Conjugările verbului

4 486. Selectaţi verbele, indicînd în dreptul fi ecăruia timpul, persoana şi numărul. a) Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare Străluceşte şi dezmiardă oceanul de ninsoare. Iat-o sanie uşoară care trece peste văi ... În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi. (V. Alecsandri) b) Îmi aduc aminte ce zarvă a fost, cînd, într-un rînd, s-a zvonit că pe Domnu nostru are să-l mute într-o altă comună. (M. Sadoveanu) • Scrieţi sinonimele cuvintelor evidenţiate.

487. Determinaţi funcţia sintactică a verbelor din exemplele următoare: a) Eugeniu va pleca la oraş. b) Maria este atentă la lecţii. c) A trăi înseamnă a munci.

Atenţie! Verbul este partea de vorbire fl exibilă care exprimă acţiunea, starea sau existenţa.

Toate verbele din limbă se grupează după terminaţiile comune la forma iniţială, numită şi infi nitiv. Aceste modele se mai numesc şi conjugări. Verbele la forma iniţială au înainte prepoziţia a: a învăţa, a analiza.

Conjugările verbului

Repere teoretice

Se deosebesc următoarele modele de modifi care a verbului, adică conjugări: Verbele de conjugarea I se termină în -a: a alerga, a linia, a crea. Verbele de conjugarea II se termină în -ea accentuat după o consoană: a vedea, a şedea. Verbele de conjugarea III se termină în -e: a scrie, a trece, a vinde. Verbele de conjugarea IV se termină în -i, -î: a păşi, a coborî, a citi, a tropăi, a contribui.

488 Indicaţi conjugarea verbelor: leg, dansez, coboară, duceam, întreceai, văzuse, a condus, am trecut.

Atenţie! Formele neaccentuate ale pronumelui se ortografi ază prin liniuţă împreună cu verbul la infi nitiv: a-mi spune, a-i chema.

2 489. Explicaţi ortografi a cuvintelor date, substituind pronumele neaccentuate cu cele accentuate. Apelaţi la ajutorul profesorului de limbă moldovenească acolo, unde întîlniţi greutăţi: a-i spune, a-i aduce, a-ţi pregăti, a-l întîlni, a-i întreba, a-mi propune.

Model: a-mi povesti, a povesti mie

3 490. Puneţi în locul punctelor pronumele necesare, judecînd după sensul cuvintelor din paranteze. Fiţi atenţi la ortografi erea acestor cuvinte: a ... spune (lui); a ... întîlni (pe el); a ... aminti (sie); a ... povesti (ţie); a ... citi (mie); a ... vorbi (ei, fetei).

4 491. Analizaţi sintactic propoziţiile: 1. Tatiana recită poezia. 2.Vîntul mînă frunzele. 3. Soarele încălzeşte pămîntul. 4. Bunica împleteşte ciorapi.

3 492. Dezvoltaţi propoziţiile, completîndu-le cu complemente directe. a) Aurica desenează. b) Bunelul povesteşte. c) Tata sădeşte. d) Sora citeşte. • La ce întrebări răspund complementele directe?

493. Determinaţi diftongii. Selectaţi verbele şi stabiliţi conjugările lor. a) Vine Moş Gerilă –Barba i-i de nea. Hai cu săniuţa Să ne dăm pe ea. b)Vine Moş Gerilă, Iată-l pe tăpşan! Vino, moşulică, Te-aşteptăm de-un an. (V. Romanciuc)

1 494. Lucru în grup. Citiţi şi continuaţi dialogul ingenios: — Ce e zăpada? — Lacrimi îngheţate... — Ce sînt fulgii? — ... — Ce e gerul? — ... — Ce e vîntul de iarnă? — ... (Cuvinte „salvatoare”: fl ori, moş, balaur, puf, zmeu, vultur, steluţe, bătăuş etc.)

2 495. Lucru în grup. Improvizaţi un dialog: a) între două păsărele după începutul dat: — E frig! — Cip-cirip! E ger! — Ninge, ninge întruna. — Ninge şi viscoleşte. — ... . b) între doi oameni adulţi, pe care i-a prins iarna în cîmp.

3 496. Citiţi textul, împărţiţi-l în fragmente şi alcătuiţi planul, folosind propoziţii din text. Alcătuiţi şase întrebări cu cîte trei răspunsuri-variante pentru o viitoare testare.

Lumea furnicilor

Avem o casă obişnuită, ca toate casele, fără prea multe podoabe şi alte lucruri de prisos în ea. E tocmai ce-i trebuie unui neam de furnici, pentru a-şi trăi cinstit pînă la capăt viaţa. Casa e foarte mare, asemănătoare cu o cetate. Să tot aibă vreun metru şi jumătate — destul de înaltă pentru statura unei furnici. Dar nu e nici din sticlă, nici din beton. Deşi e tot atît de trainică şi mult mai comodă şi mai călduroasă. Casa ne-o facem în felul următor. Alegem un loc de nădejde şi ne apucăm de treabă: adunăm crenguţe mici, paie uscate, alte ierburi.

Apoi clădim paiele şi uscăturile una peste alta, le ungem cu pămînt pînă cînd se formează o boltă. Pe această boltă se sprijină acoperişul din frunze, ace de pin şi de brad. Asemenea acoperiş ne apără de cele mai mari ploi. Poate să toarne cu găleata, noi stăm în casă fără nici o grijă. Iar după o ploaie bună pămîntul de pe acoperiş se întăreşte ca cimentul. Casele noastre au o mulţime de camere, unite prin coridoare întortocheate. Camerele se afl ă la „eta- Casa furnicilor je”, aşa ca la oameni. Avem de asemenea şi subsoluri în mai multe etaje. Intrările sînt tăinuite de ochii străinilor. Trăim ca o familie prietenoasă, unită — toate pentru una şi una pentru toate. Acesta e crezul vieţii noastre. (C. Dragomir) • 4 Spuneţi a cui casă se aseamănă cu cea a furnicilor? • Aduceţi drept exemplu proverbele care ar ilustra unele idei, fapte ce reies din conţinutul textului. E x e m p l e: În unire e puterea. • Ce învăţătură puteţi scoate afl înd care e crezul vieţii furnicilor? • Selectaţi verbele din alineatul al patrulea şi determinaţi conjugarea lor.

Atenţie! Verbul îşi poate schimba forma după:

număr persoană singular: eu persoana I: acţiunea este făcută de persoana/perplural: noi soanele care vorbesc. singular: tu persoana a II-a: acţiunea este făcută de persoana/ plural: voi persoanele cu care se vorbeşte singular: el, ea persoana a III-a: acţiunea este făcută de persoaplural: ei, ele na/persoanele despre care se vorbeşte