SUBSTANTIVUL

Reţineţi! Substantivul este partea de vorbire fl exibilă care denumeşte obiecte şi răspunde la întrebarea cine? sau ce? Prin cuvîntul obiecte, folosit în sens foarte larg, înţelegem tot ceea ce poate fi cunoscut de om, deci obiecte ale cunoaşterii. Obiecte ale cunoaşterii pot fi : fi inţele şi lucrurile (băiat, casă); fenomenele naturii (fulger), însuşirile (frumuseţea), stările sufl eteşti (bucurie), acţiunile (muncă), relaţiile dintre oameni (prietenie) etc. Termenul substantiv provine din latinescul substantivum, prin care se numea substanţa, adică obiectul. Ca şi orice clasă gramaticală de cuvinte, substantivul posedă o serie de caracteristici şi categorii gramaticale.

Caracteristicile substantivului:

1. animate (însufl eţite) om, fl uture 2. comune * denumesc obiecte de acelaşi fel: mamă, bunătate 3. simple * cu o singură rădăcină: taină, dragoste

4. declinări (pentru a afl a declinarea, substantivul se pune la cazul N.,n. singular, nearticulat). inanimate (neînsufl eţite): creion, vînt

proprii

* denumesc obiecte unice: Maria, Odesa, Chişinău, Reni.

compuse

* cu două sau cu mai multe rădăcini: Maica Domnului, bunăvoinţă

• Declinarea I include substantive terminate în ă: mamă, casă. • Declinarea II include substantive terminate în e şi denumirile zilelor săptămînii: părinte, tristeţe, luni, marţi...

• Declinarea III include toate celelalte substantive: sufl et, cîntec, simbol.

Categoriile gramaticale ale substantivului 1. Genul

masculin (masc.) feminin (fem.) neutru (n.) un frate o fată un drum doi fraţi două fete două drumuri Se cunosc substantive care au femininul format de la masculin (nepot-nepoată, urs- ursoaică) sau masculinul format de la feminin (vulpe-vulpoi, raţă-răţoi) şi se numesc substantive mobile. Unele substantive posedă o singură formă pentru genurile masculin şi feminin şi se numesc substantive epicene: elefant, vultur.

2. Numărul

singular (sg.) plural (pl.)

* denumeşte un singur obiect: dor, aripă

* denumeşte mai multe obiecte: doruri, aripi. Substantivele defective de număr au numai numărul singular ori numai numărul plural: singular: dragoste, sete, cinste, aur — categoria singularia-tantum (substantive defective de plural). plural: ochelari, rinichi — categoria pluralia-tantum (substantive defective de singular).

O singură formă de număr (numai singular sau numai plural) au substantivele proprii: Odesa, Ismail, Ionel, Petrică, Angela etc. Sînt substantive care au 2-3 forme de plural: chibrit-chibrite-chibrituri; cap- capete — capi (conducători) — capuri (numire geografi că). Substantivele colective denumesc o totalitate de obiecte. Aceste substantive sînt substantive cu forme de singular, dar

cu înţeles colectiv, numărul plural: popor, stol, studenţime, omenire. O bună parte din substantivele colective sînt formate cu ajutorul sufi xelor -at,- ime, -iş, -et, -ărie: tinerime, brădet, frunziş, ostăşime. 3. Cazurile substantivului exprimă raportul dintre acţiune şi agentul sintactic în propoziţie, iar formele pe care le ia substantivul pentru a exprima funcţiile lui sintactice în propoziţie se numesc forme cazuale. În limba moldovenească substantivul are cinci cazuri:

Nominativ (N.)

indică agentul acţiunii (cine? ce?)

Genitiv (G.)

indică posesorul obiectului (a, al, ale, ai, ai cui?)

Dativ (D.) Acuzativ (A.)

indică persoana sau obiectul în favoarea căruia se face acţiunea (cui?) indică obiectul ce suferă acţiunea şi e precedat de prepoziţie: (pe, cu, la, de... (pe cine? ce?)

Vocativ (V.)

indică o chemare, o invocaţie

Substantivul în cazul V. se izolează, de obicei, prin virgulă sau prin semnul exclamării.

373. Determinaţi la ce caz se afl ă cuvîntul „mama”. Mama pregăteşte cina. Pe mama o linişteşte vestea bună. Ochii mamei sînt albaştri. În acel moment i-aş fi dăruit mamei zile din zilele mele, doar s-o văd mai sănătoasă. O, mamă, dulce mamă...