Eugenia Zabulica. Lidia Noroc-Pînzaru, izvor de energie

drag i-am consacrat o poezie, dedicație scrisă pe când deja nu mai eram colege de serviciu, dar rămăsesem prietene unite în idealurile culturii naționale, fie că lucram în instituții diferite.

De ziua Doamnei din Rovine

A fost şi este, ca-n povești, la Bălţi, ca niciodată Între cocoanele domneşti o doamnă delicată. E mlădioasă, elegantă – Liduţa e mereu șarman Și parcă nu-i din astă Baltă... cu portul ei parizian. Dar cine oare nu cunoaşte distinsa doamnă din Rovine! Ea bucură şi Cer, şi Floare. Tot omul care-n casă-i vine Găseşte masa cu bucate şi un pahar de vin spumos. Orice cuvânt din a ei vorbă respiră cald și inimos. De pare vouă că-i fragilă… ea are spirit de oţel: Trei culori și-o singură simțire: Românescu-i caracter! În astă zi, mărturisesc – сu multă, multă simpatie –Că Vă admir! Accept să vin şi în musafirie… La vilă, ca pe vremuri bune, când tinereţea ne-o plimbam… ca degetul pe strune.

Ludmila Cerguță, secretar literar Teatrul Național „Vasile Alecsandri”

Lidia Noroc-Pînzaru, izvor de energie

Am cunoscut-o pe distinsa Doamnă Lidia Noroc-Pînzaru cu mulți ani în urmă la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Bălți, unde veneam uneori cu colegii de la facultate la spectacolele, în care renumita actriță juca multiplele roluri ale diferitor personaje dramatice, romantice, comice, expresive, pline de farmec și vitalitate. O fire puternică de lider înnăscut, soarta îi pregătise posibilități de a-și demonstra capacitățile deosebite atât în rolurile sale de actriță pe scena teatrului, cât și de șef al Direcției Cultură în orașul Bălți și în rolul de lider al Sindicatelor Lucrătorului din Cultură. Mereu în mișcare, plină de viață, de energie și avânt, se dedă cu trup și suflet scenei, dar și serviciului în interesul societății publice. Grijile ei se împleteau armonios cu grijile și interesele angajaților din domeniul culturii al orașului și nu numai.