Funcţiile sintactice ale substantivului Repere teoretice
1. Substantivul la cazul N. are funcţia de: a) subiect (cine face acţiunea? sau cine are însuşirea exprimată prin predicat?) Un bunic vine în ospeţie. (cine vine în ospeţie?) Bunicul e bucuros. (cine e bucuros?) b) nume predicativ (cine este? ce este?) „Revedere” este o poezie (ce este „Revedere”?) Mama este medic. (cine este mama?) 2. Substantivul la cazul G. are funcţia de: a) atribut (a, al, ai, ale cui?) Cartea Mariei este pe masă. (a cui carte?) b) nume predicativ (a, al, ai, ale cui este?) Caietul acesta este al prietenului meu. (al cui este?) b) complement indirect cînd substantivul la genitiv este însoţit de prepoziţiile (locuţiunile prepoziţionale): asupra, (în) contra, împotriva, înapoia, de-a lungul, în jurul etc. Soarele aruncă o lumină dulce asupra dumbrăvii (asupra cui?) d) complement circumstanţial Deasupra căpşorului zări un crin. (unde zări?) 3. Substantivul în cazul D. are funcţia de: a) complement indirect (cui?) I-am dăruit prietenei o floare. (cui am dăruit?) Dativul întotdeauna se întrebuinţează fără articolul posesiv, dar uneori cu prepoziţiile: contrar, asemeni, graţie, datorită, mulţumită, etc. c) complement circumstanţial Am procedat conform programului stabilit. (cum am procedat?) 4. Substantivul în cazul A. are funcţia de: a) complement direct (pe cine? ce?) Îl aşteprt pe tata. (pe cine aştept?) Violeta recită o poezie (ce recită?)
158
