Dezvoltarea rurală ca factor de competitivitate teritorială în vederea reducerii disparităţilor intraregionale. Faza VIII - Susţinerea procesului de urbanizare prin adaptarea structurilor rurale tradiţionale şi promovarea caracterului identitar al fondului construit.
Fig. 1.2. Delimitarea Comunei Chitila în raport cu Municipiul Bucureşti. (Sursa: Wikimapia.ro prelucrare urb. B. Rîpeanu)
1.2.3. Extinderea oraşelor şi influenţa lor asupra mediului rural Datorită amplificării funcţiilor sale şi a presiunii demografice, oraşul este supus inevitabil extinderii. „Expansiunea oraşului este un proces ce operează în toate timpurile” (Denecke, Gareth, 1988). Din acest punct de vedere deosebim două tipuri de forme: • extinderea spontană; • extinderea dirijată (planificată). Vorbind de extinderea spontană a oraşelor constatăm că absobrţia satelor are loc atunci când „oraşul, în evoluţia sa atinge satele limitrofe pe care le îngoblează cu timpul şi sub aspect administrativ” (Surd, 2003). De exemplu, până în 1936, satul Cetatea Voluntărească (actualmente oraşul Voluntari) a aparţinut comunei Colentina. Dezvoltarea fizică în continuitatea efectivă a teritoriului intravilan al municipiului Bucureşti se receptează astăzi ca o reală extensie a oraşului. Ceea ce în acest caz este frapant este mixajul caracterial: Voluntari nu mai este actualmente nici sat, nici oraş. Ca aşezare rurală, comuna Voluntari a evoluat în fapt ca o mare zonă rezidenţială ce exprimă, în cea mai mare măsură, voinţa de construire a unor locuinţe individuale cu standard ridicat de confort. Ea devine astfel exemplificarea tipică a “fugii orăşenilor” dinspre zonele citadine excesiv antropizate spre un himeric rural. Comunitatea şi administraţia comunei Voluntari, manifestându-se concordant cu semnificaţia aproape premonială a denumirii localităţii, a tins să se manifeste, din momentul urbanizării sale intensive, spre schimbarea statutului. Actualmente vorbim de oraşul Voluntari (care a încercat prin referendum să devină chiar municipiu), o aşezare 7
