor era dintr-un sat cu soțul meu, din satul Pârlița, r-nul Soroca. O familie excepţională, două Personalităţi, care, cu siguranţă, vor rămâne în istoria culturii moldoveneşti. Vreau să menţionez despre această familie că ambii artişti ne au aurit valorile naţionale. Se spune că despre soţul Lidiei Noroc-Pînzaru, Anatol Pînzaru, Artist al Poporului, pot fi scrise opere fără sfârşit, fiecare spectacol, montat de acest minunat regizor, reprezenta o etapă în istoria Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri” din Bălţi şi a teatrului basarabean în genere. După moartea soțului, doamna Pînzaru a înființat Fundația „Anatol Pînzaru”, reușind să fondeze și premiul „Anatol Pînzaru” pe lângă Uniunea Teatrală din Republica Moldova. La inițiativa dumneaei, atât o stradă din Bălți, cât și Gimnaziul din satul Pîrliţa, r nul Soroca, poartă numele regizorului.

O surpriză frumoasă a vieții a fost și atunci când am aflat că fiica dumneaei, Ala, îmi este vecină de cartier, iar copilele noastre s au jucat împreună. Mi am și făcut o prietenă pe Ala fiica doamnei Pînzaru.

Pe data de 05.12.2017, în incinta Muzeului de Istorie şi Etnografie, care avea sediul pe str. Lăpușneanu, 2, a avut loc vernisajul Expoziţiei Jubiliare cu Genericul „O viaţă dedicată culturii”. Această expoziţie era dedicată doamnei Lidia Noroc Pînzaru pentru cei 58 de ani lucraţi în Cultura Bălţeană și 75 de ani din ziua nașterii, responsabilă de expoziție eram eu.

Mi a fost cam greu pentru a aduna materiale, informație pentru trei săli expoziții, căci până atunci nu știam prea multe despre viața și activitatea dnei Pînzaru. Expoziţia cuprindea undeva 400 de fotografii, cărţi şi interviuri, placate, afişe, diplome şi distincţii din arhiva muzeului şi din arhiva doamnei Lidia Noroc Pînzaru invitata multor emisiuni şi spectacole din Republica Moldova, România şi din Rusia. A fost un Eveniment Aniversar şi un bun prilej de a sărbători şi a transmite sentimentele noastre de stimă şi respect pentru colaboratoarea Lidia Noroc-Pînzaru. Doamna Noroc-Pînzaru a meritat lauda celor din jur, a celor care au fost prezenţi la expoziţie: directorii instituțiilor de cultură din mun. Bălți și din alte raioane, președinții

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

organizațiilor sindicale din cultură, actorii teatrului din Bălți și din Chișinău și rudele apropiate surorile Maricica, Valentina și fratele Nicolae.

Cele 70 de roluri în 70 de spectacole pe scena Teatrului Naţional ,,Vasile Alecsandri” din Bălți au avut mare succes, a fost partenera scenică a marilor actori din Bălţi: Mihai Volontir; Grigore Grigoriu; Iulian Codău; Mihai Ciobanu; Călin Măneaţă ş.a. A reuşit să stabilească relaţii trainice cu colegii din oraşele înfrăţite din România, Bulgaria, Ucraina. Ea a fost cea care a dus la bun sfârşit instalarea monumentului lui Ştefan cel Mare şi Sfânt la Bălţi. În 1981, a fost distinsă cu titlul de Artistă Emerită, în 1986 decorată cu Ordinul „Gloria Muncii” şi „Insigna de onoare”, şi în 1993 i se conferă Medalia „Meritul Civic”. Îmbolnăvirea bruscă a doamnei Pînzaru a fost pentru mine o nedumerire, nu realizam că dumneaei poate vreodată să se îmbolnăvească, fiindcă mereu era energică, veselă și puternică. Când s a întâmplat nenorocirea, am fost tot timpul lângă ea: dimineață la serviciu, apoi am condus o acasă, fiindcă se simțea foarte rău, am chemat urgența, apoi am plecat cu ea la Spitalul de Urgență din Bălți. Speram că se va face bine, dar a doborât-o afurisita de boală, după care a plecat…

Timpul trece și nu se întoarce niciodată, rămân cu un sentiment de tristețe provocat de dorința de a o revedea din nou pe cea mai dragă și scumpă persoană din viața mea pe doamna Lidia Noroc-Pînzaru. Mi-a fost mereu alături la bine și la greu, la tristețe și la bucurii, nu există cuvinte potrivite, nu aș putea spune nimic care să facă durerea să dispară, este o durere pe care nimeni nu o poate vindeca. Ne petrecem o buna parte din timp cu colegii noștri și este normal să ajungem să stabilim o legătură cu ei. Pe măsură ce trece timpul, devenim mult mai apropiați și mai puternici așa a fost și destinul vieților noastre. Noi suntem creatorii propriului destin și fericirea o înțelegem în felul de a prețui fiecare clipă a vieții. Lidia Noroc-Pînzaru era un noroc atât de rar… Sunt şi eu o norocoasă că am cunoscut-o personal şi sunt mândră de faptul că am deprins de la Ea unele maniere de a relaţiona cu lumea, de a găsi compromise, de a fi puternică, optimistă şi încă multe, multe altele. Mă închin cu

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

plecăciune talentului, harului și divinului doamnei Lidia Noroc Pînzaru, pentru mine a fost, este și va fi mereu ,,Îngerul meu păzitor”. Ludmila Rotaru, muzeograf, Muzeul de Istorie și Etnografie din mun. Bălți

O doamnă frumoasă ca o sărbătoare Lidia Noroc-Pînzaru Imaginea Dnei Lidia Noroc-Pînzaru se așază în suflet, de peste timp, cu o efervescență artistică atât de luminoasă, atât de caldă... Actrița Teatrului „Vasile Alecsandri” din Bălți „a făcut teatru de calitate”, după afirmația lui A. Grecu. „Teatru este poezia ce se desprinde din carte și devine omenească” (F. G. Lorca), ne explica actrița la întrunirile cercului dramatic pe care îl monitoriza la Facultatea de litere de la Universitatea de Stat „Alecu Russo”, pe care l am frecventat cu cea mai mare pasiune, anii 1979-1981. Nu e nimic mai frumos pe lume decât aprecierea pe măsura sufletului, cu acest crez a știut întotdeauna să ne povățuiască, să ne stimuleze generos, să valorizeze menirea teatrului, trăirea emoțiilor, să înțelegem cum să ajungi la public, să dai tot ce ai mai bun. „Avem nevoie de empatie, deschidere, a fi noi înșine , bunăvoință și pasiune pentru a atinge sufletele”, mi-a rămas în memorie acest ton fin, plin de verva chemării teatrale. Am conștientizat că teatrul e acolo unde este adevăratul spectacol. Întâlnirile cu Dumneaei erau cele mai relevante clipe după seminare, sesiuni tensionate. A fost un adevărat Dascăl spiritual, care a reușit să valorifice persuasiunea de a fi mai frumoși, mai buni, mai empatici. Teatrul e însăși cultura pusă în firea omului prin tipologia personajelor, modelul lor, varietatea problemelor, file din viață de o conotație profundă, jucate pe scenă foarte eficient și foarte constant. Primele încercări teatrale le-am realizat prin înscenarea unui fragment din „Casa mare” de Ion Druță, eu în rolul Sofiicăi. Aceste lecții memorabile, cu o certificare de moderator al cercului dramatic, au avut impact frumos, util, realizând, după finalizarea facultății, cu elevii, întregul conținut al dramei „Casa mare„ de Ion Druță și comedia „Chirița în provincie” de Vasile Alecsandri. Am trăit o experiență

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

frumoasă, grație norocului de a fi școliți de Artista Emerită Lidia Noroc Pînzaru. Prin dragostea pentru Suflet, pentru Frumos, pentru Credință, Lidia Noroc Pînzaru a atins nemurirea, cucerindu ne prin noblețe, inteligență, elevatul har, profesionalismul desăvârșit. A fost și a rămas pentru noi o unicitate în gândirea scenică, o forță inepuizabilă de lumină. Rolurile și le-a jucat cu rost, poetic, a copleșit publicul, culegând ovațiile recunoștinței. Ținuta scenică, dicția românească, comunicarea nonverbală, paraverbală confirmau gradul sublim al dăruirii, al emoțiilor trăite frumos, fascinând cu fiecare interpretare. File din viața protagonistelor, trăite pe scenă, prindeau un fior aparte. Dna Lidia Noroc-Pânzaru le da o altă aură, deveneau atât de reale, conturate „rotund”, ținând în mreje sala prin vraja jocului. Întotdeauna și a jucat rolul desăvârșit, lăsând spectatorul în suspans. Era o lume aparte, atunci când urmăream stagiunile teatrale, erau adevărate sărbători de zile mari: Odochia în „Odochia” de Ion Puiu, Amalia în „Grădina cu trandafiri” de Enn Vetemaa, Luluța în „Chirița în provincie” de V. Alecsandri, Zamfira în „Piatra din casă” de V. Alecsandri, Rozaria în ,,Familia mea” de Eduardo De Fillippo etc. Deschiderea pentru universul spectacular i-a răsplătit bucuria care s-a ridicat deasupra tuturor așteptărilor pentru prea plinul cuvânt al protagonistelor, confirmând plenar că Teatrul e o terapie a sufletului.

Chiar dacă viața ne obligă să ne luăm rămas bun de la persoanele dragi, Dna Lidia Noroc-Pînzaru trăiește în sufletele noastre prin Templul de valori pe care le a ctitorit, grație muncii și iar muncii, iar noi, spectatorii, nu putem să nu i răspundem cu aceeași pasiune pentru tot ce realizăm cu asiduitatea eminamente a îndemnului interior. Spiritul de a delecta cu vocea blândă, infinitul potențial intelectual, obsesia pentru valori au redeșteptat atâtea minți, atâtea inimi.

Talentul, jocul de rol al Dumneaei au schimbat nu numai cugetul spectatorului, dar și sufletul ponderat. Cuvântul a fost mereu o binecuvântare, un semn al culturii elevate. Acest nefiresc timp pentru Dna Actriță a devenit un Nume etern și azi găsim cronica teatrală atât de actuală, necesară, ducem după noi valoarea ei, ne întoarcem cu

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

smerenie spre această Amintire. Valorile nu pot fi măsurate, puse pe cântar, ele devin izvor de inspirație, artă, poezie, viață. Știm că de acolo, din Ceruri, ne veghează cu lumina bucuriei de semnele lăsate pe scena teatrului. Gratitudine Omului ce a primit viața ca o Iubire plină de roua botezului divin!

Raisa Pinteac, profesoară de limba română, grad didactic II, L. T. „Lucian Blaga”, Telenești

Amintiri despre Lidia Noroc-Pînzaru

Despre doamna Lidia Noroc Pînzaru nu e nici greu de scris, dar nici ușor. O femeie frumoasă, inteligentă, o actriță talentată, un vocabular bogat, o ținută impecabilă de parcă în orice moment trebuie să iasă în scenă și să fie gata de a interpreta rolul cel mai important din viața sa.

Despre frumusețea și despre talentul dumneaei vor spune persoanele care au cunoscut o mai bine.

Eu vreau să îmi împărtășesc impresiile și momentele despre perioada când am reușit să comunic cu doamna Lidia. Până a o cunoaște personal, de fiecare dată când o vedeam, o concepeam ca o nimfă. Aveam impresia că de dumneaei te poți apropia doar cu o floare la finele spectacolului, pentru a i demonstra admirația și recunoștința la tot ce s-a petrecut în scenă. Ca, peste ani, să o cunosc personal și să rămân plăcut surprinsă cât e de simplă, pe alocuri chiar prea modestă și cât de ușor, cu câtă plăcere comunică ea cu oamenii din jur. S-a întâmplat să o cunosc prin anii '80, când a venit la primăria orașului, pe atunci se numea Comitetul Executiv, în calitate de șefă a Secției de cultură. Între colege, ne șoșoteam că este acea actriță de la teatru. Ne părea că a coborât de undeva de pe piedestal. Întotdeauna răspundea la binețe cu zâmbet ce îți transmitea căldură și respect, dar totodată îți dădea de înțeles cine este „șeful”. Erau anii '90. Trecerea de la un regim la altul. Perioada de tranziție vine cu bune și rele. Învățam a trăi în altă societate. Noi, funcționarii de la primărie, am nimerit în mrejele unui escroc care nea promis, ca prin investirea unei sume de bani în niște hârtii de valoare

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

și, atrăgând câteva persoane, peste un timp oarecare vom beneficia de un câștig impunător. Cum s a adeverit mai târziu, era un fel de piramidă. Achiziționând aceste hârtii de valoare, peste un timp s-a descoperit că am fost trași pe sfoară. Nu că procente mari, dar nici ce am investit nu puteam recupera. Cum stăteam așa și ne văicăram, intră doamna Lidia. Ne a privit pe toate, a zâmbit și a spus: „Ei și, nu este loc de disperare. Lucrurile puteau să ia o întorsătură și mai urâtă. Întoarcem pagina și mergem mai departe”.

A fost ca un duș rece. Aceasta era doamna Lidia. Găsea cuvântul potrivit la locul potrivit.

Am participat și la niște „coconade”, la care doamna Lidia venea neapărat cu ceva gustos, pregătit de dumneaei și, de fiecare dată, reușea să ne ospăteze cu ceva delicios. După ce serveam bucatele aduse de fiecare din noi, apreciind care în ziua ceea a fost cea mai iscusită gospodină, începeau amintirile, povestirile, bancurile, la care doamna Lidia iarăși ne bătea pe toate. Avea în „pușculița” sa multe istorii: una mai hazlie decât alta, unele chiar și pipărate, dar spuse cu atâta suflet și bună voință că ne simțeam ca la o șezătoare adevărată, care avea menirea de a-ți aduce buna dispoziție, de a-ți odihni sufletul și mintea.

Ludmila Zabolotnaia, colegă

Norocul de

a o cunoaște

Prin toamna anului 2007, ținând companie soțului și prietenilor apropiați, dar și măcinată în subconştient de gândul ca nu cumva să rămân în urmă de ei, noi ne am înscris la cursurile de instruire la o şcoală auto.

În virtutea deprinderii din anii de şcoală şi, ulterior, din anii de studenție, în auditoriu, am ocupat ultimul rând să i vedem pe toți și pe toate. Și de această dată examinam cu interes noii colegi: domnişoare și doamne în floarea vârstei, care, foarte repede, au abordat subiecte comune, câțiva bărbați tineri care se aflau acolo doar pentru a-și recăpăta carnetul de conducere, ceata noastră și, în rândul de mijloc, o doamnă care mi a stârnit curiozitatea.

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Era o femeie trecută mult de prima tinerețe și, mai ales, de vârsta când te aventurezi la o asemenea experiență. Consider şarmul ei făcând parte din ,,frumusețea femeii inteligente”, deoarece, în tinereţe, acest tip de femeie nu prea iese în evidență, dar, cu anii, datorită modului de viață, dezvoltării intelectuale permanente, experienței acumulate, prestaţiei publice, şi, nu în ultimul rând, frumuseții interioare, ea devine posesoarea ,,frumuseții inteligente”, care o deosebeşte mult de semenii ei. Deşi era de statură mijlocie, părea înaltă, suplă și zveltă, cu părul blond, frumos aranjat, cu ochi căprui, inteligenţi și curioși. Nu cunoștea pe nimeni în grupă, tăcută, aștepta începutul lecției. Aveam impresia că o cunosc de undeva... S a făcut apelul și ,,evrica!” Mi am dat seama cine e doamna! Am privit entuziasmată în jur să văd dacă și alți colegi împărtășesc bucuria mea de a avea o asemenea colegă de grupă, dar toți își căutau liniștit de ale lor.

Am așteptat pauza. M am apropiat și am salutat o. Mi am exprimat încântarea de a fi colege, dar, în acelaşi timp, şi teama de a nu face faţă provocării. Atenția mea a bucurat-o. Mi-a relatat că, după moartea soțului, automobilul lor stă uitat, iar ea şi-a dat seama că ar ajuta-o mult dacă ar putea conduce maşina, ca să nu-şi deranjeze copiii de fiecare dată când are nevoie să meargă undeva mai departe: până la urmă, nu suntem noi mai prejos de ceilalți prezenți la cursuri. Într-o duminică, m-a chemat în ospeție, în apartamentul ei de la colțul bulevardului. Profund emoţionată, i-am pășit atent pragul apartamentului. Avea flori și busuioc la icoane, prosoape și covoare țesute manual o Casă Mare ce demonstra cât de luminos şi candid era sufletul stăpânilor săi care te priveau tineri și senini din portretul de pe perete. Un cuplu ale cărui valori erau superioare aspirațiilor meschine de a acumula averi și bogății materiale. Ne întâlneam rar și discutam mai mult despre ceea ce ne a unit: că mai avem mult până a deveni piloți de Formula I, dar şi despre flori o altă pasiune comună.

Nu-mi fac iluzii că întâlnirile noastre au marcat-o cumva pe distinsa doamnă. Însă au o însemnătate aparte pentru mine. Aşa sunt ei, marii artiști ai neamului emană o energie debordantă, lumină și un

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

suflu deosebit. Ei îşi lasă amprenta pe făgaşul vieţii tale, aducându ţi satisfacţia că ai avut norocul să i cunoști personal, să te scalzi în razele personalității lor.

Așa am cunoscut o pe Artista Emerită din RSSM Lidia Noroc Pînzaru, deținătoarea Ordinului „Insigna de Onoare” și a Medaliei „Meritul Civic”.

Anjela Băț, profesor de limbă şi literatură română, grad didactic I, L. T. „M. Gorki”, mun. Bălți

Luminează și-n neființă

„O lumină care luminează din interior nu poate fi stinsă de nimeni.” (proverb cubanez)

Cam așa aș spune eu despre Lidia Noroc Pînzaru. O doamnă cu literă mare, pe care am cunoscut o prin anii 2000. Am avut o mare plăcere să o am drept oaspete la noi, la Soroca. Doamna Lidia a fost în vizită la Cetate împreună cu familiile Grițunic, Belinschi și Mirca. Excursia a fost organizată de soțul meu Ion, care, la moment, ocupa postul de arhitect șef al județului Soroca. La cetate, am avut parte de o plăcută expunere a istoriei cetății și a voievozilor ei, despre trecut ne-a vorbit istoricul Nicolae Bulat, care este numit de popor „paznicul cetății”. Astfel, am avut marea ocazie să o am drept oaspete (musafir) drag pe doamna Lidia în gospodăria mea. De la prima vedere, am făcut concluzia că era o doamnă simplă, modestă, comunicabilă, cu gusturi rafinate și plăcute, omenoasă, inteligentă. Pentru mine, o admiratoare a istoriei artiștilor autohtoni și străini, cea care doream să devin și eu actriță, era un eveniment emoțional destul de puternic. Din păcate, părinții nu mi au permis să devin ceea ce visam.

Din această zi, am devenit prieteni și, cu orice ocazie, când eram oaspeți la Bălți, ne revedeam cu doamna Lidia ca cei mai vechi prieteni, de o viață. Așa s a spulberat mitul meu despre actori, deși, poate și acum, visătoare, mai sunt cu capul în nori etc. ... și alte bazagonii...

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

„Trăsăturile de caracter devin vizibile în interacțiunea cu oamenii” (Karl Peterz). Astfel pot spune despre atitudinea mea față de actrița, doamna, mama, prietena și, pur și simplu, femeia pe nume Lidia Noroc Pînzaru. Prin comunicare și admirare a tot ce face această doamnă, am cunoscut o mai aproape, sunt foarte, foarte mândră de această cunoștință și prietenie. E păcat că vorbim la trecut despre Doamna Lidia, care a lăsat un loc aparte și în istoria Culturii Republicii Moldova, și în inimile noastre. Oamenii pot uita ce le ai spus. Oamenii pot uita ce le ai făcut. Dar nu vor uita ce le ai făcut să simtă. Doamna aceasta, Actrița Lidia, ne-a dat posibilitatea să iubim cultura, neamul, frumusețea plaiului natal, istoria portului național.

Familia Pînzaru și familia Volontir au fost nu numai colegi, dar și prieteni. De aceea, pentru Mihai Volontir, Lidia Noroc Pînzaru a făcut multe lucruri frumoase și de susținere la timp contra boală, a participat la emisiuni unde îi apăra imaginea și o evidenția cu multă demnitate. Tot ce făcea doamna Lidia, făcea cu mult efort și pasiune. Există un timp pentru a zâmbi. Există un timp pentru a lăcrima. Există timp pentru a merge mai departe, dar și pentru a renunța. Există timp pentru schimbări. Există timp pentru a cădea, dar și pentru a te ridica și a crește a fi sus. Drumul vieții are și urcușuri, și căderi. Drumul unui actor la fel. Activitatea doamnei Lidia a fost o istorie de succes, demnă de admirat. O istorie frumoasă de viață. Din păcate, o istorie cu sfârșit. În viața aceasta noi toți suntem niște trecători. Niște oaspeți. Dar e foarte dureros când pleacă un om bun.

„Te am în gând, te am în vis, Te am, dar nu aproape... Căci te am văzut și te iubesc Chiar dacă îmi lipsești.”

Drumul vieții are de toate. Dar nu are ceva: cale de întoarcere!... În memoriam, doamnei Lidia Noroc-Pînzaru. Ion Golovatîi, ex-arhitect-șef județul Soroca, soția Zinaida, profesoară de limba română, cu respect

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Lidia Noroc-Pînzaru, pe cărările vieții, rămâne paletă de noblețe

Lidia Noroc Pînzaru, născută în satul Ustia, Glodeni, în familia lui Vasile și Olga Noroc, la patru anișori, împreună cu părinții, părăsește locul natal și devine adevărată bălțeancă. A copilărit și a învățat aici, la Bălți. Tot neamul ei: părinții, fratele Nicolae, surorile Maricica și Valentina, apoi copiii, nepoatele, strănepoții Dumisale acesta și este mediul etalon în care a trăit ea. A cunoscut din talpă orașul și componența lui socială și a ținut mult la el. Viața ei începe cu teatrul. Teatrul! Teatrul este o părticică și din existența noastră, a spectatorilor, vrăjiți de jocul actorilor Bălțiului. Inmodest, dar zic: amatoare de teatru, nu am lipsit la spectacolele care ne purtau în lumea culturii naționale și universale și în care a evoluat actrița Noroc Pînzaru. Sincer, amatori de teatru eram și profesorii, și studenții. Ne-au bucurat aproape toate lucrările montate la noi, la Bălți. Acestea sunt lucrări cu amprenta unei tematici variate, semnate de autori dramaturgi cu renume; sunt piese aduse și jucate pe scenă de actorii noștri pasionați și, important de tot, dirijate de bagheta perseverentului și talentatului regizor Anatol Pânzaru.

Veneam cu studenții Institutului Pedagogic (actualmente, Universitatea de Stat „Alecu Russo”) toți pasionați de artă. Mai ales, la Facultatea Pedagogie și Metodica Învățământului Primar, aveam o tradiție: dacă nu o vedeam pe dna Noroc pe scenă câtva timp, o invitam oaspete și interlocutor în aula studențească. La rugămintea studenților, am fost nevoiți să introducem în planul de studiu și un curs opțional, susținut de actrița Noroc Pînzaru, curs la care era concurs să nimerești.

În mai mult de trei decenii dedicate actoriei, scenei teatrale, actrița Lidia a acumulat și o opinie publică la adresa sa. Acestea sunt vorbe scrise, audiate, înregistrate în cărți, monografii, în mass-media republicii și a uniunii (radioul, presa, televiziunea...), apoi vorbe orale întipărite la întâlnirile ce le făcea pe la școli, întreprinderi cu diferite colective: uzine, fabrici, licee, gimnazii, colegii. Am admirat o la diferite evenimente, dar, mai ales, la ceas aniversar, și am observat...

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

că faptele miraculoase desprinse din viața și cărările vieții acestei doamne Femeie de Fier se află la trainic adăpost. Anii care veneau i-au dus numele de actriță și mai departe. O cunosc meleagurile Moldovei și meleaguri din afara republicii. Aici e momentul să zicem și despre locul de muncă al ei. Trupa bălțeană nu o singură dată și a câștigat cu dăruire de sine opinii frumoase, meritorii și sincere aplauze. Acasă, prin comunele moldovenești sau prin județele Ucrainei vorbesc și acum despre popularitatea actorilor noștri, câștigată prin muncă, cutreierând și iarna și vara, și pe ploaie și pe vânt. Însă, de fiecare data, acasă au revenit, la baștină. Dar, de câte ori, în drum spre un Palat de cultură, se defecta autobuzul, îngheța motorul sau, ajunși acasă, își vedeau copiii deja dormind! Îmi amintesc cât de mândri eram, când, la un 10 mai, la Chișinău, în Teatrul național Pușkin (azi, Teatrul Național „Mihai Eminescu”), prezentau un spectacol bălțenii. Sala arhiplină. Pe noi ne sunau prieteni, cunoscuți, ne cereau relații cu actorii noștri să poată trece în sală. Și trecerile prin sală erau pline cu admiratori ai trupei bălțene! Spectatorii stăteau în picioare înmărmuriți.

O altă misiune i-a revenit mai apoi: cea de șef al culturii orașului. A avut dreptate Primăria orașului când i-a încredințat anume Dumneaei acest sector. Oricum, cunoscând orașul din talpă, ținea la el. Când dirija cultura, am fost martori oculari ai multor festivități culturale, întâlniri, activități la aer liber, care, picătură cu picătură, aveau a reface sufletul bălțenilor, reîntorcându-i spre tradițiile lăsate uitării.

Activitatea i de muzeograf a fost bogată, interesantă și cu mult pozitiv în obiectivele gândite și realizate serios de această echipă competentă și cu mult practicism a Muzeului de Istorie și Etnografie. Acest colectiv ne-a atras și pe noi la multe activități desfășurate cu elan și competență. Cultura a fost un larg domeniu de activitate, de preocupări în sfera tuturor funcțiilor practicate de dna Noroc Pînzari. Ne vom aminti de Lida. Ne-a adunat adesea în casa ei și ne-a îndrumat sau măgulit cu o vorbă la nevoie. Îi vor duce dorul cei mai apropiați: fiica Alunica, feciorul Anatol, cele patru nepoțele: Camelia, Laura Felicia (de la Bălți), Sașa Sonia și Sofia Elena (de la Cluj

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Napoca), surorile Maricica și Valentina, dar și noi, prietenii și vecinii, cei care i am trecut pragul de atâtea ori.

Elena Belinschi-Pînzaru, prietenă

Lidia Noroc-Pînzaru –întruchipare a cumsecădeniei

Asta e cam totul ce-aș fi dorit să scriu despre prietena, vecina și colega de lucru, care iată că ne a părăsit recent, plecând lin spre cer, pentru a ne privi de acum înainte doar de acolo. Așa ar fi fost cinstit și corect din partea mea, numai că nu toți cunosc motivele și drepturile mele de a proceda tocmai așa. De fapt, cine a fost doamna Lida pentru mine? Ba, mai corect e pentru familia noastră și nu doar pentru mine? O prietenă adevărată. Ne am înfrățit de cum am trecut cu traiul în apartamente vecine în depărtatul mai al anului 1975. Casa cu 14 nivele din bd. Eminescu nr. 2 (fosta Lenina) a fost prima casă din Bălți care a fost înălțată mai sus de 5 nivele, care existau la acea clipă în urbea noastră. Era o mândrie că Bălțiul a depășit această înălțime și, de aici încolo, majoritatea blocurilor locative din localitate vor fi mai înalte de 5 nivele. Cartiere întregi. Cartiere, care, după numărul locuitorilor, au întrecut populația tuturor localităților urbane din nordul republicii. Astfel, cartierul Dacia, numit „Dormitorul Bălților”, la un moment, împreună cu studenții Tehnicumului politehnic și celor câtorva școli tehnico-profesionale, amplasate în zona rezidențială a cartierului locativ Dacia, a depășit numărul de 30 mii de locuitori. Alte orașe din vecinătate nu au ajuns la cifra dată nici în prezent. Revenind la motivul înfrățirii familiilor noastre, voi menționa faptul că ambele familii am primit apartamente în această casă concomitent, lucru ce l-am menționat și în alte amintiri publicate în alte cărți ale mele, care au văzut lumina tiparului anterior. Am făcut cunoștință tocmai la etapa când urcam mobila, neîndemânatic, la etajele 8 (familia Pînzaru) și 9 (a mea), din cauza că a ieșit din funcțiune, tocmai când am adus mobila, unicul ascensor din localitate. Probabil că familia Pînzaru era unica între locatarii casei care avea la acel moment pian. Tocmai urcându l împreună cu niște

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

colaboratori ai teatrului național „Vasile Alecsandri” din Bălți, în care capul familiei Anatol Pînzaru, era regizorul șef al teatrului, iar doamna Lida, soția lui Artista Emerită a teatrului, era o actriță de frunte a acestui colectiv artistic, din cauză că proprietarul pianului urca pas cu pas scările casei cu acest instrument masiv muzical, eu, cu ajutorii mei: fratele mai mic Victor și nașul meu mai în vârstă, șoferii camionului și al mașinei mele de serviciu (eu fiind deja arhitectul principal al orașului aveam mașină de serviciu „Volga” GAZ 21), încetineam întruna pasul după ei. Tehnologia urcatului instrumentului muzical voluminos era cam astfel: urcând în patru pianul 3-4 scări, „hamalii” actori se odihneau puțin, noi, cei din urma lor, eram nevoiți a repeta exact aceleași mișcări. Și așa a durat pe parcursul mișcării coloanei noastre pe traseul a 8 nivele. Firește că domnii Lidia Noroc Pînzaru și Anatol Pînzaru de nenumărate ori se apropiau de noi cerându-ne scuze pentru situația creată. Noi, între timp, am făcut prima noastră cunoștință cu primii noștri vecini pentru zeci de ani înainte, locuind în casa noastră. Or, ambii au plecat în cer tocmai din această primă casă înaltă din oraș. Interesant era că primul care mi-a atras atenția au fost nu vecinii, ci „hamalul” cu barba și mustețele roșii, renumitul actor și pictor scenograf Ion Puiu un adevărat pictor-filosof al neamului nostru, desenele lui fiind deseori publicate în săptămânalul „Literatura și Arta”. Până la etajul 8, noi eram deja foarte bine informați unul despre altul. Până și despre faptul că, atunci când locatarilor li s-au înmânat cheile de la apartamente în preajma casei, toți viitorii vecini (partea feminină), inclusiv și doamna Lidia, așteptau curioși s o vadă pe consoarta arhitectului orașului, rămânând uimite de modestia când a primit cheile de la apartament, chiar roșind la față.

Drumul parcurs pe treptele celor 8 etaje a devenit o punte de legătură între familiile noastre, atât de strâmte, încât chiar din primele zile soțiile noastre pregăteau în comun sau pe rând cina comună. Erau discuții diverse, mai mult referindu-se la spectacolele noi din repertoriul teatrului bălțean. Secretul consta în faptul că, devenind prieteni, familia mea a început a privi toate premierele înscenate la teatru, eu fiind înclus la un moment și membru al consiliului artistic

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

al Teatrului Național, primul regizor găsind în persoana mea un critic teatral începător... Printre oaspeții familiei Pînzaru la diverse ceremonii familiare (în special la zilele de naștere), am făcut cunoștință cu multe cupluri cunoscute în oraș, inclusiv cu familia Eufrosiniei și a lui Mihai Volontir (ambii devenind artiști ai poporului din Moldova, iar Mihai și al fostei URSS), Ion Puiu, Victor Odagiu (Artist Emerit al RM), Mihail Gîrnu (Artist Emerit al RM), Melania Lupan și Constantin Stavrat (artiști ai poporului din RM), din care unii deja aveau titluri onorifice, alții primindu le mai apoi, și mulți, mulți alții. Unii dintre prietenii lor ne au devenit prieteni și nouă pentru totdeauna. Printre aceștia este și familia Elena și Valerian Belinschi. Dânsa activa în calitate de decan la una din facultățile Institutului Pedagogic „Alecu Russo”. Valerian însă era inginer constructor la uzina electrotehnică din localitate. De atunci, de peste patru decenii, cu vecinii, am fost, până la urmă, prieteni nedespărțiți. Așa era familia Pînzaru: prietenii și colegii lor de lucru fiind pe potriva lor, un lucru firesc pentru o familie inteligentă. Privind dintr o parte, urmăream și capacitățile lor personale. Anatol (care era cu 13 ani mai în vârstă ca mine) îmi era, în unele cazuri, un bun exemplu pentru formarea mea ca personalitate, doamna Lidia din punctul de vedere al relațiilor pur omenești: o femeie grijulie de familie, blândă, sociabilă cu toate vecinele și prietenele sale, un convorbitor interesant în temele abordate la nenumăratele discuții între familiile noastre și o gospodină iscusită. Uneori aveam impresia că disputele lor profesionale nu încetau nici acasă, crezându-l pe regizor mai dur către artista Lidia decât către ceilalți colegi. Dar, de fapt, observam că aceste analize critice improvizate erau de folos pentru artista prietena noastră. El îi spunea ceea ce poate în colectivul artistic nu putea face public. Un lucru l-am reținut: careva treceri cu vederea a neajunsurilor observate de regizor nu erau trecute cu vederea. Astfel, Artista Emerită Lidia Noroc Pînzaru creștea din punct de vedere al creației în fața noastră. Era foarte atentă și chiar dacă știa că, după premiere, regizorul-șef va fi dur în analiza rolului interpretat (el era dur-obiectiv, dar și binevoitor în expresii) de fiecare dată, după premierele spectacolelor noi ale teatrului național în clipe numărate așternea o masă bogată și gustoasă, iar gospodarul punea pe masă un

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

burlui cu vin pe care îl păstra la rece în beciul garajului personal fiind despărțit de al meu doar de un perete). De rând cu capacitățile sale creative am constatat și creșterea unor capacități organizatorice și asta a jucat un rol important pentru cariera sa din ultimele decenii. De cum a fost obținută independența, în fruntea ministerelor Guvernului țării, au început a fi numite personalități notorii din domeniile respective. Printre acestea se număra și renumitul actor și regizor Ion Ungureanu. El a fost numit ministru al culturii și cultelor din Moldova. Acest fapt a servit drept imbold pentru mine (pe atunci activam pentru a doua oară în calitate de arhitect principal al orașului) și un prieten de al meu și coleg de școală cu doamna Lidia, Aurel Puică (care activa în calitate de viceprimar de Bălți), să revenim la analiza situației în localitatea noastră. Eram în mașina de serviciu a lui Puică, ne am oprit la semaforul de la intersecția străzilor 28 iunie (actuala 31 August 1991) și Pionerilor (actuala Independenței), când prin radiou transmiteau comunicatul despre numirea în funcție a ministrului culturii. Noi am oprit mașina și am început a face o analogie cu Bălțiul: oameni din domeniu: oameni cu titluri onorifice aveam, oameni cu experiență de conducător aveam. Primul candidat la care ne-am gândit era Anatol Pînzaru, a doua candidatură era a Lidiei Noroc-Pînzaru. Ambii profesioniști și responsabili. Prima candidatură se potrivea de minune cu cea a ministrului, însă, treptat, cântarul trecea la candidatura a doua. Anatol Pînzaru era un om prea fierbinte, spunea adevărul în față fără diplomație, iar lucrul organizatoric în cadrul organelor locale administrative mai cerea un pic de răbdare și analiză la rece, și de ce nu, și puțină diplomație. Ultimile capacități erau mai mult specifice artistei Lidia Noroc Pînzaru. Și atunci am decis definitiv o înaintăm la funcția de șef al secției cultură a primăriei Bălți pe dna Lidia. Nu am numărat de câte ori la semafor s au schimbat culorile roșii cu cele verzi, dar la sigur că am pornit o nouă filă din biografia Lidiei Noroc-Pînzaru la culoarea verde. A pornit, pentru zeci de ani înainte, ea fiind ulterior numită și șefa direcției respective a județului Bălți. Probabil că și eu, și conlocutorul meu am constatat ca o lecție pentru viitor: culorile semaforului trebuie totdeauna respectate. Am avut o conlucrare fructuoasă cu colega mea din secția de cultură a

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

primăriei. Pentru prima oară am întocmit și aprobat la ședința Consiliului municipal lista monumentelor de artă, cultură și istorie a municipiului, am redenumit unele străzi. Inclusiv o stradă cu numele regizorului Anatol Pînzaru. Strada abia se începe a construi, dar e cu viitor de dezvoltare. Drept un eveniment deosebit pentru municipiu a fost și amplasarea, în anul 2019, a plăcii cu barelieful artistului poporului Anatol Pînzaru, fostului prim-regizor al Teatrului Național „Vasile Alecsandri” pe fațada casei nr. 2 din bulevardul M. Eminescu, unde a locuit până la sfârșitul vieții pământești marele artist al neamului nostru. Inițiativa a apărut la masa de sărbătoare la Anul Nou din 2020, când eu cu Ana, fiind invitați la masa de sărbătoare, am început vorba cu constatarea că domnul Anatol ne lipsește mult, după care am revenit la înveșnicirea numelui lui pe peretele casei noastre. Deja la începutul lunii februarie, eu am prezentat proiectul la ședința Consiliului urbanistic. Țin minte cum la textul pentru placa comemorativă am lucrat în trei: eu, arhitectulautor al proiectului, Elena Belinschi Pînzaru, filolog și Lidia Noroc Pînzaru, consoarta lui Anatol. Am scris pe placa comemorativă chiar acum, la finele lunii august. În ajunul zilei de naștere a domnului Anatol (din 1 septembrie) placa din granit era dezvelită. Țin minte, dna Lidia și-a luat atunci un angajament: pentru că eu am promovat denumirea unei străzi în municipiu cu numele lui Anatol Pînzaru, pentru că eu am promovat instalarea plăcii comemorative lui Anatol Pînzaru cu barelief dânsa și-a luat angajamentul să inițieze, după plecarea mea în ceruri, a unei plăci comemorative pe fațada casei unde locuiesc. Alături de placa lui Anatol Pînzaru, ca primului arhitect principal al orașului Bălți numit din numărul absolvenților instituției de studii superioare din Moldova, (fiind numit, în genere, în funcția de arhitect-șef al unui oraș din Moldova), căruia la începutul anului 2020 i s a conferit proaspătul titlul onorific de „Om Emerit” al Republicii Moldova. Atunci nu ne am gândit că dânsa e mai în vârstă ca mine și că, e posibil, să urce prima la Domnul. Am cunoscut-o plină de viață pentru o viață îndelungată. Dânsa a fost moderatoare la prezentarea a celor 4 cărți semnate și lăsate de mine la Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” și Muzeul de Istorie și Etnografie. Pentru mine, a fost o durere retrăită dublu.

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Ultimile luni, ea, fiind bolnavă, nu mai ieșea în curte. Stătea aproape tot timpul în casă. Într o dimineață, eu, grăbindu mă spre mașină, văzând că pe bancă statea o femeie cu spatele spre mine am trecut pealături, fără să opresc. Nu am recunoscut o din spate și nu m am oprit, dar cum numai am făcut un pas mai departe, femeia m a întrebat: Borea, tu nu m ai recunoscut? Întorcând capul, am cunoscut-o și am înlemnit: era Lida, puțin schimbată de boala incurabilă. Am încercat stângaci să mă îndreptățesc, că de o oră am întârziat la serviciu, și mă grăbeam, dar din spate nu am recunoscut o, ea însă încă o dată a repetat: înseamnă că nu m ai recunoscut... Luându-mi rămas bun, am urcat în mașină, pornind-o lin pe bulevard. Plecam cu ochii împânziți de lacrimi. Plângeam de durere și neputință de a o ajuta. Peste câteva zile, ea s a stins din viață, iar eu, de câte ori îmi amintesc de ea, simt ochii înlăcrimați. Și acum pot răspunde cu precizie cine a fost Lidia Noroc-Pînzaru: Lidia a fost și rămâne un om al cumsecădeniei. O spun cu inima curată și împăcată. Am vorbit despre ea printre colegii de școală și lucru, prietenii ei. Pentru că numai astfel o pot caracteriza: vecină, prietenă, colegă. Ea singură nu a existat. Ea a existat prin noi toți. Și va trăi cât vom trăi noi toți.

Boris Grițunic, arhitect, „Om Emerit” al R. Moldova

Îmi amintesc de nana Lida...

Fie că ne place sau nu, trăim din amintiri. În subconștientul meu am multe amintiri, legate de copilăria mea. Amintiri ale unei copile din familia tânără, formată în anii 70, se intercalează una după alta, ca un ecou al unor evenimente din viață când eram foarte fericită. Am fost înconjurată de oameni de știință, literatori, profesori și... actori. Ca orice fetiță, de la o vârstă fragedă, visam să devin actriță, să apar în public, să joc în diverse spectacole pe scena teatrului și... să fiu norocoasă ca nana mea Lidia Noroc Pînzaru. Îmi plăcea iluzia pentru care există teatrul, iluzia unei vieți de boier sau de unul sărac, iluzia unei fericiri sau tristeți, iluzia unei pasiuni sau invidii.

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Îmi plăceau la nebunie costumele domnilor și rochiile doamnelor din secolele 18 19. Se spune că anume costumul este unul dintre cele mai nobile obiecte de artă. Când cortina se deschidea, o vedeam pe nana Lida pe scenă și „leșinam” de admirație. Când apărea nana Lida pe scenă cu ținuta ei elegantă, îmbrăcată într o rochie din sec. 18 19, admiram aranjarea părului, pantofii, umbrele delicate, eșarfe frumoase și, desigur, pălării (care se schimbau nu numai în spectacole, ci și în viața reală la diferite sărbători). În orice spectacol, Lidia Noroc Pînzaru era de neuitat atunci când juca Odochia în „Odochia”, Valea în „Poveste din Irkutsk”, Amalia în „Grădina cu trandafiri”, Zana în „Adie”, Rozaria în „Familia mea”, Croce în „Liola” și multe alte roluri. Când cortina se închidea și toți amatorii teatrului bălțean părăseau sala, eu cu părinții mergeam în culise și, în timp ce două Pînzărene discutau, eu serveam cele mai gustoase bomboane. Într-un interviu, doamna Lidia a fost intrebată despre persoana care o inspiră și Dumneaei a răspuns că farmecul interior al actriței italiene Anna Magnani o inspiră mereu. Chiar dacă nu era plină de farmec în sensul cunoscut și primit de societate, Anna Magnani era numită „La Lupa” și „The living she-wolf” (vulpoaică) cu ochi adânci și o masă dezorganizată de păr, ea cucerea spectatorii cu maniera explozivă și realistă.

Inspirată de o actriță talentată, nana Lida a fost o femeie extraordinară cu un instinct extraordinar. Avea această abilitate de a hipnotiza publicul, convingându-l că totul ce se face pe scenă este real, este viață, este dor. Era admirată de regizori și de publicul pentru capacitatea ei de a transforma personaje cu personalități diametral opuse. Putea fi pe scenă o fetiță tânără și plină de viață, putea fi și o doamnă în vârstă. Temperamentul său, textura și fizicul său uimitor au transformat o pe nana Lida într o legendă.

Clipele de mister și admirație nu se mai repetă, au fost în copilăria mea și au rămas în memorie și în sufletul meu pentru toată viață.

Micaela Țaulean (Belinschi), dr. în pedagogie, conf. univ.

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Medalion Lidia Noroc-Pînzaru

„Viața e un teatru, iar noi suntem actorii”, afirmă mai mulți literați, dar și filozofi. Pentru artista Lidia Noroc Pînzaru, respectiva aserțiune este una veridică și în sens propriu, dar și în sensul ei figurat, or, a jucat și pe scenă, dar, alături de toți noi, cei efemeri, a jucat (bine și cu demnitate!) multiplele roluri impuse de tot ce înseamnă viață, de femeie, de mamă, de bunică…

Am cunoscut o în debutul studenției mele bălțene, și anume în lumina reflectoarelor Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Bălți. Noi, studenții de la Facultatea de Litere a Universității de Stat „Alecu Russo”, eram mereu pe la toate reprezentațiile teatrale, respectiv actorii, prin mesajele transmise măiestrit datorită amalgamării profesioniste a comunicării verbale, nonverbale și paraverbale, ne au format ca personalități cu viziuni clare, cu o verticalitate moral spirituală incontestabilă.

Anume în acest context, artista Lidia Noroc Pînzaru a fost, pentru noi, studenții filologi, și nu numai, un model de dicție, de improvizare impecabilă, de joc actoricesc, dar și de joc lingvistic cu tot ce înseamnă limba: accente, pauze logice și psihologice, melodie a vorbirii, diverse timbruri, inclusiv de voci masculine, suspansuri etc., adică a fost, de fapt, un jonglor iscusit cu limba română, acest instrument excepțional, în special atunci când nimerește pe mâini bune! Iar atunci când, în sesiune, la disciplina Folclor, am avut de memorat și de recitat vreo 10 balade populare, vocea artistei ne-a îndrumat spre un recital exemplar, domnul profesor dându ne note maximale.

Făcând o retrospecție în acele timpuri de admirat, mă regăsesc în aceeași sală de spectacol, savurând nu doar expresivitatea actriței Noroc Pînzaru, ci și evocând niște gesturi de o eleganță aparte, o mișcare scenică plastică, dar și bărbătoasă atunci când o cerea rolul jucat.

Printre cele mai reprezentative roluri jucate în această perioadă pe scena Teatrului Național „Vasile Alecsandri” amintesc (sper că numi face farse memoria!): Odochia în spectacolul „Odochia” de I. Puiu, Ruxanda în „Despot Vodă” de V. Alecsandri, Mița în „De ale

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

carnavalului” de I. L. Caragiale, Luluța în „Chirița din provincie” de V. Alecsandri și alte roluri interpretate impresionant și inedit.

Jucând-o pe Ruxanda, artista ne-a copleșit pe noi, spectatorii, prin feminitate, atât ca plastică, precum și ca voce, iar în rolul Luluței a reușit să fie copilăroasă, să strecoare un ușor umor, dar și un pic de ludism nevinovat, deși uneori de o fermitate admirabilă!

Trebuie să recunoaștem că, în ochii noștri de studenți dedicați limbii române, tot ce făcea artista ne impresiona. O admiram nu doar la teatru, în scenă, or, o întâlneam și pe străzile orașului și o urmăream îndelung cu privirea de viitori dascăli, căutând să i ghicim semnificațiile gesturilor, să-i surprindem privirea mereu luminoasă, zâmbetul destinat oricărui trecător…, dar, mai ales, să reținem combinațiile vestimentare deosebite, coafura mereu aranjată, bijuteriile combinate măiestrit cu unele elemente ale îmbrăcămintei.

După absolvirea facultății, când nu mai era angajata teatrului bălțean, Lidia Noroc-Pînzaru continua să ne atragă atenția, fiind printre organizatorii diverselor festivități orășenești, având diverse luări de cuvânt în anumite contexte de sărbătoare și, atunci, o admiram iarăși, or, timpul avea asupra ei doar impacte benefice, artista părândune și mai elegantă, și mai expresivă, și mai feminină! Acum, când Artista și Femeia Lidia Noroc-Pînzaru nu mai este printre noi, și Teatrul Național „Vasile Alecsandri” pare mai sărac, dar și orașul Bălți mai obosit de vârtejurile vremurilor inefabile în care trăim. Poate zâmbetul ei ne-ar mai fi descrețit frunțile, poate pașii ei ne-ar fi redat un pic mai multă încredere în tot ce facem, poate vocea ei ne ar fi readus certitudine și siguranță, poate… Anna Amoașii, profesoară de Limba și literatura română, grad didactic superior, I. P. Liceul Teoretic Republican „Ion Creangă” din Bălți

De suflet pentru suflet

Murim în fiecare zi câte puțin, de dor, de nepăsare, necredință și rar ne întrebăm: de ce murim? și adesea ne refugiem în suferință. Murim în fiecare zi câte puțin

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

și mor în noi atâția oameni, vise! urmărim cu toții un destin și batem deseori la porți închise... Murim câte puțin în fiecare zi de nostalgii, de amintiri, de fericire, murim și niciodată nu vom ști câți îngeri plâng în noi de neiubire...

(C. Herghelegiu)

Se zice că natura i-a spus femeii: „Fii frumoasă dacă poți, fii înțeleaptă dacă vrei și demnă de respect întotdeauna!”

Doamna Lidia Noroc Pînzaru a fost iubită și respectată pentru felul ei de a fi, de a gândi și a interacționa cu cei din jur, pentru puterea de a face lumea mai bună. Era frumoasă prin strălucirea din ochii ei, atunci când vorbea despre teatru și despre tot ce iubea și admira. Avea un suflet profund și omenos. Purta pe chipul său lumina și căldura pe care o împărțea cu generozitate cu semenii săi. Întotdeauna era gata să întindă o mână de ajutor celor mai triști ca noi, să ofere un sfat de încurajare. Era elegantă, ambițioasă, creativă, inteligentă și puternică. Azi, cu inima frântă, aprindem o lumânare și înălțăm rugăciuni pentru ca bunul dumnezeu s o aibă în paza și împărăția sa, alături de soțul său, talentatul regizor Anatol Pînzaru artist al poporului, și de alți regretați colegi, slujitori fideli ai culturii, care s-au cam grăbit să plece în împărăția cerească... În lumea fără dor și fără durere, probabil, azi în cer, doamna Lidia i a adunat din nou în jurul său pe foștii săi subalterni și... împletesc mărțișoare, confecționează port popular alături de mult regretata meșteriță Adelaida Țîbuleac, cântă și dansează alături de mult adorații coregrafi Ion Ungureanu și Ion Negară, de talentatul muzician Gheorghe Edu, de renumitul lăutar Dumitru Caldare, de colegii noștri iubiți: Liudmila Cristanciuc, Nadejda Chirău, Ala Hlebnicova, Nadejda Rîjicova, Lucia Oceretina, Liudmila Cozîreva etc. Ni i tot mai dor de voi, dragii noștri, un dor ce doare și niciodată nu se uită... Doamne, odihnește în raiul luminos și plin de flori, sufletele celor care sus, în cer, devin nemuritoare... eternă memorie...

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Plecăm pe rând și în tăcere, și-n locul nostru alții vin, în lumea asta de durere trăim, iubim, visăm, murim...

Zinaida Gîrbea, ex specialist principal al Direcției Cultură Bălți

Am visat-o și

o voi visa

A dăinuit printre noi și în conștiință, pentru că ea a pulsat și va pulsa în memoria noastră. Deopotrivă cu multe astre, a răspândit lumină la timpul său.

A fost mișcarea ce se găsește în ființa umană, ca pretutindeni unde a existat viață. Energia simbolizează viața. Când întâlnești astfel de personalități, încerci să înveți cât mai mult de la ei. Cu certitudine, a cultivat frumosul în noi, cei care am admirat-o. Persoană care a luminat locurile natale, cu zâmbetul de pe fața luminată, te făcea mereu să surâzi și să ți umple inima cu bătăi mai rapide. Azi, se numără printre cei mai distinși bălțeni. A reușit să ne bucure cu succesele și reușitele sale pe plan profesional, să devenim admiratori și prieteni recunoscători. Astăzi mărturisesc că ne lipsește, dar, prin aceste rânduri calde înșirate pe o filă de hârtie, mă face să fiu și mai împlinită, aducându mi și eu contribuția la imortalizarea numelui remarcatei Doamne. Așa am cunoscut-o, așa am văzut-o, și așa a rămas în gândul și sufletul meu, Lidia Noroc Pînzaru.

Tu, Doamnă

Visat am eu Doamna, frumoasă În scena ei. Chipul și sufletul Privirea i curioasă. Visat am Cântul Ei…

Stela Draguțan, muzeograf, Muzeul de Istorie și Etnografie din mun. Bălți

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

În memoriam, despre dna Lidia Noroc-Pînzaru

Cu dna Lidia am activat în perioada anilor 1995 2000 în cadrul Direcției Cultură Bălți.

Datorită încrederii, aprecierii și susținerii ce mi le-a acordat dna Lidia, am fost numită în funcția de contabil-șef.

Dna Lidia a fost un OM cu suflet cald și o inimă mare, plină de viață, optimism și încredere în ziua de mâine.

Pe Dumneaei mereu o asociam cu o lumânărică ce epuiza orice întuneric, ca o mamă grijulie contribuia la soluționarea oricărei probleme, nu conta de care gen: de serviciu sau personal, indiferent în ce funcție activai.

Orice întâlnire provoca discuții fără capăt pe orice temă, fără să observi când zbura timpul de ore întregi, ca până la urmă, niciodată nu încheiam discuțiile ca să nu mă întrebe cum sunt cei de acasă, sunt bine... să le ureze sănătate și binecuvintarea Domnului în toate. Regret foarte mult că a plecat atât de devreme de la noi, însă sper că suflețelul dnei Lidia ne supraveghează și este mândră că ne-am cunoscut, îi vom cinsti memoria mereu... Dumnezeu să o ierte...

Iraida Burlacu, șef Direcția Dări de Seamă în cadrul Direcției Generale Financiar Economică primăriei mun. Bălți

Albina culturii bălțene

Am cunoscut-o pe Lidia Noroc-Pînzaru prin anii 70, pe când eram studentă. Era un model de Om al Culturii. Mergeam la Teatrul „Vasile Alecsandri” să ne umplem inima și spiritul cu frumos. Lidia Noroc Pînzaru a fost și a rămas o personalitate de vază în cultura țării noastre și a întregului spațiu românesc. Dumneaei face parte din generația de aur a Teatrului din Moldova.

Fiind șefă a Direcției Cultură a municipiului Bălți, a organizat concursuri, sărbători culturale, festivaluri, spectacole folclorice, serate de odihnă, șezători, programe de concert, expoziții de pictură și fotografii. Erau vremuri grele (1990-2003) pe atunci, dar Doamna cu voința de oțel le înfrunta pe toate, fiindcă „сultura este un mesaj al armoniei și omul are nevoie de sărbători, de bucurii” așa zicea Doamna funcționară. A format orchestre, ansambluri de cântece și

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

dansuri, colective de amatori. Mi i cunoscut foarte bine Ansamblul Folcloric „Doinița”, unde și eu am participat. Ansamblul, format în 1996, admirat la toate prezentările, până azi, este căutat de amatori de diferite vârste și specialități. Dna Lidia avea scântei în ochi, îi râdea inima de bucurie, când vedea rezultatele muncii, când promova talente tinere. Îmi amintesc cu drag de participarea noastră în corul orașului, de festivalul corurilor de la noi și din România, de inegalabila activitate de 2000 de ani de la Creștinism. Am avut onoarea s o cunosc mai îndeaproape pe Doamna Noroc Pînzaru în activitatea cenaclului „Sfânta casă de acasă”, Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți, organizat și condus de Elena Belinschi, profesor, doctor în științe filologice. Aici am întâlnit-o pe artista emerită. Deși doamna activa ca muzeograf la Muzeul de Istorie și Etnografie din Bălți, dar participa activ la toate măsurile organizate în cadrul cenaclului. Avea o ținută impecabilă, părul frumos aranjat, inteligentă, modernă, caracter puternic și inima-i tânără. O întrebam adesea cum le dovedește pe toate și atunci îmi deschidea o agendă și mi arăta programul zilnic. Anume la aceste întâlniri, prin diverse replici dialogate cu mare plăcere, am înțeles ce înseamnă disciplină și responsabilitate în viața dumneaei. Îi admiram dicția perfectă, vorba înțeleaptă, vocea ca un tril de ciocârlie. Și tare mai găsea în discuție cuvinte ce intrau adânc în suflet, pentru a lăsa urme de stele, pentru a trăi veșnic în inimile noastre, pentru a nu o uita forța spirituală, caracter, albină a culturii bălțene așa a fost Lidia Noroc-Pînzaru. Patriot înflăcărat, luptător pentru integritatea Țării, pentru menținerea tradițiilor și obiceiurilor, personalitate cu demnitate, onoare și verticalitate așa a fost și va rămâne Lidia Noroc Pînzaru.

Emilia Țentiu-Nenescu, profesoară-pensionar de limba română în școli alolingve, gr. did. I, L. T. „N. Gogol”

Primadona culturii bălțene

Mi-a venit această ideie, răsfoind FB-cul și dănd de o publicație cu atăt de îndrăgita mea Prietenă, Colegă, Șefă, Vecină, dar și mai mult Artista Emerită Lidia Noroc Pînzaru.

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Atunci mi am dat seama că mai supremă Doamnă ca Ea în toate domeniile culturii, pe care le a cuprins prin activitatea sa în Bălți, nu există. Doamna Lidia totdeauna a fost superioară și dominantă în toate ipostazele sus numite. Unde nu a activat, unde nu a apărut, totdeauna sclipea nu cu sclipici ce taie ochiul, ci cu lumină caldă ce te învăluia, te sensibiliza, te umplea de rost și optimism. O voce caldă, suavă, o privire blândă, deșteaptă, plină de iubire și înțelepciune. Unde punea umărul, unde lua decizii, totul se rezolva cu pace și succes.

Am cunoscut o, mai întâi, ca vecină, locuiam în tinerețe alături de părinții ei la Podul Chișinăului oameni de aur, gospodari, care mereu erau gata să dea o mână de ajutor, un sfat prețios la momentul potrivit. Când apărea LIDIA în curtea casei, imi părea că este o Zână din povești (era pe atunci Actriță la Teatrul Național „Vasile Alecsandri”), nici nu îndrăzneam să mă apropii, atât de misterioasă era. Eram fascinată de jocul ei actoricesc, a fost și rămâne pentru mine cea mai adorată și talentată Actriță a Teatrului din Bălți. Cu mulți ani mai târziu, deja activând și eu în domeniul culturii și al învățământului artistic din Băți, am avut fericita ocazie să lucrez în echipa managerială a culturii județului Bălți, în fruntea căreia era Lidia Noroc-Pînzaru. Iată atunci, în acea perioadă nu simplă, am învățat multe lecții fără de preț de la această ființă extraordinară. Îmi amintesc numai de câteva situații destul de complicate, atât în cadrul activității școlilor de muzică/artă, cât și în turnee după hotare, unde Domnia Sa a dat dovadă de înaltă competență. Ce carismă avea! Îmi amintesc un caz, când eram împreună într-o delegație de schimb cultural artistic în Italia, dumneaei, fiind șefa delegației, dar necunoscând practic limba, în cinci minute a devenit centrul atenției a tuturor delegațiilor, surprinzând mai mult prin gesticulare, afecțiune, energetică și acolo era Prima! Și în managementul culturii bălțene, chiar dacă uneori mergea greu, era destul să apară Lidia Noroc Pînzaru cu aura sa superpozitivă și lucrurile reveneau în albia lor. Multe a făcut în acea perioadă tumultoasă pentru Cultura Neamului nostru, pe mulți ne-a îndrumat, ne-a susținut și ne-a dat cale în viață. În ultimii ani ai vieții sale, prietenia noastră a devenit și mai puternică. Datorită familiei sale frumoase, în special a Maestrului,

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Artist al Poporului Anatolie Pînzaru, am devenit posesorii unei vile într un colțișor de rai al naturii suburbiilor bălțene, unde am trăit, alături de Lidia Noroc-Pînzaru și familia sa minunată, cele mai frumoase clipe ale vieții mele. De acolo am aflat ce mamă și bunică grijulie, ce soție iubitoare, ce soră devotată, ce prietenă și colegă extraordinară era EA! Și atunci am înțeles un lucru sfânt OMUL SFINȚEȘTE LOCUL! Mai mult ca atât această Doamnă nu numai a sfințit, dar și a înfrumusețat Cultura bălțeană, cultura Neamului nostru și orice loc pe unde a pășit! Poate de atâta, mi-a venit spontan și absolut inconștient gândul: LIDIA NOROC-PÎNZARU PRIMADONA CULTURII BĂLȚENE!!!

Margarita Tetelea, Maestru în Arte, dr. în pedagogie, conferențiar Universitatea de Stat ,,Alecu Russo” din Bălți În amintirea Dnei Lidia Noroc-Pînzaru

A plecat la Cer o Stea, o actriță ce a purtat faima țării noastre pe toate scenele Republicii noastre, însă nu a plecat și din inimile noastre, căci amintirile despre Dumneaei sunt și vor rămâne vii.

Am avut fericirea s o cunosc și s o apreciez fiind colege/funcționare publice, în anii 2000 2003, Dumneaei în fruntea Direcției Cultură, eu a Secției Relații cu Publicul, din cadrul Consiliului Județean Bălți. Și aici dna Lidia Noroc-Pînzaru a dat dovadă de multă creativitate și responsabilitate, manifestând un viu interes pentru promovarea culturii noastre naționale, nu doar la nivel de republică.

Îmi amintesc cu câtă grijă se comporta față de echipa sa de specialiști. Era corectă și imparțială cu toți colegii din Consiliu. Drumul spre casă îl parcurgeam deseori împreună, traversând aleea pietonală la pas și abia atunci începeau conversațiile noastre despre familii și copii. Era sufletistă, capabilă să sară oricând în ajutor, venea mereu cu un sfat bun pentru fiecare. O admiram și cred că nu doar eu, pentru felul ei de a fi, elegantă și luminoasă la chip. Avea un mers

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

ușor, încrezut, de invidiat, iar zâmbetul, care nu i lipsea niciodată de pe buze, te făcea să crezi că este fericită și împlinită.

Da, așa a fost, sper că a fost fericită, având o familie frumoasă și onoarea de a fi soția vestitului regizor, Anatol Pînzaru. Boala nemiloasă a răpit o dintre noi, lăsându ne în nedumerire... Atâtea pagini frumoase scrise în palmaresul vieții Dumneaei... oare cine își aduce aminte de ele?! Cred că e de datoria noastră, a celora care am cunoscut-o și apreciat-o, să-i purtăm vie memoria și s-o cinstim cu adevărat mereu.

Valentina Sandu, ex director L.T. „Lucian Blaga” Солнечная актриса в жизни и на сцене С Лидией Норок-Пынзару я знаком с начала 70-х годов прошлого века. Супруга Елена ещё раньше. С Анатолием Пынзару она познакомилась у кассы пединститута им. Алеку Руссо. В платёжной ведомости обе их фамилии стояли рядом и кажется, по ошибке, кто то из них расписался не в той графе. Так и стали знакомы однофамильцы. Анатолий в то время читал студентам курс актёрского мастерства, а Елена преподавала грам матику молдавского языка. После нашей свадьбы в Климауцах в 1970 году, на которой присутствовала и чета актёров Пынзару, начали встречаться и дружить семьями. Вскоре к нашей компании присоединилась и семья Грицуник Анна и Борис. Совместно отмечали дни рождения, праздники, культурные мероприятия, посе щали театр. Радовались совместно рождению детей и внуков, гуляли

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

песня «Что наша жизнь?» и я её исполнил на презентации данной книги. После Толиной кончины написал стихотворение «Памяти А. Пынзару». Что я могу сказать о Лиде? Энергичная, приветливая, улыбающаяся и очень женственная во всех жизненных ситуациях. По работе её в театре, в отделах культуры муниципия и жудеца, в музее, я знал её много меньше, чем в жизни. А намного больше я её узнал, когда она, на «общественных началах», по дружбе, помогала моей супруге Елене в её различных культурных мероприятиях под эгидой ченакла «Sfânta casă de acasă» Муниципальной Библиотеки «Eugeniu Coșeriu». Я даже сделал, на основании фотографий с этих мероприятий, два видеоклипа об этой культурной деятельности Лидии НорокПынзару. Один видеоклип на музыку Бетховена «Лунная сона та». А затем и другой видеоклип; подумалось при этом, что для солнечной, приветливой и улыбчивой актрисы по жизни и на сцене, очень подойдёт мелодия и песня «Солнечный вальс» в исполнении Михаила Бабича, бывшего вокалиста бельцких ВИА «Орион» и «Гаудеамус». Видеоклипами мы поделились с род ственниками и знакомыми Лидии. Артистический юбилей Она мечтала о кино, И в медучилище желала. В театр по конкурсу прошла И распыляться перестала. Играла роли травести И роли главные играла. Ей в мастерстве своём расти Неугомонность помогала. Сыграла семьдесят ролей, И не искала лучшей доли, И был Король из Королей Её Пынзару Анатолий. От Бога Толя был актёр И видел он её принцессой.

Меж ними вспыхнула любовь И запылала жгучей пьесой. Из этой пламенной любви Они друг друга создавали. Отличный вышел режиссёр, Она актриса боевая. Их театральная семья Была примером для народа. Детьми и внуками сполна Не обделила их природа. Закончила БГПИ, Гастроли с труппой совершала. Зубрила роли по ночам

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

И. как всегда, недосыпала. Она в теченье многих лет Отдел культуры возглавляла. Её энергия не знала Тех перерывов на обед. Культурой правила жудеца, А профсоюзом до сих пор. И я готов идти на спор, Что у неё двойное сердце. Земную славу обрела, Заслуженной артисткой стала. Неоднократно получала Медали те и ордена.

Её хватило на музей, Она и там творит культуру. В теченье многих, многих дней, Крышует женскую структуру. И этот славный юбилей, Как промежуточную дату К столетью юности своей Она воспримет, как награду. Гори ж нетленною звездой, Потомки чтоб довольны были, А мы гордимся тем, что жили, В одном периоде с тобой.

Эпиграмма

От гимнов и од никуда нам не деться Руководила культурой жудеца. Отведав всю прелесть культурного груза Успела познать и Музейную Музу. Последние два года, в следствии пандемии ковида, мы все очень долго не встречались очно со своими друзьями. Общались только лишь по телефону и по интернету. Знаем, что жестокая и злая болезнь скрутила и одолела Лиду за очень короткий срок. Незадолго до кончины у Лиды очень изменился голос и она с большим

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Povesteauneiviețilaunînceputdeiarnă

„Unexempludeslujire înartășipentruartă.” (GhenadieCiobanu)

Articole publicate despre Lidia Noroc-Pînzaru Seninul clipelor tale...

Lidia Noroc, actriţă emerită la Teatrul „V. Alecsandri” din Bălţi, „consideră că actorii sunt datori să rămână mereu tineri, mereu injenui, să păstreze o candoare a inimii, o voiciune a spiritului, care să fie comunicată şi altora. Iar seninul din ochii spectatorului trebuie, dimpotrivă, să se răsfrângă cu ecouri înzecite în sufletul tău, să devină seninul clipelor tale!”

Această mărturisire a actriţei este cu atât mai firească, mai acceptabilă, cu cât cuvintele, chiar şi atunci când sunt rostite de un modelator, de un făuritor inspirat de al lor, reprezintă doar nişte imagini palide, aproximative a ceea ce trebuie să cuprindă esenţa lor. Chiar şi pe scenă, chiar şi atunci când deţii rolul Ofeliei şi susţii dialogul cu Hamlet, cuvintele ar putea să rămână cuvinte, dacă nu le pătrunzi miezul, dacă nu le sesizezi sensurile, dacă nu le desfaci nuanţele, tonalităţile, toată polifonia lor muzicală. Şi, mai ales, dacă nu le dărui viaţă, dacă nu le comunici simţirile din simţirea ta, vibraţie din vibraţia ta!

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Iar în teatru jocul este totul. Pe scenă nu poţi miza numai pe cuvinte, nu poţi conta doar pe gesturi, decorul, oricât de plastic, de expresiv ar fi, nu va crea o ambianţă autentică, nu ne va sugera iluzia realităţii, dacă nu este dinamizat, umanizat de actor. Interpretul este axa, în jurul căreia toate componentele spectacolului se concentrează, fuzionează, sunt conexate prin interacţiune. Dacă am fi să urmărim jocul actriţei Lidia Noroc în doar câteva din spectacolele, în care evoluează („Prinţul cocoşat”, „Vulpea şi strugurii”, „Adie, vântule, adie!”, „Corb la corb nu şi scoate ochii”, „Filumena Marturano” şi altele sunt cele mai reprezentative), am vedea că ea preferă rolurile ce-i valorifică, în primul rând, posibilitatea de a evita convenţionalul, de a trăi la modul lucid, uneori prea sobru şi rigid, angoasele vieţii personajelor sale, cu care nu se identifică, din contra, se detaşează de ele, exprimându şi în chipul acesta mai lesne convingerea, atitudinea sa faţă de dânsele. În spectacolul „Prinţul cocoşat” este, alături de Tamara Chiţaniuc şi de Sofia Nesterova, Abricotina. Dar Lidia Noroc o vede uneori tristă, alteori abătută, curprinsă în ipostaze de suferinţă sufletească, venite ca din senin, nemotivate psihologic, dar atât de posibile la o odraslă capricioasă, cu toane şi alinturi de tânăra prinţesă. Lidia Noroc dezvăluie în rolul acesta o posibilă faţetă a fiinţei umane, în care participarea afectivă este vecină cu uimirea, cu stările sufleteşti ce se exclud!

În „Vulpea şi strugurii” actriţa preia rolul unei sclave frumoase, care vine în conflict cu Cleia, nu mai puţin frumoasa stăpână a sclavului Ezop, anticul fabulist.

Actriţa sesizează coardele sufleteşti ale sclavei, deosebirea de castă dintre cele două eroine, care se complică şi prin sentimentul firesc al geloziei, ce face din ele două rivale. În acelaşi timp, actriţa ne sugerează cu fineţe psihologică, mai puţin prin gesturi exterioare, prin vorbire afectată, clipe de transă şi deprimare sufletească ale eroinei sale, incertitudinile, care i macină şi i face viaţa nesuferită. Actriţa este în spectacol o prezenţă interpretativă nu lipsită de graţie, de feminitate,

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

care ştie să se impună, fără a despica firul în patru, procedează la retuşări abile, ca să sugereze că sentimentul geloziei pe care-l încearcă eroina sa nu poate să o deformeze sufleteşte, să-i umbrească farmecul şi vraja. Simplele indispoziţii ale eroinei nu trec în răbufniri violente şi exasperate, nu se convertesc într un spectacol dezagreabil al renunţării la demnitate feminină, al exploziei de ură şi furie.

Într-un rol de dată mai recentă (cel al Olimpiadei Samsonovna din spectacolul „Corb la corb nu-şi scoate ochii” după A. N. Ostrovskii) actriţa conturează chipul unei romanţioase, dar extrem de naive fiinţe de negustor, crescută într o ambianţă familială, ce nu înflăcărează nici imaginaţia, nici spiritul. Este lumea opacă şi obtuză, în care domină avariţia, rapacitatea, dorinţa de parvenire. Într-un asemenea mediu creşte Olimpiada Samsonovna, pe care actriţa Lidia Noroc o vede ca pe o victimă a unei false educaţii, a unei false comportări, dictată nu de firea însăşi a eroinei, ci de concepţii învechite, depăşite de viaţă, care escamotează realitatea şi cultivă iluziile ridicole, grotescul, frivolitatea. Actriţa joacă în cheia parodistică, crează ipostaza unei fiinţe şi soţii de negustor, năzuroasă şi sclifosită, copleşită de griji matrimoniale şi tratând atitudini ce contravin cu pretenţiile de domnişoară pe care le afişează cu ostentaţie şi gravitate.

Lidia Noroc dă expresie în spectacol aspiraţiilor feciorelnice, mult naive şi vag romantice, care, în cazul eroinei sale, degenerează în cea mai amară proză. Actriţa merge şi mai departe, convingându ne de latura dramatică a existenţei eroinei sale, dramatismul acesta rezultând din marea discrepanţă dintre aspiraţiile ei (fie chiar naive, afişate cu frivolitate) şi realitatea dură, terestră, care o constrânge să accepte un mariaj cu un negustor sadea, plin de cumsecădenie şi de setea de a parveni. Aceasta era situaţia socială a femeii din epoca evocată de dramaturg şi, dacă izbuteşte să ne sugereze ideea aceasta, înseamnă că actriţa nu profesează un joc gratuit, de suprafaţă, ci încearcă să ne spună mai mult.

Cu alte cuvinte, năzuieşte să ne arate că personajele sale ar fi trebuit şi trebuie să fie mai tenace, mai pregătite cu înfruntările aspre

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

cu destinul, să accepte viaţa nu altfel decât ca pe o luptă, ca pe o continuă zbatere, ca pe o continuă tinereţe, în care trebuie să încapă cât mai mult zbor al imaginaţiei, cât mai multă plinătate sufletească, temeritate şi curaj, voinţă fermă de realizare, de trăire simţită a vieţii, cu toată aviditatea şi experienţa vârstei. Astfel încât acele oaze de lumină, în care ne găsim mai tineri şi în care ne transpune aevea sau imaginar jocul din luminile rampei, să se reflecte din seninul ochilor spectatorilor, să se răsfrângă cu ecouri înzecite în sufletul tău, să devină seninul clipelor tale ...

Nicolae Batrînu, scriitor, ziarul „Cultura” din 1 mai 1976, p. 2

Teatrul „Vasile Alecsandri”: „Bani pentru Maria”

Data premierei: 28 noiembrie 1978.

Regia: Anatol Pînzaru, artist emerit al RSSM. Stenografia: Nicolai Andronatii. Versiunea moldovenească: Elena Damian. Distribuția: Lidia Noroc Pînzaru (Maria); Mihai Volontir, artist al poporului din RSSM, laureat al Premiului de Stat al RSSM (Cuzma); Boris Bechet (Revizorul); Mihai Grecu (Evghenii Nicolaevici); Vasile Tăbîrță (Moșul Gordei); Eufrosinia Dobândă-Volontir (Comariha); Mihai Gîrnu (Vasilii); Emilia Lupan (Stepanida); Ana Jitaru (Galca); Iulian Codău (Președintele); Valeriu Pripa (Agronomul); Victor Odajiu (Zootehnicianul); Mariana Muradu (Soția zootehnicianului); Alecsandra Drumi (Fiica agronomului); Anatol Burlacu (Veterinarul); Constantin Adam (Mecanicul); Margareta Mustea (Polina). „În stagiunea actuală când celelalte teatre n au dovedit încă să ne frapeze cu premiere fastuoase, premiera de la „Vasile Alecsandri” mi s-a părut deosebit de interesantă, chiar importantă, și rămâne unicul eveniment teatral veritabil, pe care l-am gustat în toamna călătorită și la acest sfârșit de an.

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Fără pretenții deosebite, fără regizori invitați de prin alte părți, adică cu ceea ce aveau și cu ceea ce nu aveau acasă, bălțenii au reușit să monteze un spectacol demn la toată atenția și considerația. Regizorul Anatol Pînzaru, de sub mâna ușoară a căruia au eșit multe spectacole bune, a știut și de astă dată să fie la înălțime, pentru că a știut să i facă pe actori să devină un colectiv scenic, să i facă să simtă aceea ce numim sentiment al efortului comun, fără de care este imposibilă conlucrarea a două persoane, dar mite a unui colectiv scenic, care se încumetă să realizeze „Bani pentru Maria” dramă subtilă, policromă, ,,dacă vreți dramă de realitate imediată, adică dramă în care este implicat fiecare dintre noi, cel puțin ca spectator. Privită din acest punct de vedere, drama este apăsat realistă și foarte concretă, ceea ce, iarăși, impune o tratare scenică adecvată și, mai ales, atentă”.

„Este drama însingurării, a mentalității înguste și acerbe, dar și drama celor care încearcă să sfarme indiferența, să ardă neghina nepăsării. Pentru că, vorba Mariei, într-adevăr, nu este vorba de bani, ci de omenire, de înțelepciune, de nevoia apropierii, de temerea de însingurare. Și plecarea să i zicem așa Mariei, în final, nu este evadarea dintr-un cadru ostil, ci o plecare care urmează să zdruncine nepăsarea, adică este o jertvă pentru înnobilarea sufletească a apropiaților”.

„În căutările sale, precum și era de așteptat, Anatol Pînzaru a fost susținut plenar de cei doi actori care fac rolurile principale Mihai Volontir și Lidia Noroc-Pînzaru, de toți ceilalți. Sobru și concentrat, fără gesturi și grimase de prisos, Mihai Volontir ne a demonstrat din nou că în persoana dumnealui avem un actor talentat, cu adevărat frumos și mare.

Lidia Noroc-Pînzaru a fost la înălțimea rolului și a partenerului de joc. Trăiește drama eroinei cu pasiune și compasiune, încât au existat momente când spectacolul n a mai fost în stare să deosebească interpreta de eroină.

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Un joc inspirat și o transfigurare totală au demonstrat, de asemenea, actorii Eufrosinia Dobândă-Volontir, Vasile Țăbîrnă, Iulian Codău, Ana Jitaru, Mihai Gîrnu…”.

„Privită în ansamblu, evoluția actorilor cuprinși în spectacol lasă o impresie bună, fapt care ne demonstrează că Teatrul „Vasile Alecsandri” dispune de o trupă viguroasă și plină de seriozitate, o trupă omogenă, individualitățile subordonându-se, cum se și cuvine, scopului și viziunii regizorului, gândului regizoral integrator, care se dezvăluie mai apoi în jocul clar și expresiv al actorului pe scenă”.

Ion Mînăscurtă, scriitor, ziarul „Tinerimea Moldovei” din 13 decembrie 1978, p. 4

Sensibilitate artistică

A bătut la poarta Teatrului „Vasile Alecsandri” din Bălți aproape un sfert de secol în urmă. Venea direct de pe băncile școlii medii, având doar experiența teatrului de amatori. Scena profesională a primit-o cu aceleași rezerve provizorii ca și pe toți tinerii, ademeniți de luminile rampei...

A debutat pe scena bălțeană în anul 1959. În rolul lui... Ionică, băiețașul din piesa lui Gheorghe Timofte „Jertfa”, unde pronunța doar o singură frază: „Mamă, unde-i tata?” Interpreta avea pe atunci numai șaptesprezece ani, dar nu s a pierdut cu firea, nu s a descurajat, cum au procedat alți tineri actori ai Teatrului moldovenesc muzical dramatic „Vasile Alecsandri” din Bălți. Și, probabil, tot cu destule rezerve multregretatul actor B. Harcenco i-a mai oferit prilejul de a travesti Efimcic, un rol de băiețaș în piesa lui Boris Gorbatov „Tinerețea părinților” și rolul Alexandrei Soloviova din comedia lui Alexandru Larev „Cum au iubit ei”. Dar pentru ultima performanță scenică actrița a obținut chiar în prima stagiune un premiu special.

Astfel, încetul cu încetul Lidia Noroc-Pînzaru se încadrează în colectivul de creație al teatrului și alături de Mihai Volontir, artist al poporului din RSS Moldovenească, Iulian Codău, Mihai Ciobanu,

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Mihai Gîrnu ș. a. Își croiește o frumoasă biografie scenică, jucând concomitent roluri de dramă și comedie. Pe parcursul celor douăzeci și doi de ani de activitate scenică, actrița a înregistrat în palmaresul său interpretativ peste șasezeci de chipuri, diverse ca factură și tensiune dramatică, printre care amintim fiica judecătorului din piesa lui Nazîm Hikmet „Sabia lui Damocles”, Lica din spectacolul „Sărmanul meu Marat” de Alexei Arbuzov, Rozalia în comedia lui Eduardo de Filippo „Familia mea”, Greta în drama lui Erih Maria Remark „Ultima oprire”, Luciana din „Comedia erorilor” de William Shakespeare. Comedia clasică, însă, a fost pentru actriță o adevărată școală de teatru. În această direcție ea a evoluat cu succes în cunoscutele lucrări ale lui Vasile Alecsandri „Chirița în provincie”, „Piatra din casă” și „Doi morți vii”, interpretând rolurile Luluței, Zamfirei și doamnei Ferchezanca. Ultimul este un moment de vârf în repertoriul clasic al actriței. Experiența de joc a interpretei ne întoarce cu gândul și la alte roluri, aplaudate de public în ultimii ani. Pasiunea cea mare pentru chipurile de o puternică tensiune dramatică, care i permit să și manifeste sensibilitatea artistică, trăirile interioare, a fost exprimată în multe spectacole după piesele dramaturgilor sovietici. Astăzi ea e prezentă aproape în tot repertoriul teatrului din Bălți. Iată doar câteva roluri: Maria în drama lui Gheorghe Malarciuc „Evadarea din rai”, Zaharova în tragedia lui Maxim Gorki „Bătrânul”, Olga Screabina în piesa lui Ghenadii Mamlin „La monumentul eroilor”, Katea în „O vacanță la Moscova” de Alexei Cuznețov, Valea în „O poveste din Ircutsc” de Alexei Arbuzov, Valentina în „Astă vară la Ciulimsc” de Alexandr Vampilov, Dina Pavlovna Milenina în „Ședința unui comitet de partid” de Alexandr Ghelman, rolul titular din „Bani pentru Maria” de Valentin Rasputin. ...Mereu detașată și firească în orice rol, comic sau dramatic, mare sau mic, actrița îi dăruie fiecărui personaj scenic suflet din sufletul ei, farmec, valoare și popularitate din valențele ei interpretative, fiindcă

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

promotoarea scenei bălțene dispune de o frumoasă și bogată gamă de nuanțe, selectate cu o deosebită sensibilitate artistică.

I. Poiană, ziarist, ziarul „Moldova socialistă” din 4 ianuarie 1981, p. 4

Talentata actriţă Lidia Noroc-Pînzaru trepte ale afirmării şi dăruirii

Meditând la ultimile roluri ale actriţei de la Teatrul moldovenesc muzical dramatic „V. Alecsandri” din Bălţi, care şi a celebrat 20 de ani de la fondare, mi am adus aminte şi de cuvintele marelui reformator al teatrului sovietic, care sublinia în nerepetate rânduri că actorul este mereu o sursă vie de inspiraţie în procesul de creaţie. Acelaşi renumit actor şi regizor, Constantin Sergheevici Stanislavski, în mod categoric atrăgea atenţia criticilor de teatru, care încercau să generalizeze arta actorului, fiindcă, pe bună dreptate, orice actor în scenă e un caz particular în ansamblul spectacolului...

Vorbind despre Lidia Noroc Pînzaru, ne dăm prea bine seama că nu putem întrebuinţa aceleaşi cuvinte, pe care le folosim la adresa colegilor ei de breaslă M. Volontir, Artist al poporului din RSS Moldovenească, laureat al Premiului de Stat al RSSM, A. Pînzaru, artist emerit al RSS Moldoveneşti, I. Codău, M. Ciobanu... Şi oricât de frumos nu am potrivi cuvintele, totuna ele ar fi mai mult sau mai puţin palide în comparaţie cu performanţele scenice ale actriţei. Când spun aceasta, am în vedere tocmai rolurile ei recente: Luluţa şi Cucoana Zamfira în comediile lui V. Alecsandri „Chiriţa în provincie” şi „Piatra din casă”, Valea şi Valentina în dramele „Poveste din Ircutsk” de A. Arbuzov şi „Astă vară la Ciulimsk” de A. Vampilov, Zana în cântecul marelui poet leton I. Rainis, „Adie, vîntule, adie!” şi Meli în comedia eroică a scriitorului brazilian G. Figeiredo „Ezop”, Olimpiada Samsonova (Lipocika) în comedia lui A. Ostrovski „Corb la corb nu şi scoate ochii” şi altele, despre care ţinem să amintim mai jos (cu riscul

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

de a umbri unele momente din biografia de creaţie a actriţei Lidia Noroc-Pînzaru).

Lidia Noroc a venit în teatru de pe băncile şcolii medii în anul 1959, aşa cum au încercat să bată la poarta actualului teatru „V. Alecsandri” zeci şi sute de tineri, ademeniţi de luminile rampei teatrale şi mirajul scenic... Avea pe atunci doar şaptesprezece primăveri, purta pe faţă un zâmbet vesel de copil, ochii ei scăpărători fulgerau către orizonturi şi înălţimi, iar în urechi îi ciripeau păsăruici zburătoare... Încât cei din jur se întrebau cu uimire: „Cine a mai adus o pe asta în teatru?” (Printre cei care strâmbau din nas era şi un tânăr din satul Pîrliţa, raionul Soroca, care peste vreo doi ani s-a îndrăgostit de această „puştoaică”, legându-şi numele şi devenind un prieten de viaţă al ei...)

Lidia nu era dintre cele ce se pierd uşor cu firea, sociabilă şi curajoasă, cum sunt fetele prin părţile Glodenilor. Şi-a notat în carneţelul ei „de cuvinte şi expresii frumoase” data de 22 august ziua, când venise în teatru şi şi-a văzut de treabă. Trecută de vârsta Julietei şi prea departe de Antigona şi Electra, cu trupul abia împlinit, mlădios şi desenat uşor sub rochiţa ei de cit, „însnopit” de un cordon; cu părul revărsat peste umeri „valurile mării”, care mai apoi îl va freza „băieţeşte”, fiindcă trebuia să apară în scenă cu un... Ionică (debutul ei în teatru) un rol de băieţaş în drama lui Gheorghe Timofte „Jertfa”. În acest spectacol regizorul Boris Harcenco i a redus textul la o singură replică şi actriţa repeta mereu o singură frază: „Mamă, unde-i tata?” „Când te gândeşti că alţii au debutat cu roluri de figuranţi, o frază înseamnă foarte mult, se liniştea tânăra actriţă. Şi mai apoi eu trebuie să joc în aşa fel, ca nimeni să nu bănuiască că s fată, şi nu băiat...” Pe atunci lumea bănuia de toate, însă nimeni nu i-a bănuit Lidiei Noroc ceva talent pentru teatru. Chiar şi Boris Harcenco, care era un strălucit psiholog şi ilustru pedagog, se îndoia de „stofa” ei actoricească. Şi poate că tot în glumă sau de nevoie „i s a oferit şi rolul Alexandrei Soloviova, poreclită privighetoarea”. În prima distribuţie juca actriţa Maria Coban, iar în componenţa a doua evolua şi Lidia

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Noroc în comedia lui A. Lever „Cum au iubit ei”. Şura era o fată de la ţară, îngrijitoare de viţei şi, pentru faptul că vorbea „păsăreşte”, colegii de la ferma de porci o poreclise „privighetoarea”. Avea ceva comun, probabil, această „privighetoare” cu interpreta ei, devreme ce Lidia Noroc a fost distinsă cu menţiune pentru acest rol. Subliniem faptul că, odată ce tânăra actriţă apărea în acest spectacol, făcând primii paşi în scenă alături de aşa talente ca Veronica Savca şi Lidia Valeanscaia, Paulina Potîngă şi Elena Candu, care erau destul de populare pe vremea aceea la teatrul din Bălţi, Lidia se încadrează, încetul cu încetul, în viaţa teatrului „V. Alecsandri”, croindu şi biografia ei proprie scenică. Modestă şi mai puţin impunătoare în primii zece ani de teatru, Lidia Noroc-Pînzaru realizează mai multe roluri (în total pe scena bălţeană peste 50 de roluri...) jucând concomitent dramă şi comedie, farsă şi vodevil...

Amintim printre altele: Efimciuc un rol de travesti în piesa lui Boris Gorbatov „Tinereţea părinţilor”, Nastea în vodevilul „Necuratul” de G. Stefanschii, Parasca şi Sofia în drama lui I. Tobilevici (Carpenko Carîi) „Nefericita”, Tanea în spectacolul „Prieteni de la uzină”, montat după piesa cu acelaşi titlu de I. Şur, Iana în drama lui I. Masevici, „Valda”...

Prin toamna anului 1963, în satul Sudarca, raionul Donduşeni un grup de artişti bălţeni jucau cu multă pasiune comedia lui Iurii Petuhov „20 de nunţi într un an” (traducere de Iulian Codău şi M. Ciobanu). Sala încăpătoare a Casei de cultură era arhiplină. Numele regizorului B. Harcenco şi a pictorului-scenograf A. Zagranicinov erau umbrite şi neglijate (cu părere de rău, în timpul turneelor la sate stăteam prost cu afişele şi programele de teatru). Sudărcenii, ca şi alţi spectatori de la sate, confundau numele actorilor interpreţi cu cele ale personajelor din comedie.

Pe când Mihai Volontir era Sidor Fomici, preşedintele colhozului, şi Lidia Valeanscaia Titiana, şefa fermei de vite, actriţa Lidia Noroc era distribuită în două roluri: Dusea şi Zoica. Dusea era o colhoznică, mulgătoare harnică şi muncitoare, aşa cum îi stă bine unei tinere fete

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

bune de măritat (păcat că nu mi amintesc, cine era mirele potrivit Grigorii, inginerul-mecanic Iu. Codău, sau Procop, brigadirul brigăzii de construcţii, interpretat de G. Grigoriu!). Cu „20 de nunţi într-un an” s-au jucat peste 200 de spectacole prin toate maidanele Moldovei şi Lidia Noroc, cum spunea, o făcea pe rând când pe Dusea, când pe Zoica...

În 1964, cu ocazia aniversării de 400 de ani din ziua naşterii lui W. Shakespeare, regizorul B. Harcenco montează comedia shakesperiană „Comedia erorilor” (scenografia A. Zagranicinov). Alături de P. Potîngă şi L. Valeanscaia, un chip bine conturat crează şi L. Noroc Luciana. Un rol cât de mic din opera marelui gânditor al Renaşterii lasă urme adânci în biografia actorilor şi rămâne o serioasă şcoală de teatru.

„Totuşi, primul meu rol serios, îşi aminteşte actriţa, a fost fiica judecătorului din spectacolul „Sabia lui Domocle” de Nazîm Hikmet. Era pentru prima oară când am simţit adevăratele trăiri ale personajului, trăiri interioare de natură psihologică... A fost ceva deosebit de celelalte roluri, când condiţia scenică impunea actorului gânduri şi emoţii dramatice sincere...”

Şi într-adevăr, după şapte ani de teatru, actriţa Lidia Noroc prinde o mare pasiune pentru rolurile de o puternică tensiune dramatică, cu profunde frământări sufleteşti şi trăiri interioare. După „fiica judecătorului” au urmat Maria în drama lui Gheorghe Malarciuc „Evadarea din rai”, Lica în piesa lui Alexei Arbuzov „Sarmanul meu Marat”, Rozaria în comedia amară „Familia mea” de Eduardo de Filippo, Greta în „În ultima oprire” de E. M. Remark, Zaharovna în tragedia filozofică „Bătrânul” de Maxim Gorki, Meli în comedia eroică „Vulpea şi strugurii” de Gilierme Figeiredo... I-au trebuit multe eforturi actriţei ca să se încadreze în spectacolul „Evadarea din rai” alături de experimentaţii actori M. Volontir şi Iu. Codău. Chipul creat de L. Noroc, Maria, semăna mai mult cu o trestie, ce se lăsa în bătaia vântului şi în ondulaţiile apei. În făptura Mariei actriţa aducea chipul unei femei care, prin etica şi morala sa, depăşea

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

mediul ambiant; femeie gingaşă şi crudă, sinceră şi minciunoasă, înşelată şi înşelătoare, care totuşi, în cele din urmă, nu „evadează din raiul” Chiţanilor, ci, trecând ispita soartei şi a timpului, rămâne cu picioarele pe pământul natal, cu frică şi dragoste... E lungă povestea Mariei. Dacă am încerca să depănăm toate ondulaţiile ei psiho fizice, am reuşi să depănăm în memorie şi tot spectacolul teatrului „V. Alecsandri”. În anul 1965, teatrul bălţean montează cunoscuta piesă a lui Alexei Arbuzov „Sarmanul meu Marat”. Acest spectacol se juca, conform textului dramatic, cu trei personaje: Marat Mihai Ciobanu, Leonidic Efim Lazarev şi Lica o fată, interpretată de Lidia Noroc-Pînzaru. Lica a însemnat pentru actriţă o continuare a listei cu roluri dramatice şi, totodată, o lărgire a diapazonului interpretativ. Este vorba de trăirile unei copile adolescente, care rezistă blocadei Leningradului, care îndură foamea şi mizeria războiului, maturizându-se înainte de vreme, dând dovadă de calm şi senin. În toată făptura Licăi, interpreta sublinia dialogul şi meditaţiile unui om matur, de care erau îndrăgostiţi Marat şi Leonidic.

Cu cinci şase ani în urmă, teatrul „V. Alecsandri” a făcut un turneu la Chişinău (4-15 septembrie 1971). Cronicarii noştri (N. Bătrînul, S. Ghimpu, L. Cemortan, G. Cincilei ş.a.) au semnat în presa republicană referinţe destul de elogioase şi bine meritate la adresa artiştilor bălţeni. Publicul capitalei mai păstra în memorie unele momente din cele şase spectacole, prezentate de teatrul din Bălţi. Printre cei 17 actori s-a evidenţiat atunci şi Lidia Noroc-Pînzaru. Parcă o văd şi acum pe roaba Meli, ce lupta cu faimoasa Cleia (P. Potîngă, artista emerită a RSS Moldoveneşti), aşa cum Ezop (M. Volontir, artist al poporului din RSSM pe atunci artist emerit.) îl sfida pe Csantos (M. Grîu). Avea ceva comun Meli cu o statuie antică, turnată din bronz şi marmură. Doar ochii aprinşi şi sufletul cuprins de focul unei patimi mari făceau ca trupul ei să tremure sub veşmintele uşoare, ce le purta cu neglijenţă. Avea doi cercei mari în urechi şi o salbă lanţ la gâtul subţire, în mâini

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

ducea un vas mare de lut... şi mai purta cu sine întreaga epocă sclavagistă. Pe lângă toate, avea şi farmecul, gingăşia unei femei. Renumita actriţă sovietică O. I. Pîjova povestea un caz din viaţa ei de teatru: „Odată C. S. Stanislavski nu mi-a dat rol în noul spectacol... Deşi eram prietena şi partenera lui, el a găsit de cuviinţă să i încredinţeze distribuirea rolurilor lui V. I. Nemirovici Dancenko, care nu mi-a dat un rol cât de mic în noua reprezentaţie. Îl întreb: „Şi eu ce repet?” Mi-a răspuns scurt şi categoric: „Repetaţi toate rolurile, poate moare cineva...” S ar părea crud acest dialog între oameni de teatru, dar în fond actorii aşteaptă cu anii roluri bune...” Lidia Noroc-Pînzaru a ştiut să repete mereu toate rolurile, a jucat în componenţa a doua şi a treia mulţi ani. Şi în momentul când două actriţe mari ale scenei bălţene Paulina Potîngă şi Lidia Valeanscaia, artiste emerite ale RSS Moldoveneşti, părăsesc teatrul „V. Alecsandri”, trecând la teatrul academic „A. S. Puşkin” din Chişinău, la teatrul din Bălţi cresc alte tinere talente, ca Efrosinia DobîndăVolontir, Emilia Lupan, Lidia Noroc-Pînzaru şi alte vedete de teatru, ce abia intrau în cronica teatrală.

Pe lângă rolurile dramatice ale actriţei, menţionăm şi unele evoluţii comice Abricotina în vodevilul „Prinţul cocoşat” (Lidia Noroc juca în distribuţia a treia!) de F. A. Coni, în comedia lui G. Malarciuc „Cel mai bun om” a jucat în distribuţia a doua rolul Anetei, precum şi rolul cucoanei Zamfira din comedia lui V. Alecsandri, „Piatra din casă”, l a jucat în distribuţia secundă... Şi în vodevilul „Năzdrăvăniile lui Dimca” de V. Corostîliov şi M. Livovski, Lidia Noroc-Pînzaru, ca interpretă a rolului titular, nici nu este amintită în programul stagiunii teatrale 1974 1975, deşi realizează cu talent chipul unui elev din clasa a IV-a. Reuşita acestui rol în spectacolul consacrat copiilor interpreta o explică astfel: „...Şi dacă nu am făcut o şcoală specială de teatru la Moscova sau la Leningrad, am căutat să învăţ de la cei din jur, de la colegii mei de breaslă, de la viaţă... Am doi copii: o fată şi un băiat. Lucrând la rolul lui Dimca, am luat câte ceva şi de la copiii mei vorba, mersul, mimica, gesturile... Prin prisma lor de a fi şi a vedea

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

lucrurile am căutat să redau textul autorilor şi să plăsmuiesc chipul unui elev din clasa a IV-a”. Piesa „Năzdrăvăniile lui Dimca” e un vodevil în trei acte, cu dansuri, cântece, travestiri şi deghizări, care cerea de la interpreţii rolurilor de copii multă plastică, muzicalitate şi o deosebită transfigurare artistică (doar copiii sunt cei mai mari critici de teatru!). Vorbind despre valoarea şi funcţia educativă a teatrului, actorilor interpreţi le revine şi rolurile de pedagogi. Deci, interpretând rolul lui Dima, Lidia Noroc Pînzaru evoluiază într un mod didactic, ţinând cont de psihologia elevilor claselor primare. Intrând în casă, „futboleşte” geamantanul într-un ungher şi aleargă la joacă, în clasă, asemeni unui detectiv, răsfoieşte registrul, ca să-şi corecteze „doiul” ş.a.m.d.

O realizare frumoasă şi un chip de neuitat rămâne Valentina din drama lui Alexandru Vampilov „Astă vară la Ciulimsk”. Trebuie să spunem că drama multregretatului dramaturg este construită după modelul vodevilului tradiţional. Pentru Lidia Noroc-Pînzaru chipul Valentinei se conturează în momentul de trecere de la adolescenţă la maturitate.

La început, această fată simplă de la ţară îşi imaginează lumea numai în culori frumoase. Ea este îndrăgostită de anchetatorul Şamanov (P. Păpuşă) şi păstrează în taină această mare dragoste, sinceră şi naivă. Ea crede că dragostea trebuie păzită şi îngrădită (de aceea o vedem, tremurândă şi îmbujorată, cum repară mereu gardul, care simbolizează în viaţa fetei anume acest gând). Naivă şi uneori caraghioasă, eroina poartă în suflet marea dramă ea îşi făcuse la început un ideal din Şamanov şi, mai apoi, ciocnindu se de realitatea adusă de Paşca (V. Pripa), îşi spulberă visurile şi iluziile. În cea de a XX-a stagiune a teatrului moldovenesc muzicaldramatic „Vasile Alecsandri” din Bălţi, actriţa Lidia Noroc-Pînzaru (bănuiesc să fie învrednicită de titlul onorific de artistă emerită a RSS Moldoveneşti) a realizat mai multe roluri, printre care şi cel al romanticei şi pretenţioasei Ieraha din comedia lui Eji Iurandot „Al nouălea cucernic” (traducere de Iulian Codău). Pentru nu ştiu a câta

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

oară, joacă Lidia Noroc în spectacolele lui Anatol Pînzaru, artist emerit al RSS Moldoveneşti, dar de fiecare dată, cu fiecare rol, actriţa o ia de la început, pătrunzând în subtilităţile şi dedesubturile textului, creând noi şi noi performanţe scenice, demne de admirat.

Iat o pe Ieraha, mândră de sine, grozavă şi îngâmfată, ce nu are nimic comun cu Meli, Valentina sau Cucoana Chiriţa... Această doamnă se crede vrednică de a fi „cucernică”, dar, surprinsă în încăierare şi luată la harţă cu Ahsa, stăpâna casei de toleranţă (Emilia Lupan), dă dovadă de a fi pusă pe acelaşi cântar. Cu câtă patimă şi patos convingător declamă Ieraha: „El săruta buzele acestea! El mângâia şoldurile acestea!...” Şi apoi, luându-se la ceartă cu Ahsa, face o zarvă nemaipomenită, încât judecătorul Zorovavel, Azaria şi Hod nu mai sunt capabili să întărească starea lucrurilor...

Mereu detaşată şi firească în orice rol (fie „mare” sau „mic”), oricărui personaj actriţa îi dă suflet şi farmec, valoare şi popularitate, fiindcă Lidia Noroc-Pînzaru dispune de o frumoasă gamă interpretativă, cizelând-o pe parcursul celor şaptesprezece ani de teatru.

Ion-Gheorghe Şvitchi, scriitor, fragmente din volumul „Un sfert de veac în luminile rampei”, Chișinău, 1982, p. 79-81

Actriţă polivalentă

Pe Lidia Noroc o putem considera, probabil, o actriţă fericită. Şi nu numai pentru că i s a conferit recent titlul de artistă emerită a republicii...

A ştiut, pare-se, foarte de timpuriu, ce doreşte să profeseze în viaţă. Talentul i s-a dezvăluit la şcoală, la o vârstă precoce. Relaţia s-a produs încă în clasa a VIII-a, cu ocazia montării unei scene din „Mizerabilii” lui V. Hugo, unde a interpretat rolul Cozetei. Anume atunci a recurs, fără să şi dea seama, la prima improvizaţie actoricească. Mai apoi, eleva Lidia Noroc a evoluat cu succes în

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

spectacole reprezentând versiuni scenice ale unor lucrări de I. Creangă şi V. Alecsandri. După absolvirea şcolii, devine actriţă a teatrului „V. Alecsandri” din Bălţi, oraşul ei natal. Calea de ascensiune a actriţei e şi aceea a trupei, care şi sărbătoreşte acum un sfert de existenţă. Pe parcursul anilor, Lidiei Noroc i s au încredinţat roluri mari. Şi ceea ce a încercat tânăra actriţă cu fiecare rol nou n-a fost numai bucuria de a juca, ci şi o dorinţă intensă de a spori interesul şi receptivitatea spectatorilor pentru teatru. Căci scena nu e numai un mijloc, un prilej de afirmare, ci şi o tribună pentru cultivarea gusturilor, promovarea unor idei înaintate ale vremii. L. Noroc n-a jucat niciodată şi nu joacă nimic împotriva inimii. S-a produs cândva şi în roluri de fetiţe şi băieţei: Ionică în „Jertfa” de G. Timofte, Eftimaş în „Tinereţea părinţilor” de B. Gorbatov, Dimca în „Isprăvile lui Dimca”. Şi a izbutit să sugereze de fiecare dată inocenţa vârstei, agerimea şi perspicacitatea eroilor respectivi. Şi oare nu în aceste roluri se manifestă capacităţile de transfigurare ale actorilor? Căci nesfârşite sunt meandrele devenirii spiritului tânăr. A urmat apoi rolul Lucianei în spectacolul „Comedia eroilor” de Shakespeare, spectacol în care am urmărit imaginea unei fete deştepte care îi uimea pe cei din jur prin profunzimea gândirii. Dar cu totul în altă cheie a fost realizat chipul Ierahei din „Al nouălea cucernic” (E. Iurandot). Aici fidelităţii i se adaugă o mare doză de naivitate, chipul Ierahei având nuanţe parodistice. Actriţa a fost sclipitoare în acest rol. Lidia Noroc a încarnat rolurile unor femei ce se afirmă prin tăria caracterului, ce şi-au lăsat pecetea individualităţii asupra actriţei. Aşa a fost, de exemplu, Lica din „Bietul meu Marat” (A. Arbuzov), fată curajoasă, cu suflet mărinimos, cu inima deschisă către bine, care a ştiut să-şi aştepte marea fericire. La fel şi Valentina („O istorie din Ircutsk” de acelaşi autor) a oferit actriţei posibilitatea unor căutări de noi mijloace de expresie pentru acest rol dificil.

E vorba de o fire intransigentă şi, în acelaşi timp, visătoare şi romanţioasă. Nu e uşor să materializezi pe scenă aceste trăsături de caracter contradictorii. Dar Lidia Noroc nu e actriţa care cedează în

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

faţa dificultăţilor. Valentina e unul dintre cele mai pitoreşti personaje din dramaturgia lui A. Arbuzov şi actriţa a început studierea rolului încercând să înţeleagă ce înseamnă pentru eroina ei adevărata fericire... În acelaşi registru dramatic se înscrie şi o altă eroină, tot Valentina, din spectacolul „Astă vară la Ciulimsk” de A. Vampilov. Valentina, în viziunea Lidiei Noroc, e o fire cam închisă, care şi trăieşte în tăcere drama personală, cu atât mai neaşteptată, mai violentă fiind izbucnirea din final.

Dar în palmaresul realizărilor Lidiei Noroc nu se înscriu numai eroinele însemnate de calificativul „pozitive”. Ferchezanca, de exemplu, furtunoasa eroină din vodevilul lui Alecsandri, „Doi morţi vii”, actriţă văduvă, femeie şireată şi vicleană, care marchează, sub vălul dorinţei de libertate înverşunată, dorinţa de a şi găsi un soţ bogat. Sau, să zicem, Olimpiada Samsonovna din comedia lui A. Ostrovski, „Corb la corb nu-şi scoate ochii”, domnişoară înfumurată, care dispreţuieşte pe cei săraci, pentru că, vedeţi dumneavoastră, o fată educată nu se poate căsători cu un om simplu. Însă nu trece mult timp şi această fiinţă diafană, înveşmântată în dantelări, se transformă într o fioroasă pasăre răpitoare.

Am urmărit modul cum evoluează în rolul Mariei din spectacolul „Bani pentru Maria”, după romanul lui V. Rasputin. Ea ne a relevat drama unei femei simple, care a avut de suferit nespus de mult din pricina indiferenţei oamenilor. Actriţa a zugrăvit tulburător însingurarea eroinei sale în mijlocul unei colectivităţi, sugerându-ne ce poate rezulta din atitudinea egoistă şi din pasivitatea oamenilor din jur. Astfel, pas cu pas, s a cristalizat personalitatea artistică a Lidiei Noroc. Cu fiecare rol nou, şi a diversificat posibilităţile de expresie. În ultimii ani ea s-a produs în mai multe roluri de femei înaintate în vârstă, toate fiind conturate în maniere diferite, cu diverse încărcături ideatice. Ne a impresionat chipul Marfei din „Acul şi baioneta” de A. Galiev, acea soţie grijulie, femeie îndârjită şi voluntară, care doreşte din toată inima să contribuie la victoria Armatei Roşii. Am reţinut şi

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

interpretarea rolului bătrânei Şcepca din spectacolul „Moara fericirii” de V. Mereşko, concepută de actriţă ca o bătrână excentrică şi bonomă.

Cu o mare pătrundere în detalii ce ţin de psihologia eroinei a fost redată şi imaginea Odochiei din spectacolul după piesa lui I. Puiu. Bătrână, cam bizară, la prima vedere, dar care e legată cu trup şi suflet de pământul natal.

O frumoasă reuşită a constituit-o evoluţia L. Noroc în rolul Amaliei din spectacolul „Grădina de trandafiri” de E. Vetemaa. Ni s a întipărit în memorie faţa crispată a bătrânei gârbovite şi bănuitoare, obsedată de imaginile trecutului. Te trec fiorii când întâlneşti privirile sfredelitoare ale ochilor ei. Fără îndoială, e un rol de mare încărcătură emoţională pe care actriţa l-a realizat cu dăruire. Despre Lidia Noroc se spune că ar fi o actriţă cu un stil interpretativ modern. Pentru că are un spirit inventiv, pentru că tinde să cunoască, să înţeleagă şi să analizeze fenomene ale vieţii contemporane şi are o atitudine plină de responsabilitate pentru ceea ce se petrece în jurul său. Actriţa desfăşoară o intensă activitate obştească în perimetrul oraşului Bălţi şi colaborează cu formaţiile artistice din raionul Glodeni. Lidia Noroc-Pînzaru e membru al consiliului artistic din teatru, membru al prezidiului comitetului executiv al sindicatului lucrătorilor din domeniul culturii. Iar publicul a apreciat întotdeauna în jocul Lidiei Noroc Pînzaru bogăţia sentimentelor dezvăluite, generozitatea interpretativă.

Valentina Stoica, ziaristă, ziarul „Literatura şi arta” din 18 martie 1982, p. 3

Turneul artiștilor din Bălți

În raionul Leova de la 14 mai se va afla în turneu teatrul moldovenesc muzical dramatic „Vasile Alecsandri” din Bălți. În repertoriu: M. Vorfolomeev „Sfânt și păcătos” (satiră în două acte); I. L. Caragiale: „Năpasta” (dramă în două părți).

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

În rolurile principale Mihail Volontir, artist al poporului din RSSM, laureat al Premiilor de Stat al RSSM și RSFSR, Lidia NorocPînzaru, artistă emerită din RSSM, actorii teatrului Boris Bechet, Călin Măneață, Anatol Burlacu, Mihail Ciobanu, Valentina Buzdugan ș. a. Teatrul va evolua: 14 mai la Filipeni, 15 la Tigheci, 20 la Tomai, 21 la Tochile Răducani, 23 la Cazangic, 24 la Ciadîr, 26 la Beștemac, 27 la Orac și 31 mai la Carakui. Direcția.

ziarul „Drapelul comunismului” din 14 mai 1983, p. 4 Îmbrățișările surorilor însorite

„Participanții la acest eveniment s au pregătit profund emoționați de prima întâlnire cu spectatorii uzbeci.”

„La această primă întâlnire delegația noastră a sosit cu o mulțime de impresii de la excursia făcută prin capitala Uzbekistanului, oraș, care, pe bună dreptate, e numit steaua Orientului. Albe, ca bumbacul, ozoarele noilor construcții, prospectele largi, aspectul artistic unical al stațiilor metroului din Tașkent, originalitatea plastică a monumentelor istorico revoluționare, prima cunoștință cu locuitorii Tașkentului toate acestea au constituit niște momente minunate pentru a ne crea o bună dispoziție.

La drept vorbind, nici nu putea fi altfel. Când, în ajunul plecării la Tașkent, la prezidiul Societății teatrale moldovenești era întocmit programul evoluărilor artiștilor noștri în Uzbekistan, toți își dădeau seama ce sarcină dificilă au de îndeplinit reprezentanții artei moldovenești. În numai câteva zile o mică grupă de creație, compusă din maeștri ai artelor, urma nu numai să facă cunoștință spectatorului uzbek cu arta teatrală moldovenească, dar și să acumuleze impresii, pentru a aduce cu sine pe meleagul moldav o părticică din teatrul uzbek.

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Artiștii moldoveni au avut ocazia să fie de mai multe ori soli ai republicii atât peste hotare, cât și în republicile-surori din necuprinsa noastră țară, a spus la festivitatea de inaugurare a Zilelor conducătorul delegației noastre E. G. Platon, maestru emerit al artelor din RSSM, prim regizor al Teatrului academic moldovenesc de opera și balet. Și misiunea aceasta întotdeauna e la fel de emoționantă și de mare răspundere, deoarece prin ea consolidăm prietenia, îmbogățim reciproc culturile popoarelor noastre, unind prin fibre nevăzute inimile oamenilor.

A uni inimile oamenilor. Acest scop artiștii noștri și l au pus de fiecare dată, când apăreau pe scenă în fața spectatorilor uzbeci. Merită să fie văzut, cu câtă atenție ascultau uzbecii un fragment din spectacolul Teatrului dramatic „V. Alecsandri” din Bălți „Odochia”, jucat în limba moldovenească. Limba artei e accesibilă tuturor, mai ales, când prin ea sunt exprimate astfel de noțiuni ca devotamentul față de pământul natal, memoria celor căzuți în război. Și, de fiecare dată, când artista emerita din RSSM Lidia Noroc-Pînzaru și partenerul ei Ion Marcoci ieșeau să se închine în fața spectatorilor, nu mai conteneau aplauzele și era absolut clar: acel nevăzut fir al prieteniei, care unea inimile oamenilor, devenea tot mai viguros, făcea să crească dorința de a se cunoaște reciproc cât mai bine. Oriunde n ar fi concentrați artiștii moldoveni într o unitate militară s au în colectivul de muncă al fabricii de căciuli din Tașkent, în colhozul „Suvorov” din raionul Golobin sau la cursanții școlii militare din Tașkent pretutindeni spectatorii i-au întâlnit cu căldură, cu zâmbete și cu flori pe artiștii poporului din RSSM Marta Babkina și Victor Izmailov, care au prezentat un fragment din spectacolul teatrului dramatic rus „A. P. Cehov” „Teroarea și mizeria celui de-al treilea raih”, artiștii emeriți din RSSM Svetlana Strezeva, Anatolii Mihalachi, Ion Pavlenco, Ion Zaharia, Paulina Zavtoni, Olga Ionel, pictorul Gleb Sainciuc, maestru emerit al artelor din RSSM, care le a făcut cunoștință uzbecilor cu teatrul măștilor sale.

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Concertele artiștilor moldoveni au fost pe larg oglindite la radio, televiziune, în presă. Artiștii moldoveni au fost profund impresionați de excursia făcută la Samarcand. Am cunoscut aici colectivul Teatrului de operă și balet din Samarcand, ne-am plimbat prin oraș, vrăjiți de vechea lui frumusețe, de bogăția spirituală a norodului care a creat această perlă a lumii orientale.”

„La despărțire, prietenii uzbeci ne-au spus multe cuvinte frumoase. Plecând, am luat cu sine amintirile despre spectatorul uzbek cordial și binevoitor, despre curtea însorită, unde am fost ospătați cu pilaf aromat la nunta fiicii participantului la luptele pentru Chișinău H. Ismatullaev, despre aroma ceaiului uzbek și neuitata atmosferă a ciaihanei.

„În casa voastră să ardă întotdeauna lumina, iar pragul să nu-l pășească niciodată nenorocirea” iată ce ne au dorit, când ne am luat rămas bun, uzbecii primitori. Și noi le am urat acelaș lucru.”

L. Doroș, ziarul „Chișinău gazetă de seară” din 15 noiembrie 1985, p. 3

Grija pentru spectator

„În condițiile speciale ale activității colectivului bălțean „teatru pe roți”, pe parcursul mai multor ani, comuniștilor de aici le revin, realmente, sarcini sporite în direcționarea procesului de creație în ridicarea nivelului ideologico politic al trupei, în asigurarea unui climat de muncă propice funcționării normale a tuturor sectoarelor. Raportul prezentat de L. Noroc-Pînzaru, secretarul organizației, a cuprins momentele esențiale ale acestei ample activități, punând un accent special pe deficiențe și cauzele ce le au generat, nominalizând fără menajamente, la modul concret, factorii ce au compromis buna desfășurare a procesului artistic. În perioada pentru care s-a făcut darea de seamă, teatrul „Vasile Alecsandri” a venit în fața publicului, a spectatorilor săi din practic toate raioanele republicii, cu lucrări noi, majoritatea dintre ele fiind dedicate importanței date de 40 de ani ai Marii Victorii. Spectacolele „Osânda” de I. Puiu, „Amurg” de A.

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Dudarev, „Iar zorile s pe aici tihnite” de B. Vasiliev, prezentate și la Chișinău, au semnificat, astfel, partea de contribuție a teatrului la marcarea acestei sărbători a întregului popor sovetic, a precizat raportoarea. În continuare, L. Noroc-Pînzaru a relevat încă o dată situația dificilă în care se află colectivul din cauza că îi lipsește clădirea proprie (în proces de construcție pe parcursul mai multor ani), cu repercusiuni directe asupra calității spectacolelor. În acelaș sens, structura trupei, formată inițial pe baza unor actori amatori și complectată sporadic, adesea cu absolvenți ai Institutului de arte, ce „nu se potrivesc” pentru scenele din capitală, nivelul, general de calificare al tinerelor cadre de actori (care, nimerind în „condițiile specifice” ale teatrului bălțean, nu reușesc să se „profesionalizeze” până la capăt, ori, pur și simplu, dau bir cu fugiții) crează un șir de probleme ce nu pot fi soluționate exclusiv cu forțele organizațiilor obștești și ale administrației. Pare astfel întemeiat reproșul adresat în raport Ministerului culturii și organelor locale, care nu acordă întotdeauna ajutorul necesar teatrului, nu-l sprijină efectiv în eforturile lui de a ți completa și păstra trupa. Astfel, de șapte ani, colectivul n a primit nici un apartament pentru tinerii specialiști. Pe acest fundal fluctuația cadrelor, mai ales, a celor din sectoarele tehnice, auxiliare, în permanentă criză de specialiști, afectează inevitabil întregul proces de creație. Este anormal, consideră L. Noroc Pînzaru, și aici suntem perfect de acord cu raportoarea, că un teatru ca acel de la Bălți să nu și poată organiza în cadrul trupei învățământul profesional permanent, de necesitate vitală pentru un colectiv dramatic și, mai ales, pentru unul ca acesta.”

„Numai la Bălți există opt colective dramatice conduse de actori de la „Vasile Alecsandri”, fără a mai vorbi de legăturile de „colaborare artistică” pe care teatrul le întreține permanent cu raioanele învecinate.”

„Mai rămâne să ne dăm seama până în ce punct teatrul de la Bălți își poate rezolva de unul singur problemele devenite cronice: lipsa

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

clădirii, complectarea cu cadre bine pregătite din punct de vedere profesional, „ademenirea” unor specialiști pentru sectoarele auxiliare.” „Politica repertorială poartă amprenta specifică a condițiilor în care teatrul este nevoit să lucreze. Relevând contribuția colectivului bălțean la promovarea dramaturgiei originale, L. Noroc Pînzaru sublinia că, uneori, se montează și piese moldovenești slabe, care fac deservicii, în primul rând, spectatorului. Grija pentru spectator, pentru crearea unor lucrări scenice pe măsura problemelor de viață ce-l preocupă, nivelul de cultură, preferințele lui estetice iată obiectivul superior, ce și a aflat expresie în rezoluția adunării, un plan de activitate „în miniatură”. ziarul „Literatura şi arta” din 31 octombrie 1985, p. 3

Să te identifici cu adevărul

Maturitatea artistică a Lidiei Noroc Pînzaru, artistă emerită a RSS Moldoveneşti, este rezumată de cele 60 de personaje, întrupate pe parcursul a aproape trei decenii de activitate pe scena teatrului „Vasile Alecsandri”, de caracterele, psihologiile, situaţiile ce le au caracterizat. Un actor cu personalitate poate înnobila concepţia unui spectacol, e capabil să-i dea dimensiuni nebănuite. Lidia Noroc-Pînzaru a mers întotdeauna alături de autor şi regizor spre soluţiile scenice cele mai îndrăzneţe, fiind total străină de tipul de actor şablonar şi dogmatic în repetiţii, o bună şi sensibilă parteneră, capabilă să catalizeze crearea acelui fluid necesar între scenă şi public. Desigur, ar fi exagerat să afirmăm că n-a trecut şi ea printr-o perioadă pe care n-o poate evita orice om de creaţie: de a copia modele, idei „la modă”, în loc să le descopere şi să le impună. Rezultatele unor atare „căutări” ies repede la suprafaţă, deoarece imitaţia îl lasă indiferent pe spectator, problema teatrului fiind nu în a înfăţişa viaţă pe scenă, ci în a reuşi ca scena să prindă viaţă.

O calitate meritorie a actriţei bălţene e mobilitatea interioară, inventivitatea, un plus de prospeţime, pe care o aduce la fiecare

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

spectacol, la fiecare repetiţie mărturie, că nu e pândită, deocamdată, de provincialism, ce nu depinde de locul unde îţi faci profesia, ci de mentalitatea cu care o faci. Convingerea că rolul nu e niciodată gata, că i se pot aduce mereu îmbunătăţiri, că micile abateri, survenite din anumite motive, pot fi corectate, că dacă omul actor nu şi îmbunătăţeşte rolul cu propria i individualitate, succesul este imposibil iată crezul profesionist al interpretei. Cât este de însemnat pentru un actor ca în ceea ce spune sau face să nu fie multe, adică concentrarea maximă trebuie să constituie legea de fier a oricărei scene. Fizicul actorului în teatru poate fi asemănat cu partea de sus a unui aisberg, restul fiind sub apă, invizibil, că exteriorul trebuie să conţină doar atâta încărcătură încât să permită celorlalte trei pătrimi să participe din plin la configurarea imaginaţiei respective. Practicând un joc spontan, firesc, Lidia Noroc Pînzaru trece cu dezinvoltură de la o vârstă la alta, de la un mediu la altul, realizând personaje expresive, pline de vitalitate şi farmec. Lucrează cu atâta dedare şi îndârjire atât la rolurile centrale, cât şi la caracterele episodice, pe care le plăsmuieşte cu migăleală. Aplauzele publicului vin să confirme că actriţa are un simţ deosebit al caracterizării personajului: în interpretarea ei, spontaneitatea se îmbină cu elaborarea, iar exaltarea romantică nu blochează luciditatea, măsura şi rigoarea.

I am admirat risipa de fantezie pe parcursul mai multor ani, apreciindu-i libertatea interioară, forţa de invenţie, curajul care o animă când se împotriveşte tiparelor, convenţialismelor, superficialismului. În meseria lor actorii trebuie să descopere zi de zi omul. Dat fiind faptul că astăzi, chiar „da” sau „nu” se spune mai altfel decât ieri, iar mâine, cu siguranţă, se vor rosti altfel decât astăzi, actorul e acela care trebuie să depisteze orice modificare în modul de viaţă, în comportarea cotidiană a semenilor, ca apoi aceste sondaje să fie transfigurate prin mijloace de expresie scenică. Idealul de actor al interpretei nu este cel care ştie să se facă admirat pentru dicţiune, ţinută, plastică, pentru felul de a-şi purta costumul, ci mai ales cel, care

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

prin întreaga sa personalitate, se identifică în ochii spectatorului, cu adevărul criteriul suprem al artei şi al artistului.

Lidia Noroc-Pînzaru îmbină armonios activitatea interpretativă cu munca obştească: mai mulţi ani la rând se află în fruntea organizaţiei de partid a teatrului, e membru al consiliului artistic, locţiitor al preşedintelui secţiei Societăţii teatrale moldoveneşti, patronează activitatea teatrelor de amatori din Glodeni, predă un curs de artă teatrală la Facultatea profesiilor obşteşti de la Institutul Pedagogic „A. Russo”, ajută, susţine, îndrumă tineretul de creaţie bălţean. În toamna anului trecut a fost aplaudată de spectatorul uzbec în cadrul decadei artei moldoveneşti în republica-soră.

Pavel Proca, critic de teatru, ziarul „Literatura şi arta” din 3 ianuarie 1986, p. 7

Vrăjită de scenă

Astăzi, după mai bine de un pătrar de veac, puțini sunt aceeia care își amintesc de fetișcana ce sprijinea, se poate de spus, de dimineață și până seara, pereții teatrului din Bălți, doar ca să-și potolească setea față de frumos, setea provocată de o mare patimă a ei față de lăcașul Melpomenei, față de tot ceea ce numim noi viața scenică. Venea aici și, uneori din sală, alteori din culise, rămânea pironită locului ore întregi, absorbind cu ochii, cu toată făptura sa jocul fascinant al actorilor, farmecul cuvântului rostit, reacția publicului spectator la ceea ce avea loc în lumina rampei. Vrăjită de această atmosferă, se întorcea pe băncile școlii medii bălțene, unde i a fost dat să deprindă buchia cărții, încercând să aducă atmosfera de la teatru și în viața cercului dramatic școlăresc, sufletul căruia, pe drept cuvânt, era. Pasiunea față de scenă i a fost observată și, odată cu absolvirea școlii medii susține, „examenele de admitere” în trupa de actori a teatrului bălțean.

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Întrevede un talent veritabil în firea artistică a tinerei de 17 ani însuși regretatul Boris Harcenco, primul conducător artistic și regizor al trupei moldovenești din Bălți, omul care a avut și mărinimie, și prezență spirituală de a o lansa ca pe o viitoare actriță dramatică în stare să creeze memorabile roluri psihologice. Această susținere omenească va face o pe Lidia Noroc Pînzaru să și poarte mereu recunoștința și respectul pentru sprijinu-i acordat în devenirea ei ca actriță de teatru.

Astfel, Lidia Noroc Pînzaru devine, la numai doi ani de la înființarea trupei moldovenești din Bălți, datată cu anul 1957, membră a unui colectiv teatral care va demonstra peste ani nebănuite potențe artistice, ocupându-și un loc de cinste în viața spirituală a republicii. Urmează apoi munca asiduă zi de zi, an de an pentru însușirea acestei dificile profesii, dificile chiar și din cauza lipsei de studii speciale, studii la acea vreme de domeniul visului în republica noastră. Dragostea însă față de acea artă, intuiția actoricească, cu care este înzestrată, o ajută pe Lidia Noroc-Pînzaru să pătrundă în tainele presupuse de viața în scenă și să creeze neuitate chipuri de femei de cele mai diverse profesii și cu cel mai diferit suport spiritual. Începând cu rolul lui Ionică din piesa „Jertfa” de G. Timofte (1959), și continuând cu Doamna I din „Comedia erorilor” de W. Shakespeare (1964), cu Zarema din „Bărbatul soției mele” de G. Hugaev (1967), cu Iana din „Balda (Barba)” de Ia. Mosevici (1962), cu Luluța din „Chirița în provincie” de V. Alecsandri (1967), cu Țița din „Un furt la miezul nopții” de M. Mitrovici (1969), cu Valea din „Pocestea din Irkutsc” de A. Arbuzov (1971), cu Zamfira din „Piatra din casă” de V. Alecsandri (1964) etc… până la realizările mai recente, cum e rolul Amaliei din „Grădina cu trandafiri” de Enn Vetemaa, Mariei din „Bani pentru Maria” de V. Rasputin, Miței Bostan din „D´ale carnavalului” de I. L. Caragiale, Zanei din „Adie, vântule, adie” de Ia. Rainis, Odochiei din „Odochia” de I. Puiu iată drumul de creație al actriței, expus doar prin denumirile rolurilor interpretate de ea. Dar fiecare rol aparte ascunde sub mantaua sa

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

chinuitoare căutări, rezolvări artistice, care îi solicitau o mare consumare spirituală. Ele, aceste roluri, necesitau vaste cunoștințe, fapt care a făcut-o să devină absolventă a Institutului pedagogic „A. Russo” din Bălți. Toate acestea s-au soldat, în ultimă instanță, cu realizări reușite cea mai scumpă răsplată pentru munca depusă.

O anumită predilecție are Lidia Noroc Pînzaru față de rolurile femeilor de la țară, pornită mai mult din stimă pentru truda lor grea, pentru tot ce fac ele întru binele comun al societății. Astfel, a lucrat cu multă dragoste asupra recentului rol, Frosea, din piesa „Omul sfințește locul” de N. Semionova. E vorba în această piesă de mulgătoarea Frosea, femeie simplă, care duce pe umerii ei un volum de muncă mai mare decât l-ar putea suporta un organism feminin. Pe lângă toate, eroina mai are multe griji și probleme familiale, printre care și lupta cu patima soțului față de pahar.

E rolul, zice Lidia Noroc-Pînzaru, care ne redă cât se poate de veridic situația în care a fost pusă femeia de la țară: încărcată peste cap cu griji și muncă, ei i-a rămas sănătos doar spiritul, care este apt de a lupta cu tot ce e rău și nesănătos în societate. Cred că astfel de spectacole sunt binevenite și și vor juca substanțial rolul la schimbarea situației în această privință.

Acestea sunt modeste creionări despre Lidia Noroc Pînzaru actrița. Cât privește Lidia Noroc Pînzaru omul, apoi dumneaei s a manifestat și ca un comunist principial, care conduce de mai mult timp organizația de partid a teatrului, și ca un tovarăș, la care te poți adresa după înțelegere, susținere, ajutor. Drept încredere și cinste pentru truda dumneaei a fost aleasă delegat la congresul al XVI lea al PC al Moldovei și la congresul al V lea al femeilor din Moldova. Munca profesională și cea obștească a știut s-o intercaleze cu grijile de familistă, de mamă a doi copii, pentru care, ca și toate femeile lumii, dorește cer senin și pace veșnică pe acest pământ.

M. Saharneanu, critic de teatru, ziarul „Viaţa satului” din 8 martie 1988, p. 4

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Аrtiştii la pupitrul culturii contemporane

Direcţia orăşenească de cultură e condusă de L. Noroc Pînzaru, artistă emerită din RSS Moldovenească, fapt ce vine să ne convingă că mutaţiile ce se produc în sfera culturală sunt promiţătoare. Principiul de finanţare „trei pitaci pentru cultură” e cam dat afară din capul meselor, lucru ce nu a ocolit şi politica de cadre. Primele rândunele ne prevestesc semne bune în cultură alegerea profesionaliştilor în funcţii de conducere a Ministerelor de Cultură din ţară: R. Pauls, în Lituania, N. Gubenko, în Moscova, I. Ungureanu, în Moldova. L. Noroc Pînzaru e astăzi în calitate de respondent la întrebările solicitate de corespondentul nostru. Doamnă Lidia Noroc-Pînzaru, sunteţi cel mai preferat actor al multor orăşeni, om cu poziţie activă în viaţă. Împovărându-vă cu grija funcţiilor de conducere, pe ce mizaţi şi ce speranţe vă fac să credeţi în realizarea lor? Că-mi vor recunoaşte vocea şi mă vor crede iar. Am activat la Teatrul „Vasile Alecsandri” aproximativ 30 de ani, ani de zbucium şi fericire. Nu am acceptat imediat propunerea de a mi încerca puterile în funcţie de şef al Direcției Cultură, dar vreau cu tot dinadinsul să contribui la renaşterea spirituală a acestui meleag şi mi se pare că văd căi de ieşire din hăţiş. Care sunt scopurile imediate, de început? Voi recunoaşte că mi este prea puţin cunoscut aspectul „gospodăresc” al acestui sector. Sper că procesul creator va domina în activitatea Direcţiei noastre. Îmi e mai aproape de cuget. Începutul e în cunoaşterea „obiectivelor” cluburi, şcolile muzicale, de arte, de arte plastice. Fiind membru al prezidiului comitetului orăşenesc al lucrătorilor din cultură, îmi sunt cunoscuţi oamenii care activează în aceste centre, iar aceasta îmi este util, deoarece îmi pot face o impresie despre potenţialul de creaţie nu în rezultatul zvonurilor şi părerilor străine, ci din propria convingere.

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Pătrund cu încetul şi în „talmudul” cancelăresc. Am în faţă primele rezultate ale participării nemijlocite la viaţa culturală a oraşului, primele încercări. Aceasta e sărbătoarea copiilor, organizată la 1 iunie, serata festivă de omagiu adus marelui Eminescu, şi recenta Zi a Muzicii.

Cu fiecare zi, îmi dau seama de profunzimea problemelor şi extinderea lor în cultură. Vreau să fac o remarcă: am intenţia nu numai a le scoate la suprafaţă, ci voi bate fără preget clopotul până se va urni carul din loc. Intenţionez să le duc la cunoştinţa tuturor, şi mai întâi a deputaţilor, multitudinea de probleme, pentru a ne pătrunde de importanţa soluţionării lor. În cultură este acută lipsa cadrelor calificate, care sunt şi trebuie să fie boabele cu rod bun ale luminii şi răsăritului. În prezent ne am împotmolit în mrejele problemelor şi nu acţionăm prompt. Salariul lucrătorilor din cultură întotdeauna a fost atât de mic, că aceştia au fost impuşi de situaţie să plece unde se câştigă bine. Ne înaripează speranţele la gândul că, în ultimul timp, Ministerul Culturii, în frunte cu unul dintre primii miniştri din republică, Ion Ungureanu, a mărit considerabil fondurile de remunerare a muncii metodiştilor, lucrătorilor cluburilor...

La momentul actual, e un pic mai favorabil dotat cu strictul necesar Palatul orăşenesc al culturii, iar mai mult nu dispunem de nici un edificiu „aristocrat”, căminul cultural „Ogoniok” e în stare avariată, Muzeul şi sala de expoziţii din fosta biserică armenească vor fi întoarse credincioşilor (e o decizie salutabilă). Ce ne mai rămâne? Estrada, ce abia se mai ţine, din parcul central?

Ce i oraşul nostru pe timp de vară? Scaune neamenajate, lăsate în voia soartei, pe ici, colo câte un firicel de iarbă, ce răzbate prin crăpăturile asfaltului prăfuit. Mai face să ne mirăm de sărăcia spirituală a orăşenilor? Nu ne frecventează concertele de muzică clasică, evoluările corale, sunt tot mai puţini spectatori la teatru. Sensul „odihnei” în conştiinţa tinerilor se asociază cu vreun concert vizionat, când ne vin artişti cu renume la stadion. Iar şi mai rău

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

rândurile şi mai lungi la magazinele de vinuri. Iese tot mai la suprafaţă golul sufletesc al omului atât în provincie, cât şi în capitală. Ce soluţii optime puteţi propune de a preîntâmpina procesul acesta distructiv? Împreună cu colegii, intenţionăm să contribuim la organizarea măsurilor de amploare nu pentru a le avea pe hârtie, ci pentru inima omului. Ne pregătim intens pentru sărbătoarea din 31 august „Limba noastră”, am elaborat un program interesant şi îmi pun speranţe în susţinere din partea celora, care vor dori să participe la această acţiune. Vor contribui la desfăşurarea ei actorii profesionişti şi studenţii. Mai avem un scop: teatrul „V. Alecsandri” să devină nucleul activităţilor cu caracter cultural.

Vrem să trezim oamenii din somnolenţă, din apatie în sensul sănătos al cuvântului.

Aşteptăm Ziua Oraşului 7 octombrie, sărbătoare care se va începe la 4 şi se va termina la 8 octombrie. Programul ei va fi elaborat în aşa mod, ca să cuprindă în perimetrul acţiunilor organizate toate cartierele oraşului: „Rampele prieteniei” festivalul internaţional al teatrelor populare, unde vor fi invitate colective din diferite ţări. La Ziua oraşului aşteptăm oaspeţi din Belorusia, Ucraina, Lituania, Grecia, Bulgaria, România. Vor fi invitaţi aproximativ 300 de persoane. Şi Teatrul „V. Alecsandri” va prezenta spectacole şi am emoţii, deoarece voi fi membru al juriului.

Care din colectivele oraşului nostru vor fi la „Rampa prieteniei”?

Colectivul popular de la Palatul culturii, condus de două decenii de N. Buzut, om îndrăgostit de arta frumosului, dar aproape de nimeni cunoscut în oraş. E foarte important să descoperi oameni de talent, aceştia sunt izvorul spiritualităţii, pedagogii societăţii. Sper că îşi vor aduce contribuţia membrii Uniunilor de creaţie artişti, actori, arhitecţi. Printre medici şi profesori sunt oameni cu suflet stea. Sunt necesare întâlniri de creaţie unde s ar face schimb de atitudini, idei şi

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

opinii. E necesară constituirea unui centru al intelectualităţii, ce ar fi aidoma unei biserici a sufletului. Doamnă L. Noroc-Pînzaru, cum vă imaginaţi destinul în anii următori de viaţă? Nu veţi mai reveni în scenă ca actriţă? Nici într un caz nu voi părăsi scena. Sper să mai joc în spectacolele ce se vor mai monta. Nu pot trăi fără teatru, cu toate că activitatea-mi de bază e şi rămâne cea de la Direcţia cultură. Vă mulţumesc.

Nadejda Stroganova, ziaristă, ziarul „Comunist” din 24 iulie 1990, p. 2

Lidia Noroc-Pînzaru. Roluri în scenă şi în viaţă „Ce mai caută şi puştoaica asta în teatru?” , întrebă cineva. Aroganţa colegului mai în vârstă mă cam duru, dar nu i am ţinut supărare. Peste un timp colegul acela, care se dovedi a fi Anatol Pînzaru, mă ceru de nevastă. Tot el fiind regizor la mai multe spectacole în care am jucat. Mă aşteptau roluri mai mari, mai mici, dar pentru mine toate la fel de importante: Ionică din „Jertfa”, Doamna I din „Comedia eroilor”, Zarema din „Bărbatul soţiei mele”, Iana din „Valda”, Luluţă din „Chiriţa în provincie”, Ţiţa din „Un furt la miezul nopţii”, Zanfira din „Piatra din casă”, Miţa Baston din „D`ale carnavalului”, Amalia din „Grădina cu trandafiri”, Matilda din „Agachi Flutur”, Elena din „Mireasa din Imereti”, mătuşa Croce din „Liola”, Anomalia din „Canibala”, Odochia din spectacolul cu acelaşi nume.

Mai am şi roluri în marea scenă a vieţii. Aşa un „rol” de bază, de patru ani este cel al şefei Secţiei cultură, mai apoi, preşedinte al filialei Bălţi a Societăţii „Limba Noastră cea română”, preşedinte-adjunct al secţiei Bălţi a Asociaţiei femeilor din Moldova ...”

Mai cu seamă, peste 33 de ani de „osândă” scenică. O cifră biblică. Dar şi pământească, precum pământească a fost, este şi va fi „Odochia”. Şi Valentina, şi Ferchezeanca, şi Fespezeanca, şi Elena...

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Şi alte zeci de roluri, şi alte sute de repetiţii, şi deplasări, şi turnee... Care au rămas o dureroasă şi sfâşietoare amintire. Amintiri din copilărie. Din adolescenţă. Din maturitate. Amintiri din trecut pentru prezent şi viitor. Ce ţi-i scris în frunte ţi-i pus. Pentru totdeauna. Şi nu e un moft e un destin. O soartă. O viaţă. De care nu poţi fugi nicăeri, nicicând, niciunde. Oricât de ademenitoare ar fi alte posturi, oricât de tihnite şi bănoase. În cel mai bun caz, te poţi autolinişti, autoamăgi, autoconsola... Auto... ceva automat, mecanic, ce ţine mai mult de tehnică, nu de suflet. Sufletul a rămas pe vechea şi romantica scenă a fostei clădiri „Scala”. Şi pe scena Palatului culturii. Şi în fosta clădire a fostei bănci. Şi în fostul „selisovet”... Doamne, câţi „foşti” au fost şi câte „foste” au rămas? Nu, nu e un joc de cuvinte. E o biografie. Şi o carieră. Pentru ca profesia să devină brăţară de aur, e nevoie de carieră. În sensul nobil al cuvântului. Carieră devotament. Carieră jertfire. Carieră-măiestrie. Şi atunci îţi vine câteodată, dorule... să dai cu cuţitun... funcţionărie, în tribune, în şedinţe, în directive şi hârţoage şi să alergi cu sufletul la gură pe scenă. În cuptorul Bălăşoaei. Acolo e adevărata tihnă sufletească. Şi spirituală. În tumultul ispititor al repetiţiilor. În emoţia şi frica premierelor. În aplauzele tămăduitoare ale spectatorilor. În înghesuiala dătătoare de viaţă a autobuzelor... În tremurătoarea aşteptare a rolurilor. Şi turneelor. Şi noilor stagiuni... Asta e dorul cel mare. Dorul veşnic. Dorul vieţii şi existenţei Artistului. Dor ce l găseşti în programele şi afişele teatrale. Dor ascuns în cronicile, recenziile, portretele criticilor de artă. Dor tăinuit în arhiva personală. Grijuliu păstrat în scrin, în Casa Mare a inimii. Dor ce l destăinuim cu pioşenie nepoţilor în serile de Crăciun şi Anul Noul (Sfântul Vasile), în noaptea Învierii, la Duminica Mare... Poveştile bunicuţei... Poveşti adevărate. Poveşti trăite şi retrăite de sute şi mii de ori. Povestea profesiei. Povestea Dorului. Şi Dorul de poveşti. Dor de viaţă. Dor de oameni. Şi fără să vrei, începi iar a murmura: „Şi aşa mi vine câte o dată...” Omul sfinţeşte locul. Dorul sfinţeşte omul. Şi Durerea. Şi Mahna. Şi Tânga. Pe Toate. 33 de ani pe scenă e un Dor neînchipuit de Mare. Mai mare decât piatra lui Sisif. 33 de ani pe

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

scenă e un Chin. Mai mare decât suferinţele lui Tantal. 33 de ani pe scenă e o boală, o doină, o romanţă, un mit. O legendă, un vis, o realitate. E toată viaţa. E trecutul, dar şi prezentul, şi viitorul. E o barieră psihologică ce trebuie învinsă. Scrâşnind din dinţi. Tremurând din toate fibrele sufletului. Tăiată dintr o lovitură, aidoma nodului Gordian.

Vreme trece, vreme vine... Dar şi se duce... Şi să nu uităm de cei mai trişti ca noi. Nicicând. La sfârşit de an şi început de stagiune suntem împreună. Să dea Domnul să fim împreună şi la început de an şi sfârşit de stagiune. Şi aşa mi vine câte o dată, dorule... să colindăm: florile dalbe, flori de măr... Dorule!...

Pavel Proca, critic de teatru, ziarul „Curierul de Nord” din 26 decembrie 1992, p. 2

Bălțenii mai speră că frumusețea va salva lumea

– Stimață doamnă, municipiul Bălți, se pare, reușește mai bine ca alte orașe ale republicii să-și onoreze obligațiunile față de buget. Să însemne oare aceasta că la Bălți și lucrătorii instituțiilor de cultură sunt remunerați mai bine? Din păcate, nu i chiar așa. Pentru dezvoltarea culturii devizul de cheltuieli schițat e de 3 milioane 565 mii lei. Dar bugetul nu-l poate accepta. Suntem puși în situația de a ne mulțumi cu vreo 30 de mii lunar pentru plata salariilor, acestea fiind modeste de tot. Un specialist de la Direcția de cultură, spre exemplu, primește 92-108 lei, în dependență de studii. Salariul unui învățător de la școlile de muzică abia de se ridică la 140-150 de lei, iar un bibliotecar primește doar 81 lei. Bine măcar că și acesta se dă oamenilor la vreme. Doar grație muncii cu jertfire de sine ne reușesc multe lucruri interesante. Bunăoară, către începutul lui 1996 am desfășurat un festival, consacrat obiceiurilor și tradițiilor populare, reflectându-le în mod special pe cele inerente zonei de nord a Moldovei. Am fost onorați și de formații artistice din România. Cu multă simpatie au primit bălțenii Expoziția

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

târg, inaugurată la Palatul Național sub egida Camerei de Comerț din Сhișinău, a artiștilor plastici și meșterilor populari de la noi, Festivalul-concurs „Izvoraș”. Ne bucură faptul că pentru desfășurarea unor atare acțiuni culturale Primăria orașului găsește mijloace în surse nebugetare. Cele 10 mii de lei, care ni s au oferit recent, ne au fost de mare folos. Din cohorta celor care activează în present cu succes este formația de dansuri „Vântuleț” și orchestra de muzică populară „Barbu Lăutaru”, colectivele vocal-instrumentale „Metronom”, „Orion”, „Alias”. Pe lângă Palatul Național activează discipolii de dansuri sportive „Codreanca”, care nu au nevoie de reclamă. Această formație a revenit cu lauri din multe țări de pe glob Italia, Cipru, Franța, nemaivorbind de statele limitrofe. Deci, entuziasmul încă nu s-a epuizat totalmente, mai poate face minuni? Mult depinde, totuși, de baza materială, de organizare. Ne mai salvează rezervele. Căci avem în teritoriu, aș zice, o bază solidă pentru a ne manifesta.

La 22 mai 1996, orașul nostru va marca jubileul său de 575 de ani. Tot atunci, în ziua Sfântului Nicolai, este și hramul nostru. Vom avea invitați din România, Bulgaria, Grecia, Rusia, Ucraina ș.a. Vom fi recunoscători, dacă cineva ne va susține…

Vasile Tudose, ziarul „Vocea poporului” din 14 mai 1996, p. 8

O ţărancă citadină…

Actrița Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Bălți, dna Lidia Noroc Pînzaru, de câțiva ani conduce cultura municipiului. Nu l am întrebat pe primarul capitalei nordului despre calitatea procesului cultural în localitate. Dar sunt convinsă că șefa Secției cultură a primăriei Bălți își face datoria de serviciu cu marele simț al responsabilității, tenacitate de a pătrunde cele mai ascunse taine ale funcției, disciplină și organizare, demnitate și omenie. Așa cum s a

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

manifestat dna pe parcursul anilor cu modestia și tâlcuirea țărănească a lucrurilor, tratându-le profund și conștiincios. Trena funcționarului în cultură e purtată și luminată de circa 35 ani de actorie pe scena Teatrului „V. Alecsandri”, unde Lidia a venit copilă, la 17 ani neîmpliniți, fără studii profesionale. Profesia a învățat o de la colegii de breaslă, nu numai de la cei din teatrul natal. A învățat-o de la viață, de la propria-i inimă și propriile roluri. A obținut prin eforturi suplimentare și certificatul de studii superioare. Destinul i a hărăzit să fie soția regizorului prim în teatru, funcție deloc ușoară, când soții activează în același colectiv. Ajunsă la o etapă de bilanțuri, actrița Lidia Noroc-Pînzaru, ca o țărancă harnică și dornică să știe și să poată multe lucruri frumoase, are fericitul talent să știe a se bucura de cele realizate de ea însăși.

Răsfoiesc istoria teatrului în recenzii: „Ultima oprire” în rolul Gretei, „Un furt în miez de noapte” Țița, „La monumentul eroilor” Olga Skreabina… Câte au fost ele, roluri principale și secundare, dramatice, tragice sau de comedie! Din an în an critica teatrală tot mai insistent se referă la calitățile interpretative ale tinerei actrițe: profunzimea pătrunderii în text și mesajul regizoral, plasticitatea prezentării, verosimilitatea personajului și situației, ținută scenică și limbaj corect, expresiv, forță de individualizare, capabilă de a umaniza cele trăite pe scenă. Anii´70 constituie deceniul de vârf, când Lidia Noroc Pînzaru lucrează mult, obține succese profesionale, apreciată fiind de spectatori, colegi etc. Jocul devine complex, inteligent și în transmiterea legăturii ideii textului dramatic cu viața personală, internă. Joc, favorizat și de repertoriul selectat judicios, cu prevalarea dramei ce modelează fața teatrului. Zaharovna în „Bătrânul”, Valea în „Astă vară la Ciulimsk”, Maria în „Bani pentru Maria”, Odochia în „Odochia”, Mali în „Vulpea și strugurii” sunt câteva din mulțimea rolurilor jucate. Formele de exteriorizare scenică ale Lidiei Noroc, păreau uneori rigide, fapt imputat la timpul său actriței. De fapt rigiditatea sesizată de către cineva, referitor mai degrabă la organizarea materialului dramatic și actoricesc, nu știrbea din valoarea estetică, așa

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

cum gândul, simțirea erau trimise de interpretă cu mare putere compensatorie. Întotdeauna corectă, disciplinată și organizată, Lidia Pînzaru a realizat și un volum impunător de activități publice de educație cultural-estetică, de propagare a artei teatrale, manifestând inițiativa și responsabilitatea executivă. Aș mai completa acest portret al actriței emerite și Omului de Cultură al R.M., Lidia Noroc Pînzaru, firescul manifestărilor, demnitatea inostentativă. Păcat că Teatrul „V. Alecsandri” nu dispune de nici un fel de înregistrări video cu artiștii consacrați, printre care se înscrie și Lidia Noroc Pînzaru, pentru studierea, barem didactică, a creației și stilului original al actriței.

Elena Maţievschi, ziarul „Curierul de Nord” din 28 februarie 1998, p. 3

La o aniversare Lidia NOROC-PÎNZARU, artistă emerită a Republicii Moldova, șef Direcția Cultură județul Bălți În ziua de 4 decembrie, aveţi cele mai frumoase şi mai înalte gânduri...

Abia deschid ochii şi gândul îmi zboară la nepoţelele mele, Camelia, Laura Felicia şi Saşa Sonia. Cele două sunt în Bălţi, iar cea mai mică e la Cluj. Îmi închipui cum îmi şoptesc: „Mama Lida, la mulţi ani!”, şi inima mea se topeşte. Apoi îmi revăd tinereţea... Unde sunt cei 17 ani? Când, absolvind Şcoala nr. 4, am luat drumul spre teatru şi de atunci tot pe spinoasa şi minunata cale a culturii mă aflu. Părinţii mei şi, mai ales, mama, Dumnezeu s o ierte, era categoric împotriva alegerii mele de a fi actriţă. Ea, o gospodină de-a casei, cu patru copii, mă tot cicălea să mă las de teatru. Dar am un caracter puternic şi dorinţa de a fi în scenă mă posedă şi astăzi. La fel a procedat şi sora, Valentina.

Activă şi sociabilă, cum vă cunoaştem, cine vă inspiră?

M-a inspirat odată... actriţa italiană Anna Maniani. O femeie care nu se deosebea prin frumuseţe, ci prin farmecul felului ei de a fi:

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

fermă, sigură şi pasionată. Am înţeles de demult că nu frumuseţea exterioară cucereşte cel mai profund, ci frumuseţea izvorâtă din mişcarea sufletului. La fel de important în viaţa mea a fost sfatul mamei: „Să nu vă plângeţi niciodată, să fiţi fermi, plini de viaţă şi necesari oamenilor până la moarte. ” Am încercat să fiu aşa cum dorise mama... Cred că distincţiile pe care le am, în special titlul de artistă emerită, anii de activitate în teatru din 1955, apoi cei 9 ani de şefie la Direcţia Cultură, familia mea, scumpa mea familie sunt nu numai rodul zbuciumului meu, ci şi al răbdării, de care uneori rămân uimită şi eu...

De ziua D-voastră, ce aţi dori să se împlinească?

Lucruri omeneşti: să-mi fie copiii fericiţi, cinstiţi, devotaţi serviciului şi necesari societăţii. Ei locuiesc separat de noi. Eu şi soţul ne alintăm cu un suflet de căţel, Rici, care mă aşteaptă de la serviciu, cât de târziu aşi veni. Este alintatul casei, al nepoţelelor, al soţului meu răbdător. Şi pentru Rici s-a găsit un locuşor în inima mea.

Vă dorim împlinirea dorinţelor, sănătate şi mulţi ani fericiţi înainte.

Ludmila Gorbul, ziaristă, ziarul „Cugetul” din 2 decembrie 1999, p. 3

Cultura națională va prospera

E deosebit de complicat să vorbești acum despre cultură, mai ales despre cea națională, când în societate toate acțiunle se reduc la un singur scop: de a supravețui. Fiecare din noi se gândește ce va mânca mâine, cum va suporta zilele reci de iarnă, când va primi salariul sau pensia. Îți mai arde acum de a dansa sau a cânta?

Și totuși, sunt oameni care, în ciuda tuturor greutăților, găsesc posibilități pentru a reanima obiceiurile, tradițiile strămoșilor noștri. Într un cuvânt, fac totul pentru prosperarea culturii naționale.

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Având ca motiv festivitățile culturale ce au avut loc în cadrul Festivalului pedagogilor și lucrătorilor culturii, desfășurat la centrul județean de Cultură și Artă, și care a lăsat o impresie adâncă tuturor celor de față, corespondentul nostru i-a adresat dnei Lidia NorocPînzaru, șefa Direcției județene Cultură, câteva întrebări. Dnă Lidia Noroc-Pînzaru, sunt impresionat de toate cele văzute pe scena artistică. La drept vorbind, măiestria artiștilor amatori i-a impresionat pe toți cei din sală. Cum explicați D-stră organizarea acestor festivități culturale în momente atât de anevoioase, pe care le suportă societatea? Mi-ați dat o întrebare, la care nu e așa de ușor să răspunzi. Da, într-adevăr, ne este greu acum la toți, dar să dăm uitării toate valorile culturale și spirituale moștenite de la strămoșii noștri nu avem dreptul. Reformele globale, ce au loc în societatea noastră, la etapa actuală, au nevoie și de unele orientări culturale, ca o parte componentă a sistemului de restructurare. Odată cu reforma teritorial-administrativă și formarea județului, toate instituțiile de artă din municipiu au trecut sub tutela Direcției Cultură a județului. În cazul dat avem posibilitatea să susținem o nouă viziune asupra planului activității în domeniul culturii. S-au trasat noi căi de realizare a obiectivelor ce stau în fața învățământului artistic. Acum, având un așa locaș cultural cum este Centrul județean de Artă și Cultură, suntem bucuroși de a cânta și a dansa. În ce condiții sunt pregătiți tinerii artiști amatori? Odată cu trecerea școlilor de învățământ artistic la balanța județului, la începutul anului de învățământ 1999 2000 numărul lor era de 17, dintre care 10 școli de muzică, 4 școli de artă, 3 școli de arte plastice, cu un contingent total de circa 2200 elevi și 270 de pedagogi, dintre care 2 pedagogi cu titlu de doctor în pedagogie, 2 profesori cu gradul didactic I și 30 profesori cu gradul didactic II. În anul acesta am căutat noi relații de colaborare între școli și colectivele artistice. Au fost fixate trei domenii importante, în cadrul cărora s a realizat scopul activității învățământului artistic. Nu mai puțin importantă în

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

activitatea artistică a fost asigurarea permanentă a condițiilor pentru evoluarea creativă și artistică. Toate acestea au adus un rezultat satisfăcător.

Aveți exemple ?

Desigur. La Concursul republican al școlilor de muzică, orchestra de muzică populară (conducător Ion Ștefan) de la Școala „G. Enescu” a ocupat locul II. Locul III l-a ocupat Școala de Arte „C. Porumbescu” (conducător Leonid Cristinoi). La fel și orchestra de instrumente aerofone (cond. Constantin Grecu). Școala de Arte „C. Porumbescu” a ocupat locul III. Din sectorul Rîșcani ansamblul de trompetiști (cond. Ion Rotaru) a ocupat locul III. Pe primul loc s-a plasat ansamblul de fluierași de la Școala de Arte Glodeni (cond. Gheorghe Burca). Discipolii Școlii de Arte Plastice din Glodeni, participând la Concursul internațional „Nicoară” din Botoșani (România), au ocupat opt locuri premiante (cond. Moloșniuc Dorina și Pavel). Din sectorul Rîșcani, Constantin Zara, Cristina Popov de la Școala de Arte Plastice au devenit laureați ai Concursului internațional din Macedonia. O realizare frumoasă am avut în domeniul primei ediții a festivalului județean de muzică corală „Vocile primăverii”. Este o nouă formă de colaborare artistică între copii, unde participă toate corurile de la școlile de învățământ artistic din județ. Datorită bunei organizări, acest festival s a transformat într o adevărată sărbătoare a muzicii corale pentru copii. Sunt îmbucurătoare succesele elevilor noștri la concursurile internaționale. Dar cum rămâne cu artiștii amatori, cu persoanele vârstnice, cărora tot le place să cânte și să danseze?

Aveți în vedere activitatea Direcției Cultură în valorificarea culturii naționale în rândurile populației? Noi de aceea și activăm, ca să facem totul pentru a atrage câți mai mulți doritori în cercurile de activitate artistică. Aici se caută noi forme de realizare. Un rezultat frumos al acestor căutări a fost lansarea Filarmonicii de muzică pentru copii din județ. Acesta este un laborator de creație, ce leagă în sine mai multe verigi din tot sistemul estetico-educațional. Filarmonica, ideea

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

căreia a fost lansată și realizată de specialistul principal M. Tetelea, va organiza o colaborare artistică între toate colectivele de amatori, începând cu cei mai mici și terminând cu vârstnicii, adică cu artiștii teatrali. Recunoaștem că o verigă deosebit de importantă în tot sistemul estetico educațional și cultural este cea a perfecționării și sistematizării, pe care, cu regret, nu întotdeauna reușim s o înfăptuim.

Motivul îl cunoașteți? Cine nu-l cunoaște? Vă dați bine seama cât este de greu de vorbit despre așa lucruri înălțătoare, fără o bază materială concretă. Bugetul prognozat pentru anul 2000 nu a satisfăcut nici necesitățile instituțiilor învățământului artistic. Neachitarea la timp a salariilor pedagogilor a cauzat mari probleme. Până azi nu s-a soluționat definitiv problema trecerii la balanța județului a trei instituții din învățământul artistic din Bălți. Avem probleme și de alt ordin. Să tragem nădejde că în bugetul pentru anul 2001, un an semnificativ, se vor lua în seamă toate doleanțele oamenilor de cultură, și Consiliul județean va fi de acord să susțină dezvoltarea culturii naționale, altfel, cum zice moldoveanul : „Fără cultură nu simți dulceața în gură”. Prima dată aud o așa vorbă, dar sunt de acord. Cultura națională trebuie să prospere. Mulțumesc.

Nicolae Leahu, ziarul „Plai bălțean” din 24 noiembrie 2000, p. 2

Lidia Noroc-Pînzaru: „Arta şi Cuvântul se fac cu sufletul”

Distinsă doamnă, anul care s-a perindat a fost rodnic pentru Direcţia judeţeană Cultură, o cunoaştem din nenumăratele articole, publicate în ziarele locale, emisiunile radio, TV Naţională. Judeţul Bălţi a devenit laureatul 2001, în domeniile dansului (ansamblul „Vîntuleţ”), cântecului (F. Bojii),

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

muzicii instrumentale (A. Bînzari, vioară). Aţi organizat noi festivaluri de muzică şi dans modern („Steaua de noroc”), inclusiv populare („La izvor de cânt şi dor”, „Cântă de răsună lunca”). Aţi elaborat o strategie consecutivă în învăţământul artistic şi biblioteci. Acum, când anul 2002 a intrat în putere, care Vă sunt gândurile pe viitor?

Cred că Vă referiţi la îngrijorările noastre legate indispensabil de noua reformă teritorial-administrativă. Nu că ar fi o idee fixă, dar orice planificare a activităţii noastre într un fel este problematică, deşi orice planificare concretă, cu idei îndrăzneţe, originale va fi aplicabilă pe orice vreme. Mult mai mult mă frământă gândindu-mă la specialiştii Direcţiei, inclusiv cei din teritoriu, care au demonstrat profesionalism, tenacitate în munca de promovare a culturii şi integrarea ei în circuitul naţional şi internaţional de valori. Orice reformă nu-i va găsi pe specialiştii Direcţiei judeţene Cultură Bălţi dezorientaţi. Sper să păstrăm oamenii în noua structură, pentru a continua valorificarea tezaurului cultural.

Tezaurul cultural bălţean este acel şirag în care Dvs., de 12 ani de zile, adunaţi talente care încântă publicul şi fac viaţa mai frumoasă...

Întotdeauna zona Bălţiului a fost un centru important în istoria şi cultura ţării. Am păstrat conştiinţa creştinească că suntem responsabili în faţa dragostei de acest meleag ce ne a dat viaţă. Vom lupta mereu cu înverşunare să nu se piardă ceea ce s-a cucerit la Bălţi prin talent, inspiraţie, muncă, prin dăruire plenară artei. Am dus farmecul fascinant al acestui picior de plai în Franţa, Spania, Turcia, Grecia şi în alte ţări. Acolo colectivele artistice au demonstrat exigente criterii artistice şi aceasta le-a mobilizat spre o activitate şi mai rodnică. E un mare păcat că, din cauza crizei materiale, nu putem onora invitaţiile la festivalurile internaţionale, unde ar prinde glas zestrea noastă culturală.

– Ce aţi dori să ne mai spuneţi?

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Doar o felicitare pentru distinşii mei colegi, neosteniţi promovatori ai culturii: funcţionari publici, specialişti, actori, interpreţi, pictori, meşteri populari, inclusiv ziarişti. Primiţi, dragi prieteni, omagiul meu cordial cu prilejul sosirii Sfintelor Sărbători ale Crăciunului şi Anului Nou. Fie ca de la dăruirea voastră Artei să se facă cald în case şi inima poporului să se umple de noi speranţe. Pentru că Arta şi Cuvântul se zămislesc cu sufletul. Să aveţi parte de Lumină şi în Ea să dăinuiţi! Mereu cu Voi, Lidia Noroc Pînzaru.

Ludmila GorbuL, ziaristă, ziarul „Plai bălțean” din 4 ianuarie 2002, p. 1

Evenimente în cadrul Zilei Bibliotecarului

„În zilele de 1 și 2 octombrie 2002, Direcția județeană Cultură Bălți a organizat un șir de manifestări, prilejuite de Ziua profesională a bibliotecarului, care se sărbătorește la 5 octombrie.

Evenimentele principale s au desfășurat în orașul Glodeni, unde au venit oaspeți de la Biblioteca județeană „Antim Ivireanu” din Râmnicu Vâlcea, de la Botoșani, reprezentanți de la Ministerul Culturii, Consiliul Județean Bălți, Primăria orașului Glodeni, bibliotecari din județ.

Varvara Ganea, specialist principal în problemele bibliotecilor la DJC Bălți, a deschis sărbătoarea, oferindu i cuvântul doamnei Lidia Noroc-Pînzaru, șefa DJC Bălți, care a rostit cuvinte frumoase în adresa bibliotecarilor și a menționat, pentru profesionalism înalt, bibliotecarii județului”.

ziarul „Plai Bălțean” din 11 octombrie 2002, p. 3

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Lidia Noroc-Pînzaru: „Sănătatea culturii” înseamnă sănătate morală”

Doamnă Lidia-Noroc-Pînzaru, cum aţi defini cultura?

Cum să vă spun? Cultura nu e numai activitatea artistică, nu e numai cântec şi dans. Cultura generală înglobează cei „şapte ani de acasă”, cultura cuvântului, cultura comportamentului, cultura administrării finanţelor, cultura amenajării unui oraş etc., şi nu trebuie să uităm că lucrurile merg bine acolo unde factorii de decizie au cultură.

Cu alte cuvinte, cultura ar fi o sumă de calităţi cultivate cu grijă?

Da, desigur.

Şi cum e să diriguieşti nişte instituţii, nişte acte şi nişte oameni de cultură din judeţ?

Nu aş fi sinceră dacă aş afirma că îmi vine uşor. Cum este să fii în zilele noastre în fruntea unei armate de cultură, să poţi soluţiona problemele stringente? Direcţia Judeţeană de Cultură are mai multe domenii de activitate: învăţământul artistic, bibliotecile, scoaterea din anonimat a tinerilor talente şi alte diverse activităţi culturale. Dar toate (acestea şi altele) nu pot fi posibile fără o susţinere financiară, fără o politică naţională în domeniul culturii. Trebuie să înţelegem că ea, cultura, nu a devenit o prioritate a statului?

Da, din păcate aşa este. Aflarea în normalitate a unui popor presupune sănătatea cetăţenilor, accesul la studii de calitate şi cultură remarcabilă.

Care sunt cauzele unei asemenea atitudini neglijente faţă de cultură? Or, cum bine se ştie, cultura a fost şi a rămas, în ultimii ani, o chestiune periferică?

Nu aş putea spune că este complet neglijată. Dar undeva aveţi dreptate. Cred că tot porneşte de la cel care administrează, repartizează finanţele statului, mai bine zis, foarte mult depinde de

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

cultura lui. Dacă este un om cultivat, va şti cum să facă dreptate culturii, adică viitorului. Credeţi că timpul entuziaştilor a trecut?

Nu, nu e vorba numai de aceasta, dar noi, de regulă, planificăm activitatea noastră pentru un an de zile şi, evident, pentru a realiza toate cele preconizate la un nivel calitativ, avem nevoie de finanţare. Dar statul ne alocă aproximativ 66 la sută din necesităţi şi atunci trebuie să ştii cum să ieşi din situaţie, să poţi să repartizezi aceste 66 la sută, ca să ţi ajungă pentru toate, ceea ce este foarte şi foarte dificil. Şi drept rezultat al indiferenţei puterii, noi regresăm, puţin câte puţin: cluburile sunt închise, bibliotecile nu sunt completate cu loturi noi de carte, nu întotdeauna sunt încălzite. Ne sunt alocate doar 3 milioane de lei, e o sumă nesemnificativă. Numai învăţământul artistic cât necesită: avem 17 şcoli în care îşi fac studiile 470 elevi, avem un număr mare de pedagogi în aceste şcoli, activează în judeţ 9 muzee în care lucrează 15 specialişti, dar nu trebuie să uităm şi de personalul tehnic. Mai activează şi Centrul Judeţean de Artă amplasat în clădirea fostului palat al culturii al uzinei „Răut”, clădire acum avariată, iar pentru o reparaţie serioasă sunt necesari bani grei. Nu avem mijloace pentru procurarea instrumentelor muzicale etc.

De care nivel al culturii putem vorbi, când o bibliotecă stă ziua întreagă închisă?

Cum credeţi, există vreo legătură între situaţia deplorabilă a culturii şi morala publică a individului, în mare avariată? Numaidecât. De la „sănătatea culturii” porneşte şi sănătatea morală şi viitorul nostru. Dacă noi atragem tineretul de astăzi în activitatea cultural-artistică, înseamnă că-i păstrăm intactă moralitatea. Guvernanţii ar trebui să înţeleagă că ţara pierde enorm dacă nu investeşte în cultură.

Şi dacă statul nu se prea implică, cine vă ajută... sponsorii?

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

La ora actuală sponsorii au cam renunţat la binefaceri şi aceasta pentru că statul are o politică confuză şi în acest sens. Regulile jocului trebuie să fie clare, sponsorii să fie scutiţi de impozite, aşa cum se face în toată lumea civilizată. Totodată, în cazul fiecărei manifestări organizate de noi, obţinem totuşi mici ajutoare de la sponsori. Şi vreau să mă abat puţin de la temă. Ţin să menţionez că în ultimii trei ani toate activităţile culturale din sectoarele judeţului s-au organizat la un nivel profesionist, datorită implicării specialiştilor de la Direcţia Cultură. Apoi, aceste manifestări culturale, nu le am organizat la Bălţi, ci am efectuat „descentralizări artistice”. Am organizat festivalul „Culisa actorului” la Pepeni, Sîngerei, festivalul „Cântă de răsună lunca”, la Glodeni, festivalul de la Făleştii Noi şi cele de la Rîşcani. Mai mulţi spectatori au putut să participe, să privească manifestările artistice. Anul acesta am deschis, cu multă greutate, o bibliotecă judeţeană. Din păcate, a trebuit să o deschidem la Glodeni, ceea ce pune în dificultate accesul cititorilor din Sîngerei, Rîşcani şi Făleşti. Instituţia a primit, recent, un lot de cărţi de la Biblioteca Naţională şi, de fapt, ea va fi completată prin donaţii.

Mai funcţionează sistemul de achiziţie centralizată a cărţilor şi revistelor?

Practic, nu. Dacă vă spun că sunt alocaţi doar 20 mii de lei pentru achiziţie de carte, cred că nu mai e nevoie de comentarii.

Care sunt relaţiile Dvs cu oamenii de cultură, cu structurile oficiale judeţene, municipale?

Vreau să menţionez că foarte mult înseamnă dacă eşti persoană recunoscută, dacă te poţi impune. În acest sens am avut susţinerea oficialităţilor locale la organizarea festivalurilor, de exemplu, chiar dacă nu aveam, la acea oră, asigurată susţinerea financiară, le realizam, pentru că oamenii mă credeau pe cuvânt. Eu colaborez fructuos cu agenţii economici, cu organele de conducere ale municipiului şi judeţului.

Care vă sunt subalternii pe care aţi dori să-i evidenţiaţi?

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Eu nu ţin prea mult la relaţia şef subaltern. Prefer, mai degrabă, o relaţie colegială, dar îmi place disciplina. Venind la Direcţie, mi-am propus să apropii cultura din judeţ de nivelul profesionist. Adică aţi reuşit, în cazul Dvs, să lichidaţi un decalaj deranjant. Or, funcţionarul de cultură şi omul de cultură nu sunt întotdeauna la noi noţiuni identice. Asta e. Când am venit la Direcţie, un demnitar de la judeţ m-a ameninţat: „nu uita că eşti de acum funcţionar”. I am răspuns: „Nu pot să uit că sunt om de cultură”. Şi aş vrea să revin la colegii mei. Chiar dacă nu toţi au studii speciale, ştiu să lucreze cu oamenii şi să soluţioneze multe probleme. Îmi place să lucrez cu această echipă de la direcţie: cu adjunctul meu dl. Ion Ungureanu, cu dna Ludmila Gorbul, cu dna Veronica Caraulan, cu dna Varvara Ganea, şi numaidecât vreau să-i remarc şi pe specialiştii din sectoare: pe dl. Vladimir Ciobanu, Sîngerei, pe dna Emilia Garbuz, Rîşcani, pe dl Ilie Rotaru, Făleşti, pe dl Alexandru Gîra, Glodeni. Nu regretaţi că aţi abandonat actoria? Acesta e noul meu rol. N aş fi sinceră, dacă aş spune că nu mi pare rău, dar aici interpretez un rol serios. Folosind inspirat experienţa artistică, scenică, „deschid” ochii unor demnitari, care nu înţeleg esenţa culturii, care o neglijează. Într un fel, nu cad în disperare, căci fiecare activitate, inclusiv actoria, are anumite limite. Care ar fi destinul culturii în următorul deceniu, secol?... Cultura va dăinui. Cu atât mai mult, cu cât şi actualul Minister al Culturii, în opinia mea, depune eforturi susţinute, pentru a obţine progrese.

Care sunt formaţiile artistice cele mai reprezentative din judeţul Bălţi?

Formaţiile „Vîntuleţul” de la Palatul Municipal al Culturii, Bălţi, „Moştenitorii” şi „Arţăraşul” din Răşcani, „Izvoraşul” din Făleştii Noi, colectivul de dansuri moderne din Biruinţa, Sîngerei etc.

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Vă mulţumim mult.

Anatol Moraru, corespondent, lector, Universitatea de Stat „A. Russo” din Bălţi, ziarul „Accent provincial” din 22 noiembrie 2002, p. 2

Viața ca o scenă

Rolul lui Ionică, personaj din piesa „Jertfa” de G. Timofte, era interpretat de un tânăr actor, cu maniere pline de feminitate. Era stagiunea teatrală din 1959, iar în rolul lui Ionică nu era altcineva decât Lidia Noroc, recentă absolventă a școlii medii, născută la Ustia, Glodeni.

A adus o la teatrul din Bălți în luna august 1959 dorința de a deveni actriță. Trupa moldovenească a teatrului bălțean abia împlinise doi ani, era în formare, se căutau talente tinere. Boris Harcenco, regizorul, i-a propus primul rol. „Ionică” al ei a cules multe aplauze, precum au cules aplauze și celelalte peste 70 de personaje, scoase în scenă de către Lidia Noroc Pînzaru în cei circa 30 de ani dăruiți scenei bălțene. Împreună cu trupa bălțeană a crescut, s a maturizat, a acumulat cunoștințe. Împreună cu trupa de la „V. Alecsandri” a trăit clipe de adâncă satisfacție sufletească, dar și clipe amare: ba piesa e scoasă din scenă la cererea cuiva, ba nu vine spectatorul. De toate are parte un teatru… Actorii trăiesc cu grijile teatrului, iar teatrul cu grijile actorilor. Așa au trecut anii după acel august din 1959, până în 1989.

Stăm de vorbă în biroul dnei Lidia Noroc Pînzaru de la etajul trei al clădirii Consiliului Județean Bălți. În 1989 am fost invitată în funcția de șef al Direcției municipale Cultură. Credeam că va fi temporar, de aceea mă străduiam să mă număr printre actorii teatrului. Am avut roluri în câteva spectacole. Cu timpul grijile de la serviciu îmi răpeau tot mai mult timp. Orașul creștea și cultura prin întregul ei arsenal cluburi, specialiști etc. trebuia să vină mai aproape de oameni. Paralel, și nu mai puțin

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

important, trebuia să menținem și să dezvoltăm în continuare tradițiile culturii orașului. În asemenea împrejurări au mai trecut 10 ani. În 1999, când după alegerile locale se constituiau direcțiile Consiliului Județean, împreună cu prietenii, neavând ce face, de, cum se mai întâmplă, ne gândeam și noi cam cine ar putea ocupa anumite funcții. Când veni vorba despre persoana în funcție de șef al Direcției județene Cultură, toți ne-am oprit la dna Lidia Noroc-Pînzaru. Nu decideam noi. Pur și simplu îi cunoșteam strădaniile de ani cât privește dezvoltarea culturii în municipiu. Așa că nu ne a fost de mirare atunci, când am aflat, că anume dumneaei este confirmată în această funcție. Omul înfrumusețează locul, spune o vorbă populară. Prin faptele sale frumoase, bineînțeles. Sunt grele timpurile de azi, de aceea cu greutate se dau și faptele bune. Dar principalul că ele sunt. N am zice că în cultura județului nu se investesc mijloace financiare. Se investesc, dar încă departe de a ridica cultura județului la nivel necesar. De aceea, poate, și locașele culturii arată azi așa cum arată. Însă, și ce este mai important, nicidecum nu sunt date uitării tradițiile locului, cântecele, dansurile lui. Nu sunt îndeajuns bani pentru reparații, mobilier etc. Dar este la Direcția Cultură destul entuziasm pentru a organiza anumite concursuri, festivaluri, serate de talie județeană. Să nu se uite, să nu se înnegrească de vreme datinile, obiceiurile, tradițiile populare. Ghidușii din ochii Lidiei Noroc Pînzaru tocmai se aprind de scânteiere la apariția unor propuneri de a organiza sărbători culturale. Scriu rândurile acestea, și dacă observi, drag cititor, am cam dat ghes cu numărătoarea de ani. Ba treizeci, ba zece. Voi mai folosi o dată cifra zece. Când eroina noastră a absolvit clasa a zecea, în familia lui Vasile și Olga Noroc s-a născut al treilea copil. Mezina Valentina Noroc e și ea actriță, ca și sora mai mare artista emerită Lidia Noroc Pînzaru. Rar familie în care să se nască două actrițe de teatru. Și, fiindcă tot vorbeam de ani, să mai pomenim o dată despre ei. De la 1942 încoace, s-au adunat mulți în biografia

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

dnei Lidia Noroc Pînzaru. Ani de zbucium și căutări, ani de bucurii pentru cei doi copii, fiică și fecior, pentru cele trei nepoțele. Ani trăiți pentru oameni.

Să fii sănătoasă, Doamnă! La mulți ani împreună cu toți cei dragi și apropiați!

Z. Eremia, ziarul „Plai Bălțean” din 29 noiembrie 2002, p. 3

18 mai Ziua Națională a lucrătorilor din domeniul culturii

Lidia Noroc-Pînzaru, șeful Direcției județene Cultură:

De Ziua Națională a lucrătorilor din domeniul culturii felicit toți specialiștii, bibliotecarii, muzeografii, pedagogii din învățământul artistic, colaboratorii căminelor și casei de cultură, actorii și meșterii populari, membrii formațiilor artistice!

Mereu să promovăm cultura de calitate stimulând talentele naționale, motiv ce ne justifică din plin existența și continuitatea.

Este un fapt constatat că un popor se autodefinește prin cultură. Așezat pe coordonate geografice speciale, județul Bălți prezintă anumite particularități, rămânând cel mai vast spațiu geografic și spiritual. La ziua de azi suntem reprezentați de 121 case și cămine culturale, 7 muzee, 17 școli de muzică, 212 biblioteci, 77 colective artistice cu titlul „model”.

12 ani rodnici îmi încununează munca de șef a Direcției Cultură a acestui ținut. Voi nominaliza și specialiștii Direcției județene Cultură Bălți, fiindcă dragostea pentru frumos și artă le este caracteristică: I. Ungureanu, V. Caraulan, L. Cerguță, V. Ganea, R. Munteanu, E. Garbuz, I. Rotaru, M. Vacarciuc, Gr. Budu, A. Gîru, V. Coibanu. Prin munca fiecăruia, am întregit rezultatul anului 2002 locul I în republică în domeniul culturii la capitolul „Direcție județeană

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Cultură”. Suntem preocupați, în prezent, de a fortifica succesele obținute prin noi inițiative organizatorice culturale. ziarul „Plai Bălțean” din 16 mai 2003, p. 3

Lidia Noroc-Pînzaru:

„Să fii mulţumită înseamnă a fi tu însăţi” (Cu prilejul unei alte aniversări, sărbătorita divulgându şi singură vârsta!)

Doamnă Lidia Noroc-Pînzaru, care este ocupaţia D-voastră curentă?

În 1990, am devenit şefă a Direcţiei Cultură a mun. Bălţi. Ulterior am fost numită şefă a Direcţiei Cultură a jud. Bălţi. Timp de 13 ani am activat în acest domeniu şi am reuşit să promovez valori ce ţin de frumos. Un merit deosebit l-a avut „Clubul meşterilor populari” pe care l-am susţinut mereu şi unde vin toţi meşterii populari din mun. Bălţi. În anul 1998 am readus în scenă TVC ul.

Cine vă este cel mai apropiat prieten?

Cel mai bun prieten îmi este soţul meu, Anatol Pînzaru, artist al poporului. Cu el îmi împărtăşesc toate bucuriile, grijile şi suferinţele. Care este cel mai romantic gest pe care l-a făcut soţul Dvoastră de când sunteţi împreună?

Cel mai frumos gest a fost la 1 septembrie 1972, când s a născut fiul nostru, zi, care a coincis cu data de naştere a soţului. Atunci, îmi amintesc, el a venit la maternitate cu întreaga echipă de actori de la teatru.

Credeţi că familia a fost un obstacol în cariera D-voastră?

Nu. Eu cred că familia este cel mai frumos dar pe care ni-l dă Dumnezeu. Mă bucur că am o familie sănătoasă. Am trei nepoţele dulci pe care le iubesc foarte mult şi în care îmi pun toate speranţele. Aveţi un caracter dificil?

De felul meu, sunt o fire comunicabilă, îmi place să fiu ascultată şi să-i ascult pe alţii, sunt activă şi binevoitoare. Deşi sunt născută în

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

anul calului, zodia săgetător, nu sunt flegmatică, mă aflu mereu în mişcare. Ştiu să mă autoconduc.

Sunteţi de acord cu afirmaţia: „Cu cât ai mai mulţi bani, cu atât eşti mai fericit”?

Nu. Consider că sunt mai fericită decât alţii cu castele şi afaceri mari. Banul trebuie să fie cu măsură. Nu am mulţi bani, dar sunt fericită, că dispun de tot ce am nevoie. Nu-i invidiez pe cei care au bani şi nu mi-am pus niciodată scopul să-i depăşesc. Important este să ai mulţi prieteni sinceri şi multă sănătate.

Credeţi în posibilităţile oamenilor?

Desigur. Eu cred că fiecare om are un potenţial şi trebuie să muncească ca să şi-l ridice. Cred şi în nepoţelele mele care, sper, vor deveni cineva în viaţă.

Sunteţi o fire visătoare?

Îmi place să visez ca peste doi ani, când voi împlini 65 de ani, toată familia să fie în preajma mea şi să mă bucur de viaţă împreună cu ea.

Ce credeţi că trebuie să se facă pentru a schimba societatea?

Nu ştiu. Dar am convingerea că fiecare om trebuie să se gândească la eul său în societate. Dacă un popor are o cultură serioasă şi o educaţie bună, poţi spune că ţara lui este o ţară dezvoltată, modernă.

Aţi reuşit să vă realizaţi toate visurile?

Da. Şi din punct de vedere profesional, şi din punct de vedere personal.

Orice om are în suflet o durere care-l frământă. Ce vă nelinişteşte?

Cel mai mult, viitorul nepoţilor mei, dar şi viitorul tuturor adolescenţilor.

Vă supăraţi când oamenii vă critică?

Nu mă supăr, numai să mi se spună direct în faţă. Dacă omul nu este criticat, nu trăieşte.

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Vă mulţumim pentru interviu şi vă urăm sănătate şi prosperitate în toate!

Irina Potapi, ziaristă, ziarul „Accent provincial” din 9 septemdrie 2005, p. 3

Lumina ce mă-nvaţă a iubi

Omul artista emerită Lidia Noroc-Pînzaru, se simte realizată în ajunul acestui jubileu de 65 de ani?

Omul... exact ca într-o poezie, este veșnicie, iubire și viață. Eu voi vorbi despre viață, în care m-am împlinit, zi de zi și an de an, în calitate de fiică, soție, mamă, bunică... Eu aș ilustra viața, asemeni muntelui și șiruri de piscuri, pe care urmează să le cucerim. Urcușurile profesionale ar însemna cei zeci de ani de actorie, cei zeci de ani de activitate în domeniul culturii și activitate socială, iar toată viața dedicată căutărilor. Chiar și căderile pot deveni urcușuri, dacă ai destul curaj și minte s o iei de la început... Uite așa vă cunoaștem mereu tânără: de unde izvorăște această energie?

Probabil din dorința de a face bine. Din copilărie mă inspiră muzica populară, farmecul și pitorescul dansului de țară, artisticul din firea moldoveanului. Toate acestea le am primit ca zestre de caracter din vița neamului de NOROC din care mă trag. Tata mi-a purtat fotografia de nou născută în buzunarul ostășesc de la inimă pe parcursul întregului război. Au supravețuit împreună și, astăzi, această fotografie îmi aparține mie în semn de izbândă. Optimismul ne sprijină asemeni unui mentor. Nu disper nu pentru că aș fi o fire prea puternică, dar pentru că cunosc firescul lucrurilor. Adeseori, având un scop, mă programez singură spre a-l atinge, Gândesc real și nu exagerez. Mă bucur de ce am dovedit să realizez, de aici și izvorăște tinerețea mea, poate.

Familia, a câta parte a inimii Vă ocupă? Restul cui aparține?

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Dumitru Matcovschi a scris românește pentru fiecare: Sfântă mi-i casa cu focul ei veșnic din vatră, Sfântă mi-i casa din leagăn de dor ce coboară. Sfântă mi i casa ce crește feciori și fecioare.

Am avut fericirea și norocul, și-o spun din tot sufletul că cei 46 de ani trăiți cu Anatol Pînzaru, soț exigent, tată grijuliu, regizor și artist al poporului, mi au fost o adevărată academie de științe socio umane. Pierderea lui este o durere iremediabilă. Îmi iubesc frenetic copiii fiica Ala și fiul Anatol, care deja singuri sunt părinți și ei, realizați în familie și serviciu, și care mi au dăruit trei nepoțele frumoase. Am două surori și un frate, care îmi sunt nespus de dragi. Inima mea le aparține lor, tuturor, în întregime.

Pasiunea de a fi actriță vă dăruie o deosebită alură... Această alură este firească fiecărui artist, poate vine din lumina rampei sau din întunericul de dincolo de culise.

Oamenii care o înconjoară pe Lidia Noroc-Pînzaru, doamnă notorie, colegă de serviciu, prietenă, cum se prezintă în comunicare?

Se prezintă sufletist. Pentru că sinceritatea și deschiderea sunt întotdeauna prețuite. Port un deosebit respect vecinilor de bloc: familiilor Grițunic, Iambla, Puică, prietenilor Elena Belinschi, Elena Usatîi, Ludmila Zagrudnîi, colegilor de teatru Eufrosiniei și lui Mihai Volontir, Constantin Stavrat, Emiliei Lupan, Pavel Proca, colegelor de serviciu Veronica Caraulan, Zinaida Gîrbea, familiei Tetelea și multor altora ce-mi dăruiesc o vorbă de duh și căldura sufletelor sale. Știm că iubiți o ființă veselă și devotată, e Richard-inimă de leu un cățel, despre care aveți de povestit lucruri uimitoare... Cel mai uimitor lucru l am observat la Rici atunci când își pierduse stăpânul: suferea aidoma unui om. Și astăzi pare că înțelege

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

cât de mult am nevoie de afecțiune. Nu mă lasă să fiu tristă, cerșește atenție și dragoste, caută mereu joacă pentru ca să nu mă simt însingurată. Prima gură de aer și prima rază de soare o luăm împreună la matinala plimbare. Și lui i se datorează optimismul meu pentru ziua care urmează, e ceva firesc, detașat de un spectacol forțat. Astăzi, care sunt idealurile Lidiei Noroc-Pînzaru?

Iubirea și Viața. Din aceste două dimensiuni vii ale inimii mele adresez și un mesaj în lumea celor drepți și neprihăniți, către Anatol: mă bucur că din Cer prin tine mi vine Lumina ce mă nvață a iubi. Ludmila Cerguța, ziaristă, ziarul „Vocea Bălțului” din 30 noiembrie 2007, p. 3

Această distinsă și frumoasă doamnă

Pe această distinsă şi frumoasă doamnă o cunosc din copilărie, pentru că a fost o actriţă minunată pe care au admirat o toate domnişoarele şi doamnele din Moldova. Dumneaei s a născut în satul Ustia, sat de baştină şi al meu, de aceea personalitatea dnei Lidia a fost mereu pentru ustieni un prilej de mândrie şi veneraţie. Soarta m a adus la Bălţi în calitate de pedagog artistic la Clubul „Meşterul popular”. Aici am făcut cunoştinţă, în particular, cu Lidia Noroc-Pînzaru, care, la acel moment, îndeplinea funcţia de şef al Direcţiei Cultură, mun. Bălţi. Binevoitoare, şi totodată distinsă, s-a bucurat sincer că sunt consăteanca ei. De aici încolo m-au însufleţit vorba şi faptele dumisale pentru a creşte atât profesional, cât şi spiritual. Doream să i seamăn să fac lucruri deosebit de frumoase pentru oameni, să fiu înţelegătoare şi corectă cu ei, dar să rămân mereu o individualitate. Aceste trăsături de caracter le-am observat la omul Lidia Noroc Pînzaru. În comunicare, câteodată, aveam impresia că minunata actriţă din subconştientul dumisale este mereu de pază. Totul ce spunea şi făcea, tot ce continuă să facă şi să spună până în prezent, poartă o alură scenică, unde binele este mereu învingător. Am învăţat de la Domnia sa că, orice ţi s ar întâmpla în viaţă, trebuie să fii

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

optimist şi bun la suflet, iertător. Această prezenţă de spirit mi a adus rodul aşteptat când, într-o zi de disperare, după o perioadă dificilă din viaţa mea, dna Lidia Noroc-Pînzaru m-a invitat să lucrez, alături de ea, în domeniul culturii, în calitate de metodist în artizanat la judeţ. A urmat întâlnirea mea cu dl Ion Bălteanu, preşedintele Uniunii Meşterilor Populari din Moldova (UMPM), care, la îndemnul dnei Lidia, m-a susţinut să continui munca în calitate de meşteriţă populară la împletitul de fibre vegetale. Am fost numită, prin decizia Consiliului UMPM, preşedintă a filialei nord a UMPM. Astfel, cu susţinerea acestei doamne, am ajuns să fiu astăzi meşterită recunoscută în domeniu, nume cunoscut printre meşterii populari din Basarabia şi România, membru al Academiei Artelor Tradiţionale din Sibiu, organizatoare a mai multor expoziţii.

Cum să nu exprim mulţumire omului şi specialistului în domeniul culturii, Lidia Noroc-Pînzaru, care mi-a deschis orizonturi noi în viaţă şi mi-a susţinut dorul de frumos?!

Eugenia Moldovanu, metodist în artizanat, pedagog artistic, meşteriţă populară, consăteancă, ziarul „Vocea Bălțului” din 30 noiemdrie 2007, p. 3

Talent polivalent în serviciul public

Lidia Noroc-Pînzaru e o figură emblematică în viaţa teatrală şi culturală a Bălţiului. Născută la 4 decembrie 1942, în satul Ustia, r-nul Glodeni, într o familie de ţărani. În 1946, familia Noroc se stabileşte în or. Bălţi. După absolvirea şcolii medii din oraş (1959), tânăra învingătoare la concursul organizat de Ministerul Culturii este angajată în trupa moldovenească a Teatrului muzical dramatic din Bălţi. Debutează pe scena Teatrului moldo rus din Bălţi în piesa „Jertfa” de G. Timofte, în rolul lui Ionică. Cariera de actriţă şi-a clădit-o cu dăruire pe parcursul a 35 de ani. În trupa Teatrului Naţional „V. Alecsandri” a realizat numeroase roluri, dintre care cele memorabile ar fi: Odochia în „Odochia” de I.

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Puiu, Valea în „Poveste din Irkutsk” de A. Arbuzov, Amalia în „Grădina cu trandafiri” de E. Vetemaa, Doamna în „Comedia erorilor” de W. Shakespeare, Luluţa în „Chiriţa în provincie”, Zamfira în „Piatra din casă”, Ferchezanca în „Doi morţi vii”, Ruxanda în „Despot Vodă” de V. Alecsandri, Miţa în „D ale carnavalului” de I. L. Caragiale, Zana în „Adie, vântule, adie” de Janis Rainis, Rozaria în „Familia mea” de E. De Filippo, Croce în „Liola” de L. Pirandello ş.a. Rodul acestei fructuoase dăruiri scenice e de 70 de roluri, actriţa jucând în peste 1000 de reprezentaţii, cucerind inimile spectatorilor atât din scena teatrului bălţean, cât şi din cele ale zecilor şi zecilor de scene din oraşele şi satele Moldovei, România, Ukraina. În 1981, pentru merite deosebite în propagarea şi dezvoltarea artei teatrale, i se conferă titlul de artistă emerită a RSSM. În 1981, absolveşte Institutul Pedagogic de Stat „A. Russo”, Facultatea de filologie, în acelaşi an angajându-se la aceeaşi instituţie de învăţământ în calitate de cadru didactic la Facultatea profesiilor obşteşti, cu un curs de artă teatrală.

Din luna mai 1990, este numită Şef al Direcţiei Cultură în or. Bălţi, dna Lidia Noroc-Pînzaru începându-şi cariera de funcţionar public. Cunoaşterea profundă a problemelor culturii, caracteru i vulcanic, mereu însetat de idei inovatoare i au ajutat dnei Noroc Pînzaru să se încadreze cu mult zel în activitatea de valorificare şi propagare a zestrei culturii naţionale. Diversele activităţi organizate la iniţiativa Direcţiei Cultură au contribuit substanţial la renaşterea limbii române, a tradiţiilor şi obiceiurilor naţionale.

În 1999 este numită în funcţie de Şef al Direcţiei Cultură la Consiliul Judeţean Bălţi, fiind concomitent şi membru al Colegiului Ministerului Culturii. În această perioadă coordonează cele 4 sectoare: Glodeni, Sîngerei, Făleşti şi Rîşcani în vederea stabilizării şi direcţionării unui proces unic de dezvoltare a culturii în acest teritoriu. În ceea ce priveşte cariera social politică a dnei Lidia Noroc Pînzaru, aceasta ia amploare odată cu fondarea Asociaţiei femeilor din

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Bălţi, mai târziu „Mişcarea obştească „Femeia Moldovei”(1980), preşedinte al căreia este şi în prezent. La diferite foruri republicane, va reprezenta interesele femeilor bălţene. În 2005 a candidat la alegerile parlamentare din partea „Asociaţiei femeilor din Bălţi”.

Un alt domeniu de activitate al dnei Lidia Noroc Pînzaru este cel de lider sindical. În 2003, a fost aleasă în funcţia de preşedinte al Consiliului de ramură al Sindicatului Lucrătorului din Cultură, devenind un apărător activ şi consecvent al intereselor angajaţilor din domeniul culturii la nivel local şi republican.

Cei care o cunosc de a lungul anilor, prietenii, colegii au considerat-o mereu pe dna Lidia Noroc-Pînzaru o soţie iubitoare şi devotată, o mamă şi bunică deosebită.

De a lungul timpului, dnei Lidiei Noroc Pînzaru i au fost decernate şi conferite numeroase premii şi distincţii: Artistă emerită din R.S.S.M. (1981); Ordinul Insigna de Onoare (1986); Medalia Meritul Civic (1993) etc.

Zinaida Dolinţă, Inga COJOCARU, articol din biobibliografia „Lidia Noroc Pînzaru”, Bălți, Biblioteca Municipală „E. Coşeriu”, 2007, p. 5-6

Alegere corectă

La şedinţa Consiliului municipal Bălţi din 16 august 2007, a fost aprobată componenţa nominală a comisiei pentru ocrotirea monumentelor din localitate. Nu pentru că am fost desemnat în calitate de preşedinte al acesteia, ci pentru că înţeleg bine esenţa activităţii acestei comisii, o susţin fără echivoc: comisia respectivă este, poate, cea mai competentă profesional şi cea mai puternică din toate comisiile pe care le cunosc la ora actuală. De rând cu specialişti notorii în domeniu (Ludmila Dobrojan şi Tamara Guţu muzeograf şi arhivist, Valeriu Gramciuc şi Victor Palii arhitect şi pictor, Simion Guţu, Veceaslav Perunov şi Mihailov consilieri de forţă, Galina Zincovschi, Marina Baţan şi Veronica Caraulan şefi ai secţiilor de

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

ramură ale primăriei, Olga Podvîsoţcaia ziaristă), cu o deosebită satisfacţie constat alegerea în calitate de secretar al comisiei nominalizate pe specialistul principal al Secţiei Cultură a primăriei, doamna Lidia Noroc-Pînzaru. Susţin această alegere din următoarele considerente: este o persoană cu un simţ de responsabilitate foarte pronunţat şi, bineînţeles, ca om de artă consacrată cu trup şi suflet activităţii sale. De aici fac o prognoză optimistă: comisia noastră îşi va atinge, negreşit, dezideratele. Eu, unul, nu mă îndoiesc în aceasta. Am cu ce confirma... În îndepărtatul an, odată cu declararea independenţei statului, în tânăra noastră ţărişoară dăinuia un entuziasm în toate domeniile. Inclusiv la selectarea cadrelor în organele administraţiei publice centrale. Printre proaspeţii miniştri aleşi a fost şi cel al culturii şi cultelor (aşa se numea la acea oră ministerul ramural de cultură) Ion Ungureanu, unul dintre cei mai de seamă regizori din Moldova. În oraşul nostru tocmai devenise vacantă funcţia de şef al Secţiei Cultură. Vice-primarul de atunci, dl. Aurel Puică, mi-a propus să căutăm împreună candidaturile pentru acest post (pe atunci eram membru al Comitetului Executiv orăşenesc). Am trecut în revistă mai multe nume, inclusiv cel al regizorului Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri”, dl. Anatol Pînzaru. Candidatură destoinică din punct de vedere profesional. Era o analogie directă cu numirea în funcţia de ministru a regizorului I. Ungureanu. Toate bune până aici, dar după mai multe analize „pro” şi „contra”, puse la cântar, am decis să ne mai abţinem, ştiind îndeaproape caracterul regizorului nostru: minunat în profesie, dar iute la mânie şi direct în expunerea gândurilor, ar fi spus fără ocolite toate ce avea de spus cu nominalizarea celor responsabili (sau, poate, iresponsabili), inclusiv din ierarhia conducerii de vârf a oraşului şi ministerului şi, cred eu, la a doua volantă, cineva din ei (Preşedintele Executivului sau şeful Secţiei Cultură) deja trebuia să fie absent. Mai degrabă, acesta ar fi fost şeful Secţiei Cultură... O perspectivă puţin optimistă pentru acele vremuri şi atunci ne-am gândit la candidatura consoartei lui Anatol

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Pînzaru, artista emerită a Republicii Moldova, dna Lidia. Nu vreau să spun că de multe ori am avut prilejul de a examina astfel de chestiuni, dar înaintarea candidaturii Dumneaei la această funcţie a fost, fără îndoială, una reuşită. Îmi amintesc şi locul unde ne aflam cu dl. Puică, când s a discutat această versiune. Eram într atât de siguri în alegerea dată, încât am decis să o propunem imediat preşedintelui Comitetului Executiv de atunci. Şi dânsul a acceptat-o fără nici o rezervă.

Activitatea de mai apoi a confirmat justeţea alegerii noastre. Dna Lidia Noroc Pînzaru s a isprăvit destoinic cu obligaţiunile sale şi în calitate de şefă a Secţiei Cultură la primărie şi în calitate de şefă a Secţiei Cultură a judeţului Bălţi, fapt confirmat şi prin alegerea ei în calitate de membru al Colegiului Ministerului Culturii. Aşa s a întâmplat că hotărârile Guvernului privind numirea Dumneaei în componenţa colegiului Ministerului Culturii şi numirii mele în calitate de membru al colegiului Ministerului Ecologiei, Construcţiilor şi Gospodăriei Comunale au fost publicate în acelaşi număr al „Monitorului Oficial. ” Eram sincer bucuros de acest fapt şi sunt sigur că dna Lidia Noroc Pînzaru şi în cadrul colegiului s a isprăvit bine.

Iată doar unul din argumentele mele, care îmi dă speranţa, că secretarul comisiei municipale pentru ocrotirea monumentelor va rezolva, cum îi şade bine unei personalităţi marcante din municipiul nostru, cu destoinicie obligaţiunile sale. Mai vin aici cu o altă destăinuire: suntem vecini cu apartamentele de circa trei decenii şi ne cunoaştem foarte bine nu numai la serviciu, ci şi în cercul familial. În orice caz, soţia mea, Anişoara, nu are o altă vecină mai devotată ca dna Lidia. Eu o cred: un om frumos la suflet nu poate fi altfel în calitate de vecină sau prietenă.

Boris Griţunic, arhitect-şef al mun. Bălţi, preşedintele Secţiei Nord a Uniunii Arhitecţilor din R. Moldova, articol din biobibliografia „Lidia Noroc-Pînzaru”, Bălți, Biblioteca Municipală „E. Coşeriu”, 2007, p. 32-33

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Despre doamna L. Noroc-Pînzaru, cu nostalgie de prieten şi coleg Lidia Pînzaru. Prietenă şi colegă de şcoală, colegă de serviciu. Ne cunoaştem din îndepărtatul an 1949, când am păşit amândoi pragul cl. I, Şcoala nr. 11 din Bălţi. Erau vremuri de restrişte. Se resimţeau consecinţele dureroase ale foametei, care seceraseră neamuri şi prieteni... Eram mici şi chinuiţi, dar bucuroşi că am ajuns să fim elevi. Am făcut carte cu prietenii de copilărie Clava Ploper, Maria Şura, Costea Ialău, Valeriu Jitaru şi Lidia Pînzaru colegi de şcoală şi de clasă, dar şi vecini de pe aceeaşi stradă. Au fost timpuri grele, dar frumoase şi pline de amintiri de copilărie. Cu Costea Ialău prietenia s a păstrat peste ani, iar cu Valeriu Jitaru şi cu Lidia Pînzaru suntem în relaţii bune şi azi. Fiecare şi-a ales calea lui de viaţă. Lidia Pînzaru, imediat după şcoală, a încercat şi a reuşit să devină membru al familiei de actori ai teatrului din Bălţi. Pe timpurile acelea actorii aveau o faimă aparte ei ni se păreau nouă nişte persoane venite de pe altă planetă. Într-adevăr, a juca în fiecare zi un alt rol, a trăi în fiecare zi o altă viaţă era ceva greu de înţeles. Poate anume această enigmă a şi făcut-o pe doamna Lidia să îmbrăţişeze această meserie. De altfel, cea mai mare bucurie a colegilor mei, şi nu numai din şcoala noastră, era mersul la teatru. Cărţile, filmele şi spectacolele teatrului bălţean au fost educatorii noştri de pe atunci. Iată de ce apariţia colegei noastre în templul artei, cum era considerat teatrul, a fost pentru noi ceva extraordinar. Din momentul apariţiei actriţei Lidia Pînzaru, teatrul a devenit pentru noi şi mai apropiat. Dar viaţa ne-a pregătit surprizele ei. Plecat la studii la Chişinău, mai apoi în armată, eu am revenit la Bălţi peste şase ani. Lidia Pînzaru, actriţă emerită, era cunoscută, apreciată şi iubită în toată Moldova. În anii '80 ai veacului trecut teatrul din Bălţi domina viaţa teatrală nu numai din Bălţi, ci şi din întreaga Moldovă. Aici erau montate cele mai interesante lucrări ale tinerilor dramaturgi din

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Republică, actorii teatrului erau invitaţi la emisiunile teleradio. Regiunile Cernăuţi, Kirovograd şi Odesa deveniseră platouri permanente ale teatrului din Bălţi. Era o perioadă de înflorire a artei teatrale bălţene. În mare parte, acest succes se datora activităţii prodigioase a regizorului şef al teatrului, Anatol Pînzaru, şi, fireşte, şi celei a preşedintelui sindicatelor din teatru, Lidia Noroc-Pînzaru.

Activitatea doamnei Lidia Pînzaru în teatru a fost cât se poate de multilaterală. A fost secretar al organizaţiei comsomoliste din teatru, preşedinte al sindicatelor, reprezentând teatrul în Consiliul orăşenesc de deputaţi ai truditorilor, secretar al organizaţiei de partid. Şi toate acestea paralel cu lucrul intens asupra rolurilor, care în interpretarea doamnei Lidia, erau extraordinare (Odochia şi altele).

Am simţit viaţa teatrului din plin în perioada când am fost la cârma colectivului teatral Directorul teatrului are o mare responsabilitate, dar cel mai important lucru era grija pentru actori. Ei sunt sufletul, mândria teatrului. Ei sunt aidoma unor copii mari: cu dânşii trebuie să te porţi grijuliu, să i iubeşti mult, dar să i ţii din scurt. Pentru a înţelege acest lucru, a fost nevoie de timp şi răbdare. Şi în aceste momente, un ajutor considerabil am avut din partea doamnei Lidia Noroc Pînzaru. Autoritatea ei mi a permis în scurt timp să înţeleg esenţa procesului teatral, să trec mai uşor peste obstacole. Recunosc, când am aflat cum e viaţa de artist m-am pătruns cu şi mai mare stimă faţă de aceşti oameni remarcabili. Am înţeles sensul zicalei: „Aşa i viaţa de artist noaptea vesel, ziua trist”. Zicala se confirmă prin fapte. Astfel, ce probleme ar avea actorul, ieşit în scenă, el este dator să-şi joace rolul. Imediat după naşterea primului copil, Lidia Pînzaru a plecat în deplasare, cu copilul desigur. N avea cine o înlocui în rolul jucat. Prin omenia sa, doamna Lidia a devenit centrul de atracţie pentru toţi actorii. Cele mai frecvente probleme ale lor, actorii, de regulă, le

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

împărtăşeau cu ea. Pentru activitatea i rodnică, doamna L. Noroc Pînzaru a fost decorată cu ordinul „Gloria Muncii”. Ales în funcţie de viceprimar şi apărând necesitatea de a înainta în funcţie noul şef al Direcţiei Cultură a Primăriei, eu am propuso pe doamna Lidia Noroc Pînzaru şi n am regretat nicicând. Acelaşi lucru pot spune şi despre activitatea Domniei sale în funcţia de Şef al Direcţiei Cultură a Consiliului Judeţean Bălţi. Degrabă s-a învrednicit şi de medalia „Meritul civic”. Încă un gest nobil de recunoştinţă din partea statului pentru trudă, pentru dăruire. Colaborăm şi azi. Suntem şi vecini. Prietenia noastră continuă. Aurel Puică, coleg de breaslă, prieten, vecin, articol din biobibliografia „Lidia Noroc-Pînzaru”, Biblioteca Municipală „E. Coşeriu”, 2007, p. 46-47 Cum, Doamne, ai creat-o şi ce mistere i-ai dat? (Mesaj de la o aniversare ce nu se divulgă a câta e) Stimată doamnă, Lidia Noroc Pînzaru, momentul aniversar pe care îl consemnăm este un bun prilej de a Vă transmite sentimentele noastre de stimă şi preţuire.

Apreciem: munca Dvs. actoricească, materializată în foarte multe spectacole de certă valoare; munca Dvs. ca șef al Direcţiei Cultură. Fiind ghidată cu mult spirit, competenţă profesională, bunăvoinţă de către Dvs., Biblioteca Municipală a înregistrat în aceşti ani anumite succese în evaluarea i; munca Dvs. ca specialist Principal Biblioteci, unde din nou am simţit înţelegere, susţinere temeinică cu sfaturi judicioase şi oportune; Munca Dvs. pe care o desfăşuraţi în calitate de preşedinte al Consiliului de ramură al Sindicatelor Lucrătorilor din Cultură. Preocupările „obşteşti” ale Dvs. sunt vaste şi actuale, în spiritul timpului, axate pe valenţele educaţiei în sindicate:  instituţională pregătirea şi perfecţionarea cadrelor sindicale;

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

 socială instruirea membrilor de sindicat şi a salariaţilor în spirit sindical;  partenerială participarea la dezvoltarea sistemului naţional de orientare şi formare continuă a salariaţilor.

Aceste preocupări sunt completate cu orientarea activităţii Sindicatului Lucrătorilor din Cultură spre promovarea următoarelor obiective: punerea în practică a unei politici coerente în materie de securitate; de sănătate a lucrătorilor şi de mediu de muncă; compensarea materială pentru activitatea salariaţilor în condiţii nocive de muncă; asigurarea tratamentului salariaţilor în instituţiile sanatoriale şi odihnei copiilor în limita mijloacelor financiare preconizate pentru aceste scopuri.

Faptul în cauză demonstrează ataşamentul Dvs. faţă de membrii de Sindicat.

Analizând bilanţul „activităţii sindicale” a Dvs., remarcăm că rămânem disponibili spre o colaborare fructuoasă şi rezultativă şi în continuare.

Venind cu sincere felicitări pentru Dna Lidia Noroc-Pînzaru, apreciem la Dumneaei înaltul simţ al responsabilităţii faţă de tot ce face. Aceasta i a permis să se realizeze în plan profesional şi obştesc. Binevoitoare, atentă, cu o ţinută ireproşabilă, este stimată şi admirată nu numai de colegi, dar şi de toţi cei care o cunosc. Deşi a realizat multe din ce şi-a dorit, îi urăm şi în continuare noi succese, să se bucure din plin de roadele ce le culege după merit.

La mulţi ani cu sănătate!

Ana Botezat, preşedinte al OS a BMB „E. Coşeriu”, articol din biobibliografia „Lidia Noroc-Pînzaru”, Bălți, Biblioteca Municipală „Eugeniu Coşeriu”, 2007, p. 54-55

Multstimată doamnă Lidia Noroc-Pînzaru, uşor colindă această zi de iarnă prin pridvorul vieţii D voastră. Prin căderea tainică a fulgilor de nea se prinde nestingherit în hora anilor,

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

ca să i împlinească. Deosebită este această sărbătoare a vieţii, precum neobişnuit e anul ce l-aţi trăit. Şi din frumuseţea iernii ce V-a oferit lumina naşterii, Vă este norocul, bucuria şi rostul. Pe toate doriţi să le cuprindeţi cu sufletul mărinimos şi plin de afecţiune pentru oamenii din jur, pentru apropiaţi.

Vă urăm noi urcuşuri şi viitor mare activităţii de conducător, ce Vă provoacă nelinişte, dar şi bucurii.

Dorim din tot sufletul să rămâneţi tot aşa energică, plină de nobleţe, întreprinzătoare şi mereu cu gândul la oameni. Bucuraţi vă de rodul muncii Dumneavoastră. Lumina acestei bucurii să o întregească dragostea celor dragi, bunăvoinţa ce sălăşluieşte în casa Dumneavoastră.

Pentru sufletul Dumneavoastră însetat de lumină, aducem şi noi aceste flori ale dorinţei de a vă şti toate visurile împlinite. Cu profund respect, Pavel Lupăcescu, Prefectul judeţului Bălţi, 04 decembrie 2002, Felicitare din biobibliografia „Lidia Noroc-Pînzaru”, Bălți, Biblioteca Municipală „Eugeniu Coşeriu”, 2007, p. 57

Destin marcat de virtuţi

Un înţelept spunea: Există doar un Teatru Lumea, O Piesă Viaţa, Un Actor Omul, Un Epilog Moartea, Un Decor Înfăţişarea lumii, O Acţiune Trăirile sufleteşti şi cele fizice... Venerata doamnă Lidia Noroc-Pînzaru, pe parcursul a 65 de ani a acumulat în palmaresul său multă experienţă, înţelepciune, cultură şi bun simţ. 65 de toamne bogate, împlinite cu rost deosebit... Natura a înzestrat o cu alese virtuţi: talent actoricesc, frumuseţe şi fineţe, colegialitate şi dăruire plenară în unul din cele mai fermecătoare

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

domenii ale activităţii umane cultura. Pe parcursul anilor trăiţi, a tot învăţat a cunoaşte viaţa şi a păşi pe drumul ei cel drept şi util, care i-a şi adus roadele succesului. Ajunsă la respectabila vârstă de 65 de ani, este apreciată în arealul bălţean şi chiar republican.

Timp de 13 ani a ţinut bagheta, dirijând Direcţia Cultură cu avalanşa ei de obligaţiuni şi iuţeala, perspicacitatea cu care o făcea era, pur şi simplu, de invidiat.

Pe aceeaşi lungime de undă, alături de soţ, talentatul şi regretatul regizor al Naţionalului bălţean, Anatol Pînzaru, a pus în valoare numeroase lucrări dramatice, jucând roluri rămase de a pururi în memoria spectatorilor bălţeni şi nu numai. Dar... el, Anatol Pînzaru, a plecat în lumea Umbrelor...

Este trist să conştientizezi că bunul nostru Anatol Pînzaru şi a încheiat Spectacolul vieţii, dar vorba poetului:

Se duc, ne părăsesc artiştii, Acoperiţi de mari cununi. Se duc şi veselii, şi triştii, Se duc artiştii cei mai buni. Văzându i, în sfârşit, în voie, A spus din Slavă Dumnezeu: De n aveţi voi de ei nevoie, Îi iau la mine-n ceruri Eu.

În pofida valurilor vieţii, dna Lidia Noroc Pînzaru îşi continuă, cu aceeaşi dăruire, activitatea în domeniul culturii, îmbinând o reuşit cu cea de preşedinte de ramură al Sindicatelor din domeniu.

Iar pentru cei doi copii, Alunica şi Anatol, e aceeaşi mamă grijulie şi iubitoare, pentru nepoţelele Saşa Sonia, Camelia şi Laura Felicia o bunică duioasă ce s-a înfrăţit cu dorul şi aşteptarea. Ajunsă la dealul cu 65 de movile, adesea spune:

„Mă trec şi eu, nu am vreo vină, E legea Vieţii... şi i de mult Şi legea n veci aşa rămâne...

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Nu mă uitaţi... Eu nu vă uit!” În semn de omagiu şi cu speranţa că veţi fi mereu între noi, Zinaida Gîrbea, specialist principal Secţia Cultură Primăria Bălţi, articol din biobibliografia „Lidia Noroc-Pînzaru”, Bălți, Biblioteca Municipală „Eugeniu Coşeriu”, 2007, p. 59 60

Aşa răspund amintirile...

În amurgul vieţii mele nu mai pot lua la întâmplare fapte sau ocazii care m-ar ajuta să vorbesc despre Doamna Noroc-Pînzaru. Din noianul de amintiri voi desprinde doar o direcţie: dorinţa continuă a acestei personalităţi de a comunica, de a tresălta la bucuriile sau nevoile celor din jur. Doamna Lidia a avut şi ea a trece prin multe şi a văzut multe în viaţă. Şcoala vieţii a făcut dintr-o domniţă-absolventă a şcolii medii o actriţă pe care de prin '62 o admiram pe scena Teatrului. O ştim tot de atunci şi soţie ideală a primului regizor moldovean cu studii moscovite, regizor prim la Bălţi, regretatul Anatol Pînzaru. Numele dulce de femeie te-a făcut, în continuare, să simţi şi sentimentul de mamă a doi copii: fiica Ala şi feciorul Anatol, iar marea iubire faţă de nepoate (trei) te a distins şi ca bunică. Nevoia de iubire dublă, triplă... faţă de lume şi cultură, civilizaţie şi etică este o deprindere de a fi bună, sinceră. Şi poate nu facem bine că florile primăverii şi verii ţi le aducem acasă, într o zi anume, o zi cu zăpadă. Ţi le dăruim, femeie dragă, la început de iarnă, căci aşa a fost să fie: să ai ziua de naştere chiar la fine de un an, în decembrie, şi, iată-iată, în aşteptare de alt an, nou! Florile prietenilor (şi câte-o poezie sau un cântec dedicat Dumitale) îţi fac casa o grădină multicoloră şi deosebită. Bucatele de pe masa din Casa Mare păstrează căldura sufletului şi gustul picant de gospodină.

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Munca de ani de zile şi repetabilele sacrificii, şi cruda suferinţă de mai ieri te face şi mai frumoasă, şi mai scumpă. Acest talent de a rezista vine de la părinţi, iar puterea de creaţie şi de a trăi izvorăsc din sufletu-ţi ce-ţi aparţine. Dorinţa mi este să te văd sănătoasă şi ani cât mai mulţi. Pentru un itinerar lung ce ai a l bătători îţi doresc să acumulezi putere multă, să fii prezentă mereu în vastul ogor al culturii acestui neam şi al artei de a comunica cu cei de-o seamă, de-un rang şi, nu în ultimă instanţă, cu tineretul de azi. Parafrazându l pe Gheorghe Vodă, ar suna cam aşa: numai prin muncă, locul îl cinsteşti, şi tot ce faci, dragă Lidia, faci din mare iubire.

Elena Belinschi, prietenă, conferenţiar universitar, articol din biobibliografia „Lidia Noroc-Pînzaru”, Bălți, Biblioteca Municipală „Eugeniu Coşeriu”, 2007, p. 61

Icoana firavei bunici

Și în municipiul nostru sunt doamne sufletiste entuziasmate de un mod de viață activ și creativ. De exemplu, binecunoscuta meșteriță populară Eugenia Moldovanu a inițiat sărbătoarea zilei bunicuțelor bălțene, care s a desfășurat la trei decembrie în incinta Casei de Cultură „Molodovo”. Au fost invitați atât bunicile, cât și nepoțeii pentru dedicări de poezii, cântece, flori și vorbe dulci cu reciprocitate. Dna Lidia Noroc-Pînzaru, artistă emerită, bunicuță a trei nepoțele, în pragul sărbătorii zilei sale de naștere a fost sufletul acestei șezători. Cu măestria aleselor gospodine, bunicile au așezat bucatele naționale pentru a fi servite de la mic la mare. A domnit o atmosferă sentimentală, când nepoțeii recitau : Bunica mi spune deseori Că e un suflet și în flori Că macul roșu ca de sânge De l rupem, suferă și plânge…

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Toate bunicile în această seară se asemănau cu un chip ocrotitor coborât de pe icoană. ziarul „Vocea Bălțului” din 5 decembrie 2008, p. 1

Multstimată Doamnă Lidia Noroc-Pînzaru!

Secția Cultură Vă aduce sincere și alese urări de bine, sănătate și prosperitate cu prilejul zilei de naștere și frumosului jubileu de 50 de ani de activitate în domeniul artei și culturii.

Vă dorim ani rodnici, realizări înălțătoare, inspirație inepuizabilă, satisfacție personală și multă, multă sănătate.

La buchetul bogat al anilor Vă alăturăm un minunat La Mulți Ani! Cu profund respect, Secția Cultură!

Există femei care se bucură de o admirație deosebită. Unele dintre ele sunt fidele prietene, bune administratoare, talentate mame sau, pur și simplu, frumoase doamne. Chipul Dumneavoastră, dna Lida, întruchipează toate aceste calități. E îmbucurător să vă întâlnim în străzile orașului mereu bine dispusă, cu ținuta elegantă și dorința de a fi în toiul evenimentelor.

Cei 50 de ani de activitate a DVS în domeniul artei și culturii Vă înnobilează comportamentul social și felul de a fi simplă, afectuoasă, sufletistă. Vă mai cunoaștem în scena Teatrului Vasile Alecsandri, unde ați sclipit în rolurile care v au adus un nume notoriu în arta teatrală a republicii. Vă cunoaștem și calitățile administrative aplicate în domeniul culturii din municipiu. Vă prețuim atașamentul față de publicația noastră și vă respectăm personalitatea integră, dorindu-vă de ziua nașterii multe bucurii adunate de la cei dragi inimii.

Cu considerațiune, La Mulți Ani vă urează redacția ziarului „Vocea Bălțului”. ziarul „Vocea Bălțului” din 4 decembrie 2009, p. 2

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Care ar fi momentul cel mai atractiv…

Care ar fi momentul cel mai atractiv în munca prestată de muzeograf?

Lucia Neagu, custode-șef, angajată din 1976: Activez în cadrul muzeului din anul 1976. Inițial m am angajat în calitate de muzeograf, deoarece, fiind de specialitate profesor de limba franceză, în acel moment aveam puține șanse de a mă include în mediul școlar pentru profesare. N am crezut că mă voi reține la muzeu prea mult, din cauza salariului mic, bineînțeles, însă s a dovedit a fi invers. La început am îndeplinit funcția de colaborator științific al muzeului de Istorie și Studiere a Ținutului Natal (astfel se numea muzeul în acea perioadă). A fost o muncă absolut nouă pentru mine. Pot să spun că am învățat meseria pe parcursul activității, implicându mă la organizarea expozițiilor, excursiilor, evenimentelor culturale, colectarea exponatelor. În acele vremuri majoritatea expozițiilor purtau caracter ideologic, se făcea mai puțin studiu, însemnătate avea doar titulatura de colaborator științific. Consider că actualmente într adevăr cercetăm și studiem mult mai mult. Munca de astăzi nu poate fi comparată cu cea din anii trecuți. Acuma activez în calitate de custode șef, având în gestiune fondul muzeului. Mă îngrijesc de faptul ca exponatele să fie distribuite pe categorii, să fie prelucrate la timp. Duc evidența documentației. Din punct de vedere moral, sunt absolut satisfăcută de munca practicată pe parcursul a 34 de ani. Am învățat să fiu mereu în căutare de valori, să prețuiesc la justa valoare obiectele care mă înconjoară. Particip cu mare plăcere la organizarea expozițiilor, colectarea exponatelor, în special, după ce muzeul și a schimbat orientarea în căutarea de exponate și și a diversificat tematica expozițiilor temporare. După anul 1990, am început să organizăm expoziții numismatice, etnografice, de filatelie. Am început să acordăm o atenție deosebită tradițiilor și sărbătorilor creștine. Este regretabil faptul că nici astăzi nu dispunem de surse financiare suficiente pentru procurarea exponatelor noi și restaurarea obiectelor

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

deteriorate. Spre exemplu, din fondul muzeului fac parte câteva ii de valoare din perioada interbelică, care se află într-o stare deplorabilă, însă instituția nu dispune de restauratori care pot să le refacă. Sunt nevoită să lucrez personal la ele pentru a le păstra măcar încă pentru o vreme și a le expune publicului.

Lidia Noroc-Pînzaru, muzeograf, angajată din 2008: Am decis să activez în instituția dată, deoarece una din activitățile prioritare ale muzeului este cercetarea științifică. Mă copleșește faptul că, grație muncii de muzeograf, mă adâncesc în amplitudinea evenimentelor istorice, colectez documente, îmi îmbogățesc cunoștințele. Organizând diverse simpozioane, mese rotunde și seminare, participăm și noi din plin la viața culturală a municipiului. Consider că activitatea muzeelor și a bibliotecilor trebuie susținută întru totul. În primul rând, anume prin intermediul acestor două instituții, care propagă evenimentele istorice, generația tânără poate să facă cunoștință cu realitatea de ieri, pentru a-și construi viitorul.

Mariana Mihalevschi, muzeograf, angajată din 2007: Am ales să fiu muzeograf, deoarece mă pasionează cercetările și mă bucură faptul că informația găsită poate fi adusă la cunoștința vizitatorilor prin expoziții și lecțiile organizate de noi. Am optat pentru funcția de muzeograf, renunțând la cea de profesor de istorie și nu regret. Dacă la ore le povesteam elevilor despre istoria Franței, Germaniei etc., atunci rolul meu ca muzeograf este de a-i învăța pe vizitatori din istoria localității natale. Îmi place să lucrez în cadrul muzeului (nu voi pune accent pe problemele actuale cu care ne confruntăm), deoarece doresc ca posterioritatea să aibă cunoștințe precise ce țin anume de istoria orașului Bălți și această menire o voi duce cu plăcere.

Tatiana Vizitiu, jurnalistă, ziarul „Vocea Bălțului” din 22 octombrie 2010, p. 2

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

O doamnă frumoasă ca o sărbătoare

Luni, la Casa Actorului a Uniunii Teatrale din Moldova a fost omagiată Lidia Noroc-Pînzaru, actriță la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Bălți, artistă emerită. Așa cum a menționat și distinsa actriță, este pentru prima dată când o artistă de la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Bălți e omagiată în capitala republicii. „De vină” a fost și Sandu Grecu, președintele Uniunii Teatrale din Moldova, care, fiind la Bălți și văzând biobibliografia Lidiei Noroc Pînzaru, editată de către Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” din acest oraș, i a propus sau, mai bine zis, a rugat-o: „Doamnă Lidia, trebuie să vă facem o prezentare și la Chișinău. Vreau să aveți o seară de creație în capitală, să și amintească de dumneavoastră toată lumea, mai cu seamă că, recent (pe 4 decembrie 2012 n.n.), ați împlinit 70 de ani”.

Seara de creație a artistei a fost moderată de către cunoscuta actriță Paulina Zavtoni. Ea a menționat, între altele, că protagonista serii și-a jucat, de a lungul anilor, rolul de funcționar public, lider sindical, precum și cel principal de actriță, interpretând 70 de roluri în peste o mie de reprezentații.

În teatru a debutat în 1959, venită direct de pe băncile școlii, în rolul lui Ionică din spectacolul „Jertfa”, după piesa cu același nume a lui Gheorghe Timofte. Apropo, în acest spectacol regizorul Boris Harcenco i a redus textul la o singură replică și actrița repeta mereu: „Mamă, unde-i tata?”. Au urmat alte roluri care i-au adus marele succes în fața publicului: Valentina din drama lui Alexandru Vampilov „Astă vară la Ciulimsk”, Luluța din „Chirița în provincie” de Vasile Alecsandri, Alice din „Omul care a văzut moartea” de Victor Eftimiu, fiica judecătorului din „Sabia lui Damocles” de Nazîm Hikmet ș.a. Aceste lucruri le aflăm din biobibliografia artistei, alcătuită de către Zinaida Dolință și Inga Cojocaru. Una dintre autoare, Zinaida Dolință, a specificat că aceasta a fost a doua biobibliografie, realizată

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

de către biblioteca sus numită, după cea a soțului artistei regretatul regizor Anatol Pînzaru, trecut la cele veșnice cu șase ani în urmă. Cu drag despre Lidia Noroc-Pînzaru au vorbit Dina Ghimpu, director general al Direcției generale politici și strategii culturale a Ministerului Culturii, cântăreața Iustina Scarlat, ex ministrul Culturii, compozitorul Ghenadie Ciobanu, ex viceprimarul de Bălți, Valentin Guznac, ex-ministrul Culturii Ion Ungureanu, directorul Teatrului de revistă „Ginta Latină”, Tudor Țărnă, actorul Andrei Sochircă, actrița Teatrului Național „Mihai Eminescu” Angela Cărăuș ș.a. Apropo, aceasta de la urmă a interpretat cântecul „Teatrul vieții”, pe muzica compozitorului Iurie Andronic. Totuși, cea mai frumoasă felicitare a venit din partea Teatrului de revistă „Ginta Latină”, care a făcut… o incursiune în viața actoricească a Lidiei Noroc Pînzaru, cea care, la sfârșit, avea să ne mărturisească: „Am avut noroc de soțul meu, Anatol Pînzaru”. Adică, numele de familie i-a purtat noroc, ea având parte de roluri în scenă, jucându-și, concomitent, rolul de mamă și bunică. Pentru ea au mai cântat Lidia Scarlat, Nicolae Paliț și alți artiști prezenți la manifestare.

Lidia Noroc Pînzaru a fost actriță a Teatrului Național „Vasile Alecsandri” (1959-1990), șefă a Direcției cultură a municipiului Bălți (1990 1999), șefă a Direcției județene de cultură (1999 2003), președintă a Consiliului de ramură al Sindicatului lucrătorilor din cultură (din 2003). În 1981 este distinsă cu titlul de artistă emerită, iar în 1993 i se conferă medalia „Meritul Civic”.

Nicolae Roibu, ziarul „Timpul” din 13 februarie 2013, p. 6 Doamna de Fier a orașului Bălți

Este nimeni alta decât Lidia Noroc-Pînzaru, actriță la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Bălți (perioada 1959-1990), apoi, din 1990, șefă a Direcției de Cultură din Bălți. În această funcție a dat

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

dovadă de tărie de caracter și, pe lângă multe alte înfăptuiri demne de laudă concursuri, festivaluri, expoziții etc., l-a adus pe Ștefan cel Mare și Sfânt la Bălți. Căci, dacă acest oraș, foarte rusificat, are în centrul său un monument al sfântului Domnitor, lucrul acesta se datorează energiei acestei „doamne de fier”, cum a fost supranumită Lidia Noroc Pînzaru.

Despre acest moment de glorie din viața sa, dar și despre multe alte activități desfășurate în ultimele decenii de Lidia Noroc-Pînzaru în calitate de Om al Culturii, s a vorbit în cadrul unei întâlniri de suflet cu genericul Trepte ale afirmării și dăruirii, dedicate artistei emerite cu ocazia jubileului de 70 de ani, care a avut loc la Casa Actorului din Chișinău. „Doar un actor sensibil la problemele naționale și sociale putea să ducă la bun sfârșit un proiect atât de măreț cum a fost instalarea monumentului lui Ștefan cel Mare și Sfânt la Bălți”, a ținut să precizeze ex-ministrul Culturii, Ion Ungureanu. Serata s-a deschis cu lansarea Biobibliografiei Lidia NorocPînzaru, ediție îngrijită de Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” din Bălți. Responsabilă de ediție: Zinaida Dolință. Din sumar fac parte: Tabel cronologic, Repertoriu, care include circa 70 de roluri, jucate pe scena bălțeană, Actrița Lidia Noroc-Pînzaru: trepte ale afirmării și dăruirii selecție de articole și cronici despre rolurile interpretate în teatru și publicate de a lungul anilor în presă, Lidia Noroc Pînzaru funcționar public, Bibliografie, Colaj fotografic etc.

De-a lungul celor trei decenii cât a activat în teatru, actrița a jucat alături de mari actori ai scenei bălțene: Mihai Volontir, Iulian Codău, Mihai Ciobanu, Călin Măneață, Emilia Lupan ș.a., interpretând roluri de factură dramatică, tragicomică, de comedie, farsă, adică era o actriță cu un variat diapazon emoțional. A fost eleva regizorului Boris Harcenco, animatorul echipei de actori de limbă română care au fondat Teatrul Muzical Dramatic „V. Alecsandri” din Bălți, actualul Teatru Național, debutând în rolul lui Ionică din „Jertfa” de G. Timofte, după care a jucat multe alte roluri în piesele autorilor locali, în piesele contemporane, dar și clasice, în special, în dramaturgia lui Vasile

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Alecsandri. A jucat o pe Luluța în spectacolul „Chirița în provincie”, Matilda în „Agachi Flutur”, Ruxanda în „Despot Vodă” toate în regia lui Anatol Pânzaru, regretatul regizor despre care actrița a spus: „Dacă sunt ceea ce sunt, aceasta se datorează soțului meu, regizorului Anatol Pînzaru”. A colaborat și cu alți regizori: Nadejda Aronețkaia („Sfânt și păcătos” de M. Varfolomeev), Vitalie Rusu („Odochia” de Ion Puiu), Anatol Rusu („Adie, vântule, adie” de Janis Rainis) ș.a., demonstrând o supremă dăruire și forță interpretative.

Larisa Ungureanu, ziarul „Literatura și arta” din 21 februarie 2013, p. 3.

Poezie închinată Dnei Lidia Noroc-Pînzaru

Mi-e dor de mult de teatru, ca de umbra mamei, să pot, l aş rezidi cu aripi de lumină, mi e dor aşa de mult de teatru, ca de portretul tatei, izvor strălucitor, noroc şi dragoste divină. Mi e dor aşa de mult de teatru, ca de icoana veche, de undeva ce mă priveşte, gata să mă certe, de nu mă rog la teatru, aşa dumnezeieşte, nici o icoană în lume nu o să mă ierte…

Lilia Manole, 03 iulie 2017; disponibil pe internet: https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2017/07/04/lidia-norocpinzaru-la-clubul-impresii-din-viata-si-carti/ ; accesat la 03.12.2021

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Actriţa Lidia Noroc-Pînzaru, o rază de soare la Clubul „Impresii din viață și cărți”

„Ca florile de primăvară neamul meu mă înconjoară. Voi purta bucuria în suflet o viață și clipa îmi va fi mereu doar dulceață.”

(Lidia Noroc-Pînzaru)

A 80-a la număr protagonistă a Clubului „Impresii din viață și cărți”, la 4 decembrie va implini 75 de ani. Este încă tânără cu spiritul şi cu inima, ne a convins şi astăzi la evenimentul clubului… Inteligentă, frumoasă, foarte strictă cu disciplina şi proiecte programate zi de zi, şi se menţine de stabilitatea lor în continuare. Astfel şi-a dezvoltat dânsa caracterul şi astfel trebuie să fie orice persoană inteligentă. Cerinţe şi fapte de la sine, în prim rând, vorbă bună, dar şi respect reciproc! O Doamnă gen clasic, sau retro, și mai bine, cea modernă cu maniere aristocratice, nu m aş mira să aflu că este descedentă din strămoşi regeşti. Cu aptitudini adaptate tuturor timpurilor. Evident, doar este o supertalentată actriță, vedeți și în filmările de astăzi… Şi a jucat, de a lungul anilor, rolul de actriță… „Fiecare grădină trebuie să aibă un trandafir, fiecare față trebuie să aibă un zâmbet, fiecare fir de iarbă trebuie să aibă rouă și fiecare om trebuie să aibă o prietenă ca dumneata. Nu mi am dorit niciodată să am o viață perfectă, ci doar să am câțiva prieteni adevărați în jurul meu, care să mă iubească exact pentru ceea ce sunt și, din clipa aceasta, Dumneata ești unul dintre ei. A fost un eveniment de neuitat, cu emoții la superlativ, cu participanți de amploare, cu o atmosferă plăcut pozitivă și cu o viteză de postare pe rețelele de socializare. Albumul și clipurile sunt excelente. Ești foarte bravo și o mare sufletistă, Doamna Svetlana. Un prieten adevărat este ca un curcubeu: atunci când există cantitatea ideală de fericire și lacrimi, rezultă un pod colorat între cele două inimi. Îți mulțumesc pentru tot. Sănătate și succese mai departe. ” (Lidia Noroc Pînzaru)

„Îmi amintesc prima mea vizită la teatru, când eram încă copil. Atunci am descoperit o lume nouă. O lume plină de mister. O lume care n-o cunoșteam, dar o lume care m-a făcut să mă simt ca acasă. Din acea clipă, eu mereu am avut un respect deosebit față de artiști.

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Consider că Doamna Lidia Noroc Pînzaru, actriţă a Teatrului „Vasile Alecsandri” din Bălţi, artistă emerită a Republicii Moldova, este inima şi forţa spirituală a culturii municipului Balti. Este o personalitate notorie care reprezintă cultura românească nu doar în nordul republicii, dar și în întreg spațiul românesc. Are o ținută scenică și o dicţie impecabilă ce o face inegalabilă pe scena teatrului românesc. Este o personalitate de mare calibru, ce a dus după sine și a încurajat mulți colegi și prieteni de a lupta pentru demnitate şi cinste, pentru onoare și virtute sufletească.” (Sergiu Botezatu)

Funcționar public, lider sindical, precum și cel principal de actriță, interpretând zeci de roluri în peste o mie de reprezentații, roluri care i-au adus marele succes în fața publicului. În teatru a debutat în 1959, venită direct de pe băncile școlii, în rolul lui Ionică din spectacolul „Jertfa”, după piesa cu același nume a lui Gheorghe Timofte. Lidia Noroc-Pînzaru a fost actriță a Teatrului Național „Vasile Alecsandri.” (1959-1990)

„Era inima culturii şi forţa spirituală a municipului, judeţului, personalitate care continuă să reprezinte spiritualitatea şi cultura românească şi cea naţională, în fond.” (Lilia Manole, moderatoare a evenimentului)

În prezent, muzeograf, a deținut, pe parcursul mai multor ani, funcția de șefă a Direcției Cultură a municipiului Bălți, precum și a județului Bălți (1990-2003). O Doamnă de Fier, un patriot şi luptător pentru cultura şi integritatea ţării:

Cu fiecare zi îmi dau seama de profunzimea problemelor şi de extinderea lor în cultură. Vreau să fac o remarcă. Am intenţia nu numai de a le scoate la suprafaţă, dar şi voi bate fără preget clopotul până se va urni carul din loc, spunea actriţa Lidia NorocPînzaru într-un interviu. Şi foarte curând, distinsa Doamnă artistă emerită va sărbători nu doar cei 75 de ani, dar şi 60 de ani de activitate în domeniul Culturii!

Deţinătoare a unei bogate şi importante bibliografii, ce cuprinde cărţi şi interviuri, invitata multor emisiuni şi spectacole din Moldova, România şi din Rusia, actriţa Lidia Noroc Pînzaru, eroina scenică alături de inegalabilul şi regretatul Mihai Volontir, colegă de scenă şi

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

de rol a actorului renumit, care şi a început activitatea teatrală mai întâi, la Bălţi, ulterior părăsind teatrul şi devenind actor de cinema, Grigore Grigoriu, la fel, Dumneaei eterna alinare a regizorului şi directorului de teatru Anatol Pînzaru, dar şi legendă inedită a vieţii noastre…

S a zbătut, în continuare, să schimbe această societate şi lumea culturii ca urmare, ca președintă a Consiliului de ramură al Sindicatului lucrătorilor din cultură (din 2003). A reuşit să stabilească relaţii trainice cu colegii din oraşele înfrăţite din România, Bulgaria, Ucraina. Ea a fost cea care a dus la bun sfârşit instalarea monumentului lui Ştefan cel Mare şi Sfânt la Bălţi. În 1981, a fost distinsă cu titlul de Artistă Emerită, în 1986 decorată cu Ordinul „Gloria Muncii”, şi „Insigna de onoare”, şi în 1993 i se conferă Medalia „Meritul Civic”. Numită şi Doamna de fier a oraşului Bălţi. „Ne înalţă arta, cultura, spiritualitatea. Iar actriţa Lidia NorocPînzaru este un model de urmat pentru întreg neamul.” (Lilia Manole)

O familie excepţională. Se spune că despre soţul Lidiei Noroc Pînzaru Anatol Pînzaru, artist al Poporului, pot fi scrise opere fără sfârşit. Fiecare spectacol, montat de acest minunat regizor, reprezenta o etapă în istoria Teatrului Naţional „V. Alecsandri” din Bălţi şi a teatrului basarabean în genere. La 1 septembrie 2016 ar fi împlinit 80 de ani. Bălţenii păstrează vie memoria Omului şi Artistului Anatol Pânzaru. O stradă, nu departe de blocul unde a locuit maestrul, îi poartă numele. Poşta Moldovei a lansat un timbrul (10000 ex.) consacrat renumitului artist.

Artiştii Anatol Pînzaru şi Lidia Noroc Pînzaru, copiii Ala şi Anatol junior, ginerele Bujor Popuşoi, colonel al Armatei Naţionale, nora Camelia, nepoţelele Laura-Felicia, Camelia, Saşa-Sonia şi SofiaElena… Am ţinut să menţionez despre această familie, ambii artişti care ne au aurit valorile tradiţionale. Personalităţi, care cu siguranţă vor rămâne în istoria culturii moldoveneşti. Suntem mândri, pentru că Doamna Lidia Noroc-Pînzaru n-a evitat să ne împărtăşească experienţa ei de viaţă, cu amintiri şi impresii de preţ… Dinastia Noroc vine şi cu urmaşi actori o nepoată a continuat calea

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

teatrului. Maricica Buceațchi, surioara de la Ezăreni, Sîngerei, director de şcoală, prin depănarea amintirilor a vorbit cu acest prilej despre rolul de mamă a surorii sale. „Prin mamă, Dumnezeu intră în copil” apoi a menţionat la club Lilia Manole, moderatoarea. Prietenii şi fanii au vorbit despre personalitatea dnei Lidia Noroc Pînzaru, impresii marcante din viaţa ei… Repertoriul muzical al Dariei Radu, Vitalie Todiraşcu, Ludmilei Rotaru ne-au trezit emoţii şi senzaţii extraordinare, cu mesaje şi melodii pân la lacrimi de duioase şi afectuoase… Prieteni, colegi, profesori, colegi de teatru, actori, asumându-şi propria poveste de viaţă, Doamna Lidia a găsit cele mai preţioase şi mai rare bijuterii pe acest plai. Un Noroc la Noroc se trage. Mulţumiri grandioase pentru aprecieri, prieteni! Mulțumiri Doamnelor Lidia Noroc Pînzaru și Lilia Manole pentru emoții, impresii și parcursul acestui eveniment de excepție. Mulţumesc prietenilor și tuturor participanților care au făcut ședinţa luminoasă! Doamnei Gutiera Prodan („Buna dimineaţa” TVM1) pentru reportaj, cu plecăciune! Daria Radu, Ludmila Rotaru, Maricica Buceațchi, Ion Gorgan, Valentina Sandu, Silviu Fusu, Butucel Elena, Vitalie Todirașcu, Silvia Saca, Valeria Saculțanu, pentru interpretare şi referinţe frumoase, cu emoţii şi clipe de neuitat la Clubul „Impresii din viață și cărți”. „Sper să fiţi atenţi la detalii din filmul de la club marcat mai jos. Baftă în vizionare și la imaginile albumului. Vă prezentăm (accesați ) „Lidia Noroc Pînzaru artistă emerită, la Clubul Impresii din viață și cărți” albumul cu imagini de la evenimentul Clubului IVC în incinta Bibliotecii Municipale B. P. Hașdeu, Chișinau, Republica Moldova!”

Lidia Noroc-Pînzaru: „Viața poate fi lungă sau scurtă, după felul cum o trăim. La orice trebuie să ai noroc în viață, dar mai ales la oameni. Astăzi mi a mai răsărit o rază de soare care mi a adus fericire și bucurie. Mulțumesc tuturor care au fost alături de mine la evenimentul Clubului „Impresii din viață și cărți”. Vă doresc multă sănătate, să aveți sufletul curat și toate dorințele să vi se împlinească”. (după eveniment)

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Şi înainte: „Dragi prieteni! Să aveți o viață ca-n povești cu vise împlinite. Să dăruiți celor ce vă iubesc doar clipe fericite. Vă invit și vă aștept cu mult drag la Clubul „Impresii din viață și cărți” în incinta BM Hașdeu, Chișinău, la 4 iulie 2017, ora 14 00. Este un eveniment organizat la Clubul „Impresii din viață și cărți” a cărui diriguitoare este doamna Svetlana Vizitiu, moderatoarea poeta Lilia Manole și protagonista cu nr. 80 sunt eu.” (Lidia Noroc Pînzaru)

„

Cu toate trăsăturlie ei demne de femeie deosebită! Da, distinsa noastră doamnă, Lidia Noroc-Pînzaru este un noroc atât de rar… sunt şi eu o norocoasă că o cunosc personal şi sunt mândră de faptul că avem aşa o personalitate puternică, care ne reprezintă naţiunea. Sunt mândră că am deprins de la ea unele maniere de a relaţiona cu lumea, de a găsi un compromis şi încă multe altele. Stimă şi profund respect „enigmatică fiinţă, spirit dulce şi atrăgător!”(Valentina Sandu)

„

O cunosc de pe când eram un bobocel aflat la început de multe drumuri. Îmi fusese profesoară la facultatea profesiilor obștești, cum se numeau pe timpuri. Am făcut cu dumneaei mai multe ore de ținută scenică, în care a pus în noi atunci nu numai trăire și sentiment, ci mai întâi de toate foarte mult suflet. Ne-a învățat ce înseamnă să judeci cu sufletul, să trăiești ceea ce faci, să te transpui în anumite ipostaze ale eului artistic și nu numai. Au trecut mulți ani de atunci. Mi o amintesc dornică de scenă, de ceea ce încerca să ne transmită prin exemplul propriului eu. La Mulți Ani să ne trăiți! Cu drag de frumusețe și îndârjire, pe care ați încercat să ne o implantați. ” (Constantin Cojocaru, primarul mun. Edineț)

Lilia Manole: „Profesionalism, atitudine, viziune si caracter. O femeie dintr-o mie, enigmatică fiinţă, Cumpătată în privire, a ei vorbă de actriţă, Al ei glas de ciocârlie, ochii catifele mari, O femeie dintr o mie, un noroc atât de rar…

O femeie, dintr-un spirit, dulce și atrăgător, Visul scenelor fidele, o actriţă cu fior, Cosmosul inimii mele şi stihie necuprinsă, Doamna care a păstrat multă dragoste surprinsă…”

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

(Despre Lidia Noroc Pînzaru, versuri de autor: Lilia Manole).

Silvia Saca: „Dna Lidia Noroc Pînzaru este vedetă, actriță nr. 1 a Teatrului „Vasile Alecsandri”, dar și una din cele mai îndrăgite și talentate din Moldova, face parte din generația de aur a teatrului moldovenesc. Talentată și frumoasă, are și o poziție activă în societate.”

Maia Bănărescu: „Oameni de calitate. Talent, frumusețe și multă omenie.”

„Un exemplu de slujire în artă și pentru artă. ” (Ghenadie Ciobanu ex ministrul Culturii Republicii Moldova)

Perle care ating, de Lidia Noroc-Pînzaru (extrase din lumea ei virtuală):

„

Un om cu adevărat bogat este cel care nu este niciodată singur cu adevărat…”

„Sănătatea culturii înseamnă sănătatea morală.”

„

Cred că am avut noroc în viaţă, fiind eu însămi noroc.”

„Există anumiți oameni în viață care te fac să râzi puțin mai tare, să zâmbești puțin mai mult și să trăiești puțin mai bine. „În viață nu trebuie să cauți prieteni care să îți rezolve toate problemele, ci prieteni care să nu te lase să le înfrunți singur!”

„Prietenii sunt cele mai de preț persoane din viețile noastre, motiv pentru care ar trebui să ne exprimăm mai des recunoștința pentru faptul că ne fac viața mai frumoasă.”

„Bucuria vine din lucrurile mărunte; Liniștea vine din suflet; Căldura sărbătorilor vine din inimile noastre! Ce frumos e să trăiești și să iubești viața”

„Tinerețe bulgăr de omăt aruncat în vânt, în soare, fără cădere și fără întoarcere…’‘

„Ninge în țara cu ciață şi fulgii-făină ne spală pe față. O sită din aer tot cerne mereu durerile arse din sufletul meu.”

”

Timpul ce a trecut nu se întoarce niciodată. Rămâi cu sentiment de tristețe provocat de dorința de a revedea pe cei dragi și scumpi.” 1 decembrie 2016

Lidia Noroc-Pînzaru: „Actorul este o sursă vie de inspirație în procesul de creație. În artă nu poți să faci nimic fără pasiune. La

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

orice trebue să ai noroc în viață, dar mai ales la oameni. Viața poate fi scurtă sau lungă, după cum o trăim. Prietenii sunt cele mai de preț persoane din viețile noastre, motiv pentru care ar trebui să ne exprimăm mai des recunoștința pentru faptul că ne fac viața mai frumoasă. Eu mă închin în fața tuturor care au fost prezenți și m au susținut cu interpretări și referințe frumoase și călduroase, cu emoții la superlativ și clipe de neuitat la Clubul „Impresii din viață și cărți.” Mulțumesc!”

Svetlana Vizitiu, 04 iulie 2017; disponibil pe internet: https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2017/07/04/lidia-noroc-pinzarula-clubul-impresii-din-viata-si-carti/ ; accesat la 12.11.2021

Mult stimată doamnă, Lidia Noroc-Pînzaru

În această zi luminoasă și plină de semnificație Vă adresăm cele mai sincere cuvinte de felicitare, fericire, sănătate, prosperitate și noi realizări în activitatea Dumneavoastră.

Ajungând la o oră a bilanțului, aveți cu ce vă mândri, căci inteligența, onestitatea, modestia, abilitatea cu care Dvs. ați înfruntat provocările vieții, sunt exemplu de urmat pentru mai multe generații.

La mulți ani alături de cei dragi!

Cu mult respect, colectivul Muzeului de Istorie și Etnografie, mun. Bălți.

СП. События. Подробности, 29 noiembrie 2017, p. 16

Mereu firească în orice rol. 75 de ani a împlinit Lidia Noroc-Pînzaru

Lidia Noroc Pînzaru, artistă emerită a Republicii Moldova. Născută în s. Ustia, raionul Glodeni, a absolvit Institutul pedagogic „Alecu Russo” din Bălți. A venit la Teatrul Muzical Dramatic „V. Alecsandri” din Bălți direct de pe băncile școlii medii, având doar experiența teatrului de amatori.

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

A debutat pe scena bălțeană în anul 1959 în rolul lui Ionică (băiețașul din piesa lui Gheorghe Timofte «Jertfa»). Regretatul regizor, primul conducător artistic al teatrului Boris Harcenco i-a mai oferit prilejul de a juca în travesti l a prezentat pe Efimcic în piesa lui Boris Gorbatov „Tinerețea părinților”.

Pentru performanța scenică atinsă cu prilejul prezentării rolului Alexandrei Soloviova din comedia lui Alexandr Larev „Cum au iubit ei”, actrița a obținut, chiar în prima stagiune, un premiu special. Alături de Mihai Volontir, Iulian Codău, Mihai Ciobanu, Mihai Gîrnu și alții își croiește o frumoasă biografie scenică, jucând roluri de dramă și comedie.

Cum scria despre Lidia Noroc-Pînzaru Ion Gheorghe Șvitchi în cronicile despre Teatrul bălțean: „…Mereu firească în orice rol, comic sau dramatic, mare sau mic, actrița îi dăruie fiecărui personaj scenic suflet din sufletul ei. Promotoarea scenei bălțene dispune de o bogată gamă de nuanțe, selectate cu deosebită sensibilitate artistică.”

La frumoasa vârstă de 75 de ani, Lidia Noroc Pînzaru a fost omagiată de conducerea primăriei mun. Bălți, colegi din domeniul culturii, prieteni, admiratorii talentului unei actrițe, mamă, bunică, femeie care este un exemplu pentru tânăra generație.

11 decembrie 2017; disponibil pe internet: https://balti.md/mereu-fireasca-in-orice-rol-75-de-ania-implinit-lidia-noroc-pinzaru/ ; accesat la 22.11.2021

Artista Emerită Lidia Noroc-Pînzaru a suferit o operație de urgență. Starea acesteia rămâne gravă

Artista emerită Lidia Noroc-Pînzaru, în vârstă de 77 de ani a suferit o intervenție chirurgicală de urgență. Ajutorul medicilor a fost solicitat acum câteva zile, iar la moment se află în secția de terapie intensivă din cadrul Spitalului Clinic din Bălți. Potrivit medicilor, problema de sănătate este legată de domeniul peritonitei. La moment starea pacientei este gravă. Medicii spun că șansele de reabilitare sunt pozitive. În urma unui apel lansat public, mai multe persoane au

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

donat componente ale sângelui pentru salvarea actriței. La moment medicii spun că nu mai este nevoie, iar cantitatea rămasă va fi folosită pentru alți pacienți gravi. Renumita actriță Lidia Noroc Pînzaru a jucat mai multe roluri pe scena Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Bălţi, la fel ea este și deţinătoare a Medaliei „Meritul Civic”.

12 octombrie 2020; disponibil pe internet: https://www.btv.md/ro/artista-emerita-lidia-noroc-panzaru-a-suferit-ooperatie-de-urgenta-starea-acesteia-ramane-grava/ ; accesat la 12.11.2021

Eminescu pe scena teatrelor noastre

De ziua lui Eminescu, i-am întrebat pe câțiva actori basarabeni: „Cât de dificilă e apropierea de opera poetului de geniu și cum contribuie ei la promovarea poeziei eminesciene pe scenele teatrelor noastre?” Lidia Noroc-Pînzaru, artistă emerită, muzeograf la Muzeul de Istorie și Etnografie din Bălți: „Bălțenii îl iubesc pe Mihai Eminescu”. Uneori? Cuvintele par doar niște cutii goale cu câteva pietricele în interior: mult zgomot? Puțin sentiment. Alteori, ele reușesc să transmită tot ce ai vrea să spui. Versurile lui Eminescu au întotdeauna un conținut bogat, adânc, ne impresionează, ne răscolesc sufletul. Eminescu este un izvor nesecat de subiecte de dezbatere, e și o sărbătoare, e mândria neamului nostru. În repertoriul meu, tot timpul a fost prezent Mihai Eminescu. Am recitat poemele sale „Ce te legeni?...”, „De ce nu-mi vii”, „De-or trece anii...”, „Și dacă ramuri bat în geam” și altele. Se știe că Bălțiul e un oraș rusificat, totuși, ne am apărat și ne vom apăra limba română. Chiar atunci când sunt solicitată de massmedia în limba rusă, eu vorbesc întotdeauna în română și spun câte un vers din poeții români. Lucrând la Muzeul de Istorie și Etnografie, am pregătit adesea recitaluri de poezie și invitam actori de la Teatrul Național „Vasile Alecsandri”. Bălțenii îl iubesc pe Mihai Eminescu, e

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

un geniu, nu se compară cu nimeni. Rusofonii niciodată n o să ne pună călușul în gură.

Irina Nechit, ziarul „Gazeta de Chișinău” din 15 ianuarie 2021, p. 12

Doliu în lumea teatrului. S-a stins din viață actrița emerită Lidia Noroc-Pînzaru

Artista emerită Lidia Noroc Pînzaru, fostă actriță a Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Bălţi, s-a stins din viață în această dimineață, la vârsta de 78 de ani. Anunțul a fost făcut pe pagina de Facebook a Teatrului.

„Drum lin spre Ceruri, draga noastră Lidia. Subit și răscolitor de dureros anunțăm decesul Lidiei Noroc-Pînzaru. Ne este greu să găsim cuvintele potrivite acum când am aflat că fiinţa ei atât de agreabilă lumii întregi ne a părăsit pentru totdeauna. A fost o personalitate deosebită şi ca om, şi ca artistă. O femeie frumoasă la chip și suflet, care își trăia anii cu Artă. Aprindem lumânările regretului și exprimăm sincere condoleanţe rudelor! Drum lin spre Ceruri, draga noastră Lidia”, se arată în mesajul de condoleanțe al Teatrului.

Lidia Noroc Pînzaru s a născut la 4 decembrie 1942 în satul Ustia, judeţul Bălţi. A absolvit școala medie generală „Ion Creangă” din Bălţi şi Institutul pedagogic „Alecu Russo” din Bălți. A venit la direct de pe băncile școlii medii, având doar experiența teatrului de amatori.

În teatru a debutat în 1959, venită direct de pe băncile școlii, în rolul lui Ionică din spectacolul „Jertfa”, după piesa cu același nume a lui Gheorghe Timofte, pe care l-a jucat la Teatrul Muzical-Dramatic „Vasile Alecsandri” din Bălți. Au urmat alte roluri care i au adus marele succes în fața publicului: Valentina din drama lui Alexandru Vampilov „Astă-vară la Ciulimsk”, Luluța din „Chirița în provincie” de Vasile Alecsandri, Alice din „Omul care a văzut moartea” de Victor Eftimiu, fiica judecătorului din „Sabia lui Damocles” de Nazîm Hikmet ș.a. În total, a jucat în teatru peste 70 de roluri.

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

În anii 1959 1990 a fost actriţă la Teatrul Muzical Dramatic „Vasile Alecsandri” din Bălţi, în perioada 1990-2003 şef al Direcţiei Cultură Bălţi, iar în ultimii ani colaborator ştiinţific la Muzeul de Istorie şi Etnografie din Bălţi. Ea a fost cea care a dus la bun sfârşit instalarea monumentului lui Ştefan cel Mare şi Sfânt la Bălţi.

Pentru performanța scenică atinsă cu prilejul prezentării rolului Alexandrei Soloviova din comedia lui Alexandr Larev „Cum au iubit ei”, actrița a obținut, chiar în prima stagiune, un premiu special. Alături de Mihai Volontir, Iulian Codău, Mihai Ciobanu, Mihai Gîrnu și alții și-a croit o frumoasă biografie scenică, jucând roluri de dramă și comedie.

Cum scria despre Lidia Noroc Pînzaru criticul de teatru și publicistul Ion Gheorghe Șvitchi în cronicile despre Teatrul bălțean : „…Mereu firească în orice rol, comic sau dramatic, mare sau mic, actrița îi dăruie fiecărui personaj scenic suflet din sufletul ei. Promotoarea scenei bălțene dispune de o bogată gamă de nuanțe, selectate cu deosebită sensibilitate artistică”.

Anastasia Harea, ziarul „Teatru 199” din 07 septembrie 2021; disponibil pe internet: https://replicamedia.md/ro/article/kYZrE4zoZ/ doliuin-lumea-teatrului-s-a-stins-din-viata-actrita-emerita-lidia-norocpanzaru.html ; sursa: balti.md; accesat la 13.11.2021

S-a stins artista emerită a Republicii Moldova, Lidia Noroc-Pînzaru

Lidia Noroc-Pînzaru a dedicat peste 60 de ani culturii din Bălți. În dimineața zilei de 7 septembrie, în cel de-al 79-lea an de viață, după o boală de care a suferit de mult timp, a decedat cunoscutul om al culturii bălțene, artista emerită a Republicii Moldova, Lidia Noroc Pînzaru.

Informația despre decesul artistei a fost confirmată de colegii ei de la Muzeul de Istorie și Etnografie din Bălți, în care ea activa în calitate de colaborator științific.

„Moartea Lidiei Noroc Pînzaru este o pierdere irecuperabilă. În sălile Muzeului nu va mai răsuna vocea ei nemaipomenită. Nu voi

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

auzi râsul ei molipsitor. Ea va rămâne mereu în inimile noastre. Veșnica ei pomenire!”, se spune în condoleanțele din partea foștilor colegi ai Lidiei Noroc-Pînzaru de muzeu.

Lidia Noroc Pînzaru s a născut pe 4 decembrie 1942 în satul Ustia din raionul Glogeni. În anul 1946 familia viitoarei artiste s a mutat la Bălți.

De pe băncile școlii, profesorii i-au observat talentul artistic, iar din 1959, tânăra actriță a venit în trupa teatrului „Vasile Alecsandri” din Bălți. Primul său rol l a jucat la vârsta de 17 ani în piesa „Victima”. În cei 30 de ani de carieră teatrală, Lidia Noroc-Pînzaru a interpretat peste 70 de roluri.

Tot la teatru și-a cunoscut și viitorul soț, regizorul Anatol Pînzaru. În anul 1981 i a fost conferit titlul de artistă emerită a RSSM. În anul 1990 Lidia Noroc Pînzaru a trecut la funcția de șefă a Direcției Cultură din cadrul primăriei de Bălți. Între anii 1999-2003 a condus Secția Cultură a județului Bălți, iar, mai apoi, activa în calitate de specialist principal în Secția Cultură. Din 2008 colaborator științific al Muzeului de Istorie și Etnografie din Bălți. „CП. Portalul Independent din Bălți”, 07 septembrie 2021; disponibil pe internet: https://esp.md/ro/sobytiya/2021/09/07/s-stins-artistaemerita-republicii-moldova-lidia-noroc-pinzaru ; accesat la 09.12.2021

Artista emerită Lidia Noroc Pînzaru, actriţă la teatrul „Vasile Alecsandri” din Bălţi, a decedat la vârsta de 78 de ani

Doliu în lumea teatrală din Moldova. S a stins din viaţă artista emerită Lidia Noroc Pînzaru, fostă actriță la Teatrul „Vasile Alecsandri” din Bălţi. Lidia Noroc-Pînzaru s-a născut pe data de 4 decembrie anul 1942 în satul Ustia, raionul Glodeni. A absolvit Institutul pedagogic „Alecu Russo” din Bălți, apoi s a angajat la Teatrul Muzical Dramatic „Vasile Alecsandri”. A debutat în anul 1959, în spectacolul „Jertfa”. În total, artista a jucat în peste 70 de spectacole. Până în anul 1990, Lidia Noroc Pînzaru a fost actriţă la Teatrul „Vasile Alecsandri”,

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

după care a condus Direcţia Cultură din Bălţi. În ultimii ani a fost colaborator ştiinţific al Muzeului de Istorie şi Etnografie din oraş.

Lilia Sergheieva, 08 septembrie 2021; disponibil pe internet: http://www.canal2.md/news/artista-emerita-lidianoroc-pinzaru-actrita-la-teatrul-vasile-alecsandri-din-balti-a-decedat-lavarsta de 78 de ani_140415.html; accesat la 12.12.2021 Поэма о счастье Любому актеру в беседе непременно задают традиционный вопрос: что привело его в театр. Каждый отвечает на него по своему. Лидия Норок-Пынзару, актриса молдавского драмтеатра им. В. Александри, по этому поводу рассказывает: Я пришла в актерскую группу молдавской студии при русском драмтеатре пятнадцать лет назад. Тогда еще не знала, сумею ли стать актрисой, смогу ли быть полезной своим первым режиссерам Григоряну и Харченко. Но меня неудержимо влекло к сцене, к искусству. Вопреки воле родителей, после некоторых колебаний, окончательно решила стать актрисой. И не ошиблась. За эти годы Лидия Васильевна сыграла на сцене свыше сорока ролей. Это были люди с разными судьбами и характерами, жившие в разное время. И каждому из этих героев актриса отдавала частицу своего пылкого сердца,

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

В какой то степени перекликается с этим образом Зана из пьесы Яна Райниса «Вей, ветерок». Так же, как и Валентина, она борется за свое счастье и от этого делается сильней, мужественней, закаленней. Актриса настолько хорошо понимает свою героиню, так увлеченно рисует сложный образ современной де вушки, что, несмотря на некоторую сухость, даже резкость, про никаешься к ней глубокой симпатией, искренним сочувствием. Откуда черпает Норок Пынзару новый материал, чтобы использовать в своей работе над образами новые штрихи, при емы? Из наблюдений за людьми, их характерами и привычками, их реакцией на разные события. Много выносит Лидия Васильевна из частых поездок по республике. В общении с простым людом всегда можно найти бесчисленное множество золотых россыпей народного творчества, которое составляет основу деятельности человека искусства, питает его ищущую натуру. Именно таким стимулом служат актрисе встречи со зрителями. Этим летом, например, бельцкие актеры побывали не только во многих районах республики. Они выступали перед жителями Черновицкой области и неизменно пользовались успехом. В гастрольной труппе была и Лидия Васильевна. И неважно кого она играла: строптивую рабыню Мели в «Эзопе» Фегейредо, мятущуюся Ольгу в «Обелиске» Мамлина или бунтующую Варю в «Татарбунарской трагедии»

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

правило, борются за право свободно жить, любить, созидать. И пусть они идут к цели разными путями, каждая из них в исполнении Л. В. Норок-Пынзару предстает человеком высоких стремлений, доступных только людям с чистой и светлой душой. Каминская Л., газета «Коммунист» от 12 октября 1974, с. 2 Наставник актриса

Недавно

2

Именно эти неопытные актеры, свободные от ремесленничества, от профессиональных штампов: Юлиан Кодэу, Михай Волонтир, Лидия Норок, Михай Чобану, Ефросинья Добындэ и другие организовали ансамбль театра, в который органично вошли впоследствии выпускники Кишиневского института искусств Михай Гырну, Кэлин Мэняцэ, Мариана Мурару, Михай Греку. Театр переживал при своем становлении большие и малые периоды развития, своеобразные маленькие «эпохи», наполненные бесчисленностью исканий. 80 спектаклей поставили мы за это время, от первого «Кирица в провинции» В. Александри и до последнего «Провинциальные анекдоты» А. Вампилова, премьера которого состоялась 28 октября. На нашей сцене в свое время были поставлены «Женитьба» Н. Гоголя и «Без вины виноватые» А. Островского, «Тартюф» Мольера и «Комедия ошибок» В. Шекспира, «Юность наших отцов» В. Горбатого и «Трибунал» А. Макаенка, другие произведения русских и зарубежных классиков, советских драматургов. Мы все время стремились к значительным, проблемным спектаклям. Были у нас удачи, о которых говорила не только местная, республиканская пресса, но и критики из Москвы. О спектакле «Напасть» И. Л. Караджале журнал «Театр» отозвался так: «Актеры играют с такой внутренней наполненностью, что спектакль сразу поднимается в своем звучании до высокого драматизма». Не забыты и «Старик» М. Горького, «Эзоп» Г. Фигейредо, «Драматическая песня» по роману Н. Островского «Как закалялась сталь», тоже

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

революции, борьбы за мир. Мы стараемся, чтобы они были глубоко партийными, серьезными, шли не по горячим следам жизни, не вслед за нею, а непосредственно от самой жизни, давали богатую пищу для размышлений нашим современникам, будили в них высокие гражданские чувства. На пороге 20 го юбилейного сезона мы можем уверенно сказать, что пройденный нами путь интересен поисками режиссуры, многими актерскими удачами. Впереди у нас большие планы, потому что наш юбилей совпадает с великим праздником всего советского народа 60-й годовщиной Великой Октябрьской социалистической революции. Хочется верить, что к осуществлению этих планов коллектив театра будут вдохновлять его успехи у зрителя, успехи, рожденные желанием дерзать и побеждать. Мы любим и высоко ценим нашего зрителя не только тогда, когда он присутствует на наших спектаклях, радуется и переживает вместе с нами, но и когда он находится на своем рабочем месте. Ради него мы организуем творческие встречи на предприятиях города, интересуемся их работой. Роль этих встреч, положивших начало своеобразной форме воспитания и борьбы за зрителя, велика. Они приближают зрителей к театру, убедительно показывают, как они нужны друг другу. Анатол Пынзару, заслуженный артист МССР, главный режиссер Молдавского музыкально-драматического театра им. В.

молдавской СССР Анатолий Пынзару по сценарию народного художника республики Константина Лодзейского. Стремление проникнуть в глубины исторических событий, интерес к человеческим судьбам и к действиям людей в сложных обстоятельствах движет поисками коллектива театра. Под мощными ударами Красной Армии бегут остатки белогвардейской армии генерала Зудилича. Хозяин ателье мод Фарафонов (артист М. Чобану) решил остаться и даже поднял красный флаг при виде красноармейца. Но в конце мы видим его в стане врагов. В развитии показан и образ Калерии Антоновны жены Фарафонова (артистка Софья Нестерова). Купленная мужем за деньги, она не любит его и находит утешение в выпивках и кутежах. Она готова поехать куда угодно с белогвардейским офицером Желтицким. Но в трудный момент Желтицкий, стараясь спасти свою шкуру, готов ее убить, лишь бы она не выдала его красным.» «Автор произведения и режиссер отводит главную роль красноармейцу Митрохину и его семье. Он вместе с женой Марфой Корнеевной (артистка Лидия Норок-Пынзару) и дочерью Олей (артистка Зинаида Руссу) пошли воевать за Советскую власть, за В. И. Ленина. Солдаты решили подарить Владимиру Ильичу шинель. Сшил ее за одну ночь Митрохин. Ему помогали Емеля и старый портной Иринархов (артист Кэлин Мэняцэ).» «В спектакле много комических ситуаций, удачно сыгранных

ей присвоено звание «Заслуженная артистка МССР». На вопрос, как она отнеслась к этой оценке ее сценической деятельности и участия в общественной жизни города, Лидия Васильевна скромно, с чуть застенчивой улыбкой (глаза ее в это время искрились непередаваемой синей добротой) ответила: Люблю людей. Для меня нет большей радости, чем общение с ними, служение им, будь то на сцене, в повседневных общественных делах или в праздники. Приятно слышать хорошее слово. Это не обязательно удовлетворение тшеславия. Когда о тебе говорят хорошо, значит ты нужен людям. А награда… Она обязывает стать лучше, найти новые резервы в самой себе. Человек высокого долга, энергичная, трудолюбивая, упорная в достижении поставленной цели, Лидия Васильевна, пришедшая в театр в свои неполные семнадцать лет, создала более шестидесяти сценических образов. Об их значении можно судить по драматургии. Это А. Арбузов, А. Вампилов, А. Островский, В. Александри, В. Распутин, А. Макаенок. Но главное, актриса смоделировала себя как творческую личность со всеми компонентами эстетической позицией, культурой, вкусом, объективными критериями оценок, активным творческим отно шением к искусству. Лидия Васильевна обладает хорошими качествами, помогающими ей в создании сценических образов. Это обостренная восприимчивость,

открытость

собой. Его сценическая жизнь требует от актера не только знаний, умения перевоплощаться. Часто герой диктует стиль, манеру исполнения. Так, например, Одокия, обездоленная войной мать, сильная личность, символизирующая жизнестойкость, человеколюбие, здравый дух народа, его историческую память, потребовала нового психологического и эмоционального заряда. Актриса сумела найти правдоподобные внешние проявления щедрого характера, хотя возможны и другие варианты образа. Не чужды Л. Норок-Пынзару и комедийные роли. Она придает им долю драматизма, эпичности, от чего выигрывает содержание образа. Расширяя сказанное о личности актрисы, необходимо подчер кнуть ту приподнятость, праздничность и свежесть, которыми она сохраняет созданные ею роли. Она не перестает мысленно пополнять их новым содержанием, шлифовать даже во время собраний в школе, где является членом родительского комитета, заседаний различных общественно культурных организаций города, между сессиями в институте (в этом году получила диплом филолога), домашними заботами и увлечением шитьем и вязанием. С репетиции в театре разговоры о деле, которому она служит, переносятся домой. Ибо нет покоя мыслям и чувствам актрисы

профессий и отраслей хозяйства, науки и культуры выходили победителями в республиканском и всесоюзном социалистическом соревновании. И вот новая награда. За активное участие в культурно шефской работе на селе Министерство культуры СССР, ЦК профсоюза работников культуры и ЦК профсоюза рабочих и служащих сельского хозяйства и заготовок страны наградили дипломом коллектив Бельцкого молдавского музыкально драматического театра имени В. Александри. Большую часть своих спектаклей театр показывает жителям села. В прошлом году на сельской сцене было сыграно 345 спектаклей. На них побывали 154 тысяч зрителей. Проведено по районам Молдавии 86 творческих встреч, в том числе в подшефных районах 36. Театр имени В. Александри шефствует над Рышканским, Дрокиевским, Лазовским, Глодянским и Фалештским районами. За каждым из них закреплена творческая группа из 5-11 человек. Эти группы возглавляют народный артист МССР М. Е. Волонтир, заслуженные артисты республики Л. В. Норок Пынзару и М. Г. Гырну, актеры А. С. Морару, Ю. Г. Кодэу. Благодаря помощи театра три сельских драматических коллектива получили звание народных. В последние годы в нашей стране придается очень большое значение шефству над селом. ХХVI съезд КПСС отметил повышение роли социалистической культуры и искусства в идейном, нравственном

нашего города. Всего в Кагуле и селах района было дано около 20 спектаклей. Артистов бельцкого театра хорошо знают в нашем городе не только по гастрольным спектаклям. Ведь некоторые из них снимались в кино. Лучше познакомиться с артистами помогли многочисленные творческие встречи в коллективах. Много таких встреч провел народный артист МССР М. Е. Волонтир. В нашем районе находится сейчас двухтысячный строительный отряд из Татарии. В нем объединены посланцы восьми вузов. Узнав, что в городе исполнитель роли Будулая в завоевавшим популярность во всей стране фильме «Цыган», студенты тут же отправили к Михаю Ермолаевичу делегацию с просьбой о встрече. После нее студенты политехнического института из Набережных Челнов преподнесли М. Е. Волонтиру вымпел своего вуза и эмблему бойца строительного отряда. Эта встреча была одной из многих, и все они прошли удивительно интересно. Кагульчане убедились также, что заслуженный артист МССР М. Г. Гырну не только великолепный мастер сцены, пользующийся большим успехом у публики. Своим личным обаянием, высокой культурой он, как и заслуженная артистка республики Л. В. Норок Пынзару, завоевал любовь кагульской молодежи. На встречах с населением актеры с большой любовью говорили о своем городе, о тружениках Бельц, о планах дальнейшей работы, рассказывали

кандидатом в депутаты местного Совета, актрисой бельцкого молдавского музыкально-драматического театра имени В. Александри, заслуженной артисткой МССР Л. В. НорокПынзару. Лидия Васильевна, вы дали согласие баллотироваться по избирательному округу № 87. Чем объясняется Ваш выбор? Тем, что здесь прошли мои детство и юность. Здесь мне все роднее и дороже. Улицы Кишиневская, Шолом Алейхема, Дубоссарская, Навои не самая престижная часть Бельц. Дома в основном частные, без особых коммунальных удобств. Пыльные, тесные дворики, мало зелени, единственный продовольственный магазин снабжается скудно. Хочу улучшить жизнь людей этого конкретного района. Если стану депутатом, буду добиваться благоустройства и озеленения, ремонта жилого фонда, облагораживания дорог и дворов, укрепления и роста материальнотехнической базы обьектов соцкультбыта на территории округа. Считаю необходимым поднять культуру быта, сделать здоровей и уютней среду нашего обитания не когда-то в неопределенном будущем, а уже сегодня, сейчас. Все это я включила в свою предвыборную программу кандидата. А избиратели в будущем подскажут, в чем еще нуждаются. Как у актрисы, у Вас были десятки творческих встреч со зрителями.

зная людей округа: «там, будь ты плох или хорош, не вознесут тебя напрасно». Какие стороны нашей жизни вызывают у Вас тревогу? Как это отзовется на депутатской деятельности в случае успеха на выборах? Тревожит многое. Низкий материальный уровень семьи, социальная незащищенность молодежи, сиротство стариков. Заброшенность и безхозность имеющихся в городе островков природы (парки, озера, речки), которые скоро совсем умрут. Бедность духовной жизни горожан. Усталость, озлобленность людей, неуважение к труду. Да разве все перечислишь? В своей депутатской деятельности буду прежде всего выступать за то, чтобы многие статьи городского бюджета были впрямую адресованы семье. Пора рассматривать возможности и увеличить размер пенсий инвалидам детства, семьям погибших, пособия по случаю потери кормильца. Считаю своим долгом гражданина и патриота города способствовать сохранению и оздоровлению природной среды, защищать экологию души. Буду выступать за развитие материальной базы здравоохранения, и в первую очередь, детских больниц и поликлиник. Считаю необходимой скорейшую разработку нового, более разумного и простого порядка усыновления сирот. Как депутат, член президиума городского совета женщин и горкома профсоюза работников культуры, а также как актриса, приложу все силы для социальной реабилитации

изданном по этому поводу указе отмечены ее долголетняя плодотворная работа в области культуры и особые заслуги в развитии театрального искусства. «Меритул Чивик» в переводе означает примерно следующую пару русских слов: «Гражданские заслуги». Было бы кстати вспомнить, что и в прежние времена Л. В. Норок Пынзару не была обделена почетными регалиями, знаками отличия, государственными наградами. Самые весомые из них орден «Знак Почета» и звание заслуженной артистки Молдавской ССР. Президентский указ, изложение которого предварило эту публикацию, подтверждает, что в общей массе поблекших фигур, дел и ценностей недавнего прошлого встречаются редкие приятные исключения. Актерское дарование, исключительная энергия и пленяющее обаяние Лидии Норок Пынзару деваль вации не подвергались, скорее наоборот стали даже заметнее на фоне политического брожения и социально-экономических катаклизмов. В составе не столь уж многочисленного слоя интеллигенции она пытается, приподнявшись над суетой сиюминутности, напомнить людям о вечных всечеловеческих ценностях, добре и зле, высоком смысле бытия. Человек непосвященный, взглянув на нашу героиню, никогда не поверит, что ее профессиональная жизнь в искусстве успешно длится уже тридцать три года. Но в том-то ведь и состоит подлинный дар актрисы, что на сцене

выдвиженцы из нижнего этажа номенклатуры. Работать было им, любителям, трудно всегда. А когда после распада Союза началась полоса нарастающего экономического неблагополучия, сработал механизм, дремлющий в нас, возможно, со времен матриархата: на должность начальника управления культуры пригласили даму. Лидия Васильевна и тут проявила незаурядность характера, дав себя уговорить на это назначение. Работать она стала опять таки по неписанным законам творчества, в котором не было у нее второстепенных ролей и каждый новый выход на авансцену подобен премьере столько в нем внутреннего трепета, собранности, неравнодушия. Проза жизни бюджетное безденежье, отток толковых кадров, вымирание профсоюзных клубов, мизерные заработки и прочие негативные факторы деморализуют и без того немощную нашу культуру. В этих условиях кое-кто рассуждает вполне практично: «Как нам платят, так мы и работаем...» Если бы сама Лидия Васильевна следовала той же логике, отрасль была бы обречена. Новая роль именитой актрисы стала, пожалуй, посложнее любой из восьми десятков прежних. При поддержке местных властей и новоявленных меценатов (не будем улыбаться, когда это слово применяют по отношению к коллективам предприятий) Л. В. Норок Пынзару выступила

организатором уже целой серии масштабных праздников и подлинно

и передачу его под музей. Напомним, что это учреждение ждало подходящего по площади помещения фактически с 60-х годов. Не все складывается гладко. Увы, пришлось отказаться от естественной и заманчивой поездки в болгарский город побратим Смолян, куда был приглашен на фестиваль этнокультурный детский ансамбль «Дойница». Причина из разряда грустных прозаизмов: бензин туда-обратно обошелся бы в фантастическую сумму... И все таки культура выживет, потому что здоровое кадровое ядро составляют в ней сегодня такие люди, как Л. В. НорокПынзару. Дух творчества, честолюбие, бездна оптимизма и вера в человека годом раньше или месяцем позже обязательно возьмут верх над хаосом, неопределенностью, мелочным мельтешением и эгоизмом. Михаил Местер, газета «Голос Бэлць» от 26 июня 1993, с. 1 Все семьдесят ролей как семь десятков жизней... Она постучала в двери театра имени Василе Александри более трех десятилетий назад. Пришла сюда прямо со школьной скамьи и навсегда закружилась в увлекательнейшем водовороте ролей, характеров, страстей, в перипетиях и коллизиях сюжетов. В 1959 году юная актриса дебютировала в спектакле Георгия Тимофте «Жертва», где произнесла со сцены свою первую так памятную фразу: «Мама, где отец?». Тогда ей было всего семнадцать, но девушка не оробела под непривычно пристальными

взглядами

слаженный ансамбль: Михаил Волонтир народный артист Молдовы, Анатолий Пынзару народный артист Молдовы, заслуженные артисты Михаил Чобану и Юлиан Кодэу ... Сегодня актриса вправе с гордостью окинуть зрелым взором подлинную красоту и великолепие своей сценической биографии. Сыграно более семидесяти ролей, каждая из которых была отмечена узнаваемостью, яркой индивидуальностью и темпераментом высокопрофессионального лицедейства. Завзятые театралы несомненно помнят Лику из спектакля «Мой бедный Марат» по пьесе А. Арбузова, дочь прокурора в «Дамокловом мече» Н. Хикмета, Розарию в комедии «Моя семья» по пьесе Эдуардо де Филипо, Лучиану в пьесе У. Шекспира «Комедия героев». Классическая комедия была для Л. Норок Пынзару подлин ной школой сценического роста. Особым успехом знатоков и ценителей актриса пользовалась в знаменитых творениях Василе Александри «Кирица в провинции», «Камень в доме», «Два живых мертвеца», «Агаки Флутур». В этих спектаклях она с блеском исполнила роли Лулуцы, Замфиры, госпожи Феркезанка, актрисы Матильды. Перечень творческих удач прошлых лет можно продолжать очень долго. Но мы ограничимся сегодня еще несколькими, в которых более всего проявилось тяготение Л. Норок

-Пынзару к образам, имеющим

Годы шли, но мастерство не увядало, а шлифовалось, росло. Не только старые театралы, но и молодая публика, без сомнения, запомнили ее в спектаклях «Порог» А. Дударева, «Невеста из Имерети» Д. Клдиашвили, в комедии В. Александрии «Агаки Флутур», пьесах «Лиола» Л. Пиранделло, «Печка на колесах» Е. Семенова, «Одокия» И. Пую. ...Всегда неповторимая и естественная в любом амплуа, будь то легкая жизнерадостная комедия или суровая драма, актриса дарит каждому новому сценическому персонажу часть собственной большой души. Отсюда проистекает неизменное обаяние и достоверность образов, их реальная законченность, тонкая нюансировка и объемность характеров. В последние три года Л. В. Норок Пынзару с успехом пробует себя в новой ипостаси на почетном, но очень не легком в наши дни посту руководителя управления культуры и культов примэрии. Проблемы отрасли Лидия Васильевна знает не понаслышке, ибо десятилетьями все обнищавшей культуры она имела удовольствие наблюдать изнутри этого большого, порой кипящего противоречиями, но всегда живого механизма. Чуть ли не впервые главой городского управления культуры чудом оказался настоящий профессионал. И хотя со средствами стало худо, лучшие из проведенных в последнее время мероприятий и акций несут на себе печать подлинного вкуса, интеллигентности. Мы перестали делать попытки поразить

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Министр местного значения Весть о том, что Лиду приняли артисткой в открывшийся театр, облетела одноклассников, соседей и знакомых с молниеносной быстротой. Одни удивлялись бесконечно Лида ведь готовилась в медучилище! Другие, вспомнив её активное участие в школьных драматических, танцевальных и прочих кружках, где она, как говорили учителя, да и те же одноклассники, «подавала артистические надежды» считали вобщем то закономерным явлением. А Лида? Она сама не верила происшедшему. После собеседования, где члены приёмной комиссии рассматривали её, как спустившегося на землю инопланетянина, после вынесенного «приговора» «подойдёт на роль мальчика», дома долго рас сматривала себя в зеркало, придирчиво вглядываясь в черты лица и сердилась на свой нос, тонкую, действительно похожую на мальчишескую, фигуру… Она, видимо, тогда не понимала ещё, что, может быть, благодаря им её взяли в артистки, дали первую роль в первом спектакле, который должен был скоро состояться в открывшемся Бельцком театре имени В. Александри. Не знала она, кому должна быть благодарна: судьбе? случаю? обстоятельствам? Родившаяся в многодетной крестьянской трудовой семье, где кроме нее были младшие братик и две сестрички, она не осознавала, что ей выпало немалое счастье творить и созидать, нести людям с подмостков театра правду, называемую самой

наработанные годами мастерство и неподдельные чувства, которыми обладает родившийся на молдавской земле человек, где сделал и первые детские, и первые шаги в большую жизнь. Впитавшая вместе с материнским молоком традиции, обряды и обычаи молдавского народа, его культуру и самобытность, школьная самодеятельная артистка Лидия Норок (с 1961 года Норок-Пынзару) 14 лет назад стала заслуженной артисткой Молдавии. А в 1989 году тоже неожиданно для многих начальником городского управления культуры. Вы, Лидия Васильевна, вся какая-то непредсказуемая. Так и жди от вас «сюрпризов». Неустойчивость от природы или характера Вашего? Постояннее человека, чем я, нет. Вы должны были заметить: со дня зачисления в группу городского театра (1959 г.) я актриса. Театр, творческий коллектив это моя жизнь. В театре мы с Анатолием Петровичем Пынзару поженились. В театре родились дочь и сын. А те «сюрпризы», о которых вы говорите это продолжение цепочки счастливых обстоятельств, в культуру. Не могли бы Вы сказать: какие чувства испытывает обыкновенный человек, которому предложили высокий чин, а в данном случае портфель местного «министра культуры»? Ни в хорошем, ни в плохом смысле карьеристкой я никогда не была. Достаточно играть предлагаемые

мне роли для

было для нее ошеломляющим. Тем не менее согласилась с условием, что она остается в театре играющей актрисой. И в самом деле, можно ли расстаться с тем, чему отдана вся жизнь, предать то, благодаря чему стал человеком? Безусловно нет! Однако одно дело отвечать только за себя другое еще за 300 подчиненных, за работу того же театра, городских ДК и клубов, кинотеатров, библиотек, специализированных школ и училищ, за репертуар праздничных концертов, посвященных… Чуть было не растерялась от столь многих обязанностей, еще большей ответственности и, как оказалось, совсем маленькой зарплаты начальника управления культуры города. Не было мысли удрать?! Нет, что вы! На меня смотрели сотни глаз: добрых, обнадеживающих, поддерживающих, верящих, доверяющих и, скептических, ожидающих срывов и падений, позора даже. А я из породы честолюбивых. У меня интерес здоровый появился, а еще… задор этакий «социалистический» догнать и перегнать. Мне просто нельзя было удирать. Да и не из таких я. Даже самые крупные и мастистые руководители предприятий в пору переходного периода не все выдержали, не все освоили «рыночную экономику». А она, относящаяся к слабой нашей половине, обыкновенная в том смысле, что никогда и никем не управлявшая, удержала на плаву всю нашу городскую культуру. У неё, дескать, не завод,

из культурных учреждений до закрытия не допустила. Более 200 участников народных театров, танцевальных и поющих ансамблей танцуют, играют и поют. Скажите, положа руку на сердце, не жалеете о том, что взяли на себя, может и в самом деле, не женский, этот культурный груз? Я поддержку имею. У своих коллег, единомышленников, соратников, и даже бывших своих завистников. У руководства города. Спасибо им. Поэтому, не то чтобы легко, но мне не тяжело. Знаете, чем подкупает всех нас Лидия Васильевна? Искренностью, обаятельной улыбкой, открытым взглядом. Так она ведь актриса она скажите, роль играет. Теперь вот начальника управления культуры… Честно говоря, я в это не верю. А если это и так, то чтобы так играть, мастером великим надо быть. Впрочем, на сцене таким она нам и представляется, а в жизни в жизни она такая какая есть. Всем сердцем и душой болеющая за дело. Лидия Васильевна, Вы говорите, что, мол, к вам благоволят. А ведь из трех миллионов лей, нужных в текущем году на содержание городской культуры, вам выделены всего-навсего 240 тысяч (!) лей… Да, нас, руководителей больше любят заочно. Когда приходишь с протянутой рукой любовь сразу кончается. Смешно и грустно. Можно, конечно, наговорить вам полный короб всяких проблем. Но у нас в стране, значит и в городе, сложилась, к сожалению, такая ситуация,

бабушка. Вот только времени совсем нет раньше вязать даже успевала, а теперь… Все это вместе взятое и есть мое счастье. Виктор Старик, корреспондент, газета «Вести» от 04 марта 1995, с. 2; 5 Бедность не порок. Бедность в культуре ведет к торжеству порока Увы, сфера культуры всегда была падчерицей бюджета. Мизерные финансовые средства не позволяли энтузиастам в полной мере воплощать в реальность бесценные идеи, рожденные талантом и вдохновением. Так было, так осталось. Более того, обострилось. Однако к чести работников культуры города, не сетующих на трудности и не жалующихся на отсутствие внимания к себе, продолжается их подвижническая деятельность, способствующая развитию художественного творчества, организации интересного и разнообразного досуга горожан, возрождению национального фольклора, языка и традиций народа. О том, как это удается, рассказывает начальник управления культуры города Л. В. Норок-Пынзару. Наше управление координирует деятельность учреждений искусства и культуры города: музыкальной, художественной школы, школы искусств, музея истории и этнографии, библиотек, домов культуры и клубов. Прошлый, 1995 год, был годом напряженной работы, годом многочисленных фестивалей, конкурсов, концертов, выставок, вечеров. Большая часть из проведенных 566 мероприятий была посвящена знаменательным датам, способствовала

Радует, что традицией стали ежегодные праздники, посвя щенные выдающимся людям искусства. Огромную аудиторию и множество участников собирает конкурс «Восходящая звезда», посвященный памяти великого М. Эминеску. Восторженные отзывы вызвала персональная выставка бельцкого художника Е. Климина, прошедшая в картинной галерее. В ее уютных залах успешно проводятся литературные и музыкальные вечера. Управление культуры старается не только помочь талан тливым людям предстать перед зрителем, но и ищет формы и методы выявления новых ярких дарований. С этой целью, например, был организован конкурс «Современные ритмы». Радуют бельчан молодые таланты из народного театра «Баштина», ставшего лауреатом международного фольклорного фестиваля. Культурными мероприятиями были насыщены и религиозные праздники, прошли концерты духовной музыки, подготовленные силами преподавателей университета, школы искусств и музыкальной. Об уровне мастерства бельцких музы кальных талантов говорит тот факт, что многие художественные коллективы были приглашены для участия в международных конкурсах и фестивалях: успешно выступила во Франции группа «Эллис», лауреатами международных конкурсов в Италии, Германии, Франции, Бельгии, на Кипре стала творческая группа бального танца «Грация». Растет интерес бельчан к выставкам музея истории

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

учавство вавшие в республиканских и международных выставках-продажах. Плодотворно сотрудничает клуб с музеем традиционного творчества из румынского Сибиу. Экспонировавшиеся на городских выставках «Мастер золотые руки» и «Флора 95» изделия дали возможность людям, не равнодушным к прекрасному, прикоснуться к еще одному источнику духовности, рожденному в глубинах народного таланта. Для достижения большого эффекта в работе управление культуры тесно сотрудничает с другими структурами управлениями по народному образованию, торговле, культуры севера Молдовы, различными культурными обществами. Последние, кстати, представлены в нашем городе уже довольно широко. В программе городских мероприятий включаются общества украинской, еврейской, русской культуры, начинают работать общества польской и болгарской, зарегистрировано и, надеемся, вольется в духовную жизнь города общество немецкой культуры. И в завершении о грустном. Бедность, конечно, не порок, но отсутствие средств в сфере культуры отнюдь не способствует развитию духовности, а значит, ведет к торжеству других, уже настоящих пороков. В 1995 году управлению было выделено всего 18,4 процента от запланированных средств. Вот почему не закончен ремонт читального зала муниципальной библиотеки, даже не начиналась реконструкция спортзала Дворца культуры,

ными кадрами низкая зарплата не прельщает хороших специалистов. Мы понимаем, что простым перечислением проблемы не решить, но привлечь к ним внимание необходимо. газета «Голос Бэлць» от 21 февраля 1996, с. 3 Золотая дирижерская палочка Ансамбль народного танца «Вынтулец» из Бэлць любителям фольклора хорошо известен. За сорок лет существования он практически побывал во всех городах и селах Молдовы, многих республиках бывшего СССР. Выступал «Вынтулец» на больших и малых сценах Румынии и Болгарии, в Афганистане, Алжире и Эфиопии. А недавно коллектив художественной самодеятель ности вернулся из 50-дневной поездки по Франции, где принимал участие в ежегодном международном фольклорном фестивале «Пиренеи 96». Столь представительное культурное мероприятие международного класса проводится уже в 34 й раз, рас сказывает начальник Бэлцкого управления культуры, заслуженная артистка Молдовы Лидия Норок Пынзару. Честь впервые представлять там нашу республику выпала ансамблю народного танца «Вынтулец» и сопровождающему его оркестру молдавской народной музыки «Барбу Лэутарул». Самодеятельные артисты Бэлць стали участниками не только организованного фестиваля в Пиренеях, но еще в семи подобных

народного танца «Вынтулец», которым уже шестой год руководит Ион Унгуряну. За 39 лет существования ансамбля «Вынтулец», говорит Лидия Норок Пынзару, его состав обновился уже несколько раз. Многие из самодеятельных артистов, постигших гармонию народных ритмов и сценического мастерства в ансамбле, стали профессиональными танцорами, хореографами. Сейчас выпускник Ленинградской профессиональной школы культуры Ион Унгуряну работает еще и с танцевальной детской группой «Флорь де тей», которая уже успела завоевать симпатии не только бельчан, но и зрителей окружающих городов и сел. Трудно перечислить завоеванные ансамблем «Вынтулец» лауреатские и другие почетные звания, дипломы и призы. Но, как считают самодеятельные артисты, высшей наградой для них является признание зрителей. А о том, что это действительно так, подтверждают и новые приглашения на международные фольклорные фестивали, которые состоятся в будущем году на этот раз в Италии и Испании. Так что танцоров и музыкантов ждут напряженные репетиции. Виктор Старик, корреспондент, газета «Независимая Молдова» от 6 cентября 1996, с. 5

Лидия Васильевна считает, что «изменяя себя, мы изменяем мир». Реализовать этот девиз ей помогает подлинный дар актрисы, обаяние и завидная жнергия. Театральная жизнь Лидии Васильевны началась сразу после окончания средней школы. С тех пор сцена Бэлцкого Националь ного театра им. В. Александри, где сыграно более 80 ролей, стала для нее всей жизнью. Здесь, в театре, она провела свои лучшие годы, испытала свои лучшие мгновения жизни. И вот новая роль, написанная, по словам Лидии Васильевны ею самой, а не драматургом роль государственного служащего, начальника управления культуры с мая 1990 года. Успешно помогает справляться с этой ролью уверенность, что не поступает против своих принципов. Почти всегда и во всем надеется на себя, слабостей и неудач никогда и никому не показывает. Умеет себя вести красиво и дипломатично, умеет управлять коллективом, поддерживая, в то же время, при высокой требовательности, и с подчиненными товарищеские отношения. Отличительная особенность актрисы обладание даром перевоплощения сегодня, когда на плечах груз ответственности за развитие культуры в городе, Лидии Васильевне не мешает, делу она служит честно, ответственно, самозабвенно. По характеру она оптимист, и там, за горизонтом, видит ту жизнь, которой достоин каждый человек. Уважительно, по доброму, относится Лидия Васильевна к молодежи, ценит тех, кто умеет верно выбрать цель в жизни и упорно идти к ней. Друзей ценит за надежность. Задавая

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Рада помочь и помогает тем, кто к ней не обращается, но она знает, что человеку нужна ее помощь. Подтвердить сказанное могут, кроме меня, десятки людей ее знакомых и подчиненных. Как кандидат в советники Бэлцкого уездного совета Лидия Васильевна Норок Пынзару считает, что сегодня важнее не то, какую должность человек занимает, а то, насколько он принципиален, настойчив и думает о благе избирателей. Зинаида Фарион, газета «Коммунист» от 08 мая 1999, с. 4 Культура это дорога к свету Начальник уездного управления культуры Лидия Васильевна Норок-Пынзару не просто хороший руководитель, прекрасный организатор, это человек творческий, думающий, посвятивший свою жизнь заботе о духовном развитии бельчан. Лучшие годы её прошли на театральной сцене и отмечены получением звания заслуженной артистки Республики Молдова. Последние десять лет она руководит работой учреждений культуры, координирует их сложную, эмоционально насыщенную деятельность, добиваясь того, чтобы результаты оправдывали ожидания. Предлагаем читателям интервью с Л. В. Норок-Пынзару о значении и роли культуры в жизни общества, о творческом потенциале бельчан, о целях и задачах, стоящих перед уездным управлением. Лидия Васильевна, не боюсь громких слов, но ведь культура это поистине трудный, выверенный веками путь человека к духовности.

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

неповторимость и индивидуальность. В каждом обществе свои собственные ценности, которые измеряются уровнем развития его культуры. Какова ситуация в этом плане в Бельцком уезде? Позади четыре годы прошедшие после административно территориальной реформы. Сегодня в нашем уезде действуют более 420 учреждений культуры это музеи, библиотеки, дома культуры, художественные и музыкальные школы. Вы спросите, много это или мало? Прекрасно, что они у нас есть, главное сохранить, сберечь, что имеем, буквально каждую мелодию, танец, картину или книгу. Это бесценно, требует трепетного, заботливого отношения, любви и внимания. Люди, работающие в нашей сфере, не просто выполняют обязанности, каждый стремится приумножить духовное богатство народа, внести в это свой личный вклад. Привычный ритм уездного управления – это национальные и профессиональные праздники, фольклорные и другие фестивали, конкурсы, выставки народного и современного творчества. Разработка мероприятий, сценарий, хлопоты... А какие мероприятия выходят за рамки обыденности, требуют особого подхода и усилий? Все, что происходит в культурной жизни уезда, на мой взгляд важно и нужно, самое скромное мероприятие обязательно

целесообразно. Некоторые

Республики Молдова, ансамбль «Вынтулец» Бельцкого Дворца культуры получил высокую оценку за освоение танцевального фольклора. Возрождаются традиции инструментальной музыки. Мы гордимся, что наши лауреаты среди первых скрипок в Молдове, а наист Вячеслав Валах, недавно завоевал звание лауреата первой степени на фестивале «Сатуле мындрэ грэдинэ» в Румынии. Развитие фольклорного жанра определяется связью времен, и как бы ни была сегодня материально стеснена сфера культуры, мы с восхищением смотрим на тех, кто её создаёт, отдаёт должное их чистым устремлениям. Лидия Васильевна, в наши дни актуальна тема значения национального на фоне общечеловеческого. Какой вам видится при этом роль культуры? Безусловно, значительной. Если говорить о примерах, то это проявилось на этнофольклорном фестивале, организованном уездным управлением при участии представителей посольств Польши, Болгарии, Украины, России, Израиля. Знакомство с новым всегда приносит радость, но когда оно сопряжено с особым эмоциональным зарядом, когда действо проходит ярко и красочно тогда и успех гарантирован. Радующая активность, особенная музыкальность и высокая подготовленность этни ческих культурных общин способствовали достижению цели фестиваля гармонизации дружеских и творческих отношений. По нашему плану третий этнокультурный праздник

человека высокой культуры, в поднятие уровня образованности, общей интеллигентности. Хотелось бы узнать, что вы, как человек творческий и образованный, понимаете под выражением «человек высокой культуры»? В «Философии неравенства» Бердяева в главе «О культуре» есть слова, которые помогают глубже понять, как мыслит и как поступает такая личность. Автор говорит о том, что жажда к состоянию сверхкультурного... к новой земле и к новому небу не может быть аргументом в пользу варварства. Пока это... далёкое будущее. И хотя жизнь движется по привычной орбите общества и государства, культура выводит её к свету. Л. Чергуца, журналист, газета «Голос Бэлць» от 23 августа 2002, с. 3 Большая актриса всегда готова к трепетной роли Джульетты Мы не знаем в точности, сколько лет исполнится завтра нашей многоуважаемой землячке Лидии Васильевне НорокПынзару. Точно известно лишь, что родилась она четвертого декабря. С чем её от всей души и поздравляем. Много много лет назад Лидия Васильевна вышла на сцену Бэльцкого молдавско-русского драматического театра, чтобы сыграть самую первую из своих ролей. А всего их было в театре (да и в кино тоже) более семидесяти неизмерно ярких, эмоционально трепетных, запоминающихся

государственности молдавского народа актрису и публичного управленческого деятеля удостоили медали „Meritul civic”. Вот уже много лет Лидия Васильевна руководит сначала городским отделом, а потом уездным управлением культуры. Ей удалось в значительной мере смягчить или даже преодолеть в творческих коллективах Бэлць и окрестностей самый современный из принципов: «Как платят так мы и работаем!». Люди, оставшихся в сфере культуры, научились трудится вопреки смехотворному и унизительному уровню оплаты. Энтузиасты и патриоты готовы ещё немного подождать, пока страна повернется к ним лицом, а правительство осознает особую роль культуры духовного стержня формирующиеся полиэтнической молдавской нации. Тысячи и тысячи бельчан, других жителей Молдавии, соседних областей Украины полны любви и зрительской симпатии к Л. Норок-Пынзару как одной из самых ярких, разносторонних актрис профессиональной бэлцкой сцены последней трети ХХ века. Ну а в городе и вокруг него сотни работников культуры видят в Лидии Васильевне не большого отраслевого чиновника или начальника, но, напротив, чуткого человека, глубоко искушённого наставника. Она для культпросвет работников Бэлць и уезда мудрая покровитель ница, «старшая среди равных» в сплочённой семье, коллег. С днем Вашего рождения, достопочтенная Лидия Васильевна! Многая лета в добром настроении и безупречном здоровье!

Местер, журналист, газета «Голос Бэлць» от 03 декабря 2002, с. 3

на сцену. В общем, воспринимаю себя человеком молодым, полным сил и желания жить полноценной и интересной жизнью.

2. Ко дню рождения я желаю себе… прежде всего здоровья, физического, душевного, хорошего окружения. Чтобы рядом со мной всегда были мой муж, дети и внучки.

3. Я отпраздную свой юбилей так: …приглашу самых близких мне людей, друзей в небольшой ресторанчик. Хочу почувствовать себя именинницей, а не просто хозяйкой, принимающих гостей. Буду отдыхать и веселиться вместе со всеми и снова забуду о своем возрасте. Обязательно разделю свой праздник с коллегами, со своим коллективом.

4. Я никогда не выйду из дома, если… я не причесана, не одета аккуратно и не посмотрела на себя в зеркало. Для меня всегда была примером замечательная актриса Эллина Быстрицкая, Она и сегодня подтянута, аккуратна, элегантна, уверена в себе. Это мне особенно в ней нравится, и в этом я хотела бы походить на нее.

5. Я пишу мемуары, потому что… хочу чтобы самые яркие, интересные, драматические моменты в моей жизни остались если не в истории, то в истории моей семьи. Я не описываю жизнь, как таковую, а только некоторые её фрагменты, особенно значимые или волнительные для меня. Потом, когда возвращаюсь к ним в качестве читателя, переживаю еще раз и оцениваю с другой стороны. Мое творчество для семейного пользования;

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Был и ещё один запоминающийся момент, когда в день рождения мужа, 1 сентября, я родила сына через 10 лет после рождения дочери…

8. Моя тайная страсть, … о которой сегодня уже можно сказать, шить себе наряды. Когда то я шила себе платья и никому об этом не говорила, а делала вид, что у меня есть своя портниха. Это было солидно. Когда мои наряды хвалили, в душе я радовалась, но то, что сшила сама, было моей тайной. Прически я и теперь делаю себе сама, как и маникюр, а меня спрашивали, кто мой парикмахер? 9. Моя жизненная философия звучит так: …у молдаван есть такая поговорка: „nu te-n tinde mai lung decât patul” в буквальном переводе: „Не растягивайся больше, чем твоя кровать”, то есть знай свое место. Я стараюсь придерживаться этого правила, не стремиться к недостижимому и правильно определить свои возможности. 10. Моя первая любовь была… взаимной. Я училась в девятом классе. Это был мой одноклассник. Он играл в школьной волейбольной команде и, как мне тогда казалось, был очень красив. Общались мы в основном в школе и на праздничных вечеринках. После десятого класса я поступила в театр, и у меня появились другие заботы и другие увлечения. 11. Не считаю себя человеком прошлого века потому… что вокруг меня всегда молодежь. Мне интересно, чем она

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

13. Я не люблю людей, которые… безразличны, пассивны, меланхоличны и пессимистичны. Человек должен быть активен и сам строить свою судьбу, а не плакать из-за того, что не получается.

14. Мне было неприятно, когда… человек, которому я во многом помогла, сделала для него в свое время очень много, об этом совсем забыл и все заслуги приписал только себе, забыв сказать даже „cпасибо”.

15. Любовь это… очень многогранное понятие. Любовь к детям это забота, внимание, к мужу уважение, забота, желание сделать приятное, к внучкам беспокойство, стремление помочь и подстраховать.

16. Я не очень верю в астрологические прогнозы… потому что не знаю этой науки, и все, что говорят звезды, для меня достаточно абстрактно. Я не верю в гадания, а верю в себя, в свои силы, в свои возможности и в свою звезду, которая во мне.

17. Мне нравится быть Стрельцом, так как… это знак, который характеризует человека обязательного и дисциплинированного. 18. Без наших детей жизнь была бы… очень неинтересной. Сначала была задача вырастить детей, дать им образование. Сейчас внимание постепенно переключается на внучек. У меня их три. Пытаюсь помогать, чем могу, и верю, что когда мне понадобится их помощь, то мне ее

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

делил домашнюю работу на мужскую и женскую. Рада, что мои слова он услышал.

23. Своей дочери о мужчинах… я тоже стараюсь говорить объективно. Мужчин надо уважать, считаться с их мнением, но при этом не быть безвольной. В конфликтах уступать. Мужчина должен чувствовать себя хозяином. Во всяком случае, надо уметь дать ему это почувствовать.

24. Мужчину лучше всего соблазнить… вниманием, заботой, пониманием. Он должен знать, что его ждут и любят, готов вкусный ужин. Тогда он ваш. 25. Достойный мужчина это… мужественный и принципиальный человек, способный взять на себя ответственность за свою семью, за ту, которая рядом с ним, умеющий принимать решения и нести за них ответственность, прощающий женские слабости.

26. Самым красивым мужчиной для меня… был и остается до сих пор мой муж.

27. У мужчины я смотрю сначала… на внешний вид, определяю его аккуратности, а затем на то, как он себя ведет и общается. Очень импонирует вежливые и культурные люди. Им можно простить даже внешний вид. 28. При первой встрече с женщиной я обращаю внимание на… одежду. Причем

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

32. Я охотно бы извинилась перед... своими родителями, которых уже нет. Я считаю, что я виновата перед ними в том, что не уделяла им столько внимания, сколько должна была. А поняла это только тогда, когда их не стало.

33. Моя самая плохая черта характера... излишняя эмоциональность, неумение доказать свою правоту, если вижу, что меня не хотят слушать. Я не всегда придерживаюсь правила „семь раз отмерь, один отрежь”, часто „режу”, не меряя совсем, не всегда просчитывая последствия.

34. Я никогда не красила бы волосы, если бы… природа не вмешалась в этот процесс. Мне приходится возвращать их прежний цвет, чтобы противостоять изменению внешности. 35. Моя мечта о счастье… практически воплотилась. У меня все хорошо в семье и на работе. Я работаю с интересными людьми, в творческом коллективе. Меня окружают хорошие люди. Это, по видимому, и есть счастье. 36. Без денег моя жизнь была бы… намного сложнее и труднее. Я чувствовала бы себя обделенной и несчастной. Сегодня деньги имеют определенный вес жизнь стала достаточно дорогой. 37. Я трачу много денег на… еду, потому что все мы любим покушать. Много уходит и на оплату коммунальных услуг. Часть на создание домашнего уюта. Если вдруг что-то остается, то все ровно не остается: есть еще дети, внучки, которым всегда хочется сделать приятное. 38. Если бы я потеряла, средства

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

41. Когда была маленькой, я хотела… стать актрисой кино. Хотела увидеть себя на большом экране, быть знаменитой, Мне очень нравился фильм „Стрекоза”, я подражала его главной героине манерой поведения. В кино попасть мне не удалось, но в телеспектаклях снималась.

42. Охотнее всего я ем… овощные блюда, потому что они вкусные, витаминные и легко перевариваются. Кроме того, от них не страдает фигура. Мясные блюда мне тоже не противопоказаны, просто начинаю я с овощных.

43. Мой самый большой успех был… в восьмидесятые годы. Тогда мне удалось сыграть несколько психологических ролей в серьезных спектаклях. Я чувствовала себя реализованной и получила звание заслуженной артистки республики. Два года назад, когда в Кишиневе проходили Дни уездных культур, я тоже ощущала успех, который разделяли со мной все бельцкие участники этого праздника. 44. Я люблю жить… в своем родном городе. В восьмидесятые годы мы с мужем были приглашены в Кишиневский академический театр. Мы отказались уехать в столицу, и об этом нисколько не жалею. Здесь я чувствую себя дома. В своем городе я твердо стою на ногах. Изменить место жительства возможность есть, но я ею никогда не воспользуюсь. 45. Если бы я на один день стала президентом, я бы… сначала подписала приказ о продлении полномочий, а уж тогда создала бы свою хорошую команду людей,

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

которые должны быть использованы. Сейчас нет слаженности в работе, каждое министерство „тянет одеяло на себя”. Как специалист скажу, что никакой критики не выдерживает финансирование культуры. Что такое 3 лея на человека на развитие культуры? Ни о каком развитии здесь речи быть не может. 47. В моей следующей жизни я буду… тем же, кем была в этой. Буду собой, другой жизни, с другой судьбой я представить себе не могу.

48. Если бы мне было бы 6 лет…, я бы обязательно стала заниматься бально-спортивными танцами, музыкой и пением. Когда я была в таком возрасте, у меня не было такой возможности. А мне это очень нравится и интересно и теперь.

49. В последний раз я молилась Богу… и просила спокойствия и благополучия своей семье. Просила, чтобы он дал мне силы пережить все трудности и повороты судьбы. Он меня слышит, потому что бог во мне.

50. Я благодарна моей матери за то…, что она научила меня житейской мудрости: „Никогда не делись своими семейными трудностями”. Все проблемы должны остаться в семье, так они решатся гораздо быстрее и правильнее.

51. Я боюсь… того, что невозможно предугадать: землетресений, наводнений, ураганов, войны, неожиданностей, которые могут повлечь горе и смерть многих невинных людей. 52.

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

зажигательно смеется. Мы уже смеемся и над его смехом, и начинается неконтролируемый общий смех до слез. 55. Я азартный человек, потому что… не могу отказаться, когда меня приглашают сыграть в азартную игру. Сажусь даже тогда, когда не особенно умею. Играю ради интереса, а не в надежде что то выигрывать. На деньги, как правило, не играю. Люблю, когда результат прогнозировать нельзя, может, поэтому вообще люблю экспромты. 56. Я хороший человек, потому что… всю жизнь старалась помогать людям и всегда беспокоилась о других. Я человек не злопамятный и никогда не желаю зла никому. В жизни научилась от зла отгораживаться оно тоже возвращается, как и добро.

57. На роду мне написано… нести трудную ношу и в семье, и на работе. По гороскопу я Лошадь, а значит, должна везти очень многое, что я и делаю. У меня нет времени думать о себе.

58. Мои лучшие друзья это… те, кто со мной в самые трудные минуты моей жизни. Я не выбираю друзей по профессии или занимаемому положению, на мой взгляд, это не самое главное. Пусть это будут простые люди, но по своему интересные, умеющие сопереживать, порядочные. Мы очень дружны с соседями. Часто общаемся, ходим друг к другу в гости.

59. На роду мне написано … нести трудную ношу и в семье, и на работе. По гороскопу я Лошадь, а значит, должна везти очень многое, что

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Наши кандидаты от Бельц Лидия Норок Пынзару, заслуженная артистка Молдовы, главный специалист отдела культуры примарии, председатель общественного движения „Femeia Moldovei”. Л. Норок Пынзару по образованию педагог. Более 35 лет была актрисой Национального театра им. В. Александри, на сцене которого сыграла около 70 ролей. 13 лет возглавляла городской, а затем и уездный отделы культуры. Является членом коллегии Министерства культуры. Награждена орденом «Знак почета» и медалью «Meritul civic». Нашему общественному движению „Femeia Moldovei” предло-жили оказать на выборах поддержку Партии социальноэкономической справедливости. Проанализировав её предвыборную платформу и программы других политических формирований, мы пришли к выводу что следует поддержать именно ПСЭСМ. Мы уверенны, что только команда, сформированная этой партией, действительно способна преодолеть коррупцию как главную болезнь нашей государственной системы. Нас очень волнуют положение женщины в обществе и семье, проблемы воспитания подрастающего поколения. В нашей стране много обездоленных, фактически осиротевших детей, матери которых вынужденны уезжать за границу, отдавая себя в рабство. С этим мириться нельзя. Нас тревожит и ситуация в сфере культуры и здравоохранения. В бюджете Молдовы самыми мизерными являются дотации на развитие культуры, а её работники (из числа бюджетников) самые низкооплачиваемые. Страна, в которой народ беден, болен и лишен культурных ценностей, всегда будет лишена перспективы развития. газета «Спрос и Предложение» от 23 февраля 2005, с. 15

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Лидия Норок-Пынзару, заслуженная артистка РМ, главный специалист отдела культуры г. Бельцы – Ваш первый кулинарный опыт? Впервые я сварила борщ, когда училась в девятом классе. Он был без мяса и красной свеклы, но для первого раза получился очень неплохо. Готовила я по рецепту мамы. Все овощи были предварительно поджарены, и только потом из них я сварила борщ. Вечером вся семья с удовольствием его ела. А первая моя неудача в кулинарном творчестве постигла меня гораздо позже, когда я уже была замужем. Мы тогда были студентами. Я приготовила заму из домашней курицы. Большого опыта в разделывании птицы у меня еще не было, и я забыла вытащить кусочек пищевода. Обнаружил результат моей забывчивости мой муж во время ужина с нашими друзьями, такими же студентами, как и мы. Именно ему попался злополучный кусок... Больше такой ошибки я не повторяла. Что вы никогда не едите? – Не люблю рыхлые и несочные яблоки и никогда не ем каши из пшеничной крупы, хотя к другим крупам отношусь очень положительно. Ваше дежурное блюдо? – Всегда в морозилке есть запас пельменей и вареников (только домашнего приготовления) на случай, если на пороге неожиданный гость или надо что то приготовить на скорую руку. Ваше самое любимое блюдо? Очень люблю самые разные голубцы: большие и маленькие, из капустных и виноградных

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

таким распространенным). Вокруг картофеля были красиво выложены разнообразные овощи. Среди них мне больше всего запомнились кукуруза и капуста. Кроме обычных зёрен кукурузы, на блюде лежали и миниатюрные кукурузные початки длиной не больше 3 см, которые можно было есть целиком, и очень маленькие, как шарики, капусточки. Это всё не только экзотично выглядело, но и было очень приятного сладковатого вкуса, а с необычным соусом, который подавали к блюду, –вообще объедение! В этой же поездке я впервые попробовала крабов и отведала в одном из ресторанов форель. Примечательно, что готовили рыбу прямо на глазах у заказчика. Сначала её вылавливали, тут же чистили и готовили. Это интересное зрелище, а блюдо очень даже вкусное, с привкусом каких то специй, нам не очень знакомых. Рецепт от гостя рубрики Плацинты из дрожжевого слоённого теста Тесто: Мука пшеничная высший сорт 1 кг, Вода 2 стакана, Масло растительное 50 г, Яйцо 2 шт., Сахар 1 ч. ложка, Соль щепотка, Маргарин 50 г, Уксус 25 г, Дрожжи 1/3 50-граммовой пачки. Для раскатки теста: Масло растительно сколько потребуется.

Измельчить дрожжи и всыпать в нагретую, но не горячую воду. Аккуратно взбить смесь до однородной массы. Добавить яйца, маргарин, соль, сахар, уксус и опять хорошенечко всё взбить. Постоянно помешивая, понемногу добавлять муку, пока не получится некрутое тесто. Оно должно быть очень мягким, но чтобы не прилипало к рукам. Положить тесто в миску, предварительно посыпанную мукой, накрыть другой мисочкой и поместить их в целлофановый пакет. Когда тесто подойдёт, опять его перемять и оставить на холоде хотя бы на 2 часа (можно на ночь или на целый день до вечера). При приготовлении плацинт тесто необходимо разделить на небольшие кусочки, каждый из которых раскатать на поверхности, смазанной маслом. Затем смазать маслом корж и, выложив на него начинку, свернуть по желанию в различные формы. Поджарить плацинты можно на сковороде в большом количестве растительного масла или испечь в духовке. Перед выпечкой плацинты смазать взбитым яйцом или растительным маслом. Выпекать не менее 30 минут. Изделия после выпечки необходимо снять с противня и укрыть ненадолго полотенцем. В качестве начинки можно использовать картофельное пюре, тушёную капусту (и свежую, и квашеную), брынзу, творог и др. газета «Спрос

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Много много лет назад Лидия Норок Пынзару вышла на сцену Бельцкого молдавско-русского драматического театра, чтобы сыграть самую первую из своих ролей. А всего их было в театре (да и в кино тоже) более семидесяти неизменно ярких, эмоционально трепетных, запоминающихся каждому взыска тельному зрителю. К сегодняшнему юбилею актриса пришла на пике официального признания и народной зрительской любви. Сегодня Л. Норок Пынзару по праву является самым именитым и самым титулованным театральным деятелем города и региона. Вдумайтесь только: двадцать лет назад она уже была удостоена наиболее весомой из множества своих наград, став обладателем почетного звания «Заслуженная артистка Молдавской ССР». А еще в разные годы Лидия Васильевна успела вписать в свою биографию и медаль «За доблестный труд. В ознаменование 100летия со дня рождения В. И. Ленина» (1970), и звание «Отличник культуры СССР» и даже орден «Знак Почета». В период молодой национальной государственности молдавского народа актрису и публичного управленческого чиновника удостоили медали «Меритул чивик» («Гражданская заслуга»). Немало лет отдала Лидия Васильевна руководящей работе возглавляла сначала городской отдел, а потом и уездное управление культуры. Ей удалось в значительной мере смягчить или даже преодолеть в творческих коллективах Бельц и окрестностей

Для каждого, кому посчастливилось соприкасаться с актрисой-юбиляром, Лидия Васильевна служит образцом оптимистичного и мудрого восприятия любых сюжетов и коллизий повседневности. Мы можем и должны учиться тому, как эта незаурядная и неизменно прекрасная женщина идет по жизни гордо, с улыбкой в уголках губ, с чувством юмора и готовностью помогать людям. С днем Вашего рождения, уважаемая Лидия Васильевна! Многих лет и долгих десятилетий в добром настроении и безупречном здоровье! Михаил Местер, журналист, газета «Голос Бэлць» от 04 декабря 2007, с. 2 Выпускной спустя полвека В Бельцах состоялась необычная встреча выпускников 10 человек отметили 50-летие (!) окончания ими средней школы № 4. Среди них есть известные в городе люди: заслуженная артистка РМ Лидия Норок-Пынзару, бывший вице-примар и секретарь Бельцкого уездного Совета Аурел Пуйка, преподаватель БГУ им. А. Руссо Валериу Житару. «Идея проведения встречи принадлежала мне, Еуджену Карусу и Валериу Житару. В ее подготовке принял участие и Аурел Пуйка, рассказала «СП» Лидия Норок Пынзару. Из всех наших учителей в живых осталась только классная руководительница, Вера Ивановна Тельман. Ей исполнилось 88 лет. Было решено приурочить

одноклас сников жизнь не раз сводила вместе. Например Л. Норок-Пынзару, А. Пуйка и В. Житару были соседями и проучились вместе с первого и по четвертый класс в начальной молдавской школе № 11. Затем их перевели в СШ № 4 им. И. Крянгэ, которую они закончили в 1959 году. Во взрослой жизни Лидии Норок Пынзару не раз доводилось работать бок о бок с Аурелом Пуйкой в области культуры и в сфере местного самоуправления, а сейчас они вновь соседствуют, живя в одном многоэтажном доме. «Люди ахают, когда узнают, что мы знакомы с 1949 года», говорит заслуженная артистка республкии. Руслан Михалевский, газета «СП. События. Подробности» от 10 июня 2009, с. 3 Творческий юбилей Лидии Норок-Пынзару Сегодня заслуженная артистка РМ Лидия Норок-Пынзару отмечает особую, по своему неповторимую дату пятдесят лет творческой деятельности в сфере культуры! И первые поздравления мастер театральной сцены приняла, вероятнее всего, из уст коллег по работе в бельцком музее истории и этнографии, где Л. В. Норок-Пынзару плодотворно трудится в последние годы. Жизнь Лидии Васильевны, коренной бельчанки, может служить примером того, как талант, помноженный на нескончаемые энергию и оптимизм, способен десятилетиями вести человека все время вперёд, вверх, по восходящей от одного яркого достижения к другому. В лице Лидии Норок-Пынзару национальный

и при любых, в том числе самых скудных, бюджетных ассигнованиях умела она удерживать сферу культуры на том уровне, когда вместе с коллегами могла сказать: «Мы делали и продолжаем делать максимум возможного...» Немалый период зрелых лет посвятила Л. В. Норок-Пынзару руководящей работе в профессиональном союзе отрасли. И здесь она тоже проявила себя как прирождённый лидер, общественный деятель республиканского масштаба, как глашатай и защитник интересов рядовых поборников и энтузиастов национальной культуры. Труд их как будто бы ценится очень высоко, а оплачивается крайне скудно... РОДИНА по достоинству оценила подвижническую и результативную деятельность Л. В. Норок-Пынзару. Вслед за званием «Заслуженная артистка Молдавской СССР» она была в разные годы награждена медалями «За доблестный труд» и «Меритул чивик», удостоена нагрудного знака «Отличник культуры СССР» и ордена «Знак почёта», разного года фестивальных призов и конкурсных премий. Многочисленные поклонники разнообразных талантов, коими щедро наделена Лидия Васильевна, сегодня вправе присоединиться к хору поздравлений и здравиц, восторженно произносимых в её честь. Редакция «ГБ» с огромным удовольствием приветствует Л. В. Норок-Пынзару и желает ей, Человеку Высочайшей Культуры, ещё многих лет впечатляющей профессиональной деятельности. Михаил МЕСТЕР, журналист, газета «Голос Бэлць» от 04 декабря 2009, с. 3

Бабушки, бабушки, мы вас уважаем!

Накануне мы пообщались с несколькими бельцкими бабушками и узнали, как они относятся к внукам и к своей почетной роли. Мы задали им три вопроса:

1. Расскажите о своих внуках.

2. Как Вы их балуете и как наказываете?

3. Ваш совет будущим бабушкам. «К бабушкам внуки должны тянуться…» Лидия Норок Пынзару, заслуженная артистка РМ. Стаж бабушки 21 год, четыре внучки.

1. Самая младшая внучка, Софья-Елена, родилась 21 августа в этом году. Она живет в Румынии, в Клуж-Напоке. Там же живет внучка Саша-Соня. Ей сейчас 11 с половиной лет. Старшая внучка Камелия, студентка политехнического института в Кишиневе, после окончания колледжа легкой промышленности она учится на модельера. Ее сестра, ЛаураФеличия, после окончания лицея в Румынии, поступила в университет в Клуж Напоке на факультет экономики и информатики.

2. Маленький ребенок скажет напрямую чего он хочет. А взрослым девушкам сказать неудобно. Но я уже знаю их желания и стараюсь чем то удивить: покупаю им всегда что нибудь из хороших косметических средств. А Саше-Соне, я знаю, нравятся молдавские конфеты и молочные сырки. Кроме того, она хоть и маленькая, но любительница бижутерии. Саша Соня в Румынии изучает с преподавателем русский

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Уникальные картины и иконы в музее В Музее истории и этнографии 19 апреля открылась выставка подаренных в разное время картин. Как рассказала научный сотрудник музея Лидия НорокПынзару, в рамках дней памятников истории и исторических местностей в бельцком музее открылась выставка картин, подаренных учреждению в разное время разными художниками. Среди них есть уникальные акварели на патриотическую тему Леонида Григорашенко, отличающихся экспрессивностью и особой техникой. Есть уникальные ракурсы кинотеатра, собора Св. Константина и Елены, новостройки на фоне одноэтажных старинных домов в исполнении бельчанина Г. Гальчинского. Интересна картина Зиновия Синицина на историческую тему, которая была написана в 60 70 е годы, когда искусство было агитационным и идеологизированным, пропагандирующим ценности своего времени. Кроме того, экспонируются уникальные иконы, ранее принад лежавшие собору Святых Константина и Елены. Когда храм в советское время закрыли, одна из сотрудниц музея спрятала их, желая сохранить. Одним из недавних приобретений музея стала икона Святого Николая, вырезанная из дерева народным умельцем из Ниспорен Василе Адамом. «Мы хотели показать работы, отражающие историю и людей, живущих в нашем городе. Картины помогают популяризировать образ Бельц», считает Лидия Норок-Пынзару. Бельцкий

художник Штефан Флореску подарил музею 17

Какому из общественных институтов вы доверяете?

На вопрос «СП» ответили интернет пользователи, известные и рядовые бельчане. Опрос на портале eSP.md проводился с 10 по 16 июля. Проголосовали 344 человека. Церковь 23,55% (81 чел.); пресса 6,1% (21 чел.); неправительственные организации 3,78% (13 чел.); школа 2,91% (10 чел.); местная власть 2,91% (10 чел.); правительство 2,62% (9 чел.); армия 1,45% (5 чел.); партии 0,87% (3 чел.); полиция 0,58% (2 чел.); суды 0,29% (1 чел.); парламент 0%; ни одному из указанных 54,94% (189 чел.) отвечают известные бельчане

«Прессе, так как она объективно и разно сторонне может предоставить интересующую людей информа цию. У меня нет недоверия к местной власти» Ирина Хайретдинова, заведующая бельцким отделом регистрации актов гражданского состояния (загс): «И как житель города, и как руководитель отдела на данный момент доверяю местной власти. Во-первых, в городе решаются многие хозяйственные вопросы. Также власть делает всё, чтобы обста новка в городе была стабильной и спокойной. Во вторых, как руководителю отдела мне часто приходится работать именно с городскими властями. И до сих пор все возникающие

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

работают недостаточно эффективно. Например, если бы участковые выполняли свою работу качественней штрафовали бы за мусор, особенно в частном секторе, за непристойное поведение, то порядка было бы больше. Статус депутата позволяет очень многое избранным во власть, до такой степени, что они забывают о простом народе. Это ведёт к тому, что законы не работают в государстве. Больше всего доверия у меня вызывает работа примара. На аппаратных заседаниях он требует, чтобы все структуры работали должным образом. Но отдачи не видно, а это сказывается на ситуации в городе в образовании, культуре и медицине. Среди общественных организаций я больше всего доверяю Мираколу. Это та организация, которая действительно соответствует своему профилю, помогает малоимущим и обездоленным обрести профессию, вносит свой вклад правильно и с отдачей. Доверяю руководству города». Светлана Новикова, директор муниципального предприятия Благоустройство и озеленение: «У меня больше всего доверия к руководству города. Они делают всё возможное, чтобы сделать жизнь бельчан лучше. Больше, чем они, за жителей города не болеет никто. И пусть сложно и тяжело, но они работают. Менее всего доверия к Парламенту, потому что там такой хаос, что он больше всего похож на цирк, чем на государственную структуру. У правительства есть возможность что-то изменить»... Т. Кочеровская, М. Морозова, Н. Ротарь, газета «CП. События. Подробности»

от 20 июля 2011, с.

образом вписать своё имя в историю, так как мы вносим в специальную регистрационную книгу все данные дарителя», рассказала научный сотрудник музея Лидия Норок-Пынзару. Акция уже стала традицией для музея. Благодаря ей в прошлые годы запасники музея пополнились несколькими сотнями экспонатов, подаренными бельчанами на безвозмездной основе. «Бывали годы, когда нам дарили до 300 предметов, многие из которых просто уникальны и имеют огромную историческую ценность. Например, в прошлом году нам подарили кинопроектор с киноплёнками, изготовленный в начале ХХ века. Приносят много картин, статуэток, сувениры, предметы быта», продолжила Лидия Норок-Пынзару. Первым дарителем на сей раз стал старейший бельцкий фотожурналист Георгий Райлян, который преподнёс музею фотоувеличитель марки «Ленинград 2», выпущенный в середине 60-х годов. По словам Георгия Райляна, при помощи этого аппарата он напечатал тысячи фотографий Бельц второй половины прошлого столетия. Фотоувеличитель до сих пор в рабочем состоянии. В. Воронцова, газета «СП. События. Подробности. Бельцкий независимый портал» от 18 мая 2012; https://esp.md/ru/2012/05/18/v-den-muzeev-belchan-priglasili-popolnitmuzejnye-fondy (citat la 26.11.2021)

2004 году труд существенно пополнился новыми словарными статьями. Поэт и драматург Георге Каламанчук, который вел презентацию, сравнил словарь со «святой водой, которая очищает умы, помогая правильно изъяснятся» на родном языке. На презентации выступили друзья и коллеги Валентина Житару, которые высоко оценили труд филолога, его скрупулезность при составлении словаря. «Было бы хорошо, чтобы у каждого была такая книга», выразила свое мнение одноклассница Валентина Житару заслуженная артистка Молдовы Лидия Норок-Пынзару и, подавая собственный пример, приобрела у автора два экземпляра словаря. Их она передаст в библиотеку гимназии села Пырлица Сорокского района, носящей имя прославленного актера и режиссера бельцкого театра Анатола Пынзару. Руслан Михалевский, журналист, газета «СП. События. Подробности» от 17 октября 2012, с. 2 Лидия Норок-Пынзару: 70 ролей за 70 лет Актриса Лидия Норок-Пынзару 4 декабря отметила юбилей. Накануне этого события мы встретились с Лидией Васильевной, чтобы поговорить о жизни в театре и вне его. О детстве остались тёплые воспоминания Моё детство было не совсем радостным, так как я родилась в самый разгар войны 4 декабря 1942 года, в селе Устья Глодянского района. Моя мама Ольга была

домохозяйкой, а папа Василий водителем. В селе наша семья прожила не очень долго. Уже в 1946 году мы переехали в Бельцы. Сначала мы жили

Ещё помню, как я тайком от родителей бегала в библиотеку читать книги, пока мама меня не хватится. Родители не запрещали мне читать, нет, просто у меня было много обязанностей по дому: присмотреть за младшим братом Николаем, отвести козу в поле и т. д. Забот много, а я же ещё была ребёнком, вот и приходилось иногда хитрить, чтобы лишний раз сбегать в библиотеку (смеётся). Хоть моё детство и пришлось на военное и послевоенное время, но о нём у меня остались только самые тёплые воспоми нания. Я часто вспоминаю наших соседей, добрых и отзывчивых, которые научили меня любить и уважать людей.

Актёрский талант открыли учителя Честно говоря, я вовсе и не хотела стать актрисой. То, что я связала свою жизнь с театром, заслуга моих школьных препо давателей Натальи Иосифовны Файнблат, Зинаиды Николаевны Гуталь и других. Наталья Иосифовна часто ставила отрывки из пьес на французском языке. Помню, как в седьмом классе она дала мне роль Козетты по роману В. Гюго «Отверженные». Роль была маленькая, но очень ответственная. Я так переживала, что забыла часть своих слов, но не растерялась, а продолжала что то говорить и петь на французском и отыграла свою роль до конца. После спектакля учительница мне сказала: «Лидочка, у тебя есть актёрские способности, поэтому при выборе профессии тебе надо

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Так получилось, что сразу после школы я начала работать в театре. У меня нет специального образования, театральное искусство пришлось постигать на практике, играя роль за ролью на сцене и учась у более опытных коллег. В то время ни у кого из актёров Бельцкого драматического театра не было театрального образования. Первым дипломированным режиссёром в Бельцах стал мой супруг Анатол Пынзару, который в 1966 году окончил режис сёрский факультет Всесоюзного института театрального искус ства им. Луначарского в Москве (позже ГИТИС «СП»). Но высшее образование у меня есть. Студенткой Бельцкого педагогического института я стала в 1976 году, будучи мамой двух детей и востребованной актрисой в театре. С моим студенчеством связана одна забавная история. Когда я пришла сдавать последний экзамен на пятом курсе, декан факультета Валерий Сенник, стал поздравлять меня с получением звания «Заслуженная артистка МССР». Я была поражена, стою и не знаю, что сказать. Оказывается, по радио передали, что я стала заслуженной артисткой, но я сама об этом не знала. После такой новости мне уже было не до экзаменов, поэтому можно сказать, что последний экзамен я сдала «за красивые глазки». С мужем познакомилась в театре Мы познакомились в 1959 году. Два года мы дружили, работали на одной сцене, то есть были просто коллегами. Потом Анатол

61

Пынзару забывал о том, что перед ним стоит его жена или сестра жены, или друг семьи. В театре он видел только актёра, а родственные отношения возобновлялись вне его стен. Со стороны это выглядело странно, но этот принцип очень помогал. Ни моя дочь Алла, ни мой сын Анатол, ни внучки не пошли по стопам родителей и не стали связывать свою жизнь с театром. Дочь и зять военнослужащие, а сын с невесткой адвокаты. Сегодня роль зрителя Я посчитала: без учёта эпизодических ролей у меня вышло более семьдесяти ролей. Вот видите, как получилось: мне 70 лет, и я сыграла 70 ролей, каждая роль это год моей жизни (смеётся). Если вы спросите, какая у меня самая любимая роль, я отвечу: любимых образов у меня нет. Я считаю, что каждая роль это твой ребёнок, а среди детей нельзя заводить любимчиков, они все тебе дороги и любимы тобой, они часть тебя. Проработав на сцене бельцкого театра более тридцати лет, я теперь хожу туда как зритель. Стараюсь не пропускать театраль ные премьеры, но это не всегда у меня получается. Сидя в зрительном зале, мне очень нравится наблюдать за игрой молодых актёров, есть среди них очень талантливые. Коллеги готовят сюрприз В этом году 4 декабря рабочий день, поэтому свой день рождения я проведу на своём нынешнем месте работы в Музее истории и этнографии. Здесь я буду чувствовать

хожу пешком, а не сижу дома на диване с бутербродами. Ну не люблю я монотонной жизни, я люблю движение! И раскрою вам небольшой секрет: вот уже несколько месяцев я посещаю фитнес-клуб, занятия в котором только укрепляют моё здоровье. Мне кажется, что если я буду просто сидеть дома, то быстро завяну... Виктория Воронцова, журналист, газета «СП. События. Подробности» от 05 декабря 2012, с. 11 Новое издание к юбилею Лидии Норок-Пынзару Презентация книги о жизни и творческой деятельности актрисы бельцкого Национального театра им. В. Александри Лидии Норок-Пынзару прошла 11 февраля в столичном Доме актёров. Сборник под названием «Biobibliografia Lidiеi Noroc Pînzaru», в который вошли воспоминания коллег актрисы, биографические данные, газетные интервью и очерки, фото из личного архива, вышел в свет благодаря сотрудникам бельцкой библиотеки им. Е. Кошериу Зинаиде Долинцэ, Инге Кожокару и Людмиле Оуш. Они нашли и собрали все материалы, связанные с жизнью и актёрской деятельностью Лидии Норок-Пынзару. На презентацию пришли коллеги Лидии Норок-Пынзару по театру, сотрудники бельцкого Музея истории и этнографии, где сейчас она работает научным сотрудником, эксминистры культуры РМ Геннадий Чобану и Ион Унгуряну и другие гости. Вела вечер народная артистка Республики Молдова Паулина Завтони. «Первое издание этой книги мои друзья

Презентация новой книги приурочена к мероприятиям, посвящённым 70-летнему юбилею актрисы. Виктория Воронцова, журналист, газета «СП. События. Подробности» от 13 февраля 2013, с. 3 Лидия Норок-Пынзару: «Театр это моя жизнь. Забыть его не могу» Актриса бельцкого театра, заслуженная артистка Молдовы, научный сотрудник Музея истории и этнографии Лидия Норок Пынзару 4 декабря отметила юбилей. «СП» попросила гостью ответить на вопросы специальной анкеты. Из семьи крестьян Я родилась в семье... крестьян Ольги и Василия Норок. Одно время мы жили в селе Устия Глодянского района, в 1946 году переехали в Бельцы. Мама была домохозяйкой, папа води телем. В семье четверо детей: я самая старшая, брат Николай, сестра Маричика и младшенькая Валентина, которая родилась в день моего выпускного бала. Когда я была маленькой... упала во дворе дома, рассекла губу. Шрамик остался на всю жизнь. Мне было тогда три года. Помню, мне лет пять, родители строят дом, месят глину и формуют лампачи. Мне тоже хотелось им помочь, залезла в глину и застряла там, не могла пошевелить ножками, потом полностью упала в глину лицом.

школе я училась... нормально. В аттестате

начала работать в театре. Образования специального у меня не было, всему училась у старших коллег. Высшее образование получила в 1980 году, окончив Педагогический институт в Бельцах. В дипломе у меня профессия «преподаватель молдавского языка и литературы». В юности думала, что... а я ничего и не успела понять со своей юности. Придя в театр сразу после школы, так там и осталась на целых 33 года. Через две недели после поступления в театр стала ездить с труппой на гастроли началась другая, взрослая жизнь. Получается, что вся моя юность была связана с театральной жизнью. Первые деньги заработала... проработав на обувной фабрике около месяца. Сколько получила и куда потратила не помню. Первую настоящую зарплату получила в театре. На часть этих денег накупила сладостей, а на остальные подарки для сестричек и кое-что для дома. Семейная жизнь удалась... С супругом познакомилась... в 1959 году, когда впервые пришла в театр. Анатол Пынзару тогда уже был актёром молдавской труппы. Два года мы с ним просто дружили, работали на одной сцене. Потом он уехал учиться в ГИТИС в Москву, а я продолжала работать в Бельцах. Свадьбу мы сыграли летом 1961 года, когда мой будущий супруг приехал домой на каникулы. Замуж я выходила в платье, взятом напрокат в театральной костюмерной, потому что всё, что предлагали мне до этого, мне не нравилось. Свадьба была комсомольской: скромной, весёлой и без молдавских традиций. На следующий день

«Всеми своими проблемами делись со мной, вместе будем решать, но никогда никому не жалуйся». Всё, что я знаю и умею как актриса, я научилась у Анатола Пынзару, а он, в свою очередь, театральному мастерству обучился в Москве. Мой супруг был очень строгим в работе, от меня требовал большей отдачи на сцене, чем от другого актёра, хотя и другим расслабляться не позволял. Работая в одном театре с мужем, я никогда себе не позволяла вламываться к нему в кабинет по какому то пустяку, бывало, что за целый рабочий день ни разу не заходила к нему. В театре мы были коллегами, а дома супругами, родителями. Без детей жизнь была бы... очень грустной. Считаю, что в семье должен быть хоть один ребёнок. С детьми жизнь более яркая и весёлая. Моя дочь живёт со своей семьёй в Бельцах, сын с семьёй в Румынии, и меня согревает одна лишь мысль, что они все у меня есть. Моих близких во мне раздражает... чрезмерная отзывчивость, слишком ярое желание помочь каждому в решении его проблем. В последнее время сын стал мне говорить, что я проблемами других озабочена больше, чем своими собственными. Ну что я могу поделать, если я такая? Действительно, забываю о себе, когда моя помощь нужна кому то. Мои внуки это... моя радость, мои цветочки. У меня четыре внучки: Камелия, Лаура-Феличия, Саша-Соня и София-Елена. Актёрскую династию продолжает пока только Саша Соня, она поступила в театральный институт. Всегда с удовольствием, прям на крыльях

Я горжусь тем, что... проработала в театре 33 года, сыграла 70 ролей. Горжусь тем, чего достигла в актёрской профессии. Уходя из театра сказала, что на этом мои выходы на сцену не заканчиваются, теперь моя сцена это моя жизнь, мой город, моя республика. Сегодня моя сцена это Музей истории и этнографии в Бельцах. Очень горжусь тем, что у меня получилось основать фонд имени Анатола Пынзару на свои деньги, что получилось утвер дить медаль с именем супруга, которая ежегодно вручается в День театра. Горжусь тем, что в Бельцах есть улица Анатола Пынзару, есть также именная почтовая марка. В родном селе моего супруга (село Пырлица Сорокского района) есть гимназия с его именем. Моя семья по возможности поддерживает эту школу: я отдала им свой земельный участок весь урожай, собранный с этого надела, лидер отдаёт на нужды школы; сын высылает в школьную библиотеку книги. Это всё то, что мне удалось сделать в память об Анатоле Пынзару, чем я очень горжусь. Для меня театр это... моя жизнь! По сей день не могу забыть его. К сожалению, не часто получается просмотреть все спектак ли. До боли в сердце наблюдаю за тем, что в наше время происхо дит в театре, раньше, когда я только туда пришла, всё было по-другому. Очень переживаю по этому поводу. Люди считают меня хорошим человеком, потому что я... хороший и добрый человек, наверное. Всегда прощаю своих обидчиков, не злопамятная, открытая для людей и общения,

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

радуюсь тому, что много лет дружу с соседями по даче замечательной семейной парой Гошкодеря, рада знакомству с семьёй Ставрат и многими-многими другими. Я благодарна судьбе за... то, что у меня просто замечательная родня! Для многих посторонних наши отношения предмет зависти. Когда мы собираемся вместе, получается большая интернациональная семья. Все такие разные, но интересные и всех нас объединяет то, что мы семья, и друг друга любим и уважаем. С годами я всё больше понимаю... что надо не иметь сто рублей, а иметь сто друзей, и жить всегда по совести. Быть в прекрасной форме Каждое утро начинаю с... гимнастики. Специально для этого купила себе мини тренажёр. После зарядки выпиваю чашечку кофе, включаю телевизор, смотреть который у меня времени нет, но он должен «фонить». Поддерживать себя в прекрасной форме мне помогает... работа! Если бы я не работала, конечно же, я бы сидела дома у телевизора или занималась бы домашними делами вязала, шила или вышивала, книги бы читала. Но у меня есть сейчас любимая работа в музее, есть прекрасный коллектив, есть насыщенная общественная жизнь. В моей сумочке всегда есть... всё, что угодно! Всегда ношу с собой две записные книжки одна с номерами телефонов, вторая для записи каких-то цитат и умных высказываний, есть косметичка, гребешок для волос, зарядные устройства для мо бильного и ноутбука, флешки. Обязательно ношу с собой запас ной пакет, вдруг зайду в магазин, а покупку будет некуда сложить. Также есть все необходимые документы. Одним словом, чего только нет в моей сумочке! Я

людей, идущих по улице и жующих бутерброд или пирожок. Проголодался, сядь на лавочку и поешь, но не на ходу. Из еды я предпочитаю... овощные блюда, но и от мяса не отказываюсь. С удовольствием готовлю сама, люблю возиться с тестом, всегда в гости хожу со своими свеженькими плацинтами. Сейчас живу одна, но постоянно готовлю много еды, потому что знаю, что ко мне может зайти дочка с подругой или приехать внучка из Кишинёва. Люблю всякие хитрые приспособления для кухни: разные сковородки, необычную посуду. Свой юбилей отпраздную... в кругу родных и близких, большого торжества делать не буду, так как совсем недавно у меня скончался родственник... Знакомые предложили организовать творческий вечер. Идея эта мне очень понравилась, думаю, скоро у нас всё получится. С коллегами из музея откроем выставку, где вся моя жизнь будет продемонстрирована в фото. В день рождения я себе пожелаю... здоровья, не потерять ту энергию, которая есть сегодня, побольше оптимизма. Также пожелаю себе, чтобы в моих глазах всегда была радость и чтобы людям было приятно на меня смотреть. Виктория Воронцова, журналист, газета «СП. События. Подробности» от 6 декабря 2017, с. 9 Нехватка общения, скайп и жизнь

по состоянию здоровья не очень могли выходить из дома и до карантина. Наши гости Николай Ротарь, Лидия Норок-Пынзару и супруги Евгения и Валерий Гольденберг. Я, Лидия Норок-Пынзару, заслуженная артистка Республи ки Молдова. В настоящее время работаю в Музее истории и этнографии города Бэлць как музеограф. Я всегда активна, всегда в движении, даже когда иду на работу больше пешком, чем транспортом и меня даже молодежь не может догнать и перегнать. Сейчас, в момент пандемии, стараюсь быть активной уже в домашней обстановке. Чего не хватает больше всего? Больше всего не хватает моих друзей, моей родни, с которой мы всегда встречались больше в моем аппартаменте. Не хватает также коллег по работе, потому что на работе мы встречаемся и общаемся каждый день. Вот этого сейчас нет. Техника есть техника. Мы говорим по скайпу это точно как смотреть видео, какой то спектакль, а нам какой то спектакль необходимо посмотреть в зале чтобы почувствовать актера в живую. Какое занятие помогает вам коротать время? Чтение. Очень много начала читать. Также, до сих пор не было времени заниматься домашними делами. Навещает меня моя дочь, я не одна в этом городе. Как самоизоляция в целом повлияет на людей? Что если все закрыто, ничего не торгуется, мы не работаем, а зарплату нужно выдавать людям. Это проблема большая, это везде такая

проблема будет. Но мне кажется, что все таки больше есть положительного. Большинство поняли,

Умерла актриса Лидия Норок-Пынзару Советская, молдавская актриса Лидия Норок-Пынзару умерла 7 сентября на 79-м году жизни. Об этом сообщает ресурс Moldovenii. «Лети на небо, дорогая наша Лидия. С глубокой скорбью мы сообщаем о смерти Лидии Норок-Пынзару. Нам трудно подобрать правильные слова сейчас, когда мы узнали, что всеми любимое существо навсегда покинуло нас. Она была особенной и как человек, и как артистка. Женщина красивая лицом и душой, жившая искусством», сказано в некрологе. Лидия Норок родилась 4 декабря 1942 года в селе Устье Глодянского района. В 1946-м ее семья переехала в Бельцы. Уже в школе учителя заметили актерский талант Лидии, поэтому сразу после окончания учебы в 1959 году она пришла работать в Бельцкий музыкально драматический театр имени Александри. Свою первую роль сыграла в 17 лет в «Жертве». Там же, в театре, актриса познакомилась со своим будущим супругом, актером и режиссером Анатолием Пынзару (умер 12 августа 2007-го). В 1981-м Лидии Норок-Пынзару было присвоено звание заслуженной артистки МССР. Олег УСКОВ, журналист, 08 сентября 2021; disponibil pe internet: https://rg.ru/2021/09/08/umerla-aktrisa-lidiia-norok.html

Лидии Норок Пынзару это невосполнимая потеря. В залах музея больше не прозвучит её прекрасный голос. Мы больше не услышим её заразительного смеха. Она навсегда останется в наших сердцах. Вечная ей память!» говорится в соболезновании коллег Лидии Норок Пынзару по музею. Лидия Норок Пынзару родилась 4 декабря 1942 года в селе Устье Глодянского района. В 1946 году её семья переехала в Бельцы. Уже в школе учителя заметили её актерский талант, и сразу после окончания учёбы, в 1950 году, она пришла работать в Бельцкий музыкально-драматический театр им. В. Александри. Свою первую роль на сцене она сыграла в 17 лет в пьесе «Жертва». За 30 лет карьеры в театре Лидия Норок-Пынзару исполнила более 70 ролей. В театре актриса познакомилась со своим будущим супругом, режиссёром Анатолием Пынзару. В 1981 году ей было присвоено звание заслуженной артистки МССР. В 1990 году Лидия Норок Пынзару перешла на должность начальника Управления культуры примарии Бельц. В 1999 2003 возглавляла Управление культуры Бельцкого уезда. Затем работала главным специалистом отдела культуры бельцкой примарии. А с 2008 года она была научным сотрудником Музея истории и этнографии. Лидия Норок-Пынзару была награждена орденом «знак почёта» (1986) и медалью «Meritul civic» (1993). газета «СП. События. Подробности» от 09 сентября 2021, с. 3

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Trăirileșiamintiriledevinnetaină

„Dela„sănătateaculturii” porneşteşisănătateamorală,şiviitorulnostru…”

(LidiaNorocPînzaru)

Articole scrise de Lidia Noroc-Pînzaru și publicate

Turneul de vară

Azi pe scena noastră evoluează actorii Teatrului moldovenesc muzical-dramatic „Vasile Alecsandri” din Bălți… „Bălțenii prezintă în fața oamenilor muncii din raionul nostru, în premieră, spectacolul…” asemenea afișe, anunțuri la radiodifuziunea locală au devenit demult obișnuite pentru amatorii de teatru din raioanele de nord ale republicii, mai ales vara, când ne aflăm pe mai mult timp în turnee, pentru marele public de la Naslavcea până la Giurgiulești.

„Vă așteptăm cu spectacolul… despre care am auzit păreri bune și cuvinte frumoase”, „Dorim o întâlnire cu actorii. Vă invităm la o întâlnire la masa rotundă”, „Avem nevoie de o piesă pentru colectivul teatrului nostru de amatori”. Sau: „Ajutați-ne s-o scoatem la capăt cu spectacolul început” tot mai des zbârnâe telefonul în cabinetul directorului teatrului A. Puică, ceea ce demonstrează strânsele relații de prietenie și colaborare ale colectivului bălțean cu oamenii muncii de la sate. Și actorii, personalul tehnic, administratorii pornesc întracolo, unde sunt așteptați, ascultați, aplaudați.

Doar 6 7 luni durează o stagiune teatrală a teatrului „Vasile Alecsandri” la staționar, restul zilelor, săptămânilor, lunilor jucând spectacolele în deplasare, direct în câmp, pe stadion, în școli sau pe o scenă improvizată în mijlocul satului. O săptămână „acasă”, dacă o putem numi așa, și trei „pe roate”, adică în permanentele noastre deplasări pe un itinerar cunoscut aproape pe de rost : Lazovsc, Telenești, Fălești, Florești, Glodeni, Drochia, raioane, unde ne cunosc

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

majoritatea locuitorilor și unde noi, la rândul nostru, îi cunoaștem pe mulți. Adeseori, mai ales pe timp de iarnă, suntem nevoiți să jucăm în încăperi reci, pe scene ce n-au fost prevăzute pentru reprezentații teatrale, în săli mici, condiții, ce crează anumite probleme nu numai pentru organizatorii spectacolului, ci și pentru gazdele, care ne au invitat, ne au așteptat, au venit la întâlnire cu arta. Dar, în pofida acestor dificultăți, relațiile noastre cu publicul de la sate crește pe an ce trece.

Excepție n a fost nici stagiunea a 28 a, pe care am încheiat o pe data de 26 aprilie cu spectacolul „Iar zorile-s pe-aici tihnite”, consacrat aniversării a 40-a de la Victoria poporului sovietic asupra fascizmului: patru premiere, trei spectacole jucate la Televiziunea din Cernăuți, două la cea moldovenească, patru reprezentații, organizate pe scenele teatrelor din Chișinău, 330 de apariții cu spectacole în fața oamenilor muncii de la sate, întâlniri de creație, ajutor practic acordat colectivelor de amatori… Succesul oricărui colectiv teatral profesionist rezidă în selectarea riguroasă a repertoriului, care este fața și oglinda lui. Și, desigur, orice premieră e o sărbătoare nu numai pentru noi, ci și pentru acei care o așteaptă, pentru care trudește, crează actorul. Premiera e și un examen, o încercare serioasă, pentru că oricâtă măiestrie și talent n ar depune actorul, regizorul, scenograful la plăsmuirea spectacolului, chipului soarta de mai departe a operei depinde în mare măsură de public, de acei care-l vor viziona, aprecia. Și dacă reacția sălii e cea scontată, dacă conținutul de idei n o lasă indiferentă, înseamnă că lucrul migălos de multe luni al echipei de interpreți n a fost zadarnic. Acesta și este suportul de bază al așa ziselor spectacole din „fondul de aur” al teatrului, reprezentanții ce se mențin în afișul nostru pe parcursul mai multor stagiuni: „Milodirector” și „Kir Zuliaridi” de V. Alecsandri, „Străinul” de P. Cărare, „Odochia” de I. Puiu, „Frunza de la urmă” de A. Cibotaru, „Sfânt și păcătos” de M. Varfolomeev, „Năpasta” de I. L. Caragiale, „Liola” de L. Pirandello. Spectacole diferite ca gen și tematică, dar care își păstrează intacte amprentele individualității regizorilor ce le au dat viață pe scena bălțeană: artiștii poporului din RSS Moldovenească I.

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Șcurea și V. Rusu, maestrul emerit în arte din republică N. Aronețcaia, artistul poporului din Uniunea RSS M. Volontir, prim-regizor al teatrului, artistul emerit din republică A. Pînzaru, precum și ale actorilor, ce au creat chipuri memorabile E. Dobîndă Volontir, V. Tăbârță, E. Lupan. V. Odajiu, M. Grecu ș. a. Stagiunea precedentă a fost pentru noi de mare responsabilitate civică. Jubileului de 60 de ani de la formarea RSS Moldovenești și crearea Partidului Comunist i am dedicat spectacolul „97” după piesa dramaturgului ucrainean M. Culiș. Aniversării de patru decenii de la Marea Biruință i-am consacrat două montări „Iar zorile-s aici tihnite” de B. Vasiliev și „Amurg” după piesa scriitorului belorus A. Dudarev. Dramaturgia contemporană moldovenească a văzut lumina rampei prin drama „Osânda” de I. Puiu, iar pentru publicul de la sate am pregătit o comedie originală, ce aparține scriitoarei N. Semionova „Cuptoraș pe roticele”. În ultimul timp căutările creatoare ale colectivului s-au manifestat în două direcții principale.

Prima ține de crearea unor spectacole de amploare, realizate în plan social psihologic, care abordează teme social-politice majore. Cea de-a doua direcție se referă la studierea unor probleme de ordin etico moral al relațiilor complexe între contemporanii noștri, la sondarea valorilor morale ale omului nou. Aceste montări sunt pătrunse de ideea responsabilității omului pentru locul său în societate, pentru faptele și spusele sale.

Aflându ne într un turneu de vară, ne dăm seama de responsabilitatea lui ultimul în cincinalul al unsprezecelea și ne dăm toată străduința să l încheiem cu noi succese de creație, să întâmpinăm destoinic cel de-al XXVII-lea Congres al PCUS.

Lidia Noroc-Pînzaru, artistă emerită din RSSM, secretatul organizației de partid a Teatrului „V. Alecsandri” din Bălți, ziarul „Moldova socialistă” din 21 august 1985, p. 4

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Prietenia: trecut şi prezent

Anual, în ultima duminică din luna aprilie, pe tot globul pământesc se sărbătorește Ziua prieteniei și colaborării dintre orașele înfrățite. Legături strânse leagă orașul Bălți cu patru orașe înfrățite. Cei mai vechi prieteni ne sunt strienenii. Prietenia s-a înfiripat cu mai bine de un secol în urmă, începându-se ca întrecere socialistă dintre unitățile industriale. Ceva mai târziu, prietenia s a răsfrânt și asupra colectivelor profesioniste artistice și de amatori din aceste două orașe. În prezent, nici nu mai ținem minte de câte ori au venit din Strîi la noi la Bălți, ba și de aici au plecat încolo delegații, pentru a face schimb de experiență, colective artistice cu concerte și expoziții. În muzeul istoric al ținutului natal se păstrează suvenire memorabile, ce vorbesc despre vizitele făcute. Nu a fost nici o sărbătoare, în care să nu fi participat și prietenii ucraineni. Anul acesta am marcat împreună Ziua orașului, și au demonstrat iscusința ansamblurile de dansuri, colectivele artistice din Bălți, cât și cele din Strîi. E semnificativ că la aceste sărbători participă și copiii. Palatul pionerilor, în prezent, Palatul creației copiilor, a vernisat deseori expoziții ale lucrului manual, de desene ale copiilor. Legăturile de prietenie ale orașului Bălți nu se limitează doar la orașul Strîi. În 1985, la Bălți, a venit prima delegație din orașul grecesc Larisa, iar peste un an reprezentanții orașului au savurat frumusețea de nedescris a Eladei, au rămas surprinși în fața râurilor muntene și ale bisericilor antice, în fața plantațiilor de măsline și amfiteatrelor antice. Aceasta a fost piatra de temelie a prieteniei dintre două orașe situate în diferite puncte geografice, dar care au multe tangențe. Apropo, chiar și stema orașelor noastre e nițel asemănătoare ambele au ca semn heraldic capul de cal.

Deseori vin în vizită la bălțeni tineri din Grecia, care și fac studiile în Uniunea Sovietică. Duminica trecută ei au participat la sărbătoarea orașului.

Ceva mai greu se întemeiază legăturile economice. Oamenii de afaceri din Grecia au avut planuri captivante de colaborare cu întreprinderile bălțene, însă din cauza deficiențelor economice și a

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

situației social politice din republică, intențiile, deocamdată, nu se realizează.

Orașul-poveste, orașul-legendă astfel este numit orașul bulgar Smolean înfrățit de curând cu Bălțiul. Orașul e situat în valea unui râu printre malurile căruia curge apă cristalină și e împrejmuit de maluri stâncoase și lacuri albastre. Cetățile antice, mănăstirile și capelele sunt relicve ale bogatului trecut istoric. Fiind în vizită în acest oraș minunat, mi s a imprimat în memorie ospitalitatea și bunăvoința smolenenilor. Bulgarii au fost gazdele unei delegații a conducătorilor orașului Bălți, a tinerilor sportivi-înotători și a reprezentanților Consiliului de femei al orașului. Spre regret, nici un colectiv artistic, deocamdată, nu și-a demonstrat iscusința în fața bulgarilor. La noi au venit colective de tineret, un ansamblu folcloric din Smolean. Mai avem o surioară cea mai mică între orașele înfrățite Suceava română. Într-un răstimp relativ scurt s-a făcut un schimb activ de delegații, de colective artistice. Reprezentanți ai colectivelor de producție, reprezentanții organizațiilor sindicale și sociale au încheiat contracte de colaborare economică, culturală și comercială cu noua „rudă”. În Suceava a evoluat orchestra de muzică populară „Lăutarul” a Palatului orășenesc de cultură, la noi venind orchestra condusă de Viorel Leanca, teatrul popular „Matei Millo”. Oaspeții români au organizat o expoziție de costume naționale, de care bălțenii au putut lua cunoștință în galeria de portrete. Colectivul teatrului „Matei Millo” l-a invitat în Patria sa pentru a monta un spectacol pe Anatol Pînzaru, artist al poporului din RSSM, regizor la teatrul „V. Alecsandri” din Bălți. Se extind și legăturile economice. În curând constructorii români vor începe edificarea câtorva blocuri cu 60 de apartamente în orașul nostru, ce soluționează chestiunea cu privire la schimbul de materiale de construcție. În curând se va face schimb de delegații a câte 3 5 persoane, ce vor reprezenta colectivele bibliotecilor și lucrătorii muzeelor. De temeinicia relațiilor de prietenie depinde realizarea tendinței popoarelor de a trăi în pace și bună înțelegere. Iar asta înseamnă că vom fi numai în câștig.

Lidia Noroc Pînzaru, șef Direcția Cultură, municipiul Bălți, ziarul „Vocea Bălțului ” din 27 aprilie 1991, p. 3

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

„Visez ca femeia... ” Prezidiul Comitetului municipal Bălţi al Sindicatului lucrătorilor din învăţământul public aduce cele mai frumoase felicitări tuturor femeilor, femeilor-veterane ale muncii pedagogice cu ocazia celei mai frumoase sărbători a primăverii 8 Martie. Vă dorim multă sănătate, fericire, bucurii şi succese importante pe tărâmul pedagogic. În numele Prezidiului, A. Ciobu. Президиум Бэлцкого горкома профсоюза работников народного образования и науки поздравляет всех женщин, женщин ветеранов педагогического труда с большим и радостным праздником 8 Марта. Желаем Вам крепкого здоровья, счастья, благополучия на ниве народного образования. Председатель ГК Профсоюза отрасли Чобу А. И. „Visez ca femeia să fie roaba dragostei şi nicidecum roaba societăţii. „Unde şede dragostea înverzeşte pajiştea”. Odată cu sosirea pe meleagurile noastre a acestei frumoase luni luna martie se călătoreşte de la noi iarna şi toată firea parcă se trezeşte dintr-un adânc: înverzesc copacii, înfloresc florile, se înviorează toate vietăţile pământului şi văzduhului. Pentru tot ce e viu e o mare sărbătoare, parcă şi sângele zvâcneşte mai puternic în vine. Şi după cum se împodobeşte în veşminte noi natura, tot aşa caută să şi înfrumuseţeze ţinuta şi femeia. Vorba poetului: „Frumoaselor, duioaselor, iubitelor, Femei ale pământului întreg Pe lângă voi, atâtea, nenumitelor, Cum aș putea nepăsător să trec”.

Cu acest remarcabil prilej îngăduiți-mi să vă urez multă sănătate că-i mai bună decât toate, voie bună, forță de muncă, optimism și răbdare precum și multe clipe de satisfacție sufletească pe parcursul întregii vieți.

La mai mult și la mai mare! Fie veșnic pace și primăvară în sufletele tuturora! Cu respect, Lidia Noroc-Pînzaru, actriță emerită din Moldova, șefa Direcției Culturii Bălți.

Lidia Noroc Pînzaru, șef Direcția Cultură, municipiul Bălți, ziarul „Curierul de Nord” din 6 martie 1992, p. 3

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

„Mărţişoarele” anului

„Odată cu sosirea primăverii, a întrat în casele și sufletele noastre tradiționala sărbătoare a plaiului „Mărțișor 95” Festivalul artei și eleganței, de astă dată fiind în cea de a XXIX a ediție. Rămânând fideli tradițiilor frumoase, la Bălți s au desfășurat numeroase acțiuni culturale pe parcursul celor zece zile de „Mărțișor95”, în pofida tuturor dificultăților de ordin financiar.

La 1 martie și au demonstrat măiestria artistică orchestra de muzică populară „Barbu Lăutaru” și ansamblul de dansuri populare „Vântuleț”, iar în holul Palatului Culturii mai fiind expuse lucrările copiilor de la Școala de Arte cu genericul „Primăvara”. Tot la întâi martie a fost vernisată o expoziție de carte, reviste, lucrări plastice, cu sugestivul generic „Mărțișor solul primăverii” la Biblioteca municipală. Un matineu pentru copii a fost organizat la Biblioteca pentru copii „Ion Creangă”.

„Un superb cadou de primăvară poezie, muzică și dans, li s a oferit femeilor la 6 martie în incinta Teatrului Național „Vasile Alecsandri”. Serata dedicată Zilei internaționale a femeii cu genericul „Floare eternă”, a fost organizată de Asociația femeilor din oraș în colaborare cu Direcția cultură.”

„Între 1 și 20 martie, meșterii populari din orașul nostru au participat la expoziția republicană a meșterilor cioplitori în lemn. Ei s au bucurat de locuri premiante în cadrul acestei expoziții de anvergură.

Acestea și alte evenimente culturale au avut loc pe parcursul zilelor „Mărțișor 95”. A fost, pe bună dreptate, o sărbătoare a primăverii, artei și frumosului.”

Lidia Noroc Pînzaru, șef Direcția Cultură, municipiul Bălți, ziarul „Curierul de Nord” din 18 martie 1995, p. 2

În cântec şi dans ne regăsim

Cu ocazia sărbătorii tineretului, ce s-a marcat între 1 și 10 noiembrie în Republica Moldova, în orașul nostru au avut loc un șir de festivități culturale, care au trecut sub genericul „Toamna de aur”.

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Direcția cultură a făcut o trecere în revistă a formațiunilor artistice orășenești și a constatat că: În acest context, în cele 3 Case de cultură și 3 cămine culturale activează aproximativ 60 de formații artistice, dintre care 8 formații cu titlul „popular” și 2 cu titlul „model”. În aceste formații artistice avem circa 850 de participanți.

Toate aceste formații artistice sunt încadrate activ în cadrul tuturor manifestărilor complexe orășenești.

Temelia membrilor formațiilor artistice o constituie copiii și adolescenții, care au posibilitatea de a-și dezvolta capacitățile de creație, perfecționându-și măestria interpretativă, ocupându-se astfel cu pasiunea preferată în timpul liber.

Formațiile artistice bălțene ne au ridicat stima atât în republică, cât și peste hotarele ei.

Așa de exemplu: ansamblul sportiv de gală „Grația” Lucian Dumitraș și Irina Andronic, au devenit laureați ai concursului Internațional din Franța, Germania, Cipru, Italia.

Eleva Școlii de muzică pentru copii Mariana Jecova a deținut locul întâi în cadrul concursului internațional al pianiștilor, care s-a desfășurat în Italia. Un rezultat frumos au reușit formațiile Palatului Orășenesc de Cultură „Barbu Lăutaru” și „Vîntuleț”. Ei au devenit laureați ai concursului folcloric internațional, care s a desfășurat în Franța, culegând cele mai furtunoase aplauze.

Lidia Noroc-Pînzaru, șef Direcția Cultură, municipiul Bălți, ziarul „Curierul de Nord” din 14 decembrie 1996, p. 1

Datinile și obiceiurile de iarnă sunt grandioase spectacole populare

Anul vechi s-a fulguit și este deja așezat pe rafturile istoriei. Suntem în pragul unui nou an și unui nou început de mileniu. Cel nou nu se știe ce surprize ne va aduce, poate mai mult optimism, mai multă bunăstare, poate o viață mai decentă. Dar e cert faptul că, odată cu sosirea Anului Nou, vin frumoasele sărbători de iarnă, care reflectă

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

buna dispoziție, speranța, încrederea, dragostea și mărinimia oamenilor de pe diferite meleaguri și continente.

Peste câteva clipe, de la un capăt de Țară la altul, se vor porni colindători cu urări de sănătate, alături de urători cu „Plugușorul”, „Capra”, „Steaua”, „Malanca” etc. obiceiuri și datini transmise de la strămoși și prin care ne identificăm ca locuitori ai acestui colț de pământ numit Moldova. Transmise din generație în generație, într-o continuă schimbare și înnoire, atât ca funcție, cât și ca realizare artistică, datinile și obiceiurile de iarnă au ajuns până la noi sub forma unor grandioase spectacole populare, unor manifestări spirituale.

Cu prilejul sărbătorilor de Crăciun și Anul Nou, Direcția județeană Cultură a alcătuit un program al manifestărilor culturale, care se vor desfășura în toate instituțiile de cultură amplasate în județul Bălți. Se vor organiza manifestări culturale programe show, spectacole folclorice, matinee, concursuri, carnavaluri, victorine, serate de odihnă, șezători, programe de concert la aer liber. „O, ce veste minunată!” acesta a fost genericul spectacolului de muzică corală religioasă susținut la 17 decembrie curent de corul liceenilor seminarului teologic Botoșani, România în mun. Bălți, în sediul Universității de Stat „A. Russo” și, la 18 decembrie, în Spitalul psihoneurologic.

La 17 18 decembrie, formația folclorică „Arțărașul” din Rîșcani a participat la Festivalul datinilor și obiceiurilor de iarnă din Botoșani, România, iar, în perioada 25 decembrie 9 ianuarie 2000, o formație din Glodeni participă la Festivalul obiceiurilor de iarnă ce se va desfășura în mun. Chișinău. În muzee și biblioteci vor fi vernisate numeroase expoziții de diverse materiale, publicații, articole, cărți, fotografii, picturi, exponate etc., care vor evoca tema Sărbătorilor de Crăciun și Anul Nou.

Aceste manifestări s au desfășurat și în cadrul aniversării de 2000 de ani de la apariția creștinismului și în baza Protocreștinismului de colaborare între județul Bălți, Moldova și județul Botoșani, România.

La 26 decembrie, în Centrul de Cultură și Artă (fostul Palat de cultură „Răut”) se va organiza Festivalul concurs județean al echipelor

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

TVC, iar în or. Glodeni, s a desfășurat Festivalul tradițional al obiceiurilor și datinilor de iarnă „Vom ura, vom tot ura”, în programul căruia a fost preconizată o paradă a măștilor și costumelor. Cetele de colindători și urători din instituțiile de cultură din comunele Hîjdieni, Ciuciulea, Cuhnești, Struzești, Fundurii Vechi etc. au prezentat diverse obiceiuri și datini tradiționale din părțile Glodenilor.

Cu un program variat se vor prezenta participanții Concursului zonal al datinilor și obiceiurilor de iarnă, care se vor desfășura în sectorul Sîngerei.

În perioada decembrie-ianuarie, și în sectorul Rîșcani se va desfășura Festivalul obiceiurilor și datinilor de iarnă cu genericul „De urat vom tot ura”.

Festivalul obiceiurilor și datinilor de iarnă „După datina străbună” va fi organizat în sectorul Fălești.

În perioada lunii decembrie, în multe instituții de cultură s-au organizat șezători folclorice dedicate sărbătorilor creștine Sfântul Andrei, Sfântul Vasile etc., la care au participat maturi, copii, oameni în etate.

În toate centrele sectoarelor jud. Bălți, în aceste zile, copiii și maturii vor fi așteptați la pomul de Anul Nou de către eroii poveștilor, fotografi, tot aici cafenelele mobile vor deservi oaspeții.

Sperăm că toate manifestările culturale să fie organizate la nivel înalt.

Rămânem în așteptarea unui an mai favorabil, care va spori energia întru împlinirea tuturor năzuințelor, acumulând optimism, încredere într un viitor bun.

Lidia Noroc-Pînzaru, șef Direcția județeană cultură, județul Bălți, ziarul „Curierul de Nord” din 01 ianuarie 2000, p. 3

Femeia între politică și cultură

În ce constă fericirea unei femei: mamă, soţie, bunică, artistă emerită, şefă a Direcţiei judeţene Cultură, Bălţi?

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Din toate acestea am iradiat aspiraţie. La momentul potrivit am depus efortul de a înţelege care este sensul şi adevărul Femeii. Şi am constatat, fără tăgăduinţă, că a fi mamă înseamnă a-ţi împlini Soarta. Sunt fericită că am dat viaţă celor doi copii ai mei, iar ei, la rândul său, celor trei nepoţele, la care ţin cu o profundă tandreţe de bunică. Aşa se face, şi o spun fără ocolişuri, că cei 40 de ani trăiţi cu soţul Anatol Pînzaru, artist al poporului, mi-au fost o adevărată Academie de Ştiinţe Socioumane. Fără lecţiile pe care le am însuşit, drumul meu spre Azi ar fi fost mult mai dificil şi şansele de a izbândi mai mici. Cred că am avut noroc în viaţă, fiind eu însămi Noroc. Următorul pas pe care l-am făcut împreună a fost pe tărâmul artei. Numeroasele premii şi distincţii ce ne-au fost acordate ne-au făcut a ne simţi un tot întreg fie acasă, fie la teatru. Dar este la fel de adevărat că niciodată nu mi a lipsit ambiţia. Şi dacă mi s a oferit, cu 11 ani în urmă, şansa de a exprima şi pune în discuţie probleme importante de interes general cultural, am avut curajul de atunci încoace de a exercita funcţia de şef al Direcţiei Cultură. Această stare Dostoevski a formulat o în felul următor: „Puterea înseamnă totodată autoritate şi mister”, lucru atât de bine cunoscut unei foste actriţe. Dacă însă artistul vrea să slujească puterea, fiţi siguri, o face cu dorinţa de a o înnobila.

Lidia Noroc Pînzaru, șef Direcția județeană cultură, județul Bălți, ziarul „Plai bălțean” din 07 martie 2001, p. 3

Festivalul județean al teatrului popular „Culisa actorului amator”, ediția a III-a Sfârșitul lunii martie a acestui an a adus cu sine prilej de sărbătoare omagierea a 150 ani de la nașterea scriitorului clasic Ion Luca Caragiale și omagierea Zilei internaționale a teatrului. În acest aspect, la 31 martie curent, în comuna Mărăndeni, a avut loc lansarea celei de-a III-a ediții a Festivalului județean al teatrului popular „Culisa actorului amator”, organizat de către Direcția județeană Cultură Bălți în colaborare cu Primăria comunei Mărăndeni (sectorul Fălești).

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Festivalul s a bucurat de o prezență numeroasă a spectatorilor și oficialităților de la Prefectura Bălți, Centrul Național de Creație Populară, Primăria comunei Mărăndeni. În cadrul programului artistic au evoluat cele mai reprezentative colective teatrale din județul Bălți și o formație de artiști amatori din județul Edineț. Manifestarea a constituit și un prilej de atestare a formațiilor prezente, care a fost efectuată de către specialiștii Centrului Național de Creație Populară în prezența Iuliei Paladi, directorul centrului, Iustin Scarlat, specialist coordonator al Centrului Național de Creație Populară, prorectorul Universității de Arte din Chișinău. În cadrul festivalului s-au remarcat prin ținuta artistică și repertoriul abordat: teatrul dramatic „Amintiri” (comuna Pepeni, conducător artistic Petru Pietraru, care a fost și moderatorul tuturor edițiilor festivalului); teatrul dramatic „Brândușa” (comuna Mărăndeni, conducător artistic Tudor Dron); teatrul „Cutezătorul” și teatrul de revistă „Dă-i drumul” (satul Petrunea, conducători artistici Ana și Igor Ivanciuc); teatrul dramatic „Baștina” (mun. Bălți, Palatul Culturii, conducător artistic Angela Bordeniuc); teatrul muzical dramatic „Dialog” (mun. Bălți, Palatul Culturii, conducător artistic Natalia Comcova); teatrul dramatic „Făclia” (comuna Colincăuți, județul Edineț, conducător artistic Zinaida Vengher); teatrul dramatic din s. Camenca, sectorul Glodeni (conducător artistic Elena Camerzan).

De un succes deosebit s-au bucurat și interpreții de recitaluri: Olguța Buciațchi din s. Iezărenii Vechi, sectorul Sîngerei; Eugenia Pietraru și Ecaterina Lopotenco din com. Pepeni, teatrul „Amintiri”. În cadrul festivalului a fost organizată o expoziție de materiale publicate, opere literare ale lui Ion Luca Caragiale, vizitatorii căreia au avut posibilitatea să se familiarizeze mai profund cu creația lui. Iar hărnicia, dibăcia și talentul locuitorilor din comuna Mărăndeni au fost contemplate în expoziția de artizanat a meșterilor populari locali. În scopul susținerii formațiilor teatrale, Direcția Cultură Bălți, cu sprijinul Consiliului Județean Bălți, a reușit să menționeze cu premii bănești și cadouri colectivele și interpreții, care s au afirmat cu brio în fața publicului.

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

În numele organizatorilor, aducem mulțumiri și suntem recunoscuți tuturor acelora care au contribuit la realizarea acestei manifestări, tuturor primăriilor care au ajutat formațiile să se deplaseze la festival.

Am rămas mult impresionați de ospitalitatea și atenția cu care au fost înconjurați participanții la festival, oferită de Primăria comunei Mărăndeni în persoana primarului Diomid Sandu și directoarei căminului cultural Ana Munteanu.

În sfârșit, despre această ediție se poate spune că a fost una a afirmării firescului în acest gen de artă.

Lidia Noroc-Pînzaru, șef Direcția județeană cultură, județul Bălți, ziarul „Plai Bălțean” din 19 aprilie 2002, p. 1

Cultura este un mesaj al frumosului, al spiritului

Cultura este un mesaj al frumosului, al spiritului și anume aceasta o face mereu necesară. Cu acest gând, în luna septembrie, formațiile artistice din județul Bălți au participat la diverse manifestări culturale, festivaluri, serbări populare.

Cu amintiri plăcute și performanțe artistice, recent, s a întors din or. Breansk (Belarus) ansamblul de dans modern cu titlul onorific „model” „Aisidora” de la Casa de cultură din or. Rîșcani, care a evoluat în cadrul manifestărilor dedicate „Primelor jocuri Delfice”. Talentele bălțene au fost apreciate și la București, unde membrii studioului artistic de muzică de estradă cu titlul „model” „Menestreli” de la Palatul Culturii din mun. Bălți au încântat publicul cu vocile lor tinere și cristaline în cadrul concertelor prilejuite de festivitățile cu genericul „Caravana prieteniei”. Cu o deosebită dăruire și capacitate creatoare artiștii amatori din județul nostru au participat la Festivalul republican al cântecului ostășesc, care s-a desfășurat la 27.09.2002 în Casa Armatei, Chișinău. Cu premii și diplome de laureat au fost menționate ansamblul de muzică și dans cu titlul „model” „Arțărașul” din or. Rîșcani, formația folclorică cu titlul „model” „Cimbrișor” din com. Hîjdieni (sect. Glodeni) și Felicia Bojii, solista formației folclorice din com.

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Borosenii Noi. Moștenirea spirituală a neamului nostru, a dansului folcloric au fost prezentate în or. Moscova (Rusia) în cadrul sărbătorilor dedicate celor 10 ani de la constituirea CSI de către cea mai reprezentativă formație artistică din Bălți ansamblului de dans popular „Vîntuleț” al Palatului Culturii municipal, laureat al diverselor festivaluri internaționale și republicane. „Vîntulețul” a impresionat spectatorii prin lucrările coregrafice, frumusețea costumelor, prin acuratețea materialului folcloric și prin virtualitatea interpretării. Un eveniment deosebit în peisajul cultural al județului l au constituit în această perioadă manifestările dedicate inaugurării Bibliotecii județene în or. Glodeni, desfășurate la 1 octombrie anul curent, în cadrul Zilei profesionale a Bibliotecarului. Această amplă festivitate a beneficiat de prezența oaspeților din România, reprezentanților Ministerului Culturii RM, Bibliotecii Naționale, Consiliului Județean Bălți. Programul manifestării a cuprins diverse acțiuni culturale, care au întregit atmosfera de suflet și de simțire bălțeană.

Lidia Noroc Pînzaru, șef Direcția județeană cultură, județul Bălți, ziarul „Plai Bălțean” din 04 octombrie 2002, p. 2

Să tragem otgonul spre noi Chiar și cu riscul de a repeta niște adevăruri durute, aș mai sublinia o dată atitudinea denigratoare a guvernanților față de cultura țării noastre.

Mă întristez mult că atunci când avem a ne spune păsul, printre noi nu sunt persoanele sus-puse indicate. Aceasta e încă un argument în contextul nepăsării totale față de problemele culturii. Întotdeauna, ca și la momentul dat, apar chestiuni mult mai importante la ordinea zilei decât cele pe care le suportăm noi fidelii înregimentați în detașamente de entuziaști ai promovării culturii naționale. Să ne aducem aminte despre o întâlnire recentă cu domnul Valerian Cristea, în cadrul căreia reprezentanții angajaților din cultură din teritoriu au luat în dezbateri problema cheie a existenței noastre nivelul de salarizare.

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

În consecință, avem ceea ce avem la ora actuală, adică nimic nu s-a întreprins: ridicăm salarii umilitor de mici, nu ni se ia în calcul vechimea în muncă. Dacă puțin s-a majorat remunerația cu 20% raportată la cei 300 de lei, trebuie să realizăm că suntem discriminați comparativ cu alte categorii de angajați din economia națională. Nu este de loc o majorare conform eforturilor depuse de către lucrătorii de cultură pentru promovarea valorilor naționale și general-umane. Deocamdată, carul salariului stă tot pe loc și se vede că problema ne doare doar pe noi.

Dar cât de crunt nu ne-ar afecta aceasta, totuși problema nu ne privează de responsabilități și obligațiuni. Cu toate că ne simțim la o margine de drum, la ora când batem cu toții la ușa civilizației europene, aș face un apel către colegii din sindicat: să nu pătimim în continuare, și pentru aceasta să ne unim forțele. Altfel, nu vom mai scăpa de nevoi și de rolul de Cenușăreasă a bugetului restant.

Calea ne-am ales-o, și să fim buni s-o urmăm, dând dovadă de principialitate, coeziune, insistență și solidaritate veritabilă. Să tragem otgonul demnității și condiției economice decente spre noi. Fiind angajată în cultură din 1959, deși sunt lider sindical abia de un an și jumătate, m-am convins de combativitatea sindicatului nostru.

Sper că pe viitor nu vom fi uitați cu atâta îndârjire de acest faimos buget, în care noi nu prea ne încadrăm. Prin joc și doină, penel și vers, plâns și râs, exprimând destinele și aspirațiile poporului, vom sensibiliza poate și inimile celora de care depindem. Pentru că avem o intelectualitate de invidiat, actorii, muzicienii, dansatorii, interpreții constituind arsenalul inestimabil al țării, și el se vrea prețuit la justa i valoare.

Lidia Noroc-Pînzaru, artistă emerită din RSSM, președinte al Consiliului Ramural al Sindicatului Lucrătorului din Cultură Bălți, ziarul „Vocea poporului” din 24 iunie 2005, p. 3

Să troneze înţelegerea şi conlucrarea

Azi s-a vorbit poate cel mai puţin de cultură. Dar ţin să subliniez că în Moldova există cultură, deşi nu este apreciată la justa ei valoare. Guvernanţii noştri, cu regret, se fac a uita sau poate nu conştientizează

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

că o cultură naţională înseamnă nu doar un cântec sau un dans, ci cultură în economie, finanţe, relaţii de muncă, metode de guvernare. Tot patrimoniul culturii s-a ruinat sau a fost înstrăinat. Şi în atare condiţii, un bibliotecar de la sat munceşte pentru 260 lei lunar, un lucrător din cultură de altă specialitate nu beneficiază mai mult decât de 400 lei lunar.

E un dezastru total pe segmentul social-economic al angajaţilor din domeniu. Cultura nu se bucură deloc de sprijin din partea celor de la guvernare, şi asta pentru că în vârful conducerii sunt numiţi oameni departe de a fi devotaţi culturii, fiind, în schimb, comozi puterii. Ministrul actual al culturii n-a binevoit să se prezinte nici la Congresul sindicatului nostru, nici la lucrările Congresului IV al CSRM. Noi parcă am fi de izbelişte, nişte pui de ai nimănui, bicisnici şi neajutoraţi, flămânzi şi goi. Ne simţim în familia sindicatelor de ramură fruntaşi de la coadă, în aspect social-economic, dar muncim nu mai rău şi nu mai puţin decât angajaţii din celelalte sfere bugetare şi economia reală. De aceea, la recenta şedinţă în plen a Consiliului Sindicatului de ramură am analizat situaţia creată în cultură şi am reflectat mult asupra problemei încotro să mergem pe viitor. Noi nu dorim să depindem de partide şi grupări politice. Aspiraţia noastră e una: să facem cultură naţională, şi nicidecum să fim antrenaţi în jocuri de ambiţii, să fim împinşi cu hurta încolo unde doreşte cineva, să fim ignoraţi şi neauziţi. Simţim o asemenea atitudine faţă de noi, de parcă am fi aderat deja la „Solidaritate”. Nu este aşa. Noi dorim o conducere şi cerem o înţelegere între cele două centre naţionale de ramură, unire de eforturi în favoarea noastră, a angajaţilor. Sindicaliştii din cultură n au luat decizia definitivă. Ei au zis aşa: să aşteptăm Congresul IV al CSRM, să ne dumerim bine pe toate poziţiile promovate de Confederaţie în programul de activitate pentru ulteriorul mandat, apoi să luăm o hotărâre. Cu certitudine, nu dorim nici dezbinarea ramurii, nici a Confederaţiei, în ansamblu. Vrerea noastră e o coeziune constructivă, în interesul şi apărarea drepturilor legale ale tuturor bugetarilor, inclusiv şi ale salariaţilor din cultură, care, mai umilă şi mai incertă decât azi, pare mi se n a fost vreodată. Cred că nu ne vom racorda nicicând standardelor europene

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

cu mentalităţi şi atitudini moldovene faţă de branşa care, în mod civilizat, ar fi să se considere mesageră a valorilor naţionale pe mapamond. Vreau să vă asigur că între noi, sindicaliştii de rând, există înţelegere. Rămâne ca înţelegerea să se întroneze şi în vârful piramidei sindicale.

Lidia Noroc Pînzaru, președinte al Consiliului Ramural al Sindicatului Lucrătorului din Cultură Bălți, ziarul „Vocea poporului” din 04 noiembrie 2005, p. 9

Floare eternă cultura

(Raportul Şefei Direcţiei Cultură din oraşul Bălţi cu privire la activitatea Direcţiei şi instituţiilor de cultură în anul 1995)

Direcţia Cultură, Bălţi activează ca instituţie cultural educativă de stat, prin care se asigură coordonarea activităţii şi îndrumarea metodică de specialitate a instituţiilor de cultură şi arte din oraş. Sarcina principală a Direcţiei Cultură constă în traducerea în fapt a politicii de stat în domeniul culturii.

Conform totalurilor anului cultural 1995, Direcţia Cultură, Bălţi şi instituţiile subordonate ei au contribuit la organizarea interesantă şi diversă a odihnei orăşenilor, dezvoltarea creaţiei artistice, renaşterea şi valorificarea folclorului naţional, limbii, obiceiurilor şi tradiţiilor populare. Ne am străduit ca arta şi cultura să fie accesibile pentru un număr cât mai mare de oameni.

Direcţia Cultură are în subordinea sa: 3 şcoli (de arte, de muzică, de arte plastice); un Muzeu de Istorie şi Etnografie; o Pinacotecă; 9 biblioteci; 5 cămine culturale, în care activează 87 formaţii artistice, inclusiv 57 formaţii pentru copii şi adolescenţi, dintre care 9 formaţii cu titlul „popular” şi 2 cu titlul „model”. Spre regret, din lipsa finanţării, şi-au încetat activitatea instituţiile de cultură sindicale şi cele subordonate altor departamente şi organizaţii, cu excepţia Clubului Internatului psihoneurologic, care este subordonat Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familie. Aici activează 3 formaţii de amatori în care sunt 21 de membri. Cu

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

mari dificultăţi economice îşi continuă activitatea şi Clubul sindical al feroviarilor.

Din cele 22 instituţii de cultură, care se află în subordinea Direcţiei Cultură, Bălţi, 14 sunt luate la balanţa Direcţiei Cultură, 8 instituţii arendează edificii, 5 instituţii sunt amplasate în centrul oraşului, restul instituţiilor sunt repartizate prin cartierele oraşului. În instituţiile de cultură aparatul tehnic de amplificare, mijloacele tehnice, transportul sunt într o stare nesatisfăcătoare, termenii de realizare a lor a expirat demult, dar din cauza lipsei de finanţe, procurarea bunurilor materiale e imposibilă.

Pentru dezvoltarea şi activitatea Direcţiei Cultură, în anul 1995, au fost planificate mijloace în sumă de 2973,1 mii lei. Inclusiv pentru salarii 400,6 mii lei, fondul social 151,3 mii lei, cheltuieli de birou şi gospodărie 628,9 mii lei, procurarea inventarului 68,0 mii lei, reparaţia capitală 1724,3 mii lei.

Din suma preconizată s-a alocat mijloace financiare în sumă de 548,4 mii lei ceea ce constituie 18,4%, inclusiv salarii 264,4 mii lei, fondul social 93,8 mii lei, cheltuieli de birou şi gospodărie 137,6 mii lei, abonarea la ziare şi procurarea cărţilor pentru biblioteci 34,5 mii lei şi reparaţia capitală 18,3 mii lei.

Din cauza lipsei mijloacelor băneşti, care n a permis finanţarea Direcţiei Cultură, la 01.01.1996 avem următoarele: fondul social 100,0 mii lei, cheltuieli de birou şi gospodărie (electricitate, căldură, plata pentru abonament) 15,8 mii lei.

Din aceeaşi cauză (lipsa de finanţe), nu a fost finalizată reparaţia capitală a sălii de lectură a Bibliotecii municipale, reparaţia capitală în Palatul culturii (sala sportivă) unde, conform Hotărîrii Primăriei, trebuie să se transfere Biblioteca municipală.

În anul 1995 au fost organizate 566 manifestări culturale, menite să contribuie la organizarea diversă şi interesantă a odihnei orăşenilor, şi s au desfăşurat în toate instituţiile de cultură a municipiului Bălţi, manifestări culturale complexe, festivaluri, concursuri, expoziţii, concerte etc.

De un deosebit succes s au bucurat manifestările social culturale desfăşurate în anul 1995, dedicate multor evenimente importante din

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Republică, ce au devenit tradiţie şi pentru bălţeni, fiind un izvor de renaştere şi valorificare a limbii, obiceiurilor, culturii naţionale.

Într-un stil original, păstrând coloritul naţional, au fost prezentate manifestările culturale şi cultural complexe: „Mărţişor 95”, „Ziua Independenţei”, „Ziua oraşului”, „Limba noastră”, Festivalul folcloric internaţional al datinilor, obiceiurilor şi tradiţiilor de iarnă „Colinda 95”, în cadrul căruia au participat formaţii artistice din Moldova, România, Ucraina. Una din cele mai importante acţiuni culturale desfăşurate în anul precedent a fost cea legată de aniversarea a 50-a de la Victoria asupra fascismului, în afară de serate tematice, întâlniri cu veteranii, expoziţii, emisiuni TV, concerte, manifestarea culturală „Sărbătoarea cu lacrimi în ochi...”, la care au participat circa 2500 oameni. E îmbucurător faptul că, an de an, se organizează sărbători dedicate comemorării unor personalităţi importante ale culturii şi artei. Concursul „La steaua care-a răsărit...”, dedicat memoriei marelui poet Mihai Eminescu, a adunat o mulţime de participanţi şi spectatori. În Pinacotecă a fost organizată expoziţia personală de lucrări a pictorului bălţean E. Climin, de asemenea aici a fost omagiat clasicul literaturii ruse, S. Esenin. Iar cei pasionaţi de muzică au participat la serata dedicată celor 50 de ani împliniţi ai instrumentistului şi compozitorului bălţean, Mihail Blanc. În scopul dezvoltării artei muzicale de estradă, evidenţierii celor mai buni interpreţi de muzică de acest gen, a fost organizat festivalulconcurs „Ritmuri moderne”. Omagierea Zilei internaţionale a femeilor în acest an a fost sărbătorită cu multă căldură în incinta Teatrului Naţional „V. Alecsandri” la serata cu genericul „Floarea eternă”. N-au fost trecute cu vederea şi alte evenimente social-culturale. S-au organizat acţiuni culturale dedicate eliberării m. Bălţi de sub fascişti serată tematică, expoziţii în filialele bibliotecii municipale. Spectacolul „Piatra din casă”, prezentat de teatrul popular „Baştina” în Ziua internaţională a Teatrului, a oferit spectatorilor bălţeni posibilitatea să admire tinerele talente pe scena teatrală. Ziua umorului a fost înfrumuseţată de concursul „Ulciorul cu pătărănii”. Ziua solidarităţii muncii cu

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

concerte. Ziua copiilor cu spectacole teatralizate, cu genericul: „Dulcea mea copilărie”. Au fost cinstite prin acţiuni culturale cele mai mari sărbători creştine. S-au prezentat spectacole de muzică sacră „Lumină lină, datină creştină”, „În Duminica Mare”, la care au participat muzicieni de la Universitatea „A. Russo”, elevi, profesori de la şcolile de arte şi cele de muzică. Iar serile de vară, îmbibate de mirosul miraculos al teilor, castanilor, au fost înfrumuseţate cu căldură de către formaţiile artistice „Orion”, „Trial”, „Allis”, „Metronom”, formaţii artistice din s. Elizaveta prezentând spectacole muzicale pe scena estradei de vară. Solicitat de către spectatorii bălţeni a devenit concursul tinerilor talente „Steluţa Bălţiului”, cu participarea copiilor pasionaţi de muzică şi dans, care s a desfăşurat în 3 etape. Concursul „Miss Toamna 95”, organizat în cadrul săptămânii tineretului, a cucerit spectatorii cu eleganţa, farmecul participantelor.

În decursul anului 1995, au mai fost prezentate concerte dedicate zilei oamenilor în etate, zilei invalizilor, zilei poliţiei naţionale, în cadrul cărora au fost prezente toate formaţiile artistice ale instituţiilor de cultură. Programele-show dedicate sărbătorilor de Revelion au bucurat inimile admiratorilor. De asemeni, în toate instituţiile s-au organizat matinee pentru copii, dedicate sărbătorilor de iarnă.

Diverse acţiuni culturale au fost organizate în anul precedent de colaboratorii Bibliotecii Municipale, Pinacotecii, Muzeului de Istorie şi Etnografie, Şcolii de muzică, Şcolii de arte, Şcolii de arte plastice.

Cele mai mari acţiuni culturale desfăşurate în anul 1995 sunt: jubileul Şcolii de arte „C. Porumbescu”, care s a încununat cu un vast program de concert. S a bucurat de o mare popularitate în rândurile vizitatorilor Muzeului de Istorie şi Etnografie expoziţia „Simbolistica pâinii de ritual”. Iar oaspeţii vernisajului „China unele aspecte” au avut posibilitate de a savura China exotică în peisajul bălţean şi de a se întâlni cu o delegaţie din China.

În cadrul celebrării celor 115 ani de la fondare ai Bibliotecii Municipale, s-a desfăşurat un simpozion la tema: „Biblioteca şi societatea”.

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Datorită realizărilor deosebite, unele formaţii de la instituţiile de cultură subordonate Direcţiei Cultură sunt solicitate să participe la concursuri, festivaluri, expoziţii republicane, internaţionale, ducând faima artei bălţene în multe colţuri ale lumii.

Cu diplome de laureat s a întors de la Festivalul folcloric din România Piatra Neamţ, în ianuarie, 1995, teatrul popular „Baştina”, care a prezentat un program folcloric dantelat cu comori spirituale ale neamului nostru.

Măiestria artistică a dansului sportiv de gală a fost cu succes demonstrată de participanţii formaţiei artistice „Graţia”, devenită laureată a concursurilor de dans sportiv de gală din Italia, Germania, Cipru, Franţa, Belgia. În vara anului 1995 rock grupa „Allis” a concertat cu succes în Franţa.

Au evoluat cu profesionalism şi profesorii şcolii de arte „C. Porumbescu” la concursul republican al profesorilor şcolilor de arte şi muzică din republică.

Iar colectivul şcolii de arte plastice a participat activ la concursurile republicane „Lecturile copilăriei”, „NU drogurilor, DA vieţii”, la care copiii bălţeni au fost menţionaţi cu locuri de frunte. Colaboratorii Muzeului de Istorie şi Etnografie împreună cu colegii lor din Suceava, România, au participat la diverse acţiuni culturale. Şcoala de muzică a organizat în luna noiembrie 1995 o deplasare în România, la liceul „Octav Băncilă” din Iaşi, pentru un schimb de experienţă.

În prezent se pregătesc programele artistice ale orchestrei de muzică populară „Barbu Lăutaru” şi ale ansamblului de dans popular „Vântuleţ” pentru a participa în luna iulie 1996 la Festivalul folcloric din Franţa. Iar teatrul popular „Baştina” este invitat la Festivalul folcloric din Braşov, România în luna ianuarie. Cu susţinerea financiară a Primăriei mun. Bălţi, sponsorilor, sperăm că formaţiile menţionate vor participa şi în continuare la aceste festivaluri.

În perioada anului 1995, s-a colaborat fructuos cu Direcţia de Învăţământ, Direcţia Comerţ, Camera de comerţ, societăţile culturale ale municipiului Bălţi, Direcţiile de cultură din Nordul republicii.

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

E îmbucurător faptul, că, în pofida lipsei mijloacelor financiare necesare pentru îndestularea colectivelor cu instrumente, costume, aparate etc., creşte numărul formaţiilor artistice şi tânăra generaţie are posibilitate să se familiarizeze şi mai mult cu valorile spirituale ale acestui neam.

Pe parcursul anului 1995, şi a continuat activitatea pentru renaşterea şi valorificarea meşteşugurilor populare tradiţionale Clubul „Meşterul popular”, care a participat cu expoziţii de lucrări în cadrul multor acţiuni culturale, unor expoziţii târguri republicane, internaţionale. Instituţia dată colaborează cu Muzeul civilizaţiei populare tradiţionale din Sibiu, România. Meşterii şi copiii de la club au participat la târgul organizat de Muzeul din Sibiu. Expoziţia „Meşter faur mâini de aur”, organizată în cadrul Clubului „Meşterul popular”, a oferit vizitatorilor minunata ocazie să admire realizările meşterilor populari. Lucrările meşterilor populari au fost expuse şi la expoziţia-târg „Flora 95”. S-a organizat şi un seminar la tema: „De la arta străbună la cea contemporană”. Totodată, considerăm că arta meşterilor bălţeni ar căpăta o amploare şi mai mare, dacă li s ar acorda spaţiu şi condiţii corespunzătoare în vederea dezvoltării unor aşa meşteşuguri ca: broderia, ţesutul, împletitul în lozie, în fibre textile şi vegetale, croşetatul şi alte genuri. Câteva cuvinte despre conlucrarea cu grupurile etnice. În oraşul Bălţi activează 5 societăţi culturale: Societatea culturii ruse (conducător dna Elena Tretiacov), Societatea culturii ucrainene (conducător dl. Vladimir Zaharkiv), Societatea culturii evreieşti (conducător dl. Albert Faiman), Societatea culturii poloneze (conducător dl. Valeriu Buzut), Societatea culturii bulgare (conducător dl. Ivan Nikolov). Direcţia Cultură colaborează cu aceste societăţi, invitându-le şi implicându-le în programe de concerte şi în cadrul manifestărilor complexe orăşeneşti. Printre cei mai activi enumerăm: societăţile culturii ucrainene, evreeşti şi ruse. Un rol deosebit în coordonarea şi dirijarea activităţii instituţiilor de cultură din oraş le revine specialiştilor Direcţiei Cultură, care au contribuit activ la perfecţionarea stilului, formelor şi metodelor de lucru, la obţinerea unui nivel artistic performant în organizarea

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

odihnei bălţenilor şi oaspeţilor oraşului, nu în ultimul rând, în desăvârşirea actului creativ artistic.

Tot ei, specialiştii Direcţiei Cultură, au primit şi examinat planurile de lucru şi dările de seamă anuale ale instituţiilor subordonate, ca mai pe urmă informaţiile fiind centralizate şi sistematizate într un raport al Direcţiei Cultură, Bălţi (statistic şi textual), au fost prezentate Ministerului Culturii al Republicii Moldova şi Primăriei Municipiului Bălţi. În contextul celor expuse, aş mai vrea să adaug că, spre regret, nu dispunem de un specialist profesionist, care ar fi competent şi ar contribui la o activitate eficientă a întreprinderilor şi punctelor de difuzare a producţiei cinema-video, care practic activează independent şi ne mai creează unele probleme, din considerentele că lipseşte un control şi un ajutor competent în activitatea lor. În încheiere, aş dori, încă o dată, să menţionez că suntem extrem de îngrijoraţi de starea social-economică a salariaţilor culturii. Cauza principală a dezastrului ce a afectat cultura este finanţarea insuficientă şi neritmică, iar bugetul de stat şi pe anul 1996 nu prevede mijloace suficiente pentru o activitate normală a instituţiilor de cultură. Lipsesc totalmente mijloace pentru procurarea aparatajului şi rechizitelor necesare. Cu regret, constatăm că şi starea bazei materiale a devenit catastrofală. Toate instituţiile de cultură necesită reparaţii capitale.

Rămâne acută şi problema asigurării cu cadre calificate. Salariile mizere nu ne permit să angajăm specialişti cu o bună pregătire profesională.

Ne expunem părerea că, în scopul organizării la un nivel mai înalt a odihnei orăşenilor şi dezvoltării creaţiei artistice în anul 1996, e necesar să fie mai bine remunerată munca specialiştilor ce activează în cultură şi să ni se acorde ajutor financiar pentru organizarea manifestărilor culturale, reparaţia căminelor culturale, transportului. De asemenea, rugăm să fie examinată posibilitatea deschiderii unui cămin cultural în cartierul „Dacia”...

Lidia Noroc-Pînzaru, șef Direcția Cultură, municipiul Bălți, articol înserat în biobibliografia „Lidia Noroc Pînzaru”, Bălți, Biblioteca Municipală „Eugeniu Coşeriu”, 2007, p. 39-44

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Rămâneți mereu asemeni unei corole înfloritoare

Acum trăim timpuri când FEMEIA este implicată social în toate domeniile de activitate umană. Această suprasolicitare cere de la ea dăruire totală atât fizică, cât și morală, deoarece FEMEIA de afaceri, administrator, funcționar, revine acasă spre a menține lumina maternității și căldura căminului familial. Vreau să spun câteva gânduri la adresa doamnelor care-și dedică viața domeniului culturii.

Le găsim în bibliotecile municipale, cultivate și ingenioase, în tipografie dând naștere cărților și edițiilor periodice, în clasele școlilor de arte enigmatice precum e muzica și pictura, în scenă grațioase sau sobre, în muzee pasionate de prezent, trecut și viitor... Dar unde oare nu găsim femei dedicate Artelor? Ele ne servesc drept exemplu în vestimentație, comportament, mișcare, sensibilitate. Însă toate acestea înseamnă un efort cotidian spre a și menține image ul. Distinse și frumoase Doamne! În această zi de neprihănită sărbătoare permiteți mi mie, personal, fiind președinta Sindicatului lucrătorilor din domeniul culturii, să Vă felicit și să Vă urez ani mulți, bogați, frumoși, înmiresmați de harul primăverii. Oriunde vă veți afla, în exercițiul funcțiunii sau acasă, rămâneți mereu asemeni corolei înfloritoare a Pomului Vieții.

Lidia Noroc-Pînzaru, artistă emerită din RSSM, președinte al Consiliului Ramural al Sindicatului Lucrătorului din Cultură Bălți, ziarul „Vocea Bălțului” din 07 martie 2008, p. 2

Teatrul știința vie despre om

Pe 27 martie am sărbătorit Ziua Mondială a Teatrului artă, care deține rol de patriarh în lumea culturii. Teatrul, în emisfera planetară nu e doar o scenă pe care se joacă istorioare umane de la grecii antici încoace. Teatrul a devenit o știință vie a istoriei universale despre Om. Aceasta, cred că este o formulare mai corectă a noțiunii de teatru. Aici am învățat regula armoniei dintre suflet și trup, aici ni se dă șansa de a purcede pe drumul marilor căutări, aici trăim copilăria din nou sau devenim asemeni filosofilor. Orele petrecute la teatru sunt clipe de investigație, de cercetare a lumii și a propriului Eu.

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Primul meu rol serios a fost fiica judecătorului din spectacolul „Sabia lui Damocle” de Nazim Hikmet. Era pentru prima oară când am simțit adevăratele trăiri ale personajului, trăiri interioare de natură psihologică. Condiția scenică impune actorului gânduri și emoții de o sinceritate tensionată. Marii actori întruchipează însăși învolburarea vieții, subțiindu și propriul destin asemeni unui fir de matase țesut în eșarfa anilor și evenimentelor. Pe podiumul Teatrului Național „Vasile Alecsandri” avem o pleiadă întreagă de regizori și actori cu renume: Mihai Volontir, Eufrosinia Dobîndă Volontir, Emilia Lupan, Dumitru Griciuc, Constantin Stavrat, Eufrosinia Ureche, Ion Marcoci, secretarul literar Pavel Proca, directorul Anatol Răcilă etc., care scot în lumina rampei marele adevăr. Cu același sentiment de încântare, dar umbrit de regretul pierderii, ne amintim de regizorul Anatol Pînzaru și actorii Iulian Codău, Mihai Ciobanu, Zinaida Rusu, Mihai Grecu, Emil Dodiță, Victor Odagiu. Se duc, ne părăsesc artiștii, acoperiți de mari cununi... Se duc artiștii cei mai buni. Munca asiduă din repetiție în repetiție, din premieră în premieră, cu repetabilele sacrificii, caracterizează destinul unui om de teatru. Poate că sărbătorirea acestei zile nu întâmplător corespunde cu primele flori de cais, atât de fragile și pline de rod.

Lidia Noroc-Pînzaru, artistă emerită din RSSM, ziarul „Vocea Bălțului” din 28 martie 2008, p. 1

File din istoria Bălțiului

Pe teritoriul ținutului Bălți sunt amplasate 67 monumente de istorie, arhitectură, cultură și de culte de importanță republicană și locală. În Registrul monumentelor RM, aprobat la 22.06.1993 prin Hotărârea Parlamentului RM nr. 1531-XII (nr. 20 mun. Bălți) sunt înregistrate 42 de monumente de importanță națională, iar celelalte 25 de monumente incluse în Lista monumentelor de importanță locală au fost aprobate prin Decizia Consiliului Municipal Bălți nr. 4/7 din 19.06.2008. O bună parte a locurilor urbei nu știu că în jurul Bălțiului sunt atestate și șase monumente arheologice: așezări din perioada eneolitului (2), sec. II IV (4).

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Catedrala Sfântului Nicolae reprezintă unul dintre cele mai vechi edificii păstrat până în prezent și construit la sfârșitul sec. XVIII conform proiectului arhitectorului german Vaisman din Austria. Clopotnița, distrusă în 1965, a fost reconstruită în perioada septembrie 1994 mai 1995 după proiectul elaborat de AAP „Gorproiekt” din Bălți (autor arhitectul V. Coadă) și dat în exploatare la cea de a 200 a aniversare a catedralei. La 22 mai 1995, a avut loc sfințirea clopotniței catedralei Sfântul Nicolae și ctitorul ei este Nicolae Chiriliuc. În arhitectura religioasă stilul neoromânesc sau pseudobrâncovenesc are mai multe puncte de tangență cu arhitectura stilizărilor istorice și s-a manifestat cel mai plenar în Basarabia în orașul Bălți. Aici au fost înălțate în acest stil Reședința arhiepiscopală (1924 1932), după proiectul arhitecților A. Gabrielescu și N. Mihăilescu; catedrala episcopală Sfinții Împărați Constantin și mama sa Elena (1924-1935), arhitect A. Gabrielescu și A. Ivanov; biserica Sfânta Cuvioasă Parascheva (1924-1935), arhitect A. Gabrielescu și ale cărei ferestre oblice autorul le a proiectat în stilul care îmi amintește de biserica episcopală de la Curtea de Argeș; biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel (1915) și replanificată după anul 1929 de arhitectul A. Ivanov. Înălțarea acestor edificii se datorează efortului depus de arhiepiscopul Visarion Puiu, care înainte de venirea lui în Basarabia, a fost episcop al Argeșului. În virtutea postului deținut cunoștea foarte bine tradițiile arhitecturii medievale românești. Perioada intebelică constituie pentru Basarabia o etapă de lansare a constructivismului și cel mai fidel adept al acestui curent a fost arhitectul Etti Rosa Spirer. După proiectele ei, la Bălți sunt înălțate clădirea Liceului Teoretic de Fete „Domnița Ileana” (1936) actualmente este sediul corpului administrativ al USB „Alecu Russo”; casa cu apartamente de raport din str. Hotinului, 26, față în față cu Biserica Armeană, și reamenajată vechea clădire a Casei Bodescu de la începutul sec. XX (str. Independenței, 26, colț cu piața V. Alecsandri). Casa a fost cumpărată de autoritatea locală și, pe parcursul anilor, a suferit mai multe modificări. În perioada interbelică clădirea a servit ca sediu Prefecturii județului Bălți. După cel de al

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

doilea război mondial aici a fost Palatul pionierilor. Astăzi aici se află sediul Oficiul Stării Civile. Un eveniment de anvergură istorică a avut loc și la 22 mai 2004, la Hramul or. Bălți. Cu concursul ex prefectului județului Bălți Pavel Lupăcescu în Piața Independenței, în fața primăriei Bălți, a avut loc inaugurarea monumentului lui Ștefan cel Mare și Sfânt. El a sosit la Bălți „în bronz”, pe un soclu înalt și instalat în preajma împlinirii celor cinci secole de la plecarea în eternitate. Au făurit chipul domnitorului sculptorul Gheorghe Postovan și arhitectul Vasile Eremciuc. La 20 mai 2009, la Muzeul de Istorie și Etnografie, s-a desfășurat concursul de istorie cu genericul „Monumentele municipiului tezaurul inestimabil al țării”. Au fost prezenți toți doritorii care au vrut să cunoască mai îndeaproape istoria ținutului natal. Lidia Noroc Pînzaru, muzeograf al Muzeului de Istorie și Etnografie din Bălți, ziarul „Vocea Bălțului” din 21 mai 2009, p. 2

Un buchet de mesaje spirituale

Începutul lunii octombrie este marcat de frumoase sărbători care cuprind un buchet doldora de mesaje spirituale destinate profesorilor, bibliotecarilor, oamenilor în etate, melomanilor. Toţi sunt uniţi în profunzimea de a simţi ritmul meditativ şi intelectual al vieţii. Unu octombrie este Ziua Internaţională a Muzicii, iar muzica este un dar sacru… Aşa cum un poet exprimă verbal ceva despre lume şi viaţă, tot aşa muzica exprimă o stare, un stil de trai sau o părere poetică despre ceea ce ne înconjoară. Pentru mine şi toţi ceilalţi, muzica este modul divin prin care ne trăim sentimentele. Vreau din tot sufletul să vorbesc despre munca muzicienilor ce ne înnobilează clipele vieţii, dar şi cu mai multă respectualitate despre pedagogii din învăţământil artistic. Tot în acest început de lună celebrăm Ziua Profesorului. Despre profesorii de muzică din şcolile de artă din municipiu se spune cu înţelepciune, că sunt dascăli ai sufletelor tinereşti. Mult adevăr conţine această afirmaţie, cunosc directorii acestor instituţii : dna Ludmila Gheorghiştean, dnii Valeriu Tetelea şi Oleg Carp, care depun eforturi susţinute pentru a promova învăţământul artistic autohton nu doar în

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

municipiul nostru. Fără a exagera, pot afirma că activitatea şcolilor de muzică şi artă este orientată la pregătirea specialiştilor în domeniul artistic chiar pe plan internaţional. Unu octombrie este şi Ziua dedicată oamenilor în etate. Trebuie de menţionat că în instituţiile de cultură din Bălţi activează specialişti pensionaţi şi toţi ca unul sunt tineri cu sufletul. Aportul lor în dezvoltarea socială şi artistică a climatului cultural din urbe este incomensurabil. Le doresc zile senine cu mult prinos sufletesc. Unii dintre ei lucrează în sălile bibliotecilor, unde cartea este veşnicul izvor de cunoştinţe atât pentru cei în vârstă, cât şi pentru tânăra generaţie. Pe 5 octombrie toţi bibliotecarii se vor bucura de atenţie şi respect. Vine sărbătoarea lor profesională, ce le va înzestra clipele cu buchete de flori şi recunoştinţa cititorilor. Bibliotecarii ne îndeamnă să nu lăsăm să treacă nici o zi fără să citim ceva pentru minte şi pentru suflet. Şi astfel viaţa va continua în împlinire. Aceste rânduri de mesaj le adun într-o felicitare sufletistă pentru oamenii de cultură şi artă din municipiu. Şi, precum a zis filozoful, frumuseţea vieţii noastre este dobândită şi se explică prin aceea că fiecare dintre noi a dat de la sine societăţii tot ce are mai preţios şi frumos. Vă mulţumesc tuturor pentru dăruire.

Lidia Noroc-Pînzaru, artistă emerită din RSSM, președinte al Consiliului Ramural al Sindicatului Lucrătorului din Cultură Bălți, ziarul „Vocea Bălțului” din 2 octombrie 2009, p. 4

Omul. Natura. Cultura

Acesta este genericul expoziţiei de filatelie vernisată în incinta Muzeului de Istorie și Etnografie (str. A. Lăpușneanu, nr. 2) în cadrul Zilelor Tineretului.

La 6 mai 1840, în Marea Britanie au apărut primele mărci poștale adezive în lume. Puțini bănuiau atunci adevărata importanță și semnificație a acestui eveniment. Până la apariția timbrelor, serviciul poștal în R. Moldova era concesionat unor întreprinzători particulari. Pentru francarea scrisorilor, în 1852, au fost introduse celelalte ștampile „Franco”. În România, primele mărci poștale au apărut în

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

1858, iar patrimoniul clasic al filateliei românești cuprinde timbre din perioada 1858-1872. Mărcile „Cap de bour” au fost primele timbre gumate din Sud-Estul Europei, care au intrat în circulație la 22 iulie 1858 la biroul poștal din Iași și la 8 august 1858 la celelalte birouri poștale moldovenești. Inscripție sub FOTO: Mărcile „Cap de bour” erau nedantelate și aveau putere de circulație doar în Moldova. Mărcile poștale îndeplinesc trei roluri principale: chitanță cu o anumită valoare pentru o plată în avans a unui serviciu poștal, mijloc de celebrare și promovare a patrimoniului național și piesă de colecție. Colecționarea mărcilor poștale a avut un puternic impact în țara noastră. Acest hobby european a ajuns în spațiul românesc în jurul anului 1865, în perioada de domnie a lui Alexandru Ioan Cuza. Astăzi, timbrul reprezintă, alături de drapel, imn, stemă și monedă, unul dintre simbolurile naționale. Din momentul apariției, marca poștală și a câștigat un important și binemeritat loc în societate, prezentând, prin imaginea sa, un mesaj din istoria, cultura, viața economică, fauna, flora țării respective, deoarece forma și funcția sa îi conferă libertate de mișcare și posibilitatea de a transmite informații în toate colțurile lumii. Importanța mărcii poștale în viața societății a fost confirmată în 1936, când la Luxemburg a avut loc Congresul FIP, la care s-a hotărât să se organizeze în fiecare an, de federațiile aderente la FIP, o zi a filateliei, numită „Ziua mărcii poștale”. În prezent, evenimentul este marcat în întreaga lume, iar în țara noastră, pentru prima dată, la 22 iulie 1994. La 23 iunie 1991, cu ocazia primei aniversări de la proclamarea suveranității Republicii Moldova, la Chișinău a fost pusă în circulație prima serie de mărci poștale adezive, ce poartă atributele statalității Stema și Drapelul. Filatelia este un hobby foarte personal, iar popularitatea sa este determinată de faptul că este flexibil față de necesitățile colecționarului. Ea înseamnă mai mult decât o simplă preocupare pentru frumos. Filatelia se ocupă cu studiul mărcilor poștale și al timbrelor fiscale. Cu toate că mulți o confundă cu activitatea de a colecționa timbre, ea este o activitate distinctă. De exemplu, filateliștii vor studia mărci poștale extrem de rare nedeținându le, ori din cauza numărului redus, de când colecționarul

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

poate alege să obțină și aranjeze timbrele fără a fi prea mult deranjat de ordine sau uzură.

La Muzeul de Istorie și Etnografie sunt expuse timbre colectate pe parcursul a mai multor ani de muzeografi și de colecționari amatori Grigore Matcovschi și Anatol Pînzari (junior). Diversă este tematica timbrelor, precum și datarea lor. Colecția conține timbre de până la 1918, perioada interbelică, perioada sovietică și timbrele RM după proclamarea Independenței. Invităm toți amatorii de istorie și frumos să viziteze expoziția „Omul. Natura. Cultura”.

Lidia Noroc-Pînzaru, muzeograf al Muzeului de Istorie și Etnografie din Bălți, ziarul „Vocea Bălțului” din 27 noiembrie 2009, p. 2

Orașul Bălți, numit și „capitala de nord a țării”, este un centru economic și cultural foarte important pentru nordul republicii, dar și pentru întreaga republică. Bălțiul este unul din puținele orașe care ies în evidență printr un aspect deosebit. Aproape șase decenii orașul a crescut și s a dezvoltat, s a extins prin construirea de noi străzi, piețe, case, s-a îmbrăcat în verdeața livezilor și a parcurilor. Construcțiile arhitecturale ale orașului sunt rezultatul muncii și simțului artistic al multor generații de locuitori ai municipiului, întruchiparea aspirațiilor, cunoștințelor și tradițiilor concitadinilor. Orașul este un organism viu. Aspectul său arhitectural depinde în mod direct de necesitățile comunității, de nivelul de viață într-o anumită etapă a dezvoltării economice. El a devenit atractiv pentru raioanele din partea de nord a republicii datorită potențialului său economic și socio cultural. În anul 1974, an jubiliar 50 de ani de la formarea RSS Moldovenești și crearea Partidului Comunist al Moldovei, de ziua unională a subotnicului comunist a fost pusă piatra de temelie a Bulevardului Lenin (o piatră de granit în formă dreptunghiulară pe care e gravat: «Бульвар заложен в день «Ленинского

Luând în considerație recomandările comisiei de toponimie, Comitetul Executiv al Sovietului Orășenesc Bălți emite Hotărârea nr.

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Bulevardul Mihai Eminescu

15/3 din 12.09.1991 prin care se schimbă denumirea Bulevardul Lenin devine Bulevardul Eminescu.

Vor trece anii și vor foșni frunzele copacilor tineri, sădiți de sărbătoarea muncii, dar bulevardul se va înfrumuseța cu edificiile caselor de locuit multietajate, cu clădiri administrative ce se deosebesc prin arhitectură originală. El va deveni un centru de odihnă bine amenajat pentru locuitorii noului cartier (cartierul nr. 9). S-au deschis două grădinițe (moldovenească și rusă), școala medie nr. 8 (astăzi Liceul Teoretic „M. Gorki”), o cafenea pentru tineret „Fantezia”, o casă de deservire socială. În anul 1999, a fost instalat monumentul ostașilor bălțeni căzuți în Afganistan. Un rol important în amenajarea și dezvoltarea Bulevardului Eminescu l-a avut Societatea pe Acțiuni „Rada”, care a contribuit foarte mult la înverzirea lui și ocrotirea zonei de odihnă de aici. Ani la rând, SA „Rada” s a aflat printre liderii întreprinderilor de ramură nu numai din republică, ci și din exUniunea Sovietică, cedând doar producătorilor de textile din Republicile baltice. Întreprinderea se specializase în producerea confecțiilor, în special, lengeriei pentru toate genurile și vârstele, de la bebeluși până la persoanele de vârsta a treia. În perioada de după privatizare s-au depus eforturi susținute întru a supravețui în condițiile extrem de complicate pentru producătorul autohton. Astăzi, Bulevardul Eminescu are nevoie de ajutorul și atenția oamenilor care locuiesc acolo, activează pe linia comercială sau se odihnesc cu copiii lor, deoarece asfaltul încet-încet se distruge, accesul camioanelor în zonă la fel contribuie la distrugerea trotuarului, a stratului de iarbă și rădăcinilor copacilor.

Lidia Noroc Pînzaru, muzeograf al Muzeului de Istorie și Etnografie din Bălți, ziarul „Vocea Bălțului” din 21 mai 2010, p. 3

Expoziție dedicată copilăriei

La 1 iunie 2010, în incinta Muzeului de Istorie și Etnografie, a avut loc vernisarea expoziției cu genericul „În lumea miraculoasă a ucenicilor Zeiței Minerva”, consacrată Zilei Internaționale a Copilului. Expoziția conține 198 de lucrări.

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Un loc deosebit în cadrul expoziției l au avut lucrările copiilor de la Casa de Creație pentru Copii, unde au fost expuse cca 140 de lucrări coșulețe pentru flori, sticle decorative, rafturi împletite din lozie (cond. Clim Tudor), o gamă variată de obiecte din biser (cond. Vovc Veronica). Cercul de creație „Paletă fermecată” (cond. Antoci Emilia) a expus picturi executate în acuarelă, iar cercul condus de Ciobanu Maria a prezentat diferite mileuri și tablouri brodate. Prezintă un interes deosebit panourile confecționate la cercul „Art Neo” (cond. Foca Eugenia) și lucrările de la cercul „Butaforie păpuși” (cond. Vicol N.). Colectivul cercului de Aeromodelism (cond. Afatin Igor) a prezentat un exponat foarte atractiv un fragment dintr-o luptă aeriană. Elevele Liceului Teoretic „Dm. Cantemir” au participat cu 12 modele de broderii (prof. Anisia Javjarova). Lucrările în domeniul ceramicii și a cioplitului în lemn au fost oferite de discipolii Clubului „Meșterul Popular”. Cu lucrări interesante au participat copiii de la Centrul de zi „Caritas”. Un loc aparte îl ocupă desenele AndreeiClaudia Pojar de la grădinița nr. 10 și ale Alexandrei Mihalevschi de la grădinița nr. 18.

Lidia Noroc-Pînzaru, muzeograf al Muzeului de Istorie și Etnografie din Bălți, ziarul „Vocea Bălțului” din 04 iunie 2010, p. 1

Cartea poștală în istorie

În incinta Muzeului de Istorie și Etnografie a avut loc vernisarea expoziției cu genericul „Cartea poștală în structura patrimoniului muzeal”. Această expoziție include 332 de cărți poștale ilustrate, care într-o formă concisă, ne vorbesc despre evenimente sociale, culturale, oameni, localități, mijloace de publicitate, rămânând o fereastră deschisă spre lumea istoriei și culturii. Timpul a transformat cartea poștală într un veritabil document de epocă, fixând în acea bucățică de carton viața reală, depunând mărturia sa pentru a contempla, studia și analiza trecutul.

Cartea poștală este un obiect confecționat, de regulă, sub forma unui carton subțire, de diferite dimensiuni, realizat în ediție oficială ori privată, având tipărite pe una din fețe diverse imagini, cealaltă fiind

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

rezervată adresei destinatarului și folosit la transmiterea diverselor comunicări scrise prin intermediul serviciului poștal. Elementele principale ce definesc o ilustrată sunt trei: imaginea, spațiul destinat serviciului poștal și locul pentru corespondență. Cartofilia este o ramură a filateliei care se ocupă de colecționarea, studierea și expunerea cărților poștale ilustrate. Cărțile poștale ilustrate nu sunt doar obiect de colecționare, ci și valoroase surse de informare și excelente mijloace de reclamă. Importanța documentară a ilustratelor este, în primul rând, locală. Studiul cărților poștale ilustrate, îndeosebi ale celor vechi, stârnește astăzi un interes imens printre colecționari, ele fiind ilustrate-documente, care transmit informații de diferit gen. În acest plan cartofilia, neîndoielnic, poate aduce nu numai satisfacții colecționarilor, ci și importante servicii pentru cunoașterea și informarea publicului, cercetătorilor și specialiștilor din domenii foarte diverse. Capitolul cartofil respectiv sa contemplat în perioada sovietică. În majoritatea cazurilor, editorii și fotografii au ridicat meșteșugul la nivel de artă, fapt care îl putem remarca și astăzi, la trecerea atâtor ani. Expoziția captivează vizitatorii prin varietatea surselor și temelor pe care le propune: de la cărți poștale până la poze de familie, de la imagini de clădiri cu rezonanță istorică până la secvențe de viață cotidiană, care ies din anonimat prin acuratețea explicațiilor care le însoțesc.

Lidia Noroc-Pînzaru, muzeograf al Muzeului de Istorie și Etnografie din Bălți, ziarul „Vocea Bălțului” din 4 martie 2011, p. 4

Lumină și culori

În cadrul Zilei Mondiale a monumentelor și locurilor istorice la Muzeul de Istorie și Etnografie a avut loc vernisarea expoziției cu genericul „Muzica luminii și a culorii”. Expoziția dată oferă posibilitatea de a face cunoștință cu creația celor mai mari maeștri ai artei plastice de pe teritoriul Republicii Moldova: Z. Sinița, L. Grigorașenco, G. Galcinschii, G. Dimitriev, Șt. Florescu.

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Fiecare din ei se remarcă prin limbajul propriu inconfundabil și prin aportul adus în dezvoltarea picturii din republică. Nu mai puțin de zece tablouri, aparținând lui Ștefan Florescu în grafică și ulei, ne familiarizează cu viziunea artistică și sclipitoarea cromatică a acestui maestru al picturii moldovenești. Culmile creației îndrăznețe a pictorului sunt conturate prin compozițiile picturale tematice. Alegerea mijloacelor de expresie în lucrarea „Visul lui Mihai Sadoveanu” se realizează prin studierea de către pictor a visului scriitorului referitor la viitorul plaiurilor basarabene în secolul XX. Aceste elemente pot fi văzute în tablou: de pe o stâncă de deasupra Prutului trece granița ce desparte Moldova de două părți scumpe sufletului său. Șt. Florescu este un pictor format și se străduiește să-și realizeze scopurile propuse. Pictorul Leonid Grigorașenco, de cele mai multe ori, reprezintă omul în situații tragice extremale ca să i dezvăluie caracterul în momente de încordare supremă a forțelor morale și fizice. Tablourile sunt în acuarelă și impresionează vigoarea pensulației care nu strivește modelul, dimpotrivă, se observă siguranța modului de exprimare. Până într un final toate acestea sunt o serie de stări grozave și oferă un soi de extindere a gamei de trăiri pe care le poți avea.

În general, trebuie să menționăm că pictura din Republica Moldova a parcurs, în ultima jumătate de secol, un drum sinuos, plin de piedici extra artistice, dar și de victorii ale spiritului creator. Acest drum, început în condițiile vitrege ale unui regim totalitar cu reglementarea-i totală a tuturor activităților umane, a străbătut etape de liberalizări sau înăspriri a restricțiilor impuse artelor pentru ca, abia la sfârșitul anilor optzeci și la începutul anilor nouăzeci, să dispară totalmente controlul statului asupra activității creatoare. Pictura este o lecție de dragoste, un dar de neprețuit. Am convingerea, că acest fenomen cu reguli colorate și mistere fascinante, adună oameni cu totul speciali. Oameni, care având alte meserii, au marea disponibilitate de a porni în aventura creației artistice și de a se descoperi prin artă. La expoziția dată, prin ochii pictorilor a căror tablouri sunt expuse, ordinarul devine extraordinar și fiecare culoare devine mai vie. Ei simt textura culorilor, muzicalitatea, ritmicitatea

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

lor, le place să transpună pe pânză melancoliile, dar și năzuințele, amintirile, realitatea prezentă. Pentru prima dată sunt expuse trei lucrări biblice executate de pictorul D. Norocea în perioada interbelică pentru Catedrala Episcopală „Sf. Împărați Constantin și Elena” și icoana „Sf. Nicolae” sculptată în lemn de meșterul popular Vasile Adam. Toate exponatele fac parte din patrimoniul muzeului. Pe cât a fost cu putință, muzeul șia propus să pună în valoare mai ales lucrările legate, fie prin nașterea artistului, fie prin motivele inspirației, de oameni și realitățile locului. Lidia Noroc-Pînzaru, muzeograf al Muzeului de Istorie și Etnografie din Bălți, ziarul „Vocea Bălțului” din 13 mai 2011, p. 3

„Armele albe în sec. XIV-XV pe teritoriul Moldovei”

La 2 iulie 2011, s-au împlinit 507 ani de la trecerea în neființă a domnitorului Ștefan cel Mare. Ștefan cel Mare a fost cel mai important domnitor al Moldovei din perioada medievală. El a preluat tronul după înlăturarea lui Petru Aron, pe care l-a învins în bătălia de la Doljești, pe Siret, la data de 12 aprilie 1457. La 14 aprilie 1457, pe locul numit Dreptate, Adunarea țării l a proclamat pe Ștefan cel Mare domnitor. „Domn adevărat, viteaz, cuminte și iubitor de neam, din clipa întâi până la urmă… Într-însul găsise poporul românesc cea mai curată și mai deplină icoană a sufletului său: cinstit și harnic, răbdător fără să uite și viteaz fără cruzime, strașnic la mânie și senin în iertare, răspicat cu măsură în grai, gospodar și iubitor al lucrurilor frumoase, fără nicio trufie pentru faptele sale care i se par că vin printr-însul de aiurea și de mai jos” (Nicolae Iorga).

Ștefan cel Mare a murit la data de 2 iulie 1504, după o domnie de 47 de ani și a fost înmormântat la mănăstirea Putna, pe care singur a construit o, iar în 1992 a fost canonizat și a trecut în rândul sfinților. Astăzi, el este numit pe bună dreptate Ștefan cel Mare și Sfânt. Cu acest prilej, la Muzeul de Istorie și Etnografie, a avut loc manifestarea culturală vizită descoperire la muzeu cu genericul „Armele albe în sec. XIV XV pe teritoriul Moldovei”, continuând această nouă formă de

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

activitate culturală, care își găsește tot mai mulți adepți din rândul cetățenilor iubitori de istorie.

În perioada medievală, drept armament erau folosite: arcul, coasa, sabia, spada, arbaletul. Printre armele importante de protecție a luptătorilor moldoveni, izvoarele scrise și iconografice menționează folosirea scuturilor și pavăzelor. Acestea erau confecționate din metal, lemn, împletituri de răchită sau piele, de forme foarte diverse, dar în majoritate erau rotunde, dreptunghiulare sau triunghiulare. Participanții, elevi de la liceele din municipiu, au aflat despre noi evenimente și fapte de vitejie din istoria „…celui mai vrednic om, iscusit și războinic norocos, care a fost înzestrat cu virtuți de erou, așa încât pe drept cuvânt merita să fie socotit printre bărbații vestiți în arta războiului” (Bernard Wapowski, cronicar polonez), au avut ocazia de a vedea și a pipăi trofee din sec. XIV XV, ce se păstrează în fondul de bază al muzeului și care au fost folosite de oastea Moldovei în perioada marelui domnitor Ștefan cel Mare. Un loc de cinste în colecția de arme ale muzeului îl ocupă o spadă (sec. XIV XV) unicat în patrimoniul țării. Spada era o armă strategică foarte eficace, folosită cu succes atât în atac, luptă corp la corp, cât și în apărare. Este o armă pentru tăiat și împuns. Toți cei prezenți la manifestare au dorit s o țină în mână și să i simtă greutatea, virtuozitatea. Au fost uimiți de greutatea ei și de faptul că ostașul moldovean din armata lui Ștefan cel Mare trebuia să fie foarte voinic și dibaci pentru a învinge în bătălie. Manifestarea culturală o putem considera ca o oră cognitivă, educativă și comemorativă, în cadrul căreia s a adus un omagiu Marelui domnitor, remarcând calitățile sale unice, care au permis păstrarea integrității teritoriale și spirituale a țării din acea epocă.

Lidia Noroc-Pînzaru, muzeograf al Muzeului de Istorie și Etnografie din Bălți, ziarul „Vocea Bălțului” din 8 iulie 2011, p. 3

Nostalgia actoricească

Am hotărât să înşir câteva amintiri despre artistul emerit Călin Măneaţă, nu atât cu ocazia jubileului de 70 de ani, pe care-i împlineşte

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

zilele acestea, dar pentru că el mi a fost coleg şi partener de scenă timp de 30 de ani, pentru că face parte din cohorta de aur a artiştilor Naţionalului bălţean. În anul 1962, după absolvirea Conservatorului de Stat, în teatrul nostru primii au venit Călin Măneaţă, Iulian Florea, Mariana Muradu şi Mihai Grecu. Eram cu toţii tineri, naivi, dar şi foarte ambiţioşi în sensul frumos al cuvântului. Munceam în condiţii grele, fără clădire, ne aflam mereu în turnee prin satele republicii, am cutreierat împreună mulţi ani toată Moldova şi Bucovina cu spectacolele teatrului bălţean, dar eram fericiţi şi optimişti. Desigur Călin era acela care ridica dispoziţia tuturor cu talentul lui comic. În multe spectacole am jucat împreună. El mi-a fost unul din partenerii de scenă care te ajută să-ţi creezi rolul, care cu o uimitoare intuiţie, citeşte în ochii tăi ce vrei şi cum vrei să ţi spui replica. Ceea ce făcea Călin pe scena bălţeană nu poate fi numită doar o simplă interpretare a unui actor. El e un artist care-şi cunoaşte preţul şi asta înseamnă foarte mult în vieţuirea scienică. Îmi pare rău că astăzi nu este solicitat pe scena bălţeană. Pavel Proca în „Crâmpee teatrale bălţene” scrie: „Călin Măneaţă este un actor pentru Alecsandri şi Caragiale, ca şi pentru Vişneac, Muşatescu şi Rostand. Un nimerit interpret pentru aproape orice piesă ionesciană. Ca şi pentru unele roluri shakespeareene”. Cu prilejul frumosului jubileu de 70 de ani, dragă Călin, îţi aduc cele mai calde felicitări şi urări de bine. Calea lungă, uneori anevoioasă, dar în final fructuoasă, parcursă de Domnia Ta, este un exemplu pentru generaţiile care ne urmează. Ai fost şi rămâi o personalitate cu care mă mândresc. La Mulţi Ani!

Lidia Noroc Pînzaru, artistă emerită din RSSM, ziarul „Vocea Bălțului” din 29 iulie 2011, p. 3

духе высоких идеалов, в духе верного служения партии и народу. Самые различные мероприятия общественно-политического и культурно-массового характера, конференции, тематические вечера молодежи проводятся в учреждениях культуры. Неплохо зарекомендовали себя коллективы художественной самодеятель ности клубов, мехового комбината, стройтреста, работников торговли и другие. При всех шести жилищно-эксплуатационных участках созданы клубы для детей. Большое место в повседневном отдыхе трудящихся занимает кино. К сожалению, в кинотеатрах демонстрируются порой фильмы, которые не вырабатывают хорошего вкуса у нашего современника. Требуют более серьезного внимания к себе и работники библиотек. Число читателей увеличилось бы, если бы каждая библиотека имела соответствующее помещение. Имеющиеся возможности дальнейшего улучшения культурного обслуживания населения, организации его отдыха используются далеко не полностью. Строительство социально куль турных учреждений во многом еще отстает от роста города и потребностей населения. Считаю, что многие пригородные клубы не выполняют свои функции, плохо занимаются воспитанием молодежи. Не лучше ли вместо этих клубов построить «Зеленый театр»? Сделать это можно, безусловно, с помощью городских организаций, комсомольского энтузиазма. На ряде ведущих предприятий Бельц есть хорошие самостоятельные коллективы, которые делают им честь. Но они не

всегда

гордится и коллектив Бельцкого молдавского музыкально драматического театра имени В. Александри, внесший свой конкретный вклад в рост духовного богатства нашей республики и, особенно, в культурно шефскую работу на селе. Свидетельствами успеха в этом деле являются дипломы, красные вымпелы и денежные премии, которыми театр награжден в последние годы Министерством культуры СССР, ЦК профсоюза работников культуры и ЦК профсоюза рабочих и служащих сельского хозяйства. Из года в год на селе появляются все больше клубов и домов культуры, коллективов художественной самодеятельности, любителей театрального искусства. Театр имени В. Александри оказывает районным отделам культуры, драматическим коллективам систематическую помощь в эстетической и культурно-воспитательной работе. Формы и методы этой помощи постоянно обновляются и совершенствуются. Наш коллектив заключает договоры о содружестве с отделами культуры. Создана и успешно работает шефская комис сия, которую возглавляет заместитель директора И. Н. Скицко. Планы мероприятий и графики работы этой комиссии утверждаются на партийном собрании. Сейчас шефствуем над Дрокиевским, Рышканским, Лазовским, Фалештским, Глодянским и Флорештским районами. За каждым из них закреплена творческая группа из 7-11 человек. Возглавляют эти группы актеры

Большую часть своих спектаклей мы показываем жителям села, где одновременно проводим и творческие встречи с передовиками сельского хозяйства подшефных районов. А во время летних гастролей работаем на территории всей республики. Можно привести еще много примеров помощи коллективам художественной самодеятельности костюмами, реквизитом, грамзаписями, декорациями. Но ведь этим не ограничиваются формы шефской связи, призванной служить взаимообогащению коллектива театра и зрителей. Вот почему мы стараемся устано вить более тесные повседневные контакты с творческими группами в районах, с нашими зрителями, чтобы знать их мнения, запросы, успешнее приобщать их к миру прекрасных чувств и патриотических порывов, углублять их понимание искусства. Артистов нашего театра хорошо знают по гастрольным спектаклям на только в МССР, но и за ее пределами. Много встреч со зрителями провел народный артист республики М. Волонтир. Главный режиссер театра А. Пынзару и заведующий лите ратурной частью П. Грока подготовили программу КВН в Дрокиевском и Рышканском районах. Актеры А. Морару и А. Рэчилэ поставили спектакль в селе Скумпия Фалештского района, У. Долинцэ в селах Чучуля и Устье Глодянского района. Хорошие связи установил наш коллектив и с бельцкими самодеятельными артистами. Актеры В. Одажиу, Е.

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

О бедной культуре замолвите слово Управление культуры и подведомственные ему учреждения занимаются, пожалуй, самым сегодня неблагодарным делом: в условиях сложнейшей экономической ситуации в государстве заботятся об организации отдыха горожан, развитии худо жественного творчества, возрождения национальной культуры, языка, традиций и обычаев. Силы для этого имеются немалые: Дворец культуры, три специализированные школы (искусств, музыкальная и художественная), историко этнографический музей, картинная гале рея, десять библиотек, восемь клубов. Только в прошлом году управлением были организованы 570 культурных мероприятий, среди которых такие, как «Мэрцишор-94», «День независимости», «День города», фольклорный фестиваль «Изворашул», конкурс «Бельцкая звездочка», молодежные вечера «Любовь с первого взгляда» и другие. Не только в нашем городе, но и за границей наши творческие коллективы радовали зрителей своим мастерством. Несмотря на нехватку финансовых средств, многие из них побывали, защищая честь Бельц, в Италии, Германии, Франции, Румынии, на Кипре. Это блестящая танцевальная пара И. Андроник и Л. Думитраш, известный ансамбль народной музыки «Барбу Лэутару», ансамбль народного танца «Вынтулец». Очень плодотворно работает детский коллектив «Дойница» под руководством супругов Валах, радуют творческими успехами «Флорь де тей», «Топотушки», «Стремление», «Фантазия», «Стрэлучитор» и другие. Их руководители

Дворец культуры стал очагом объединившим под одной крышей людей творческих, ищущих, увлеченных, людей различных вкусов и возрастов В развитие и популяризацию изобразительного искусства, возрождение народных ремесел вносит свой весомый вклад картинная галерея. Только за один прошлый год здесь прошли десять выставок, 610 экскурсий, на которых побывали около 57 тысяч любителей прекрасного. Не отстает в стремлении обогатить духовную жизнь горожан и историко этнографический музей. Активно включился в работу новый клуб народных ремесел, созданный в прошлом году с целью их возрождения. Ощутимую поддержку ему оказывают известные мастера Г. Греку, В. Предвус, И. Гуцул, Л. Рыжакова, А. Солян, Д. Доробан и другие творческие личности Бельц. В прошлом году клуб организовал и сам принимал участие в различных выставках-конкурсах, городских ярмарках, а также побывал на республиканских и международных мероприятиях, откуда многие вернулись с титулом «Народный мастер», различными премиями. Неплохо работала и муниципальная библиотека (руководитель А. С. Лец). Анализ показывает, что и в условиях жестокого кризиса в экономике это учреждение трудилось плодотворно, убеждая, что библиотека

никогда не потеряет своего значения в современном обществе, книга останется

материально техническая база, каждое мероприятие требует денег, которых у нас нет и за которыми мы обращаемся к споносорам. Их у нас много, мы очень благодарны Викториабанку, Индконбанку, Агропромбанку, Банка сочиалэ, Банка де економий, фабрике «Бэлцанка», меховому комбинату, АО «Коломит», АСИТО и другим нашим помощникам. И напоследок. Хотелось бы творчески сотрудничать с коллегами кинотеатров города, театра им. В. Александри, ведь вместе мы могли бы сделать намного больше и эффективнее. Хотелось бы чаще видеть у нас людей, ответственных за развитие культуры в городе, только так увидев воочию можно проникнуться важностью проблем и вместе приступать к их решению. Лидия Норок Пынзару, заслуженная артистка МССР, газета «Голос Бэлць» от 08 февраля 1995, с. 3 Приобщение к высокой культуре Лидия Норок Пынзару, начальник управления культуры. Театрально культурную жизнь начала сразу после окончания средней школы в Бэлцком национальном театре им. В. Александри. Сыграла более 80 ролей. Удостоена звания «Заслуженная артистка Молдовы», а в 1994 году государствен ной наградой медали «Меритул чивик». Шестой год играющая в театре артистка Лидия Норок Пынзару возглавляет муниципальное управление культуры.

шинств значительно усилилось. И, как подтверждает жизнь, ни возникшие между бывшими республиками СССР границы, таможни и прочие препоны и барьеры, ни экономические трудности, сопряженные со становлением стран СНГ, помешать этому не могут. В городе активно действует бэлцкое отделение Центра русской культуры, общества украинской, белорусской, польской, еврейской, болгарской, немецкой культур. Нет ограничений в выборе религиозного вероисповедания. В учреждениях искусства и культуры музыкальной, художественной школах, школе искусства приобщаются к высокому ремеслу сотни детей, юношей и девушек. Об уровне мастерства бэлцких музыкальных талантов говорит тот факт, что многие художественные коллективы приглашаются для участия в международных конкурсах и фестивалях. Успешно выступила во Франции рок-группа «Эллис». Лауреатами международных конкурсов в Италии, Германии, Франции, Бельгии и на Кипре стали творческая группа бального танца «Грация». Сотни концертов для зрителей Бэлць и других регионов республики, Болгарии, Румынии, Афганистана, Алжира, Эфиопии, других стран, дал старейший в городе коллектив худо жественной самодеятельности народный ансамбль танца

«Вын

праву можно считать международными. В них, как правило, участвуют наши друзья из Румынии, Украины, Беларуси, Болгарии... Известны имена бэлцких самобытных поэтов Людмилы Дорошенко, Нелли Векверт, Павла Афонина, Виктора Грабчука, Юлиана Кодэу. Гордимся мы художниками Зиновием Синицей, Стефаном Флореску, Николаем Гибаленко, предпринимателем Николаем Кирильчуком, восстановивишим на свои средства колокольню и отчеканившим в Бухаретском монетном дворе 100 комплектов (по четыре в каждом), портрет М. Эминеску в разные периоды его жизни. Кстати, до сих пор существовали около 60 разного рода медалей поэта. «Полный» же Эминеску изготовлен нашим земляком впервые. В городе и далеко за его пределами хорошо известны артисты: Михай Волонтир, Константин Ставрат, Анатолий Пынзару, Эмил Лупан, руководители ансамбля «Вынтулец» Ион Унгуряну, Дома детского творчества Леонид Кристиной, школы искусств Людмила Георгиштян и другие бэлчане, вносящие свою лепту в сокровишницу национальной культуры. Лидия Норок-Пынзару, начальник Управления Культуры

примарии, муниципий Бэлць, газета «Независимая

Публика, впервые познакомившаяся с молдавским творче ством, принимала музыкантов и танцоров из Бельц, что называется на «ура». С неменьшим успехом они выступали и во всех населенных пунктах, через которые пролегал маршрут путешествия, а это более полусотни городов и городков. Наш музыкальный «десант» исколесил две трети родины утонченных духов, мы искупались в теплых водах Атлантики и Средиземноморья. Но если температура воды в океане зависела от погодных условий, то теплый прием бельчан это исключительно результат упорного труда и достигнутого высокого исполнительского мастерства профессионального и самодеятельного коллективов, которые возглавляют Ион Унгуряну и Геннадий Чеботарош. Французы, знающие толк не только в изысканных винах, по достоинству оценили искусство фольклорных ансамблей из незнакомой Молдовы. У нас уже есть предварительная договоренность об участии в международном фестивале, который состоится в будущем году. Остается добавить, что нынешний вояж вряд ли бы состоялся, если бы не деятельная помощь бельчанина Думитру Брашовски, который помог найти средства на поездку. Будем надеятся, что в следующем году мы также сможем откликнуться на приглашение, и наши лучшие коллективы

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

ности, возрождению национального фольклора, государственного языка, народных обычаев и обрядов. Наша задача сделать так, чтобы искусство и культура были доступны как можно более широкому кругу людей. В системе муниципального управления есть 3 детские школы искусств, музыкальная и художественная, музей истории и этнографии, картинная галерея, муниципальная библиотека с 8 филиалами в микрорайонах города, 3 дома культуры и 3 клуба. Профсоюзные клубы, что работали на предприятиях, закры лись из-за финансовых трудностей. Но это не значит, что мы только теряем. Так, по инициативе управления был открыт клуб «Народный мастер», способствующий выявлению талантливых самородков, возрождению и развитию традиционных для нашего края ремесел, приобщению к ним детей. Наглядное свидетельство высокого мастерства наших резчиков по дереву престижные дипломы и премии, полученные на различных конкурсах. Муниципальная бибилиотека это 640 тысяч экземпляров книг по разным направлениям. 29 тысяч горожан наши читатели. В центральной библиотеке в соответствии с богатыми многолетними традициями организуются детские утренники, тематические и литературно музыкальные вечера, викторины и конкурсы.

Постоянным читателям наши

Бельцы справедливо гордятся своей картинной галереей. Регулярно организуемые выставки знакомят зрителей не только с работами городских мастеров и юных воспитанников художественной школы, но и художников севера Молдовы. Камерные концерты, встречи с интересными людьми, тематические экскурсии для школьников это и многое другое привлекает в картинную галерею благодарных зрителей. Победы на международных конкурсах талантливых воспи танников художественной и музыкальной школ и школы искусств, ставшие уже привычными для горожан, свидетельствуют о высоком уровне преподавания в этих учебных заведениях. Славу молдавского искусства на сценах различных государств умножают ансамбли «Вынтулец», «Барбу Лэутару», «Флорь де тей», «Дойница», театр «Баштина», молодежные группы «Эллис» и «Орион» городского ДК. Только в минувшем году они пополнили коллекцию наград и дипломов, собранную Дворцом культуры, став лауреатами фестивалей во Франции, Румынии, Германии и т. д. Ансамбль танца «Грация» признан лауреатом фестивалей в Югославии, на Украине, в Румынии, Австрии, России, Словакии. И, конечно же, все наши самодеятельные таланты активно участвуют в республиканских конкурсах. А солистка театра эстрады Ирина Топорец завоевала дипломы на двух престижных музыкальных фестивалях в Кишиневе.

Несмотря на экономические

вычно отодвигая культуру и образование на последнее место, неплохо бы вспомнить, что престиж нашей страны в ближнем и дальнем зарубежье поддерживает сегодня отнюдь не экономика, а одно только искусство. Лидия Норок-Пынзару, начальник Управления Культуры примарии, муниципий Бэлць, газета «Голос Бэлць»

от 18 января 1997, с. 2

В Доме культуры «Флакэра» (8 й квартал) действуют девять досугово-творческих формирований, объединяющих в основном энергичную и талантливую молодежь. Но чтобы эти самодеятельные коллективы могли участвовать в общегородских мероприятиях, предстоит еще немало поработать. К сожалению, в ДК «Флакэра» уже несколько лет не действует зал, находящийся в аварийном состоянии. По этой причине очень трудно иметь стабильные художественные коллективы, сложно организовать интересный досуг жителей микрорайона. Но, все таки, молодежь приходит в ансамбль бального танца «Экспресс», ВИА «Постскриптум», «Грин файер» («Зеленое пламя»), «Диамант», кружок чтецов-декламаторов, фольклорный ансамбль. В клубе микрорайона «Молодово» работают четыре творческих коллектива. Самый зрелый из них ансамбль «Орижинал», где солисткой выступает сама заведующая клубом Алла Хлебникова. Детские любительские объединения «Умелые руки» и «Будущая хозяйка» не раз украшали различные мероприятия своими интересными выставками. А юные чтецы декламаторы очень любят выступать в литературно-музыкальных композициях. В клубе № 1 тоже действуют четыре самостоятельных коллектива ВИА «Триал», ансамбль спортивного бального танца, а также Клуб веселых и находчивых (КВН), наладивший тесное сотрудничество с воинами Бельцкой

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

прославлять наш город участием в республиканских и межнациональных фестивалях? Материальная поддержка творческих самодеятельных коллективов вот в чем сейчас особенно нуждается наша народная культура. Лидия Норок-Пынзару, начальник Управления Культуры примарии, муниципий Бэлць, газета «Голос Бэлць» от 03 декабря 1997, с. 2 Культура требует внимания «В период радикальных преобразований общества, основная задача государственной политики в области культуры состоит в сохранении и защите культурного наследия наряду с поддержанием системы учреждений, обеспечивающих основу развития духовной жизни.» «Нынешнее экономическое положение в стране делает невозможным решение за короткий срок всего комплекса проблем, с которым сталкиваеться культура. Муниципальный бюджет, в котором в 1996 г. на культуру предусматривалось 705,2 тыс. лей, был исполнен всего лишь на 79%. В принятом на 1997 год бюджете ассигнования на культуру составляют лишь 68%: в проекте бюджета управлением культуры предусматривалось 1199,9 тыс. лей, а было выделено 816,8 тыс. лей. Из них в течение 10 ти месяцев фактически было получено только 518 тыс. лей, в том числе на

заработную плату 380,1 тыс. лей; для перечисления в соцфонд средств не выделялось;

«В течение 10 ти месяцев деятельности (в учреждениях культуры и на пл. Александри) были проведены около 300 культурных мероприятий. Из этого числа выделяем: «В гостях у деда Мороза», «Мир детям планеты Земля», «Мое счастливое детство», «На огромной планете каждый ребенок цветок», вечера посвященные великому классику М. Эминеску, два конкурса юных талантов «Бельцкая звездочка», развлекательный вечер для молодежи «День Святого Валентина», тематический вечер, посвященный празднику 8 Марта «Целую, низко голову склоня...», фестиваль «Мэрцишор-97», День города Храм святого Николая, День независимости РМ, «Лимба ноастрэ», «День призывника», конкурсы КВН, фольклорный фестиваль, посвященный памяти мастера хореографии бельчанина Иона Негарэ, шоу программы ансамбля спортивно бального танца «Грация» и театра мод «Людмила», множество шоу-программ и концертов с участием известных творческих коллективов муниципального Дворца культуры, оркестра народной музыки «Барбу Лэутару», ансамблей народного танца «Вынтулец» и «Флорь де тей», а также фольклорного ансамбля «Дойница».» «Муниципальной библиотекой план обслуживания читателей был выполнен на 104%, а выдача книг на 106%. Главными читателями этой библиотеки являются дети и молодежь

в

«Значительных успехов добились наши школы, учавствуя в республиканских и международных конкурсах.» «Успехи щколы искусств им. Порумбеску следующие: ансамбль скрипачей 2 место, ансамбль аккордеонистов 2 место. Надо учесть, что первое место не присуждалось.» «Больших успехов достигли учащиеся детской худо жественной школы. Трое ее воспитанников заняли 1 место и награждены премиями по 90 лей за участие в республиканском конкурсе «Все дети имеют права», 5 учащихся 2 место, 14 учащихся 3 место, 18 были отмечены.» «И если в творческом плане удается выполнять поставленные задачи, то финансовые, хозяйственные проблемы прибавляются из года в год и требуют неотлагательных решений. На се годняшний день срочно нужен капитальный ремонт в городском Дворце культуры, Доме культуры «Флакэра», детской художественной школе. Протекают крыши почти во всех учреждениях культуры, остро необходимо приобретать национальные костюмы, мебель, технический инвентарь, аппаратуру для озву чивания, музыкальные инструменты. Практически не пополняются книжные фонды муниципальной библиотеки. В детской библиотеке им. И. Крянгэ из за неоднократного затопления пришли в негодность около 50% книг. В этот трудный

управление в Комплексной программе развития культуры на 1998 год предусмотрело самое необходимое.» Лидия Норок-Пынзару, начальник Управления Культуры примарии, муниципий Бэлць, газета «Голос Бэлць» от 07 февраля 1998, с. 4 Hе вернуться ли нам к матриархату?! По словам мужчин, мы, женщины, являемся лучшей половиной человечества, прекрасным полом. Нам, женщинам, как утверждает сильный пол, способным не только понять его самопожертвование, но умеющим пожертвовать и собой, посвя щены множество стихов, поэм, музыкальных и художественных произведений. Ради женщин мужчины свершили немало героических подвигов. Всё это так. Мужчины лучше женщин и философствуют о сердце человеческом. Но они, видимо, не ведают о том, что женщины лучше их читают в сердце мужчин. В связи с этим мне хотелось бы, пусть не обо всем, но хоть немного рассказать о том, что мы прочитали в сердцах «сильного пола». … Я не случайно взяла вас, мужчин, в кавычки. Потому что, находя в нас утешение, почерпнув у женщин силы, удвоив через нас умственные способности, вы, дорогие и любимые наши мужчины, по своей природе остаетесь эгоистами и себялюбцами. Взяв сразу после матриархата в свои руки власть, вы все время только и думаете о том, как бы не потерять её вновь. Забывая при этом, что заслуга и честь не только в завоевании, а

И вновь, не смотря на то, что сильный пол за последние годы так сильно оскандалился, чуть ли не все мужчины Молдовы ринулись в борьбу за кресла в высшем законодательном органе страны. Чтобы, не дай Бог, пришли туда со своими разумными мыслями и доводами женщины. Не случайно, видимо, убоявшись на веки вечные матриархата, даже те редкие женские имена, попадающиеся в списках предвыборных блоков и партий, поставлены мужчинами под такими порядковыми номерами, что стать депутатами Парламента РМ прекрасному полу и на этот раз не суждено. Предполагаю, не все сказанное понравилось мужчинам. Но, как говорится, лучше горькая правда, чем сладкая ложь. Тем более, что мы все равно вас любим такими, какие вы есть. Но, как сказал великий Пушкин: «Есть время для любви, для мудрости другое». Лидия Норок-Пынзару, начальник Управления Культуры примарии, муниципий Бэлць, газета «Спрос и Предложение» от 6 марта 1998, с. 2 Смотреть предпочитаю

Лидия Норок-Пынзару, заслуженная артистка РМ, председатель территориального профсоюза работников культуры, глав ный специалист отдела культуры мун. Бельцы.  Обязательно смотрю телевизор по выходным и вечерами после работы. Люблю хорошие передачи, в последнее время появилось много программ, близких мне по духу и интересных многосерийных фильмов. Хорошие картины с удовольствием пересматриваю еще раз.  Каналов много, но я предпочитаю каналы «Россия», НТВ, ОРТ.  Люблю передачи о природе и животных разных стран. С удовольствием смотрю «Жди меня», когда есть возможность «Что хочет женщина» и «Принцип «Домино». Нравятся «Утрен няя звезда», «Песня года», «Фабрика звезд», «Народный артист», смотрю выступления С. Ротару и Л. Долиной. Интересны

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

«Времена» В. Познера и «Тайны дворцовых переворотов» (в последнем чувствуется женская рука). Великолепные передачи «Сам себе режиссер» и «Дог-шоу». Нравятся «КВН» и «Аншлаг», «Смак» и «Город женщин». Стараюсь не пропускать программу «Квартирный вопрос», жаль, что у нас нет возможности сделать такую.  Не нравится передача «Красная стрела», не смотрю боевики и триллеры. Не люблю и не смотрю программу «Окна», считаю, что неприлично выносить на экран весь этот сор. Не смотрю латиноамериканские сериалы.  Люблю фильмы, близкие к реальности, где есть любовь и интрига. Интересны российские сериалы «Каменская», «Две судьбы», «Бандитский Петербург». Нравятся актеры К. Лавров, Н. Гундарева, Л. Гурченко, М. Ульянов, А. Мягков, И. Муравьева, Е. Яковлева. Из зарубежных М. Мастрояни и С. Лорен. А мой кумир это великолепная итальянская актриса А. Маньяни. Очень нравится, когда актер сам поет и танцует в фильме. С удовольствием смотрю ленты с участием Г. Вицина, Е. Моргунова и Ю. Никулина. Лидия Норок Пынзару, заслуженная артистка РССМ, газета «Спрос и Предложение» от 30 декабря 2003, с. 17 Воцарить взаимопонимание и сотрудничество Сегодня о культуре говорилось меньше всего. Но хочу подчеркнуть, что в Молдове культура существует, хотя ее и не ценят

по достоинству. Наши правители, к сожалению, забывают, а может, не осознают, что национальная культура это не только песня или танец, но и культура в экономике, финансировании, трудовых отношениях,

никакой поддержки отрасли культуры, поскольку в руководство отрасли назначаются люди далеко не болеющие душой за культуру, зато весьма удобные властям. Нынешний министр культуры не соблаговолил прийти ни на съезд нашего профсо юза, на на IV съезд CSRM. Мы брошены на произвол судьбы, словно никому не нужные, бессильные и беспомощные, голодные и раздетые. В семье отраслевых профсоюзов чувствуем себя первыми с хвоста с социально экономической точки зрения, хотя работаем не хуже и не меньше работников остальных бюджетных сфер и реальной экономики. Поэтому на недавнем пленарном заседании Совета отраслевого профсоюза проанализировали создавшуюся ситуацию в отрасли культуры и основательно поразмыслили над вопросом, куда двигаться в дальнейшем. Мы не хотим зависеть от партий и политических группировок. Мы стремимся к одному: созидать национальную культуру без какого-либо вовлечения в честолюбивые игры и интересы, без принудительного направления в русло, угодное определенным кругам, без пренебрежения к нам. Мы ощущаем такое отношение к нам, словно уже примкнули к «Solidaritate». Это не так. Мы хотим сотрудничества и требуем взаимопонимания между двумя национально отраслевыми центрами, объединения усилий, что будет только нам, трудящимся, во благо. Синдикалисты отрасли культуры еще не приняли окончательного

решения. Они сказали так:

подвижником национальных ценностей на мировой арене. Хочу заверить, что между нами, рядовыми синдикалистами, есть полное понимание. Остается, чтобы такое понимание воцарилось и на вершине профсоюзной пирамиды. Лидия Норок-Пынзару, председатель Бэлцкого совета Профсоюза работников культуры, газета «Голос Бэлць» от 04 декабря 2005, с. 3 Бельцкие VIP-персоны о любимом празднике

1. Какой из новогодних праздников Вам больше всего запомнился?

2. Как бы Вы хотели встретить Новый год, если бы не были ограничены в средствах?...

1. Яркий след в моей памяти оставила встреча 1976 года. Была очень красивая зима, снежок. Мы всей семьей вышли на улицу и отправились к елке. Мы валялись в снегу, играли в снежки, зажигали бенгальские огни и катались на санках. Моему сыну тогда было 4 года, дочери 14. С тех пор и снега такого нет, и мы уже не так собираемся.

2. Я бы поехала всей семьей в горы. Сейчас мой сын находится в Румынии, в Клуж Напоке. Там есть место, где можно встретить Новый год очень романтично. Лидия Норок Пынзару, председатель Бэлцкого совета Профсоюза работников культуры, газета «СП. События. Подробности» от 28 декабря, 2005, с. 17

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

BIBLIOGRAFIE

Articole despre Lidia Noroc-Pînzaru din colecția Bibliotecii Municipale „Eugeniu Coșeriu” Bălți

1. ANATOL Pînzaru : Biobibliografie / Biblioteca Municipală „E. Coşeriu”, Bălţi ; alcăt.: Z. Dolinţă, I. Cojocaru. Bălţi : Biblioteca Municipală „E.Coşeriu”, 2006. 60 p.

2. AUTOGRAF pe cortina Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri” din Bălţi (1957 2007) : [Anatol Pînzaru, actor şi regizor, la 70 de ani] / Uniunea Teatrală din Moldova ; alcăt. : Ion Gheorghe Şvitchi. Ch. : Uniunea Teatrală din Moldova, 2007. 160 p.

3. BACIU, Gheorghe. Muzeul de Istorie și Etnografie din Bălți : [date despre actrița Lidia Noroc Pînzaru] / Gheorghe Baciu // Baciu, Gheorghe. Orașul Bălți și oamenii lui. Chișinău, 2011. P. 314-316.

4. BĂTRÎNU, Nicolae. Lidia Noroc / Nicolae Bătrînu // Bătrînu, Nicolae. Măiestria talentului. Ch. : Literatura Artistică, 1979. P. 93-96.

5. BĂTRÎNU, Nicolae. Seninul clipelor tale... : [despre actriţa Lidia Noroc Pînzaru] / Nicolae Bătrînu // Cultura. 1976. 1 mai. P. 2.

6. BELINSCHI, Elena. Așa răspund amintirile... : [cuvinte calde către dna Lidia Noroc Pînzaru] / Elena Belinschi // Belinschi, Elena. Lidia Noroc-Pînzaru. Biobibliografie. Bălți, Biblioteca Municipală „Eugeniu Coşeriu”, 2007. P. 61.

7.

BOTEZAT, Ana. Cum, doamne, ai creat o şi ce mistere i ai dat? : [mesaj către aniversarea dnei Lidia Noroc Pînzaru] / Ana Botezat // Botezat, Ana. Lidia Noroc-Pînzaru. Biobibliografie.

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Bălți, Biblioteca Municipală „Eugeniu Coşeriu”, 2007. P. 54 55.

8. CANDIDATUL numărul doi (2) la puncte e primul : [Lidia Noroc-Pînzaru în cadrul electoralei-96] // Moldova Suverană. 1996. 12 oct. P. 1 ; 2.

9.

CERGUȚĂ, Ludmila. Conferința lucrătorilor din cultură : Sindicate : [Lidia Noroc Pînzaru despre activitatea sindicală] / Ludmila Cerguța // Vocea Bălțului. 2005. 25 mart. P. 2.

10.

CERGUȚĂ, Ludmila. Lumina ce mă nvaţă a iubi : [interviu cu artista emerită în ajunul aniversării de 65 ani] / realizat de Ludmila Cerguţă // Vocea Bălţiului. 2007. 30 noiembr. P. 3.

11.

CODĂU, Iulian. Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” din Bălţi (1957 1994) teatru pe roate ... : [relatări despre L. NorocPînzaru] / Iulian Codău. Bălţi : F. e. 2004. P. 119 ; 144 ; 157 ; 192 ; 235 ; 243 ; 263.

12.

DITZINGEN empfangt gaste aus gyula und Bălţi : [L. Noroc Pînzaru zu becucbts in Deutschland zusammen mit Kinder. Sie ist Leitern des Kulturams in Bălţi] // Berlin Zeitungen. 1997. 13 Sept. S. 18.

13. DOLINŢĂ, Zinaida. Talent polivalent în serviciul public : [Lidia Noroc-Pînzaru figură emblematică în viața teatrală] / Zinaida Dolinţă, Inga Cojocaru // Dolinţă, Zinaida. Lidia Noroc Pînzaru. Biobibliografie. Bălți, Biblioteca Municipală „Eugeniu Coşeriu”, 2007. P. 5-6.

14. DOROŞ, L. Îmbrăţişările surorilor însorite : Relatări cum s au desfăşurat zilele teatrului sovietic moldovenesc în Uzbekistan : [L. Noroc Pînzaru participantă la acest festival] / L. Doroş // Gazetă de seară. 1985. 15 noiembr. P. 3.

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

15. EREMIA, Z. Viaţa ca o scenă : [Lidia Noroc Pînzaru la 60 de ani] / Z. Eremia // Plai Bălţean. 2002. 29 noiembr. P. 3.

16.

EVENIMENTE în cadrul Zilei Bibliotecarului : [Lidia Noroc Pînzaru cu cuvinte frumoase la manifestare] // Plai Bălţean. 2002. 11 oct. P. 3.

17. FEMEIA între politică și cultură : [Lidia Noroc Pînzaru șefă a Direcției județene Cultură Bălți] // Plai Bălţean. 2001. 7 mart. P. 3.

18.

GÎRBEA, Zinaida. Destin marcat de virtuţi : [Lidia NorocPînzaru la 65 de ani] / Zinaida Gîrbea // Gîrbea Zinaida. Lidia Noroc Pînzaru. Biobibliografie. Bălți, Biblioteca Municipală „Eugeniu Coşeriu”, 2007. P. 59-60.

19.

GORBUL, Ludmila. După noapte vine zi… : Istorie : [Lidia Noroc Pînzaru la Cocieri, evenimentele de pe Nistru în 1992] / Ludmila Gorbul // Curierul de nord. 1992. 1 mai. P. 5.

20.

GORBUL, Ludmila. La o aniversare : O samă de cuvinte : [Lidia Noroc Pînzaru Artistă Emerită a Republicii Moldova, Şef Direcţie Cultură judeţul Bălţi] / Ludmila Gorbul // Cugetul. 1999. 2 dec. P. 3.

21.

GORBUL, Ludmila. Lidia Noroc Pînzaru : „Arta şi Cuvântul se fac cu sufletul” : [Lidia Noroc Pînzaru, şefa Direcţiei judeţene Cultură] / Ludmila Gorbul // Plai Bălţean. 2002. 4 ian. P. 1.

22.

GORBUL, Ludmila. Valorile folclorice conduc la armonie : [festival județean de muzică populară] / Ludmila Gorbul // Plai Bălţean. 2001. 23 mart. P. 2.

23. GRIJA pentru spectator : Adunările de dare de seamă și alegeri în organizațiile primare de partid : [reflecţii la deschiderea

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

stagiunii teаtrale] // Literatura şi arta. 1985. 31 oct. P. 3.

24. GRIȚUNIC, Boris. Alegere corectă : [Lidia Noroc-Pînzaru secretar al comisiei pentru ocrotirea monumentelor din localitatea Bălți] / Boris Grițunic // Grițunic, Boris. Lidia Noroc Pînzaru. Biobibliografie. Bălți, Biblioteca Municipală „Eugeniu Coşeriu”, 2007. P. 32-33.

25. ICOANA firavei bunici : [Lidia Noroc Pînzaru la sărbătoarea zilei bunicuțelor bălțene] // Vocea Bălţiului. 2008. 5 dec. P. 1.

26. ÎNTOTDEAUNA muncitoare... : Femeia între politică şi cultură : [Lidia Noroc Pînzaru] // Plai Bălţean. 2001. 7 mart. P. 3.

27. JITARU, Valentin. Noroc-Pînzaru Lidia : [actriță de teatru] / Valentin Jitaru, Lucian Jitaru // Jitaru, Valentin. Personalități bălțene. Chişinău, 2018. P. 252 253.

28. LA ÎNCEPUTUL lunii decembrie : Сердечно Поздравляем : [felicitări cu aniversarea de 70 de ani de la naștere pentru Lidia Noroc-Pînzaru] // СП. События. Подробности. 2012. 5 dec. P. 34.

29. LEAHU, Nicolae. Cultura naţională va prospera : [interviu cu Lidia Noroc-Pînzaru, şefa Direcţiei judeţene Cultură] / Nicolae Leahu // Plai Bălţean. 2000. 24 noiembr. P. 2.

30. LIDIA Noroc-Pînzaru : Biobibliografie / Alcăt. : Zinaida Dolinţă, Inga Cojocaru ; resp. ed. : Zinaida Dolinţă ; red. : Ludmila Ouş. Bălţi : Biblioteca Municipală „Eugeniu Coşeriu”, 2007 [2008] 80 p.

31. LUPĂCESCU, Pavel. Multstimată doamnă Lidia Noroc-Pînzaru : [urări de „noi urcușuri” pentru Lidia Noroc-Pînzaru] / Pavel

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Lupăcescu // Lupăcescu, Pavel. Lidia Noroc Pînzaru. Biobibliografie. Bălți, Biblioteca Municipală „Eugeniu Coşeriu”, 2007. P. 57.

32. MAŢIEVSCHI, Elena. O ţărancă citadină… : [despre actriţa Teatrului Național „Vasile Alecsandri” Lidia Noroc Pînzaru] / Elena Maţievschi // Moldova Suverană. 1998. 11 febr. P. 4 ; Curierul de Nord. 1998. 28 febr. P. 3.

33. MĂRIA sa femeia : [felicitarea dnei L. Noroc-Pînzaru cu 8 Martie] // Curierul de Nord. 1995. 4 mart. P. 1.

34.

MOLDOVANU, Eugenia. Această distinsă și frumoasă doamnă : [Lidia Noroc Pînzaru și facerea de bine] / Eugenia Moldovanu // Vocea Bălţiului. 2007. 30 noiembr. P. 3.

35.

MORARU, Anatol. Lidia Noroc Pînzaru : „Sănătatea culturii” înseamnă sănătatea morală”: [interviu cu şefa Direcţiei Judeţene Cultură Bălţi Lidia Noroc-Pînzaru] / realizat de Anatol Moraru // Accent provincial. 2002. 22 noiembr. P. 2.

36. 18 MAI Ziua Nationala a lucrătorilor din domeniul culturii : [L. Noroc-Pînzaru, I. Ungureanu, L. Cerguţă, V. Ganea, R. Munteanu] // Plai Bălţean. 2003. 16 mai. P. 3.

37. POIANĂ, I. Sensibilitate artistică : [despre actriţa Lidia Noroc Pînzaru] / I. Poiană // Moldova socialistă. 1981. 4 ian. P. 4.

38.

POPUȘOI, Liliana. Lidia Pînzaru-Noroc : [actriţă, Artistă Emerită, 70 de ani de la naştere] : Liliana Popuşoi // Teatru . 2012. Nr 10. P. 112.

39. POTAPI, Irina. Noroc Pînzaru Lidia: „Să fii mulţumită înseamnă să fii însăţi” : [interviu cu dna Lidia Noroc Pînzaru] / realizat de Irina Potapi // Accent provincial. 2005. 9 sept. P. 3.

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

40. PROCA, Pavel. Lidia Noroc Pînzaru, roluri în scenă şi în viaţă : [relatare despre viața și cariera actriței Lidia Noroc-Pînzaru] / Pavel Proca // Curierul de Nord. 1992. 26 dec. P. 2.

41. ЗЗ PROCA, Pavel. Paulina Zavtoni și Spiru Haret : [cuplul devotat teatrului : Anatol Pînzaru și Lidia Noroc Pînzaru] / Pavel Proca // Proca, Pavel. Privitor ca la teatru. Chișinău, 2007. P. 109.

42. PROCA, Pavel. Să te identifici cu adevărul : [despre artista emerită a Republicii Lidia Noroc-Pînzaru, actriţă a teatrului „Vasile Alecsandri” din or. Bălţi] / Pavel Proca // Literatura şi arta. 1986. 23 ian. P. 7.

43. PROCA, Pavel. Și așa mi vine câte o dată... Lidia Noroc Pînzaru, roluri în scenă şi în viaţă : Casa mare : [roluri pe scena teatrului și în marea scenă a vieții] / Pavel Proca // Curierul de Nord. 1992. 26 dec. P. 2.

44. PUICĂ, Aurel. Despre doamna L. Noroc-Pînzaru, cu nostalgie de prieten şi coleg : [Lidia Noroc-Pînzaru secretar al comisiei pentru ocrotirea monumentelor din localitatea Bălți] / Aurel Puică // Puică, Aurel. Lidia Noroc Pînzaru. Biobibliografie. Bălți, Biblioteca Municipală „Eugeniu Coşeriu”, 2007. P. 46-47.

45. ROIBU, Nicolae. O doamnă frumoasă ca o sărbătoare : Cultură : [despre Lidia Noroc Pînzaru, actriţă la Teatrul Naţional „V. Alecsandri” din Bălţi, 70 de ani de la naştere] / Nicolae Roibu // Timpul. 2013. 13 febr. P. 6.

46. SAHARNEANU, M. Vrăjită de scenă : [artista L. NorocPînzaru] / M. Saharneanu // Viaţa satului. 1988. 8 mart. P. 4.

47. STOICA, Valentina. Actriţă polivalentă : Teatru. Muzică. Film : [Lidia Noroc-Pînzaru și rolurile ei] / Valentina Stoica //

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

48.

Literatura şi arta. 1982. 18 mart. P. 3.

STROGANOVA, Nadejda. Acolo mi-e copilăria : Votăm a câta oară cu adevărat : [Lidia Noroc Pînzaru candidat în deputați ai Sovetului orășenesc] / Nadejda Stroganova // Comunist. 1990. 24 febr. P. 2.

49.

STROGANOVA, Nadejda. Artiștii la pupitrul culturii contemporane : [Lidia Noroc Pînzaru și Direcția orășenească de Cultură] / Nadejda Stroganova // Comunist. 1990. 24 iul. P. 2.

50.

ŞVITCHI, Ion-Gheorghe. Lidia Noroc Pînzaru / Ion Gheorghe Șvițchi // Femeia Moldovei. 1976. Nr 10. P. 4.

51.

ŞVITCHI, Ion-Gheorghe. Naţionalul bălţean la 40 de ani : [în sumar şi Lidia Noroc Pînzaru] / Ion Gheorghe Șvitchi // Moldova Suverană. 1991. 29 noiembr. P. 2.

52.

ŞVITCHI, Ion-Gheorghe. Тalent actriţa Lidia Noroc-Pînzaru trepte ale afirmării şi dăruirii : [date despre actrița bălțeană] / Ion Gheorghe Șvitchi // Şvitchi, Ion Gheorghe. Un sfert de veac în luminile rampei. Chişinău, 1982. P. 79-81.

53.

TUDOSE, Vasile. Bălțenii mai speră că frumusețea va salva lumea : Caleidoscop : [interviu cu domna Lidia Noroc Pînzaru] / Vasile Tudose / Vocea poporului. 1996. 14 mai. P. 8.

54.

TOZLOVANU, Valentina. „Despot-Vodă” : Turnee. Premiere : [Lidia Noroc Pînzaru o prezență epizodică caldă] / Valentina Tozlovanu // Literatura și arta. 1982. 20 mai. P. 6.

55.

TOZLOVANU, Valentina. Teatrul între scenă și public (I) : Teatru. Muzică. Film / Valentina Tozlovanu // Literatura și arta. 1982. 3 iun. P. 6.

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

56. TOZLOVANU, Valentina. Teatrul între scenă și public (II) : Teatru. Muzică. Film / Valentina Tozlovanu // Literatura și arta. 1982. 10 iun. P. 6.

57. UNGUREANU, Larisa. Doamna de Fier a orașului Bălți : Aniversări : [Lidia Noroc Pânzaru actriţă la Teatrul Naţional „V. Alecsandri” din Bălţi] / Larisa Ungureanu // Literatura și arta. 2013. 21 febr. P. 3. 58. UNIUNEA Teatrală din Moldova Casa Actorului : Dicționar de nume : [întâlnire de suflet cu Lidia Noroc Pânzaru] // Timpul. 2013. 8 febr. P. 24.

о Лидии Норок-Пынзару

коллекции Бельцкой Муниципальной Библиотеки им. Е. Кошериу 59. АМБРОС, Н. Наставник актриса : [Лидия Васильевна Норок-Пынзару наставница молодых талантов из ГПТУ-7] / Н. Амброс // Коммунист. 1976. 22 июля. С. 2. 60. БЕДНОСТЬ не порок. Бедность

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

актрисы] / Виктория Воронцова // СП. События. Подробности. 2012. 5 дек. С. 11.

64. ВОРОНЦОВА, Виктория. Лидия Норок Пынзару : «Театр это моя жизнь. Забыть его не могу» : Сегодня Представляем : [актриса бельцкого театра о своей жизни] / Виктория Воронцова // СП. События. Подробности. 2017. 6 дек. С. 9.

65. ВОРОНЦОВА, Виктория. Новое издание к юбилею Лидии Норок-Пынзару : Семидневная Панорама : [презентация сборника «Lidia Noroc-Pînzaru. Biobibliografie»] / Виктория Воронцова // СП. События. Подробности. 2013. 13 февр. С. 3.

66. ДАРЧИНОВА, Е. Памятные гастроли : [о деятельности Лидии Норок-Пынзару] / Е. Дарчинова // Коммунист. 1982. 29 июля. С. 2.

67. ДУБОВИКОВ, С. Театр открывает сезон : [Лидия НорокПынзару в спектакле «Свои люди, сочтемся!» А. Островского] / С. Дубовиков // Коммунист. 1975. 18 нояб. С. 3. 68. КАЛАШНИКОВА, Валентина. В Бельцах началась бессрочная кампания «Музею экспонат в подарок!»

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

71.

КОЧЕРОВСКАЯ, Татьяна. Какому из общественных институтов вы доверяете? : Собирательный Портрет / Татьяна Кочеровская, Марина Морозова, Наталья Ротарь // CП. События. Подробности. 2011. 20 июля. С. 6.

72. КРИГАНУЦА, С. Антракта не будет : Театр : [Лидия НорокПынзару на творческих встречах с передовиками производства] / С. Кригануца // Коммунист. 1980. 7 авг. C. 9. 73. КРОПАНЦЕВА, Т. Норок-Пынзару Лидия : «В Бэлць живут памятники бомжи» : [беседа с Лидией Норок Пынзару] / Т. Кропанцева // Новое время. 2005. 1 апр. C. 2.

74. КУРИЛОВА, С. Лицом к лицу с актерами : [Лидия НорокПынзару читает басню А. Крылова «Музыканты»] / С. Курилова // Коммунист. 1983. 1 мая. C. 2. 75. ЛАНСКАЯ, Нелли. О себе в свой юбилей в 60 фразах : [Лидии Норок Пынзару 60!] / Нелли

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Пынзару на заседании клуба «Лира»] / Н. Максимова // Коммунист. 1982. 6 нояб. С. 4.

79. МЕСТЕР, Михаил. Большая актриса всегда готова к трепетной роли Джульетты : [Лидии Норок Пынзару 60] / Михаил Местер // Голос Бэлць. 2002. 3 дек. C. 3.

80. МЕСТЕР, Михаил. Сегодня отмечает юбилей Лидия Норок Пынзару самая титулованная из бельцких театральных актрис современности : Твои люди, город! : [Лидии НорокПынзару 65] / Михаил Местер // Голос Бэлць. 2007. 4 дек. C. 2.

81. МЕСТЕР, Михаил. Талант, обаяние и завидная энергия : [начальник Управления культуры, заслуженная артистка МССР Лидия Васильевна Норок-Пынзару] / Михаил Местер // Голос Бэлць. 1993. 26 июня. C. 1.

82.

МЕСТЕР, Михаил. Творческий юбилей Лидии НорокПынзару : Твои люди, город! : [пятьдесят лет творческой деятельности Лидии Норок Пынзару в сфере культуры] / Михаил Местер // Голос Бэлць. 2009. 4 дек. С. 3.

83. МИХАЛЕВСКИЙ,

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

выставке подаренных картин] / Марина Морозова // СП. События. Подробности. 2011. 16-20 апр. С. 4.

86. НАШИ кандидаты от Бельц : [Лидия Норок Пынзару заслуженная артистка Молдовы] // Спрос и Предложение. 2005. 23 февр. C. 15.

87. ПЕРУНОВ, Слава. Крым, безвизовый режим и центр города : Сугубо Публично : [Лидия Норок Пынзару делится воей обеспокоенностью] / Слава Перунов // СП. События. Подробности. 2014. 19 марта. С. 2.

88.

ПЕТРУСЕВИЧ, Наталья. Бабушки, бабушки, мы вас уважаем! «К бабушкам внуки должны тянуться …» / Наталья Петрусевич, Марина Бзовая, Татьяна Кочеровская, Марина Морозова, Ирина Грозава, Олег Хитальский, Руслан Михалевский // CП. События. Подробности. 2010. 29 сент. С. 13. 89. ПОЗДРАВЛЯЕМ с юбилеем! : [Лидии Норок-Пынзару 50 лет] // Голос Бэлць.

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

нояб. С. 4.

93. ПЫНЗАРУ, А. Театр поднимает занавес : К 60-летию образования СССР : [Лидия Васильевна Норок Пынзару укрепляет свои творческие позиции] / А. Пынзару // Коммунист. 1983. 15 нояб. С. 9.

94. СКОНЧАЛАСЬ заслуженная артистка Молдовы Лидия Норок Пынзару : Светлая Память : [7 сентября на 79 м году жизни скончалась известный деятель бельцкой культуры, заслуженная артистка Молдовы] // СП. События. Подробности. 2021. 9 сент. С. 3. 95. СЛАВИМ поимённо : Дни рождения : [поздравления Лидии Норок-Пынзару с днем рождения] // СП. События. Подробности. 2005. 30 нояб. С. 35. 96. СЛАВИМ поимённо : Существенный Повод : [поздравления Лидии Норок-Пынзару с 50-летием творческой деятельности] // СП. События. Подробности. 2009. 2 дек. С. 39. 97. СЛАВИМ поимённо : Существенный

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

/ Виктор Старик // Независимая Молдова. 1996. 6 сент. С. 5.

101. СТАРИК, Виктор. Министр местного значения : [человек недели Лидия Норок Пынзару] / Виктор Старик // Вести. 1995. 4 марта. C. 2 ; 5.

102. СТАРИК, Виктор. Мне в жизни повезло… : [Лидия Норок Пынзару о себе] / Виктор Старик // Независимая Молдова. 1995. 24 марта. C. 6.

103. СТАРИК, Виктор. Мои года мое богатство : Культура : Люди дела : [Лидия Норок Пынзару жена актера] / Виктор Старик // Независимая Молдова. 2006. 30 авг. C. 5.

104. СТРОГАНОВА, Надежда. К руководству приходят профессионалы : Культура : [Лидия Норок Пынзару] / Надежда Строганова // Коммунист. 1990. 24 июля. C. 2.

105. СТРОГАНОВА, Надежда. Расширить сферу влияния : Партийная жизнь : выполнение решения съезда : [Лидия Норок Пынзару секретарь театральной парторганизации

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

портрету : [Лидия Норок Пынзару присвоение звания «Заслуженная артистка МССР»] / Е. Хэбэшеску // Коммунист. 1981. 3 сент. С. 2. 109. ХЭБЭШЕСКУ, Е. Признание мастерства : Театр : [Лидия Норок Пынзару зрители восхищены игрой] / Е. Хэбэшеску // Коммунист. 1982. 12 дек. C. 4. 110. ХЭБЭШЕСКУ, Е. Урок душевной щедрости: Театр : [Лидия Норок-Пынзару с любовью создает свои персонажи] / Е. Хэбэшеску // Коммунист. 1978. 23 июля. C. 4.

111. ЧЕРГУЦА, Л. Культура это дорога к свету : Твои люди, город : [интервью с начальником уездного управления культуры Лидией Норок-Пынзару] / Л. Чергуца // Голос Бэлць. 2002. 23 авг. C. 3.

112. ЧИМПОЙ, Михай. Пригодятся свои авторы : [в содержании и о Лидии Норок-Пынзару] / Михай Чимпой // Театральная жизнь. 1982. № 16. C. 14.

113. ШУБЕРГ, Татьяна. Новый театральный сезон : юбилейный, 50-й! : Сегодня Представляем : [Лидия Норок-Пынзару на юбилейном открытии сезона] / Татьяна Шуберг // СП. События. Подробности. 2006. 25 окт. С. 19. Articole scrise de Lidia Noroc-Pînzaru din colecția Bibliotecii Municipale „Eugeniu Coșeriu” Bălți

114. NOROC-PÎNZARU, Lidia. Atenție, concurs! : Pentru cea mai bună lucrare de artă a elevilor școlii de pictură… / Lidia Noroc Pînzaru // Curierul de nord. 1997. 18 ian. P. 1.

115. NOROC-PÎNZARU, Lidia. // Calendar Naţional. Chişinău. 2002. P. 334 335.

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

116.

NOROC-PÎNZARU, Lidia. „Cred că am avut noroc în viaţă, fiind eu însămi Noroc” : [relatări despre viață] / Lidia NorocPînzaru // Plai bălţean. 2001. 16 mart. P. 3.

117.

NOROC-PÎNZARU, Lidia. Cultura este un mesaj al frumosului, al spiritului : Realizări culturale : [ghid al activității formațiunilor artistice din județul Bălți] / Lidia Noroc Pînzaru // Plai Bălţean. 2002. 4 oct. P. 2.

118.

NOROC-PÎNZARU, Lidia. Datina şi folclorul bălţean : [despre obiceiuri frumoase, care nu sunt date uitării] / Lidia NorocPînzaru // Realităţi culturale. 2003. Nr 1. P. 22 23.

119.

NOROC-PÎNZARU, Lidia. Datinile şi obiceiurile de iarnă sunt grandioase spectacole populare : Plugușorul / Lidia NorocPînzaru // Curierul de Nord. 2000. 1 ian. P. 3.

120.

NOROC-PÎNZARU, Lidia. Expoziție dedicată copilăriei : [vernisarea expoziției „În lumea miraculoasă a ucenicilor Zeiței Minerva”] / Lidia Noroc Pînzaru // Vocea Bălțului. 2010. 4 iun. P. 1.

121.

NOROC-PÎNZARU, Lidia // Femei din Moldova : encicl. Chişinău, 2000. P. 206.

122.

NOROC-PÎNZARU, Lidia. Festivalul județean al teatrului popular „Culisa actorului amator”, ediția a III-a : Realizări culturale / Lidia Noroc-Pînzaru // Plai Bălțean. 2002. 19 apr. P. 1.

123.

NOROC-PÎNZARU, Lidia. Festivalul „Mărţişor 99” : [comentariu despre sărbătoarea primăverii] / Lidia Noroc-Pînzaru // Curierul de Nord. 1999. 23 febr. P. 1 ; 4.

124.

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

125.

NOROC-PÎNZARU, Lidia. Floare eternă cultura / Lidia Noroc-Pînzaru : [Raportul Şefei Direcţiei Cultură din oraşul Bălţi cu privire la activitatea Direcţiei şi instituţiilor de cultură în anul 1995] / Lidia Noroc Pînzaru // Lidia Noroc Pînzaru. Biobibliografie. Bălți, Biblioteca Municipală „Eugeniu Coşeriu”, 2007. P. 59 60.

NOROC-PÎNZARU, Lidia. În cântec şi dans ne regăsim : [festivităţi culturale „Toamna de aur”] / Lidia Noroc Pînzaru // Curierul de Nord. 1996. 14 dec. P. 1.

126.

NOROC-PÎNZARU, Lidia // Literatura şi Atra Moldovei : encicl. vol. 2. Chişinău, 1986. P. 87.

127.

NOROC-PÎNZARU, Lidia. Mărţişoarele anului : [despre tradiționala sărbătoare a plaiului „Mărțișor-95”] / Lidia NorocPînzaru // Curierul de Nord. 1995. 18 mart. P. 2.

128.

NOROC-PÎNZARU, Lidia. Minunea dorului pentru frumos : [școlile învățământului artistic] / Lidia Noroc-Pînzaru // Plai Bălțean. 2008. 19 sept. P. 3.

129.

NOROC-PÎNZARU, Lidia. Prietenia : Trecut şi prezent : [legăturile de prietenie ale orașului Bălți] / Lidia Noroc-Pînzaru // Vocea Bălţiului. 1991. 27 apr. P. 1.

130.

NOROC-PÎNZARU, Lidia. Să tragem otgonul spre noi : Cultură : [alocuţiune la Congresul IV al Sindicatului Lucrătorilor din Cultură din Republica Moldova] / Lidia Noroc-Pînzaru // Vocea popurului. 2005. 24 iun. P. 3.

131.

NOROC-PÎNZARU, Lidia. Să troneze înțelegerea și conlucrarea : [despre cultura care cere sprijin] / Lidia NorocPînzaru // Vocea popurului. 2005. 4 noiembr. P. 9.

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

132. NOROC-PÎNZARU, Lidia. // Teatrul Moldovenesc Dramatic «V. Alecsandri » din Bălţi. Chişinău, 1982. P. 58-65.

133. NOROC-PÎNZARU, Lidia. Teatrul știința vie despre om : Teatru : [Lidia Noroc Pînzaru actriță de teatru] / Lidia Noroc Pînzaru // Vocea Bălțului. 2008. 28 mart. P. 2.

134. NOROC-PÎNZARU, Lidia. Turneul de vară : Teatru : [despre teatrul „V. Alecsandri” din Bălți și actorii lui] / Lidia Noroc Pînzaru // Moldova Socialistă. 1985. 21 aug. P. 4.

135. NOROC-PÎNZARU, Lidia. „Visez ca femeia ...” : Mica publicitate : [felicitări cu ocazia sărbătorii de 8 Martie] / Lidia Noroc Pînzaru // Curierul de Nord. 1992. 6 mart. P. 3. Статьи написанные Лидией Норок-Пынзару из коллекции Бельцкой Муниципальной Библиотеки им. Е. Кошериу

136. НОРОК-ПЫНЗАРУ, Лидия. Бельцкие артисты сельским подшефным : [Лидия Норок-Пынзару о творческих группах сельского драматического коллектива] / Лидия НорокПынзару, С. Дубовиков // Коммунист. 1982. 24 авг. С. 4. 137. НОРОК-ПЫНЗАРУ, Лидия. Бельцкие VIP персоны о любимом празднике / Лидия Норок-Пынзару // Спрос и Предложение. 2005. 28 дек.

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

140. НОРОК-ПЫНЗАРУ, Лидия. Грустный триумф культуры : [искры творчества фанатиков искусства] / Лидия НорокПынзару // Голос Бэлць. 1997. 18 янв. C. 2.

141. НОРОК-ПЫНЗАРУ, Лидия. Жители Бэлць все еще надеются, что красота спасет мир : [интервью с г жой Лидией Норок-Пынзару] // Голос народа. 1996. 14 мая. C. 8.

142. НОРОК-ПЫНЗАРУ, Лидия. И в воздух чепчики бросали : Фестивали. Конкурсы. Концерты : [оркестр народных инструментов «Барбу Лэутару» и танцевальный ансамбль «Вынтулец» участники международного фестиваля «Пириней 96»] // Голос Бэлць. 1996. 18 сент. C. 3.

143. НОРОК-ПЫНЗАРУ, Лидия. Культура требует внимания : [о комплексной программе развития и охраны культуры и искусства на 1996 1999 г.г.] / Лидия Норок Пынзару // Голос Бэлць. 1998. 7 февр. С. 4.

144. НОРОК-ПЫНЗАРУ, Лидия. Hе вернуться ли нам к матриархату?! : [о сердцах «сильного пола»] / Лидия Норок Пынзару // Спрос и Предложение. 1998. 6 марта. С. 2 ; Золотой колос. 1998. 6 марта. С. 2. 145. НОРОК-ПЫНЗАРУ, Лидия. О бедной культуре замолвите

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

147. НОРОК-ПЫНЗАРУ, Лидия. Приобщение к высокой культуре : Городу Бэлць 575 / Лидия Норок-Пынзару // Независимая Молдова. 1996. 22 мая. C. 2. 148. НОРОК-ПЫНЗАРУ, Лидия. Утверждать правду жизни : Говорят делегаты / Лидия Норок-Пынзару // Коммунист. 1986. 23 янв. C. 2. 149. НОРОК-ПЫНЗАРУ, Лидия. Самодеятельному художественному творчеству бельчан требуется хотя бы минимум поддержки : [смотр коллективов художественной самодеятельности] / Лидия Норок Пынзару // Голос Бэлць. 1997. 3 дек. С. 2. 150. НОРОК-ПЫНЗАРУ, Лидия. Смотреть предпочитаю : [любимые телепередачи актрисы] // Спрос и Предложение. 2003. 30 дек. C. 17.

151. НОРОК-ПЫНЗАРУ, Лидия. Человеку и хореографу : Память : [в память об Ионе Негарэ руководителя ансамбля «Вынтулец»] / Лидия Норок Пынзару // Голос Бэлць. 1997. 12 июля. C. 1.

152. НОРОК-ПЫНЗАРУ, Лидия. Что имеем … Сохраним ли? : [ценности культурного наследия]

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

154. DOBROGEANU, Ludmila. Muzeul o filă din istoria orașului Bălți : [1926 crearea primei instituții muzeale la Bălți] / Ludmila Dobrogeanu // Vocea Bălțului. 2010. 22 oct. P. 2.

155. LA MUZEUL de Istorie şi Etnografie Bălţi… : [exponate donate de Lidia Noroc Pînzaru] // Vocea Bălțului. 2009. 13 mart. P. 1.

156. MULT STIMATĂ doamnă, Lidia Noroc Pînzaru : Сердечно Поздравляем : [felicitări cu aniversarea de 75 de ani pentru Lidia Noroc-Pînzaru] // СП. События. Подробности. 2017. 29 noiembr. P. 16.

157. VIZITIU, Tatiana. Care ar fi momentul cel mai atractiv… : [povestesc lucrătorii muzeului angajați în diferite perioade] / Tatiana Vizitiu // Vocea Bălțului. 2010. 22 oct. P. 2.

Articole scrise de Lidia Noroc-Pînzaru din colecția Muzeului de Istorie și Etnografie din Bălți

158.

NOROC-PÎNZARU, Lidia. „Armele albe în sec. XIV XV pe teritoriul Moldovei” : Vizită descoperire la muzeu : [manifestare comemorativă în cinstea marelui domnitor Ștefan cel Mare] / Lidia Noroc-Pînzaru // Vocea Bălțului. 2011. 8 iul. P. 3.

159.

NOROC-PÎNZARU, Lidia. Bulevardul Mihai Eminescu : [Bălți : la 12 septembrie 1991 apare denumirea Bulevardului Eminescu] / Lidia Noroc-Pînzaru // Vocea Bălțului. 2010. 21 mai. P. 3.

160.

NOROC-PÎNZARU, Lidia. Cartea poștală în istorie : [expoziție „Cartea poștală în structura patrimoniului muzeal”] / Lidia NorocPînzaru // Vocea Bălțului. 2011. 4 mart. P. 4.

161.

NOROC-PÎNZARU, Lidia. File din istoria Bălțiului : [Bălți :

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

monumente de importanță națională și locală] / Lidia Noroc Pînzaru // Vocea Bălțului. 2009. 21 mai. P. 2.

162. NOROC-PÎNZARU, Lidia. Lumină și culori : [vernisarea expoziției „Muzica luminii și a culorii”] / Lidia Noroc Pînzaru // Vocea Bălțului. 2011. 13 mai. P. 3.

163. NOROC-PÎNZARU, Lidia. Un buchet de mesaje spirituale : [sărbători în luna octombrie] / Lidia Noroc Pînzaru // Vocea Bălțului. 2009. 2 oct. P. 4.

Articole despre Lidia Noroc-Pînzaru din colecția Bibliotecii Științifice a Universității de Stat „Alecu Russo” din Bălti

164. BĂLȚUL a fost cândva în primul rând un târg : [Lidia Noroc Pînzaru la Expoziția-târg „Bălți-92”] // Curierul de Nord. 1992. 19 dec. P. 3.

165. 27 MARTIE Ziua Mondială a Teatrului : O samă de cuvinte : [Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Bălți și actorii lui] // Cugetul. 1999. 30 mart. P. 3.

166. EXISTA Femei… : [felicitări pentru actrița Lidia Noroc Pînzaru cu ocazia jubileului de 50 de ani de activitate în domeniul artei și culturii] // Vocea Bălțului. 2009. 4 dec. P. 2.

167. GORBUL, Ludmila. Istoria pe care o venerăm prin artă : [Lidia Noroc Pînzaru despre biografia neamului dependentă de artă] / Ludmila Gorbul // Cugetul. 1999. 1 mai. P. 1.

168. ÎNTÂLNIRE la redacție : [Lidia Noroc Pînzaru în ospeție la redacția ziarului „Moldova Socialistă”] // Moldova Socialistă. 1982. 23 mai. P. 4.

169. MULTSTIMATA Doamnă Lidia Noroc Pînzaru : [felicitări cu

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

jubileul de 50 de ani de activitate în domeniul artei și culturii] // Vocea Bălțului. 2009. 4 dec. P. 2.

170. MUZEUL de istorie și etnografie a fost reinaugurat : [muzeul de la Bălți fondat în 1960] // Vocea Bălțului. 2008. 21 noiembr. P. 1.

171.

NECHIT, Irina. Eminescu pe scena teatrelor noastre : [Text tipărit] : [discuție despre promovarea poeziei eminesciene pe scenele teatrelor noastre, cu Nicolae Jelescu (Teatrul Poetic „Alexei Mateevici”), Ana Bunescu (actriță la Teatrul Național „Mihai Eminescu”), Lidia Noroc-Pânzaru (Artistă Emerită, muzeograf la Muzeul de Istorie și Etnografie din Bălți), Angela Ciobanu (actriță la Teatrul Național „Mihai Eminescu”), Eugeniu Matcovschi (actor la Teatrul Național „Satiricus I. L. Caragiale”, regizor, fondator al Teatrului Laborator AG)] / Irina Nechit // Gazeta de Chișinău. 2021. 15 ian. P. 12.

172.

NOROC-PÎNZARU, Lidia : [date despre actrița Lidia NorocPînzaru] // Femei din Moldova. Enciclopedie. Chișinău : Museum, 2000. P. 206.

173.

NOROC-PÎNZARU, Lidia : [date despre actrița Lidia Noroc Pînzaru] // Literatura și arta Moldovei. Encicloperie, v. 2 / red. A. Timuș. Chișinău, 1986. P. 87.

174.

PĂDUREAC, Lidia. Trupa de limbă română a Teatrului din Bălţi (1957 1969) : [Lidia Noroc-Pînzaru actriță de teatru] / Lidia Pădureac, Igor Cojocaru, Gheorghe Neagu, Valentina Prițcan, Mariana Spatari // Pădureac, Lidia. Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi. Anuarul Catedrei de Ştiinţe socioumane şi asistenţă socială. Bălţi: US „Alecu Russo”, 2018. Р. 11-42.

175.

„ROLURI în scenă și în viață” : Casa Mare : [serată jubiliară: Lidia Noroc Pînzaru 50 de ani de viață și 33 de ani pe scena

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

teatrului] // Curierul de Nord. 1993. 8 ian. P. 4.

176. SCURTU, Elena. Muzeul de Istorie și Etnografie / Elena Scurtu // Scurtu, Elena. Bălți important centru urban din Nordul Moldovei : Bibliografie. Bălți, 2016. P. 261 263.

177.

SCURTU, Elena. Teatrul Național „Vasile Alecsandri” : Lidia Noroc Pînzaru / Elena Scurtu // Scurtu, Elena. Bălți important centru urban din Nordul Moldovei : Bibliografie. Bălți, 2016. P. 299-300.

178. STOICA, Valentina. Neobosit promotor al artei scenice // Învățământul public. 1986. 10 oct. P. 5.

Articole scrise de Lidia Noroc-Pînzaru din colecția Bibliotecii Științifice a Universității de Stat „Alecu Russo” din Bălti

179.

NOROC-PÎNZARU, Lidia. Nostalgia actoricească : [amintiri despre artistul emerit Călin Măneaţă] / Lidia Noroc-Pînzaru // Vocea Bălțului. 2011. 29 iul. P. 3.

180.

NOROC-PÎNZARU, Lidia. Omul. Natura. Cultura : [expoziţie de filatelie] / Lidia Noroc-Pînzaru // Vocea Bălțului. 2009. 27 noiembr. P. 2.

181.

NOROC-PÎNZARU, Lidia. Rămâneți mereu asemeni unei corole înfloritoare : [implicarea femeii contemporane în diverse domenii de activitate ale societății] / Lidia Noroc-Pînzaru // Vocea Bălțului. 2008. 7 mart. P. 2.

Articole despre Lidia Noroc-Pînzaru din arhiva familiei Noroc-Pînzaru

182.

BADIU, Vasile. Un sat ca toate satele : Turnee : [Lidia Noroc Pînzaru în rolul Margaretei piesa „Frunza de la urmă” de Arhip Cibotaru] / Vasile Badiu // Moldova Socialistă. 1982. 22 mai.

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

183.

P. 4.

BĂTRÎNU, Nicolae. „Adie, vântule, adie”... : Teatru : [actriţa Lidia Noroc Pînzaru pe scenă] / Nicolae Bătrînu // Cultura. 1974. 20 apr. P. 12.

184.

BĂTRÎNU, Nicolae. La școala înaltei măiestrii a dramaturgiei clasice : Turnee teatrale : [Lidia Noroc Pînzaru creare de personaje reale] / Nicolae Bătrînu // Literatura și arta. 1977. 19 mai. P. 6.

185.

BEJENARU, Olga. „acul și baioneta” : Teatru : [actriţa Lidia Noroc Pînzaru premiată la turul republican al festivalului unional al dramaturgiei și artei] / Olga Bejenaru // Literatura și arta. 1978. 16 mart. P. 6.

186.

BEJENARU, Olga. Secvențe din spectacolul „Bătrânul”: Teatru : [actriţa Lidia Noroc Pînzaru în rolul dădacii Zaharovna] / Olga Bejenaru // Cultura. 1970. 1 mai. P. 12.

187.

CALAMANCIUC, Gheorghe. Crâmpeie din istoria teatrului „Vasile Alecsandri” : Casa mare : [Lidia Noroc Pînzaru lăngă monumentul lui Ștefan cel Mare în Chișinău] / Gheorghe Calamanciuc // Curierul de Nord. 1993. 20 febr. P. 1 ; 2.

188.

CEMORTAN, Leonid. În chinuri s a născut o lume nouă… : Premiere : [Lidia Noroc Pînzaru în rolul Parascăi, soție a lui Copîstca] / Leonid Cemortan // Moldova Socialistă. 1984. 26 dec. P. 4.

189.

CEMORTAN, L. Maturitate : Turnee : [Lidia Noroc Pînzaru capacități de joc psihologic] / L. Cemortan // Moldova Socialistă. 1977. 27 mai. P. 4.

190.

CINCILEI, Gheorghe. Actorii bălțeni pe scena capitalei :

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

191.

[Lidia Noroc Pînzaru în fața publicului din Chișinău] / Gheorghe Cincilei // Tinerimea Moldovei. 1977. 15 mai. P. 4.

CINCILEI, Gheorghe. La un pătrar de veac : Sindicate : [Lidia Noroc Pînzaru a stat la leagănul teatrului] / Gheorghe Cincilei // Moldova Socialistă. 1982. 9 mai. P. 4.

192.

CIOCANU, Anatol. Bălțenii : Turnee teatrale : [Lidia Noroc Pînzaru inimă de artist] / Anatol Ciocanu // Literatura și arta. 1977. 19 mai. P. 6.

193.

CLAȘEVICI, E. Un turneu prin sate : Viața culturală : [colectivul teatrului dramatic „V. Alecsandri” cu un turneu prin satele raionului Bălți] / E. Clașevici // Steaua roșie. 1979. 24 mai. P. 2.

194.

CODĂU, Iulian. Adio, stagiune … : Teatru : [Lidia Noroc Pînzaru în piesa „Sfânt și păcătos” de M. Varfolomeev] / Iulian Codău // Pedagogul. 1981. 23 apr. P. 4.

195.

CODĂU, Iulian. „Credem în viitorul acestui teatru!” : În prag de stagiune : [la un sfert de secol] / Iulian Codău // Pedagogul. 1980. 4 dec. P. 2.

196.

CODĂU, Iulian. „Doi morți vii” : Viața culturală : [Lidia Noroc Pînzaru în slujba teatrului] / Iulian Codău // Patriotul sovetic. 1977. 1 sept. P. 4.

197.

CODĂU, Iulian. „Liola” la Cimișlia : Viața culturală : [Lidia Noroc Pînzaru în piesa „Liola” de L. Pirandello] / Iulian Codău // Zorile Moldovei. 1985. 21 sept. P. 3.

198.

CODĂU, Iulian. „Liola” la Căușeni : Turnee : [Lidia NorocPînzaru în rolul mătușii Croce piesa „Liola” de L. Pirandello] / Iulian Codău // Avangarda. 1985. 20 iul. P. 4.

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

199.

COVALCIUC, D. „Ultima oprire” : Ecranul albastru : [teatrul „V. Alecsandri” din Bălți cu piesa „Ultima oprire” de Erich Maria Remarque] / D. Covalciuc // Zorile Bucovinei. 1970. 31 oct. P. 3.

200. CRONICA vieții culturale : [Lidia Noroc-Pînzaru la realizarea piesei „Frunza de la urmă” de Arhip Cibotaru] // Învățământul public. 1982. 17 febr. P. 3.

201.

CURCĂ, Gheorghe. Teatrul din Bălți în satele noastre : [Lidia Noroc-Pînzaru în rolul mătușei Croce comedia „Liola” de Luigi Pirandello] / Gheorghe Curcă // Drapelul Muncii (Anenii Noi). 1985. 15 iun. P. 2.

202.

DOROȘ, L. Îmbrățișările surorilor însorite. Relatăm cum s-au desfășurat zilele teatrului sovetic moldovenesc în Uzbekistan : [Lidia Noroc Pînzaru pe scenă în fața spectatorilor uzbeci] / L. Doroș // Gazetă de seară. 1985. 15 noiembr. P. 3.

203.

GHEORGHE, Ion. Teatrul cu mii de scene : Stagiunea XXV a teatrului moldovenesc musical dramatic „V. Alecsandri” din Bălți : [Lidia Noroc-Pînzaru titlul onorific de artistă emerită] / Ion Gheorghe // Tinerimea Moldovei. 1981. 18 noiembr. P. 4.

204. GHIMPU, S. Trei acorduri : Teatru : [Lidia Noroc Pînzaru dă dovadă de simț ales al lirismului] / S. Ghimpu // Moldova Socialistă. 1971. 14 septembr. P. 4.

205.

JITARU, Valentin. Lidia Noroc Pînzaru Actriță de teatru : [Lidia Noroc-Pînzaru actriță de teatru] / Valentin Jitaru // Jitaru, Valentin. Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Bălți la ceas aniversar : 65 de ani de la înființare (1957 2022). Chişinău: Epigraf, 2022. P. 31.

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

206. MAIA, S. Apele frumosului se adună picătură cu picătură : Teatru : [Lidia Noroc-Pînzaru credincioasă adevăratei căi ai artei] / S. Maia // Tinerimea Moldovei. 1977. 18 mai. P. 3.

207.

MÎNĂSCURTĂ, Ion. Teatrul „Vasile Alecsandri”: „Bani pentru Maria”: Cronică : [Lidia Noroc Pînzaru la înălțimea rolului] / Ion Mînăscurtă // Tinerimea Moldovei. 1978. 13 dec. P. 4.

208. MUGURE, R. Ascensiune : Despre turneul teatrului „V. Alecsandi” la Chișinău : Teatru : [Lidia Noroc-Pînzaru actriță formidabilă] / R. Mugure // Tinerimea Moldovei. 1971. 15 sept. P. 3.

209.

PÎNZARU, Anatol. Vârsta împlinirilor : Arte : [Lidia Noroc Pînzaru actriță din echipa de bază a teatrului] / Anatol Pînzaru // Cultura. 1976. 30 oct. P. 12.

210.

PREPELIȚĂ, M. Farmecul scenei. Impresiile spectatorilor : Teatru : [Lidia Noroc-Pînzaru în spectacolul „Bani pentru Maria”] / M. Prepeliță // Moldova Socialistă. 1979. 6 oct. P. 4.

211.

PROGRAM. Teatrul Alecsandri. Stagiunea XXI (1977-1978) : [Lidia Noroc-Pînzaru comedia „D'Ale carnavalului”] // Tipografia Bălți. 1978. 2 p.

212.

PRUTEANU, N. Dualitatea puterii : Turnee : [Lidia Noroc Pînzaru în rolul doamnei Rucsanda „Despot-Vodă”] / N. Pruteanu // Tinerimea Moldovei. 1982. 16 mai. P. 4.

213.

RAMPA : avanpremieră : [Teatrul National „V. Alecsandri” Bălți : Lidia Noroc-Pînzaru în piesa „Osânda” de Ion Puiu] // Tinerimea Moldovei. 1985. 10 febr. P. 4.

214.

SCHIȚCO, I. Tradiții valoroase : Orașul satului : parametrii

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

215.

deservirii culturale : [Lidia Noroc Pînzaru sprijin și ajutor pentru colective dramatice sătești] / I. Schițco // Viața satului. 1979. 17 apr. P. 4.

TINERI actori ai teatrului „V. Alecsandri” din Bălți văzuți de Nana Plămădeală : [chipuri de actori schițate de pictoriță] // Tinerimea Moldovei. 1977. 25 mai. P. 4.

216.

TURNEUL artiștilor din Bălți : Cinema : [Teatrul National „V. Alecsandri”din Bălți la Leova] // Drapelul comunismului. 1983. 14 mai. P. 4.

217. TEATRU. O experiență asupra inimii umane : [Teatrul Național „V. Alecsandri” Bălți] // Curierul de Nord. 1992. 27 mart. P. 3.

218.

TUREA, Larisa. Teatrul moldovenesc la răspântie de idei : Încheiem discuția : [Lidia Noroc Pînzaru despre popularizarea actorilor] / Larisa Turea // Moldova. 1987. Nr 5. P. 23-25. 219. ZENCENCO, A. „Vulpea și strugurii” : Teatru : [Meli în interpretarea actriței Lidia Noroc Pînzaru] / A. Zencenco // Cultura. 1971. 24 apr. P. 4.

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

222. ВЫСТУПЛЕНИЕ депутата Л. В. Норок : IV сессия Бельцкого городского Совета депутатов трудящихся : [Лидия Васильевна Норок Пынзару депутат] // Коммунист. 1974. 3 янв. C. 3.

223. ГАЛЬЧЕНКО, А. Четверть века на сцене : Культурная жизнь : [Лидия Норок Пынзару замечательная игра] / А. Гальченко // Новая жизнь. 1983. 3 февр. C. 4.

224. ДОМНЯК, Р. Литературный вечер : Вести из БГПИ : [помощь Лидии Норок-Пынзару при подготовке вечера] / Р. Домняк // Коммунист. 1977. 13 дек C. 4.

225. ЕВТУШЕНКО, И. Волнующий спектакль : Театр : [Лидия Норок-Пынзару в роли Ольги Скрябиной пьеса «Обелиск» Геннадия Мамлина] / И. Евтушенко // Коммунист. 1977. 5 февр. C. 4. 226. «ИГОЛКА и штык» : У нас на гастролях : [Лидия НорокПынзару в пьесе Анатолия Галиева] // Путь Ильича. 1977. 8 дек. C.

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

230. КОДЭУ, Юлиан. «Лиола» в Каушанах … : Гастроли : [Лидия Норок-Пынзару в роли тетушки Кроче] / Юлиан Кодэу // Авангард. 1985. 20 июля. C. 4.

231. ПОТЕМКИНА, Л. «Эзоп» на сцене бельцкого театра : У нас на гастролях : [Лидия Норок-Пынзару в роли Мели] / Л. Потемкина // Вечерний Кишинев. 1971. 16 сент. C. 3.

232. ПЫНЗАРУ, Анатол. История творческого вдохновения : Театр : [Лидия Норок-Пынзару в спектакле «Игла и штык» А. Галиева] / Анатол Пынзару // Коммунист. 1977. 27 окт. С. 4. 233. ПЫНЗАРУ, Анатол. Музыкально-драматический открывает занавес : Театр : [Лидия Норок-Пынзару в спектаклях нового сезона] / Анатол Пынзару // Коммунист. 1973. 15 нояб. С. 4. 234. ПЫНЗАРУ, Анатол. Под знаком сплоченности народов в борьбе за мир : Неделя театрального искусства, посвященная 40

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

спектакле «Игла и штык»] И. Скицко // Коммунист. 1978. 18 авг. С. 4.

238. CТЕРПУ, Светлана. Два романа на одну тему : [Лидия Норок Пынзару на читательской конференции] Светлана Стерпу, студентка филфака, IV курс // Педагог. 1981. 30 апр. С. 2.

239. ТЕАТР открывает сезон : [Лидия Норок Пынзару в спектакле «97»] // Коммунист. 1984. 7 нояб. С. 4. 240. ШВИТКИ, И.-Г. С полной самоотдачей : Творческие портреты : [Лидия Норок Пынзару в творческом колективе] / И. Г. Швитки // Трибуна. 1977. № 11. С. 45 47.

241. ШТЕФАНЮК, В. Встреча с прекрасным : 27 марта Международный День театра : [Лидия Норок Пынзару в творческом коллективе] / В. Штефанюк // Ленинская искра. 1978. 26 марта. С. 4.

242. ЮНКО, А. Наедине со зрителем : Театр : [Лидия Норок Пынзару опытная актриса] / А. Юнко // Молодежь Молдавии. 1977. 21 май. С. 4.

Surse electronice despre Lidia Noroc-Pînzaru

243.

ACTRIȚA Lidia Noroc-Pînzaru/ Lilia Manole [interviu online]. 2016. 03 iul. [citat la 09.07.2022]. Disponibil pe internet : https://www.youtube.com/ watch?v=52dwOnqBAoo

244.

ACTRIȚĂ, mamă, femeie. Lidia Noroc Pînzaru va rămâne veșnic în inimile noastre // TV Nord. 2021. 07 sept. [online][citat la 06.05.2022]. Disponibil pe internet : https://www.tvn.md/ro/video-actrita-mama-femeie-lidia-norocpanzaru va ramane vesnic in inimile noastre/

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

245. APEL DE ajutor pentru Lidia Noroc Pînzaru // Primăria Bălți. 09 oct. [online][citat la 06.09.2022]. Disponibil pe internet : https://balti.md/apel-de-ajutor-pentru-lidia-noroc-pinzaru/

246. A DECEDAT actrița Lidia Noroc Pînzaru // Primaria Bălți. 2021. 07 sept. [online][citat la 08.09.2021]. Disponibil pe internet: https://noi.md/md/societate/a-decedat-actrita-lidia-norocpinzaru

247.

ARTISTA Emerită Lidia Noroc-Pînzaru a suferit o operație de urgență. Starea acesteia rămâne gravă // TV Bălți. 2020. 12 oct. [online][citat la 15.11.2021]. Disponibil : https://www.btv.md/ro/artista emerita lidia noroc panzaru a suferit o operatie de urgenta starea acesteia ramane grava/

248.

ARTISTA emerită Lidia Noroc Pînzaru citeşte povești copiilor // TV Bălți. 2017. 14 dec. [online][citat la 03.05.2021]. Disponibil pe internet : https://www.btv.md/ro/artista-emeritalidia noroc pinzaru citeste povesti copiilor/

249. DARIA Radu cântă pentru Lidia Noroc Pînzaru la Clubul „Impresii din viață și cărți” / Svetlana Vizitiu [online]. 2017. 04 iul. [citat la 26.08.2022]. Disponibil pe internet : https://www.youtube.com/watch?v=McxUutmqAlw

250. HAREA, Anastasia. Doliu în lumea teatrului. S-a stins din viață actrița emerită Lidia Noroc Pânzaru / Anastasia Harea [online]. 2021. 7 sept. [citat la 22.11.2021]. Disponibil pe internet : https://replicamedia.md/ro/article/kYZrE4zoZ/doliu in lumea teatrului-s-a-stins-din-viata-actrita-emerita-lidia-norocpanzaru.html

251. „LIDIA Noroc-Pînzaru actriță din Republica Moldova” [online]. 11 mart. [citat la 25.11.2021]. Disponibil pe internet : https://ro.wikipedia.org/wiki/Lidia_Noroc P%C3%AEnzaru

252. LIDIA Noroc-Pînzaru. Despre actori și spectatori într un teatru

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

modern // TV Bălți [online]. 2020. 31 ian. [citat la 27.02.2021]. Disponibil pe internet : https://www.facebook.com/ btvmoldova/videos/lidia-norocp%C3%AEnzaru despre actori %C8%99i spectatori %C3%AEntr un teatru modern/2512960742358920/

253. LIDIA Noroc-Pînzaru. Scena este sfântă… // TV Bălți [online]. 2017. 08 dec. [citat la 03.09.2022]. Disponibil pe internet : https://www.youtube.com Lidia Noroc-Pînzaru

254. LIDIA Noroc-Pînzaru. Film integral la Clubul „Impresii din viață si cărți” / Svetlana Vizitiu [online]. 2017. 04 iul. [citat la 25.08.2022]. Disponibil pe internet : https://www.youtube.com/watch?v=tIi07gyHR18

255. MANOLE, Lilia. Poezie închinată Dnei Lidia Noroc Pînzaru / Lilia Manole [online]. 2017. 3 iul. [citat la 17.11.2021]. Disponibil pe internet : 2017/07/04 /lidia-noroc-pinzaru- laclubul-impresii-din-viata-si-carti/

256. MEREU firească în orice rol. 75 de ani a împlinit Lidia Noroc Pînzaru // TV Bălți [online]. 2017. 11 dec. [citat la 20.11.2021]. Disponibil pe internet : https://balti.md/mereu fireasca-in-orice-rol-75-de-ani-a-implinit-lidia-noroc-pinzaru/

257. „PĂMÂNTUL bunicii mele” un videoclip emoționant lansat de trupa Lume : [Lidia Noroc-Pînzaru rol principal în videoclip] [online]. 13 dec. 2017. [citat la 05.11.2021]. Disponibil pe internet : https://unica.md/monden/pamantul bunicii mele un videoclip emotionant lansat de trupa lume/

258. S-A STINS artista emerită a Republicii Moldova, Lidia NorocPînzaru // „CП. Portalul Independent din Bălți”. 07 septembrie 2021. [online][citat la 18.11.2021]. Disponibil pe internet : https://esp.md/ro/sobytiya /2021/09/07/s-stins-artista-republiciimoldova-lidia-noroc-pinzaru

259. SERGHEIEVA, Lilia. Artista emerită Lidia Noroc Pînzaru,

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

actriţă la teatrul „Vasile Alecsandri” din Bălţi, a decedat la vârsta de 78 de ani / Lilia Sergheieva // Canal 2. 2021. 8 sept. [online][citat la 18.11.2021]. – Disponibil pe internet : http://www.canal2.md/news/artista emerita lidia noroc pinzaru actrita la teatrul vasile alecsandri din balti a decedat la varsta de 78 de ani_140415.html /

260. VIZITIU, Svetlana. Actriţa Lidia Noroc Pînzaru, o rază de soare la Clubul „Impresii din viață și cărți” : Impresii din viață și cărți / Svetlana Vizitiu. 2017. 4 iul. [online][citat la 27.11.2021]. Disponibil pe internet : https://impresiidinviatasicarti. wordpress.com/2017/07/04/lidia noroc pinzaru la clubul impresii din viata si carti/

la

internet :

muzeev belchan priglasili

muzejnye

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

265. ХАЙРЕТДИНОВ, Константин. Нехватка общения, скайп и жизнь без дачи. Бельчане старшего поколения рассказали, как живут на самоизоляции / Константин Хайретдинов // СП. События. Подробности. Бельцкий независимый портал. 2020. 1 мая. [online][citat la 26.11.2021]. Disponibil pe internet : https://esp.md/ru/interaktiv/2020 /05/01/nehvatka obshcheniya-skayp-i-zhizn-bez-dachi-belchane-starshegopokoleniya# 266. ЭКСПОЗИЦИЯ ко Дню Национального молдавского костюма 21.06.18 : [Лидия Норок Пынзару представляет]. 2018. 21 июня. [online][citat la 13.06.2022]. Disponibil pe internet : https://www.youtube.com/watch?v=vtXpQpHHV k

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

INDEXURI AUXILIARE

Index alfabetic al numelor de persoane

A

Adam, Constantin 208

Afatin, Igor 120 Alexandri, Vasile 2, 5, 13, 15, 23, 24, 27, 32, 37, 42, 45, 46, 47, 49, 52, 57, 124, 127, 129, 133, 134, 161, 179, 206, 208, 218, 247, 250, 256, 258, 259 Andronatii, Nicolai 208 Andronic, Irina 125 Andronic, Iurie 45 Antoci, Emilia 120 Arbuzov, Alexei 13, 27, 37, 46, 47, 52, 206 Aron, Petru 158 Aronețcaia, Nadejda 57, 134

B

Babkina, Marta 203 Baciu, Gheorghe 3 Badiu, Vasile 182 Barbu, Lăutaru 124 Baston, Mița 27, 40, 46, 206 Bațan, Marina 24 Băncilă, Octav 124 Bătrînu, Nicolae 4, 5, 52, 183, 184 Bechet, Boris 208, 218 Bejenaru, Olga 185, 186 Belinschi, Elena 6, 10 Bînzari A. 21

Blanc, Mihail 124 Bojii Felicia 21, 117 Bordeniuc, Angela 112 Botezat, Ana 7 Botezatu, Sergiu 260 Buceatchi, Maricica 260 Buciațchi, Olguța 122 Budu, Gr. 36 Bunescu, Ana 171 Burca, Gheorghe 29 Burlacu, Anatol 208, 218 Butucel, Elena 260 Buzdugan, Valentina 218 Buzut, N. 49 Buzut, Valeriu 124 C

Calamanciuc, Gheorghe 187 Camerzan, Elena 122 Candu, Elena 52 Cantemir, Dmitrie 120 Caragiale, Ion Luca 13, 27, 46, 122, 134, 171, 179, 206, 218

Caraulan, Veronica 10, 24, 35, 36

Cărare, Petru 134 Carauș, Angela 45 Carp, Oleg 163 Cehov A. P. 203

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Cemortan, Leonid 52, 188, 189

Cerguță, Ludmila 9, 10, 36 Chiriliuc, Nicolae 161 Chițaniuc, Tamara 5

Cibotaru, A. 134 Cincilei, Gheorghe 52, 190, 191 Ciobanu Angela 171

Ciobanu, Ghenadie 45, 260 Ciobanu, Maria 120 Ciobanu, Mihai 37, 52, 57, 133, 218, 250, 256 Ciobanu, Vladimir 35, 36 Ciobu, A. 135 Ciocanu, Anatol 192 Clașevici, E. 193 Cleia 5

Climin, E. 124 Clim, Tudor 120 Coadă, V. 161 Coban, Maria 52 Codău, Iulian 11, 37, 52, 57, 133, 194, 195, 196, 197, 198, 208, 250, 256

Cojocaru, Igor 174 Cojocaru, Constantin 260 Cojocaru, Inga 1, 13, 30, 45 Colesnic, Iurie 27 Comcova, Natalia 122 Coni, F. A. 52 Corostîliov, V. 52 Coșeriu, Eugeniu 6, 7, 13, 18, 24, 30, 31, 44, 45, 57 Cotic, Ilie 153 Covalciuc, D. 199

Creangă, Ion 27, 47, 127, 250 Cristea, Valerian 130 Cristinoi, Leonid 29 Culiș, M. 134 Curcă, Gheorghe 201 Cuza, Alexandru Ioan 180 Cuznețov, Alexei 37 D

Damian, Elena 208 De Filippo, Eduardo 13, 27, 37, 52, 206

Despot-Vodă 13, 27, 57 Dimitriev, G. 162 Dobîndă Volontir, Efrosinia 10, 133, 134, 208 Dobrogeanu, Ludmila 24, 154 Dodiță, Emil 133 Dolință, Zinaida 1, 13, 45, 57 Doroș, L. 14, 202 Dron, Tudor 122 Drumi, Alexandra 208 Dudarev, A. 23, 134 Dumitraș, Lucian 125 E

Eftimiu, Victor 45, 250 Eminescu, Mihai 45, 49, 124, 159, 171 Enescu, George 29 Eremciuc, Vasile 161 Eremia, Z. 15 Esenin, S. 124 Ezop 5 F Faiman, Albert 124 Figheiredo, Gilierme 52

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Florescu, Ștefan 162 Flutur, Agachi 40, 57

Florea, Iulian 179 Foca, Eugenia 120 Fomici, Sidor 52 Fusu, Silviu 260 G

Gabrielescu, A. 161

Galcinschii, G. 162

Ganea, Varvara 35, 36

Garbuz, Emilia 35, 36 Ghelman, Alexandr 37 Gheorghe, Ion 203 Ghimpu, Dina 45 Ghimpu, S. 52, 204 Gîrbea, Zinaida 10, 18 Gîru, Alexandru 35, 36

Gîrnu, Mihai 37, 38, 250, 256 Gorbatov, Boris 37, 47, 52, 256 Gorbul, Ludmila 19, 20, 21, 22, 35, 167

Gorgan, Ion 260 Gorki, Maxim 27, 37, 52, 159

Gramciuc, Valeriu 24 Grecu, Constantin 29 Grecu, Mihai 133, 134, 179, 208 Grecu, Sandu 45

Griciuc, Dumitru 133

Grigorașenco, Leonid 162 Grigoriu, Grigore 52, 260

Grițunic, Boris 10, 24 Grîu, M. 52

Gubenco, N. 49

Guțu, Simion 24 Guțu, Tamara 24

Guznac, Valentin 45 H

Hașdeu, B. P. 260 Harea, Anastasia 250 Haret, Spiru 41

Harcenco, Boris 15, 37, 46, 52, 57, 256 Hikmet, Nazîm 37, 45, 52, 133, 250

Hugaev, G. 46 Hugo, V. 47 I

Ialău, Costea 44 Ionel, Olga 203 Iorga, Nicolae 158 Ismatullaev, H. 203 Iurandot, Eji 47 Ivanciuc, Ana 122 Ivanciuc, Igor 122 Ivanov, A. 161 Ivireanu, Antim 16 Izmailov, Victor 203 J

Javjarova, Anisia 120 Jecova, Mariana 125 Jelescu, Nicolae 171 Jitaru, Ana 208 Jitaru, Valentin 27, 44, 205 L

Larev, Alexandru 37, 250, 256 Lăpușneanu, Alexandru 37, 250, 256

Leahu, Nicolae 29 Leanca, Viorel 129 Lever, A. 52

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Livovski, M. 52 Lopotenco, Ecaterina 122

Lupan, Emilia 10, 52, 133, 134, 208

Lupăcescu, Pavel 31, 161 M

Maia, S. 26 Malarciuc, Gheorghe 37, 52

Mamlin, Ghenadii 37 Maniani, Anna 20 Manole, Lilia 255, 260 Marcoci, Ion 133, 203 Masevici, I. 52 Matcovschi, Eugeniu 171 Matcovschi, Grigore 180 Mateevici, Alexei 171 Mațievschi, Elena 32 Măneață, Călin 179, 218 Mereşko, V. 47 Mihalache, Anatolii 203 Mihalevschi, Mariana 157 Mihăilescu, N. 161 Milenina, Dina 37 Millo, Matei 129 Mitrovici, M. 46 Mînăscurtă, Ion 207 Moldovanu, Eugenia 25, 34 Moloșniuc, Dorina 29 Moloșniuc, Pavel 29 Moraru, Anatol 35 Mosevici, Ia. 46 Mugure, R. 208 Munteanu, R. 36 Muradu, Mariana 179, 208 Mustea, Margareta 208

Cunoaștere și memorie locală

Muşatescu, B. 179 N Neagu, Gheorghe 174 Neagu, Lucia 157 Nechit, Irina 171, 250 Nemirovici Dancenko, V. I. 52 Nesterova, Sofia 5 Nikolov, Ivan 124 Noroc, Olga 15 Noroc, Valentina 15 Noroc, Vasile 15 O

Odajiu, Victor 133, 134, 208 Ostrovskii, A. N. 5, 27, 47, 52 Ouș, Ludmila 30 P

Paladi, Iulia 122 Palii, Victor 24 Paliț, Nicolae 45 Pauls, R. 49 Pavlenco, Ion 203 Pădureac, Lidia 174 Păpuşă, P. 52 Perunov, Veaceslav 24 Petuhov, Iurii 52 Pietraru, Eugenia 122 Pietraru, Petru 122 Pirandello, Luigi 13, 134 Pîjova, O. I. 52 Pînzaru, Anatol 1, 2, 10, 17, 18, 24, 39, 40, 44, 45, 52, 57, 133, 134, 209, 260 Pînzaru, Anatol (junior) 6, 10, 180, 260 Pînzaru, Sofia Elena 260

Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Platon, E. G. 203 Ploper, Clava 44

Podvîsoțcaia, Olga 24 Poiană, I. 137 Pojar, Andreea Claudia 120

Popov, Cristina 29

Popușoi, Ala 60, 260

Popușoi, Bujor 260

Popușoi, Camelia 20, 260

Popușoi, Laura-Felicia 20, 260

Popușoi, Liliana 38

Popușoi, Sașa-Sonia 20, 260 Porumbescu, Ciprian 29, 124 Postovan, Gheorghe 161

Potapi, Irina 39

Potîngă, Paulina 52 Prepeliță, M. 210 Pripa, V. 52, 208 Prițcan, Valentina 174 Prodan, Gutiera 260 Proca, Pavel 10, 40, 41, 42, 43, 133, 179

Pruteanu, N. 211 Puică, Aurel 24, 44, 134 Puiu, Ion 33, 24, 27, 46, 47, 57, 206, 134 Puiu, Visarion 161 Pușkin, A. S. 52

R

Radu, Daria 249, 260 Rainis, Janis 13, 27, 46, 52, 57, 206

Rasputin, Valentin 27, 37, 46, 47, 206

Răcilă, Anatol 133

Remark, Erih Maria 37, 52 Roibu, Nicolae 45 Rostand, E. 179 Rotaru, Ilie 35 Rotaru, Ion 29, 36 Rotaru, Ludmila 260 Russo, Alecu 27, 46, 119, 124, 161, 206, 250, 256, 259 Rusu, Anatol 57 Rusu, Vitalie 57, 134 Rusu, Zinaida 133

S

Saca, Silvia 260 Saculțanu, Valeria 260 Sadoveanu, M. 162 Saharneanu, M. 46 Sainciuc, Gleb 203 Samsonova, Olimpiada 47, 52 Sandu, Diomid 122 Sandu, Valentina 260 Savca, Veronica 52 Semionova, N. 46, 134 Sergheieva, Lilia 259 Sinița, Z. 162 Scarlat, Iustin 45, 122 Scarlat, Lidia 45 Schițco, I. 214 Screabina, Olga 32, 37 Scurtu, Elena 176, 177 Shakespeare, William 13, 37, 46, 47

Sochircă, Andrei 45 Soloviova, Alexandra 37, 52, 250, 256 Spatari, Mariana 174

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Spirer, Etti Rosa 161 Stanislavski, C. S. 52 Stavrat, Constantin 10, 133 Stefanschii, G. 52 Stoica, Valentina 47, 178 Strezeva, Svetlana 203 Stroganova, Nadejda 48, 49 Suvorov, Alexandr 203 Ș

Șcurea, I. 134 Ștefan cel Mare și Sfânt 57, 158, 161, 250, 260 Șur, I. 52 Șura, Maria 44 Şvitchi, Ion-Gheorghе 2, 51, 52, 256

T

Tăbârță, Vasile 134, 208 Tetelea, Margareta 29 Tetelea, Valeriu 163 Timofte, Gheorghe 13, 15, 37, 45, 46, 47, 52, 57, 250, 256, 260 Timuș, A. 173 Tobilevici (Carpenko-Carîi), I. 52

Todirașcu, Vitalie 260 Tozlovanu, Valentina 54, 55, 56 Tretiacov, Elena 124 Tudose, Vasile 53 Turea, Larisa 218 Ț Țărnă, Tudor 45 U

Ungureanu, Ion 24, 35, 36, 49 Ungureanu, Larisa 57

Ureche, Eufrosinia 133 Usatîi, Elena 10 V

Vacarciuc, M. 36 Vaisman, Antuan 161 Valeanscaia, Lidia 52 Vampilov, Alexandru 27, 37, 45, 47, 52, 206, 250

Varfolomeev, M. 57, 134, 218 Vasiliev, B. 23, 134 Vengher, Zinaida 122 Vetemaa, Enn 13, 27, 46, 47, 206 Vicol, N. 120 Vişneac, M. 179 Vizitiu, Svetlana 260 Vizitiu, Tatiana 157

Volontir, Mihai 10, 37, 52, 57, 133, 208, 218, 250, 256 Vovc,Veronica 120 W

Wapowski, Bernard 158 Z

Zaharia, Ion 203 Zaharkiv, Vladimir 124 Zagrudnîi, Ludmila 10 Zagranicinov, A. 52 Zara, Constantin 29 Zavtoni, Paulina 41, 45, 203 Zencenco, A. 219 Zincovschi, Galina 24 Zuliaridi, Kir 134 ****

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

А

Адам, Василе 85 Александри, Василе 59, 65, 69, 70, 77, 81, 91, 94, 101, 106, 108, 136, 143, 145, 147, 241, 263 Амброс, Н. 59 Андроник, И. 145 Арбузов, А. 69, 70, 108 Афонин, Павел 147 Б

Бессонов, Вячеслав 71 Бзовая, Марина 88 Божий, Феличия 111 Брашовски, Думитру 142 В

Валах, Вячеслав 145 Вампилов, А. 91, 108 Вансович, В. 61 Василаке, Василе 241 Векверт, Нелли 147 Вицин Г. 150 Волонтир, Михай 66, 70, 77, 91, 147, 241 Воронцова, Виктория 63, 64, 65, 261 Г

Галиев, Анатолий 241 Гальченко, А. 223 Гальчинский, Г. 85 Ганжа, Олег 71 Гельман, А. 70, 91 Георгиштян, Людмила 147 Гибаленко, Николай 147 Гоголь, Н. 91

Гольденберг Валерий 265 Гольденберг, Евгения 265 Горбатов, Борис 70 Горбатый, В. 91 Горький, М. 70, 91 Грабчук, Виктор 147 Греку, Григорий 145 Греку, Михай 91 Григорашенко, Леонид 85 Грозава, Ирина 88 Грока, П. 136 Гундарева, Н. 150 Гурченко Л. 150 Гуталь, Зинаида 63 Гуцул, И. 145 Гырну, Михай 91, 77 Гюго В. 63 Д Дарчинова, Е. 66 Де Филиппо, Э. 70 Добындэ, Ефросинья 91 Долина, Лариса 150 Долинцэ, Зинаида 65 Долинцэ, У. 136 Домняк, Р. 224 Доробан, Д. 145 Дорошенко, Людмила 147 Дубовиков, С. 67 Дударева, А. 70 Думитраш, Л. 145 Е

Евтушенко, И. 225 Ж

Житару, Валентин 63, 83, 84 Житников, Петр 149

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

З

Завтони, Паулина 65 Залосецкая, Елена 59 К

Каламанчук, Георге 84 Калашникова, Валентина 68 Каминская, Л. 69, 227, 228 Караджале, И. Л. 91 Караулан, Вера 70 Карусу, Еуджен 83 Клдиашвили, Д. 70 Кодэу, Юлиан 70, 77, 91, 141, 229, 230 Кожокару, А. 59 Кожокару, Инга 65 Кочеровская, Татьяна 71, 88 Кошериу, Е. 84 Кригануца, С. 72 Кристиной, Леонид 147 Кропанцева, Т. 72 Крылов, А. 74 Крянгэ, Ион 83, 143 Кузнецов, А. 70 Курилова, С. 74 Л

Лавров, К. 150 Ланская, Нелли 75 Ларев, Александр 70 Лец, Алла 145 Лорен С. 150 Лупан, Эмил 147 Лэутару, Барбу 140, 142, 143, 145 М

Макаенко, А. 91, 108

Максимова, Н. 77, 78 Маларчук, Г. 70, 91 Мамлин, Г. 70, 69 Маньяни. А. 150 Мастрояни М. 150 Местер, Михаил 70, 79, 80, 81, 82 Михалевский, Руслан 83, 84, 88

Морару, А. 77, 136 Моргунов Е. 150 Морозова, Марина 71, 85, 88 Муравьева И. 150 Мурару, Мариана 91 Мэняцэ, Кэлин 91, 241 Мягков А. 150 Н

Нестерова, София 241 Никулин Ю. 150 Новикова, Светлана 71 Норок, Валентина 64 Норок, Василий 63, 64 Норок, Маричика 64 Норок, Николай 64 Норок, Ольга 63, 64 О Одажиу, В. 136 Островский, А. 91, 108 Островский, Н. 91 Оуш, Людмила 65 П

Перунов, Слава 87 Петрусевич, Наталья 88 Пиранделло, Л. 70 Познер, Владимир 155

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Попушой, Алла 63, 64 Попушой, Лаура-Феличия 64

Попушой, Камелия 64, 88 Порумбеску, Чиприан 143 Потемкина, Л. 231 Предвус, И. 145 Пуйка, Аурел 83 Пулбере, Мария 71 Пую, Е. 136 Пую, И.70, 108 Пынзару, Анатол 63, 64, 70, 84, 91, 92, 93, 94, 101, 136, 147, 232, 233, 234, 241, 264 Пынзару, Анатол младший 63

Пынзару, Саша-Соня 64, 88 Пынзару, София Елена 64, 88 Р

Райлян, Георгий, 261 Райнис, Ян, 69 Распутин, В. 70,108 Раух, Тамара 149 Рожковский, В. 235 Ротару, София 150 Ротарь, Наталья 71 Ротарь, Николай 265 Рошка, Евдокия 63 Руссо, А. 83, 84 Руссу, Зинаида 241 Рыжакова, Л. 145 Рэчилэ, А. 136 С

Савинова, Л. 91 Семенова, Е. 70 Семенюк, Владимир 71

Сенник, Валерий 63 Синица, Зиновий 147 Скицко, И. Н. 136, 237 Скрябина, Ольга 70 Снегур, Мирча 81 Соловьева, Александра 70 Солян, А. 145 Ставила, Геннадий 71 Ставрат, Константин 147 Старик, Виктор 100, 101, 102, 103 Стерпу, Светлана, 238 Строганова, Н. 104, 105, 106 Т Тельман, Вера 83 Тимофте, Георгий 63, 70, 108 У

Ульянов, М. 150 Унгуряну, Ион 65, 100, 142,147 Усков, Олег 64 Ф Файнблат Наталья Иосифовна 63 Фарион, Зинаида 107 Фигейредо, Г. 91 Флореску, Штефан, 85, 147 Флутур, Агаки 70 Фурмузаке, Галина 59 Х

Хайретдинова, Ирина 71 Хайретдинов, Константин 265 Харченко, Борис 63, 69, 70, 91 Хикмет, Н. 70 Хитальский, Олег 88

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Хлебникова, Алла 149 Хэбэшеску, Е. 18, 19, 110 Ч

Чеботарош, Геннадий 142 Чергуца, Л. 111 Чимпой, Михай 112 Чобану, Геннадий 65 Чобану, Михай 70, 91, 241 Чобу, А. И. 135 Чуру, Игорь 71 Ш Швитки И. Г. 240

Шекспир, В. 70, 91 Шолом-Алейхем 63, 106

Штефан чел Маре 181 Штефанюк, В. 241 Шуберг Татьяна 113 Э Эзоп 91 Эминеску, М. 60, 143, 147 Ю Юнко, А. 242 Я Яковлева Е. 150

Index alfabetic de titluri

A

Această distinsă și frumoasă doamnă 34 Acolo mi-e copilăria 48

Actriţa Lidia Noroc-Pînzaru 243

Actriţa Lidia Noroc Pînzaru, o rază de soare la Clubul „Impresii din viață și cărți” 260

Actriță, mamă, femeie. Lidia Noroc-Pînzaru va rămâne veșnic în inimile noastre 244 Actriţă polivalentă 47 Actorii bălțeni pe scena capitalei 190 „Acul și baioneta” 185

A decedat actrița Lidia Noroc-Pînzaru 246 „Adie, vântule, adie...” 183 Adio, stagiune... 194 Alegere corectă 24 Anatol Pînzaru : Biobibliografie 1 Apel de ajutor pentru Lidia Noroc-Pînzaru 245 Apele frumosului se adună picătură cu picătură 206

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

„Armele albe în sec. XIV XV pe teritoriul Moldovei” 158

Artista Emerită Lidia Noroc-Pînzaru a suferit o operație de urgență. Starea acesteia rămâne gravă 247

Artista emerită Lidia Noroc Pînzaru, actriţă la teatrul „Vasile Alecsandri” din Bălţi, a decedat la vârsta de 78 de ani 259

Artista emerită Lidia Noroc Pînzaru citeşte povești copiilor 248 Аrtiştii la pupitrul culturii contemporane 49

Ascensiune Despre turneul teatrului „V. Alecsandri” la Chișinău 208 Aşa răspund amintirile... 6

Atenție, concurs! 114 Autograf pe cortina Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Bălți (1957-2007) 2

B

Bălțenii 192

Bălțenii mai speră că frumusețea va salva lumea 53 Bălțul a fost cândva în primul rând un târg 164 Bulevardul Mihai Eminescu 159

C

Candidatul numărul doi (2) la puncte e primul 8 Care ar fi momentul cel mai atractiv… 157

Cartea poștală în istorie 160

Conferința lucrătorilor din cultură 9 Crâmpee din istoria teatrului „Vasile Alecsandri” 187

„Cred că am avut noroc în viață, fiind eu însămi noroc” 116 „Credem în viitorul acestui teatru!” 195 Cronica vieții culturale 200

Cultura este un mesaj al frumosului, al spiritului 117 Cultura națională va prospera 29 Cum, doamne, ai creat o şi ce mistere i ai dat? 7

D

Daria Radu cântă pentru Lidia Noroc-Pinzaru la Clubul „Impresii din viața și cărți” 249 Datina și folclorul bălțean 118

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Datinile și obiceiurile de iarnă sunt grandioase spectacole populare 119 „Despot-Vodă” 54

Despre doamna L. Noroc-Pînzaru, cu nostalgie de prieten şi coleg 44 Destin marcat de virtuţi 18 Ditzingen empfangt gaste aus gyula und Bălți 12

Doamna de Fier a orașului Bălți 57 „Doi morți vii” 196 Doliu în lumea teatrului. S a stins din viață actrița emerită Lidia Noroc Pînzaru 250 27 martie Ziua Mondială a Teatrului 165

Dualitatea puterii 212 După noapte vine zi 19

E

Eminescu pe scena teatrelor noastre 171

Există Femei… 166 Expoziţie dedicată copilăriei 120

Evenimente în cadrul Zilei Bibliotecarului 16

F

Farmecul scenei 210 Femeia între politică și cultură 17

Festivalul județean al teatrului popular „Culisa actorului amator”, ediția a III-a 122

Festivalul „Mărțișorul” 123

File din istoria Bălțiului 161 Floare eternă cultura 124

G

Grija pentru spectator 23

I

Icoana firavei bunici 25 Istoria pe care o venerăm prin artă 167 Î

Îmbrățișările surorilor însorite 202

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

În cântec şi dans ne regăsim 125

În chinuri s-a născut o lume nouă… 188

Întâlnire la redacție 168

Întotdeauna muncitoare 26

L

La începutul lunii decembrie 28

La Muzeul de Istorie și Etnografie Bălți 155

La o aniversare 20

La școala înaltei măiestrii a dramaturgiei clasice 184

La un pătrar de veac 191

Lidia Noroc 4

Lidia Noroc Pînzaru 50

Lidia Noroc-Pînzaru actriță de teatru 205

Lidia Noroc Pînzaru actriță din Republica Moldova 251

Lidia Noroc Pînzaru: „Arta şi Cuvântul se fac cu sufletul” 21

Lidia Noroc Pînzaru : Biobibliografie 30

Lidia Noroc-Pînzaru. Despre actori și spectatori într-un teatru modern 252

Lidia Noroc Pînzaru. Film integral la Clubul „Impresii din viață și cărți” 254

Lidia Noroc-Pînzaru: „Să fii mulţumită înseamnă a fi tu însăţi” 39

Lidia Noroc-Pînzaru: „Sănătatea culturii” înseamnă sănătate morală 35

Lidia Noroc Pînzaru. Scena este sfântă… 253

Lidia Pînzaru Noroc 38

Lumina ce mă nvaţă a iubi 10

Lumină și culori 162

„Liola” la Cimișlia 197 „Liola” la Căușani 198 M

Maturitate 189

„Mărţişoarele” anului 127 Măria Sa, femeia! 33

Mereu firească în orice rol. 75 de ani a împlinit Lidia Noroc-Pînzaru 256

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Minunea dorului pentru frumos 128

Multstimata Doamnă Lidia Noroc-Pînzaru 169

Multstimată doamnă Lidia Noroc-Pînzaru 31

Mult stimată doamnă, Lidia Noroc Pînzaru 156

Muzeul de Istorie și Etnografie a fost reinaugurat 170

Muzeul de Istorie și Etnografie 176

Muzeul de Istorie și Etnografie din Bălți 3

Muzeul o filă de istoria orașului Bălți 154

N

Naționalul bălțean la 40 de ani 51

Neobosit promotor al artei scenice 178

Noroc-Pînzaru, Lidia 27, 115, 121, 126, 172, 173

Nostalgia actoricească 179

O

O doamnă frumoasă ca o sărbătoare 45

Omul. Natura. Cultura 180 18 mai Ziua Națională a lucrătorilor din domeniul culturii 36

O ţărancă citadină… 32

P

Paulina Zavtoni și Spiru Haret 41 „Pământul bunicii mele” un videoclip emoționant lansat de trupa Lume 257

Poezie închinată Dnei Lidia Noroc Pînzaru 255

Prietenia : trecut şi prezent 129

Prin secole, victorios și legendar 153

R

Rampa : avanpremieră 213

Rămâneți mereu asemeni unei corole înfloritoare 181 „Roluri în scenă și în viață” 175

S

S-a stins artista emerită a Republicii Moldova, Lidia Noroc-Pînzaru 258 Să te identifici cu adevărul 42

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Să tragem otgonul spre noi 130

Să troneze înţelegerea şi conlucrarea 131

Secvențe din spectacolul „Bătrânul” 186

Seninul clipelor tale... 5

Sensibilitate artistică 37 Ș Și-așa-mi vine câte-o dată... Lidia Noroc-Pînzaru, roluri în scenă şi în viaţă 43

T

Talent actriţa Lidia Noroc-Pînzaru trepte ale afirmării şi dăruirii 52

Talent polivalent în serviciul public 13

Teatrul Alecsandri. Stagiunea XXI (1977 1978) 211

Teatrul între scenă și public (I) 55

Teatrul între scenă și public (II) 56

Teatrul cu mii de scene 203

Teatrul din Bălți în satele noastre 201

Teatrul Moldovenesc Dramatic „V. Alecsandri” din Bălți 132

Teatrul moldovenesc la răspântie de idei 218

Teatru. O experiență asupra inimii umane 217

Teatrul știința vie despre om 133

Teatrul Național „Vasile Alecsandri” 177

Teatrul „Vasile Alecsandri”: „Bani pentru Maria” 207

Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Bălți (1957-1994) teatru pe roate... 11

Tineri actori ai teatrului „V. Alecsandri” din Bălți văzuți de Nana Plămădeală 215

Tradiții valoroase 214

Trei acorduri 204

Trupa de limbă română a Teatrului din Bălți (1957 1969) 174

Turneul artiștilor din Bălți 216

Turneul de vară 134

U

Uniunea Teatrală din Moldova Casa Actorului 58

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

„Ultima oprire” 199 Un buchet de mesaje spirituale 163 Un sat ca toate satele 182 Un turneu prin sate 193 V

Valorile folclorice conduc la armonie 22

Viața ca o scenă 15 „Visez ca femeia... ” 135 Vârsta împlinirilor 209 Vrăjită de scenă 46 „Vulpea și strugurii” 219 ***** А

Антракта не будет 72 Б Бабушки, бабушки, мы вас уважаем! 88 Бедность не порок. Бедность в культуре ведет к торжеству порока 60 Бельцкие артисты сельским подшефным 136 Бельцкие VIP персоны о любимом празднике 137 Бельцкий городской комитет Компартии Молдавии, избранный ХХIХ городской

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Воцарить взаимопонимание и сотрудничество 139

Всеми гранями светя… 108

Все семьдесят ролей как семь десятков жизней... 108

Встреча с прекрасным 241

Выпускной спустя полвека 83

Выступление депутата Л. В. Норок 222

Г

Главное идейность и творчество 61

Год юбилейный год деловой 91

Грустный триумф культуры 140 Д

«Два живых мертвеца…» 229 Два романа на одну тему 238 Диплом театру 77 До новых встреч 235 З

Золотая дирижерская палочка 100

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Лидия Норок Пынзару, заслуженная артистка РМ, главный специалист отдела культуры г. Бельцы 76

Лидия Норок-Пынзару: «Мы в этой жизни только гости, так будем же добрее друг к другу. И жизнь станет лучше» 108

Лидия Норок Пынзару: 70 ролей за 70 лет 63

Лидия Норок Пынзару: «Театр это моя жизнь. Забыть его не могу» 64 «Лиола» в Каушанах… 230

Литературный вечер 224

Лицом к лицу с актерами 74 М

Министр местного значения 101

Мне в жизни повезло… 102

Мои года мое богатство 103

Музыкально драматический открывает занавес 233 Н

Наедине со зрителем 92, 242 Наставник актриса 59 Наши кандидаты от Бельц 86

Hе вернуться ли нам к матриархату?! 144

Нехватка общения, скайп и жизнь без дачи. Бельчане старшего поколения рассказали, как живут на самоизоляции 265 Новое издание к юбилею Лидии Норок Пынзару 65

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Поздравляем с юбилеем! 89 После короткого антракта 90 Поэма о счастье 69 Приглашаем на «Мэрцишор 2004» 146 Пригодятся свои авторы 112 Признание мастерства 109 Приобщение к высокой культуре 147 Р Расширить сферу влияния 105 С Самодеятельному художественному творчеству бельчан требуется хотя бы минимум поддержки 149 Сегодня Международный день театра 236 Сегодня отмечает юбилей Лидия Норок Пынзару самая титулованная из бельцких театральных актрис современности 80 Скончалась заслуженная артистка Молдовы Лидия Норок-Пынзару 94 Смотреть предпочитаю 150 Славим поимённо 95, 96, 97, 98 Союз, скрепленный вдохновеньем 228 С полной самоотдачей 240 «СП» это друг 99 Т Таланты и поклонники 78 Талант, обаяние и завидная энергия 81 „Там все роднее и дороже…” 106 Театр открывает сезон 67, 239 Театр

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

16. Moldova literară 51 17. Moldova socialistă 37, 134, 168, 182, 188, 189, 191, 204, 210 18. Moldova suverană 8, 32, 51 19. Patriotul sovetic (Nisporeni) 196 20. Pedagogul 194, 195 21. Plai bălțean 15, 16, 17, 21, 22, 26, 29, 36, 116, 117, 122, 128 22. Realități culturale 118 23. CП. Portalul Independent din Bălți 261, 264, 265 24. Steaua roșie (Suvorov) 193 25. Teatru 38 26. Timpul 45, 58 27. Tinerimea Moldovei 190, 203, 206, 207, 208, 212, 213, 215 28. Viaţa satului 46, 214 29. Vocea Bălțului 9, 10, 25, 34, 120, 129, 133, 154, 155, 157, 158, 159, 160, 161, 162, 163, 166, 169, 170, 179, 180, 181 30. Vocea poporului 53, 130, 131

31. Zorile Bucovinei (Cernăuți) 199

39. Коммунист 59, 61, 66, 67, 69, 72, 74, 77, 78, 90, 91, 92, 93, 104, 105, 106, 107, 108, 109, 110, 136, 148, 220, 221, 222, 224, 225, 227, 228, 232, 233, 236, 237, 239 40.

Ленинская искра (Глодень) 241 41.

Ленинский путь (Лазовск) 234 42.

Молодежь Молдавии 242 43.

Независимая Молдова 62, 100, 102, 103, 147 44.

Новая жизнь 223 45.

Новое время 73 46. Педагог (Бельцы) 238 47.

Путь Ильича (Сороки) 226 48.

Советская Молдавия 235 49.

Советский патриот (Ниспорень) 229 50. Спрос и Предложение 75, 76, 86, 137, 144, 150 51. CП. События. Подробности 28, 63, 64, 65, 71, 83, 84, 85, 87, 88, 94, 95, 96, 97, 98, 99, 113, 156 52. Театральная жизнь 112 53. Трибуна 240 54. Труд 138

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

COLAJ DE FOTOGRAFII

Cunoaștere și memorie locală Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți

Olga Noroc cu Liduţa, anul 1943 Vasile Noroc (primul din stânga), anul 1943

Clasa I a, Școala nr. 11, anul 1949, Cartierul Țigănia

Clasa IV a, Școala nr. 11, Cartierul Țigănia

Colegi de clasă, anul 1959

Lidia Noroc, anul 1959

Congresul Femeilor din Moldova, Chişinău, anul 1987

Lidia Noroc Pînzaru, delegata Congresului al XVI lea al PC RSSM, anul 1986