3.1.4. Satul componenta principală a spaţiului rural

Dezvoltarea rurală ca factor de competitivitate teritorială în vederea reducerii disparităţilor intraregionale. Faza VIII - Susţinerea procesului de urbanizare prin adaptarea structurilor rurale tradiţionale şi promovarea caracterului identitar al fondului construit.

Fig. 3.1. Modele de difuzie spaţială a aşezărilor

Cazul „A” , de difuzie liniară, „B”, de difuzie radială, „C”, de difuzie în trepte ierarhice şi „D”, liniar- arborescentă. (Surd, 2003).

În funcţie de configuraţia generală a reliefului, de condiţiile istorice, de dimensiunea spaţială, dar şi de situaţiile particulare putem pune în evidenţă tipuri de distribuţie apropiate sau identice cu una dintre situaţiile prezentate mai sus.

3.1.4. Satul – componenta principală a spaţiului rural

Geografii occidentali disting patru mari categorii de aşezări (Şandru, 1970): aşezarea izolată, cătunul, satul şi oraşul. Elementul distanţă între gospodării joacă adesea rolul esenţial în determinarea tipului de aşezare. Distanţa de 500–1000 m de vatra satului poate constitui un criteriu de determinare a unei noi categorii de aşezări, iar când distanţele între gospodării depăşesc 2–3 km se poate admite existenţa unor aşezări izolate. Stabilirea numelor aşezărilor din arealele cu localităţi izolate se leagă de dominanţa numelor de familie, de tendinţele de grupare în raport cu un punct central, de toponime, hidronime etc. La noi în ţară, în funcţie de plasamentul spaţial, îmbracă denumiri specifice (hodaie, în Câmpia Transilvaniei, crâng, în Munţii Apuseni şi conac, în Platoul Bumbeştilor). Sub aspectul potenţialului demografic şi al potenţialului de dotare, la limita inferioară a satului, se află cătunul, constituit din grupări mici de gospodării. Mărimea demografică a unui cătun este în strânsă relaţie cu nivelul mediu de mărime a aşezărilor rurale. În ţările în care mărimea medie a unei aşezări rurale depăşeşte 4000–5000 locuitori, cătunul poate fi considerat ca fiind aşezarea cu mai puţin de 500 locuitori. În ţara noastră, unde potenţialul demografic mediu al unei aşezări rurale este de aproximativ 775 locuitori, cătunele au un potenţial demografic sub 50 locuitori. Atributele calitative şi funcţionale le conferă valoarea unui rural autentic. Pe lângă componenta demografică, calitatea spaţiului rural poate fi percepută şi prin ipostaza lui tehnico-edilitară şi ecologică. De regulă, pe lângă numărul mai mic de locuitori, populaţia satelor are un nivel de instruire mai redus şi o mai slabă putere economică. Etnografic, se remarcă.vestimentaţia care păstrează, în numeroase cazuri specificul regional şi local.