— De ce aţi făcut o cale atît de lungă, tinere? Parcă numai în Franţa sînt învăţaţi cu renume? Tocmai citeam lucrările compatriotului Dumneavoastră Pirogov. Sînt extrem de interesante. Luaţi loc, Vă rog, l-a invitat amabil Vellipau. Spuneţi-mi, tinere, n-aţi avut ocazia să-l cunoaşteţi pe Pirogov? Necunoscutul zîmbi: — Am avut ocazie. — E minunat că-l cunoaşteţi pe acest mare învăţat. Fiţi atît de amabil şi spuneţi-i la întoarcere despre respectul şi recunoştinţa mea. — O să îndeplinesc cu plăcere însărcinarea Dumneavoastră, dragă profesor, cu atît mai mult că pentru aceasta nu e nevoie să mă întorc în Rusia. Pirogov e în faţa Dumneavoastră.
Formarea verbelor Repere teoretice
Limba moldovenească contemporană dispune de un număr impunător de verbe, completat continuu cu unităţi noi. Majoritatea verbelor se formează de la diferite părţi de vorbire (substantive, adjective, numerale, verbe, adverbe, interjecţii) pe două căi: derivarea şi compunerea. I. Derivarea constituie formarea verbelor cu ajutorul afixelor: 1. prin prefixare verbele se formează de la: a) alte verbe: a trece — a petrece; a face — a desface; b) substantive: scenă — a înscena; lemn — a înlemni; c) adjective: bun — a îmbuna; bătrîn — a îmbătrîni; d) numerale: patru — a împătri; sută — a însuti; e) adverbe: jos — a înjosi, tîrziu — a întîrzia. 2. prin sufixare verbele se formează de la: a) substantive: mînă — a mînui; dar — dărui; b) adjective: legal — a legaliza; util– a utiliza;
224
