Dezvoltarea rurală ca factor de competitivitate teritorială în vederea reducerii disparităţilor intraregionale. Faza VIII - Susţinerea procesului de urbanizare prin adaptarea structurilor rurale tradiţionale şi promovarea caracterului identitar al fondului construit.
1.4.2. Tipuri morfostructurale de aşezări rurale Aşezările rurale întruchipează, înainte de toate, o cucerire prin populare a spaţiului geografic, dar şi conlucrarea îndelungată dintre factorii social-economici, naturali, istorici şi demografici. Ele sintetizează trăsăturile fundamentale ale peisajului agricol .Caracteristicile reliefului, gradul de fragmentare pe verticală şi pe orizontală, alături de activităţile economice dominante, specifice, au imprimat satelor o anumită textură (dată de modul de organizare a reţelei stradale) şi o anumită structură (dată de modul de grupare a gospodăriilor în vatra satelor). S-au conturat, astfel, tipuri caracteristice de sate: risipite, răsfirate, adunate cu o serie de variante. Satele risipite, numite şi sate împrăştiate, sate diseminate sau sate cu case izolate, constituie aşezările rurale cele mai simple, născute din simţul practic deosebit al omului de la munte şi puterea sa de intuiţie şi de adaptare perfectă la mediul natural caracteristic, cu un numit potenţial economic. Ele reprezintă, în opinia majorităţii etnografilor şi geografilor români, dar şi străini, faza embrionară atât ca formaţie de sat, cât şi ca formă de economie, forma arhaică a liberei ocupări a pământului, „satul ţăranului liber şi autohton, care a putut să ocupe pământ cât a vrut şi unde a preferat” (Vuia, 1975).
Fig. 1.5. Tipologia satului împrăştiat: Sat Peştera, comuna Moeciu (Foto : M Voica si Google Maps)
Apărute încă în neolitic şi perioada antică, în urma dezvoltării habitatului pastoral şi permanentizarea acestuia prin roirea populaţiei, satele risipite au stat la originea formării reţelei de aşezări rurale (din ele evoluând, în timp, celelalte tipuri de sate). Ele confirmă predominanţa şi persistenţa localizării nedirijate a satelor, evoluţia 15
