SALONUL LITERAR ale Mariei Banuș, această dragoste absolută pentru bărbatul frumos, cu ochii de un verde otrăvit, este purtată în chip vinovat, asemenea unei boli incurabile, care ucide însă lent, pas cu pas. Banuș se detestă, simte că-și trădează familia, atâta timp cât gândurile ei vor păstra până la sfârșit, amintirea clipelor de nebunie, extaz și amărăciune, dăruite de către acest țăran grandios, care știa să fie pe cât de tandru, pe atât de crud și de trivial. Dar de fapt, Zaharia Stancu (sub înfățișarea și manierele sale de lord) ascundea un primitiv dominat de instincte puternice, care dorea o femeie lipsită de inhibiții, în stare a-i molcomi exploziile unei alcătuiri structurale , de vulcan în acțiune. Maria Banuș i-a părut inițial o parteneră de acest tip, lipsită de conformisme burgheze, dar care a devenit ulterior stânjenitoare, prin onestitatea sentimentelor și dorința ei (la urmaurmei, de înțeles), de a-și oficializa relația cu scriitorul teleormănean. Sunt notații triste , de un umor absurd în amintirile Mariei Banuș, dominate de o aparent împlinită în căsnicia sa, alături de doi copii
patimă care nu va muri decât odată cu poeta. Deși să-i intre în voie, Banuș a rămas până la trecerea Dincolo, femeia unui singur bărbat. Unul care nu ezitase să o și lovească și să o mintă cu cinism, jucându-se cu ea, pentru ca în cele din urmă să o abandoneze, fără nicio ezitare. Anii și literatura îi vor mai intersecta din când în când, în contexte strict profesionale. Deveniseră doi oameni în vârstă, care nu-și mai spuneau mare lucru. El (copleșit de atâtea premii și funcții) o privea parcă printr-un ochean al altui timp. Ea își pitulase într-un ungher al sufletului, o boabă de jar, care nu dorea să se stingă. O frântură din acele zile de dezlănțuire secretă, în care crezuse că zeul ei o va încorona pe vecie, ca zeiță-parteneră, a unui nou cult. Dar destinul a dorit altfel...
DESPRE ANTON CEHOV Cehov, cel necunoscut, născut la 29 ianuarie 1860. A trăit doar patruzeci și patru de ani. Jumătate din viaţă a fost bolnav de tuberculoză, boală care l-a măcinat și l-a omorât. Nu numai că a lăsat o moștenire literară genială, dar intre timp: 1.A construit din bani proprii patru școli, o clopotniţă, o staţie de pompieri și un drum pentru ţăranii din satul Lopasnya. 2.I-a construit lui Petru I un monument în orașul său natal, Taganrog. Lucrarea a fost executată în Franţa și adusă în Rusia prin portul Marsiliei. 3.A fondat o bibliotecă publică, donând peste două mii de cărţi timp de paisprezece ani, trimițând cu regularitate titluri noi. 4.În timp ce locuia la Melihovo, an de an, medic fiind, primea peste două mii de bolnavi în fiecare vară. Fiecărui bolnav îi asigura tratamentul gratuit. 5.Tot în calitate de medic, fără asistenţi sau personal auxiliar, a deservit nu mai puțin de 25 de sate, timp de mai mulţi ani. 6.De bună voie s-a dus pe insula Sahalin și singur a făcut recensământul populaţiei, publicând o carte cu același nume („Insula Sahalin”), ce reprezenta o monografie a vieții oamenilor de pe insulă, demonstrând cu argumente statistice dezastrul la care erau condamnaţi locuitorii de către guvernarea ţaristă. 7.A ajutat peste cinci mii de oameni cu bani. Corespondenţa lui personală conţine scrisorile de mulţumire a tuturor acestora. 8.În satul devastat de secetă, Melihovo, a sădit în jur de șapte sute de vișini, iar câmpurile abandonate lea plantat cu brazi, pini, și molizi. În Crimeea, arsă și ea de secetă, a sădit chiparoși, duzi, liliac și... vișini. 9.Una din ultimele însemnări din jurnalul său: „atunci când regele Solomon a cerut înţelepciune de la Dumnezeu, a comis o mare greșeală”.
107 / iunie 2022
SALONUL LITERAR / 7
