Constantin Stavrat . Ce artistă!!! Jos pălăria

organizează expoziții tematice, contribuie la intensificarea corelațiilor dintre instituție și publicul larg. Prin urmare, asistăm la o activitate prodigioasă a unui intelectual bine școlarizat, pasionat osârdnic în cultură și artă, plină de entuziasm și vocație în toate domeniile de activitate. A fost o femeie blândă și cuminte, bine ordonată, cultă sadea și familistă exemplară. Apariția acestei lucrări ar putea fi un jalon de constatări și aprecieri obiective ale omului de cultură și artă, precum a fost regretata Lidia Noroc-Pînzaru, Artistă Emerită.

Dr. Teo-Teodor Marșalcovschi, „Om Emerit” , Primul Director al Teatrului Național „V. Alecsandri”

Ce artistă!!! Jos pălăria!

Sfârșit de iulie, 1985. Eu, tânăr absolvent al Institutului de Arte... Formez numărul de telefon 4-46… – Alo! răspunde un glas de femeie… – Sunt Constantin Stavrat, vreau să vorbesc cu Anatolii Petrovici. Noi ne-am înțeles să ne întâlnim azi, ca să mă asculte. Vreau să mă fac actor în teatrul „V. Alecsandri”... – Tolea, un băiat; întreabă când îl poți asculta, vrea să vină la noi în trupă... – Spune-i să vină la Palatul de cultură, pe la 11.00... Nu știam atunci că vorbesc cu Lidia Noroc Pînzaru... Am fost acceptat în trupa Teatrului moldovenesc muzical dramatic „V. Alecsandri” din Bălți. Eram fericit. Am discutat peste câteva zile și cu Lidia Noroc-Pînzaru. O Doamnă simpatică, vorbind foarte blând cu mine. Știam că e soția lui Anatol Pînzaru, că e Artistă Emerită, că e secretarul de partid al teatrului. Nu stiam însă că, peste ani, vom deveni prieteni (în lumea teatrală cam rar se întâmplă). Am fost prieteni de familie până au plecat ambii… A fost o Doamnă frumoasa, inteligentă, talentată... O soție exemplară, o mamă și o bunică foarte iubitoare. …Da ce actriță!!! Jos pălăria! Am fost parteneri pe scenă în câteva spectacole. Aveai ce învăță de la ea… Doamna de fier a orașului Bălți... Toți o cunoșteau. N-am auzit niciodată ca ea să