Zinaida Gîrbea. De suflet pentru suflet

carnavalului” de I. L. Caragiale, Luluța în „Chirița din provincie” de V. Alecsandri și alte roluri interpretate impresionant și inedit.

Jucând-o pe Ruxanda, artista ne-a copleșit pe noi, spectatorii, prin feminitate, atât ca plastică, precum și ca voce, iar în rolul Luluței a reușit să fie copilăroasă, să strecoare un ușor umor, dar și un pic de ludism nevinovat, deși uneori de o fermitate admirabilă! Trebuie să recunoaștem că, în ochii noștri de studenți dedicați limbii române, tot ce făcea artista ne impresiona. O admiram nu doar la teatru, în scenă, or, o întâlneam și pe străzile orașului și o urmăream îndelung cu privirea de viitori dascăli, căutând să-i ghicim semnificațiile gesturilor, să-i surprindem privirea mereu luminoasă, zâmbetul destinat oricărui trecător…, dar, mai ales, să reținem combinațiile vestimentare deosebite, coafura mereu aranjată, bijuteriile combinate măiestrit cu unele elemente ale îmbrăcămintei.

După absolvirea facultății, când nu mai era angajata teatrului bălțean, Lidia Noroc-Pînzaru continua să ne atragă atenția, fiind printre organizatorii diverselor festivități orășenești, având diverse luări de cuvânt în anumite contexte de sărbătoare și, atunci, o admiram iarăși, or, timpul avea asupra ei doar impacte benefice, artista părândune și mai elegantă, și mai expresivă, și mai feminină! Acum, când Artista și Femeia Lidia Noroc-Pînzaru nu mai este printre noi, și Teatrul Național „Vasile Alecsandri” pare mai sărac, dar și orașul Bălți – mai obosit de vârtejurile vremurilor inefabile în care trăim. Poate zâmbetul ei ne-ar mai fi descrețit frunțile, poate pașii ei ne-ar fi redat un pic mai multă încredere în tot ce facem, poate vocea ei ne-ar fi readus certitudine și siguranță, poate…

Anna Amoașii, profesoară de Limba și literatura română, grad didactic superior, I. P. Liceul Teoretic Republican „Ion Creangă” din Bălți

De suflet pentru suflet

Murim în fiecare zi câte puțin, de dor, de nepăsare, necredință și rar ne întrebăm: de ce murim? și adesea ne refugiem în suferință. Murim în fiecare zi câte puțin

și mor în noi atâția oameni, vise! urmărim cu toții un destin și batem deseori la porți închise... Murim câte puțin în fiecare zi de nostalgii, de amintiri, de fericire, murim și niciodată nu vom ști câți îngeri plâng în noi de neiubire... (C. Herghelegiu) Se zice că natura i-a spus femeii: „Fii frumoasă dacă poți, fii înțeleaptă dacă vrei și demnă de respect întotdeauna!”

Doamna Lidia Noroc-Pînzaru a fost iubită și respectată pentru felul ei de a fi, de a gândi și a interacționa cu cei din jur, pentru puterea de a face lumea mai bună. Era frumoasă prin strălucirea din ochii ei, atunci când vorbea despre teatru și despre tot ce iubea și admira. Avea un suflet profund și omenos. Purta pe chipul său lumina și căldura pe care o împărțea cu generozitate cu semenii săi. Întotdeauna era gata să întindă o mână de ajutor celor mai triști ca noi, să ofere un sfat de încurajare. Era elegantă, ambițioasă, creativă, inteligentă și puternică. Azi, cu inima frântă, aprindem o lumânare și înălțăm rugăciuni pentru ca bunul dumnezeu s-o aibă în paza și împărăția sa, alături de soțul său, talentatul regizor Anatol Pînzaru – artist al poporului, și de alți regretați colegi, slujitori fideli ai culturii, care s-au cam grăbit să plece în împărăția cerească... În lumea fără dor și fără durere, probabil, azi în cer, doamna Lidia i-a adunat din nou în jurul său pe foștii săi subalterni și... împletesc mărțișoare, confecționează port popular alături de mult regretata meșteriță Adelaida Țîbuleac, cântă și dansează alături de mult adorații coregrafi Ion Ungureanu și Ion Negară, de talentatul muzician Gheorghe Edu, de renumitul lăutar Dumitru Caldare, de colegii noștri iubiți: Liudmila Cristanciuc, Nadejda Chirău, Ala Hlebnicova, Nadejda Rîjicova, Lucia Oceretina, Liudmila Cozîreva etc.

Ni-i tot mai dor de voi, dragii noștri, un dor ce doare și niciodată nu se uită... Doamne, odihnește în raiul luminos și plin de flori, sufletele celor care sus, în cer, devin nemuritoare... eternă memorie...