SUBSTANTIVUL Reţineţi! Substantivul este partea de vorbire flexibilă care denumeşte obiecte şi răspunde la întrebarea cine? sau ce? Prin cuvîntul obiecte, folosit în sens foarte larg, înţelegem tot ceea ce poate fi cunoscut de om, deci obiecte ale cunoaşterii. Obiecte ale cunoaşterii pot fi: fiinţele şi lucrurile (băiat, casă); fenomenele naturii (fulger), însuşirile (frumuseţea), stările sufleteşti (bucurie), acţiunile (muncă), relaţiile dintre oameni (prietenie) etc. Termenul substantiv provine din latinescul substantivum, prin care se numea substanţa, adică obiectul. Ca şi orice clasă gramaticală de cuvinte, substantivul posedă o serie de caracteristici şi categorii gramaticale.
Caracteristicile substantivului: 1. animate (însufleţite) om, fluture
inanimate (neînsufleţite): creion, vînt
proprii 2. comune * denumesc obiecte de acelaşi fel: * denumesc obiecte unice: Maria, Odesa, Chişinău, Reni. mamă, bunătate 3. simple * cu o singură rădăcină: taină, dragoste
compuse * cu două sau cu mai multe rădăcini: Maica Domnului, bunăvoinţă
4. declinări (pentru a afla declinarea, substantivul se pune la cazul N.,n. singular, nearticulat).
• Declinarea I include substantive terminate în ă: mamă, casă. • Declinarea II include substantive terminate în e şi denumirile zilelor săptămînii: părinte, tristeţe, luni, marţi... 155
