Valentina Noroc-Dolgociov. Chipul ei drag

2017 – anul aniversării a 75 de ani, anul când speram să sărbătorim frumos, pentru că era bine, chiar foarte bine, dar am fost puşi în faţa unei nenorociri, decesul cumnatului Valera, soţul surorii mai mici, Valentina. Nu voi dezvolta subiectul. Voi spune doar că problema gândurilor era aceeaşi în decursul tuturor anilor trăiţi de ea, sora mai mare, anume de a face ceva frumos pentru oameni. Colaborarea cu teatrul, interesul să se apropie de oamenii care o solicitau, care doreau s-o cunoască. Dar să vă spun că avea o calitate perfectă: să nu se lase şi de lumea cea care a recunoscut-o de la început, care a susţinut-o, apreciat-o, a promovat-o şi i-a dat viaţă la multe întâlniri, creaţii. ...E greu, e foarte greu să vorbim la trecut de omul cel mai drag, dar aşa e viaţa. A plecat prea devreme, foarte repede. Ne-a lăsat un gol în suflet. Discutam, ne aminteam momente frumoase, interesante din viaţă. Până la ultima suflare a glumit, a râs, a povestit, a discutat şi frumos, lin a plecat în ceruri.

Sunt momente în viaţă când aş dori ca Dumnezeu să mi te aducă măcar pentru o clipă înapoi, să te strâng în braţe, să-ţi ascult vocea şi să-ţi spun că e tare greu fără tine..., surioară dragă. Această pierdere este de neînlocuit. Eu sunt sigură că de sus, din cer, ea ne veghează blând Pe toţi cei dragi de pe pământ.

Maricica Noroc-Buceaţchi, sora mijlocie a Lidiei Noroc-Pînzaru

Chipul ei drag

... Să ştiţi că sora mea mai mare, Lidia, nu m-a convins niciodată să vin în teatru. Din contra, mă convingea să nu o fac! Ea îmi spunea că profesia de actor este foarte dură. Una e, după ce te ridici mai sus, cazi mai dureros. Fiecare actor, ca şi fiecare om de artă, trăieşte suişuri şi căderi, iar Lida, ştiindu-mă emotivă, se neliniştea că voi depăşi crizele mai greu. Unde mai este că actorul depinde de regizor, iar regizorul era cumnatul Anatol Pînzaru. Ea înţelegea că nu-mi va fi uşor.