Dezvoltarea rurală ca factor de competitivitate teritorială în vederea reducerii disparităţilor intraregionale. Faza VIII - Susţinerea procesului de urbanizare prin adaptarea structurilor rurale tradiţionale şi promovarea caracterului identitar al fondului construit.
presupune permanenţa forţei de muncă pentru îngrijire şi exploatare, pe când cultura pământului oferă şansele unor întreruperi temporare. Gradul de instruire al populaţiei rurale, în general, este mai redus decât a l celei urbane. Populaţia rurală, în raport cu cea urbană, beneficiază de un număr mai restrâns de servicii. Prin compensare, ruralul conservă şi păstrează în măsură mai mare specificul zonal, regional şi naţional atât ca zestre materială cât şi spirituală. 3.2.2. Vatra Vatra sătească constituie adesea elementul componenţial al aşezărilor rurale spre care îşi îndreaptă atenţia majoritatea studiilor vizând remodelarea teritorială. Acţiunile pornesc din vatră, aceasta jucând un veritabil rol de centru de comandă. Acţiunile remodelatoare încep cu vatra şi se transmit cu intensităţi diferite în timp, asupra teritoriului. Funcţiile vetrei sunt complexe, cele esenţiale – aşa cum s-a mai arătat – fiind de adăpost şi odihnă a forţei de muncă. În cadrul aşezărilor rurale vatra exprimă sub aspect simbolic, componenta cea mai marcantă. Ea mai poate fi definită ca o expresie concentrată a economicului din spaţiul rural. Vatra concentrează locuinţele, adăposturile pentru animale şi anumite spaţii pentru depozite, un anumit număr de dotări de diverse tipuri şi ranguri. Vatra se organizează de regulă, în aşa fel încât să răspundă nevoilor primare pentru care a fost creată (de ordin economic şi social). De regulă, termenul de vatră în cadrul aşezărilor rurale, se identifică cu spaţiul ocupat de locuinţe şi dotări, căruia i se asociază şi spaţiile neconstruite cu folosinţă diversă intercalate spaţiului construit şi o arie periferică adiacentă cu utilizare intensivă de tip grădină. Textura vetrelor Noţiunea de textură în cazul aşezărilor rurale se referă la modul în care se dispun construcţiile şi reţeaua de uliţe în cadrul vetrelor. Sub acest aspect distingem aşezări cu textură ordonată (geometrică) şi aşezări cu textură neordonată. În cadrul texturii ordonate uliţele au trasee de regulă rectangulare, în lungul cărora se dispun după norme geometrice marcate de precizie, construcţiile. Putem întâlni texturi rectangulare când uliţele se desfăşoară de regulă în paralel şi se întretaie în unghiuri drepte şi structuri radiar-concentrice, când uliţele converg spre un punct central. Aşezările cu o astfel de textură au fost prefigurate planificat. Aşezările cu textură neordonată dispun de o reţea de uliţe ce deservesc gospodăriile situate de o parte şi de alta a lor. Din punct de vedere al reţelei rurale, poate fi valabilă următoarea grupare: • Judeţ e cu dispuneri uniforme ale reţelei rurale, specifice estului Moldovei (judeţele Botoşani, Iaşi, Vaslui), dar şi Constanţei, Sălajului sau judeţului Timiş. Beneficiază de avantajul unei ocupări judicioase a spaţiului disponibil, favorizând crearea de unităţi adminsitrative superioare, echilibrate. • Judeţ e cu dispuneri dezordonate ale reţelei rurale, amplasarea localităţilor răspunzând unor factori diverşi: orientarea reţelei hidrografice (judeţul Teleorman), dublată de reţele de infrastructură rutieră care au favorizat tropisme în procesul de dezvoltare a sistemului de aşezări (judeţul Călăraşi) sau orientarea liniilor orografice (judeţele Covasna şi Caraş-Severin). În cazul primelor avantajul este reprezentat 59
