SCRIITORULUI ADRIAN MATEI

Vineri, 6 mai, începând cu orele 13, la Teatrul Municipal Focșani, scriitorul Adrian Matei și-a lansat volumele „Poemele unui îndrăgostit” (poezie) și „Psihoza” (proză scurtă) într-un ambient pe care l-am dori mai des pe scena instituției de cultură din orașul nostru. Evenimentul a fost deschis de un magistral moment al Corului „Pastorala” dirijat de profesorul Dumitru Săndulachi. Gazda spectacolului a fost directorul instituției de cultură, Sorin Francu, care a avut un moment poetic pe în care a recitat cu talentu-i recunoscut din volumul proaspăt lansat. Au urcat pentru început pe scenă Cătălin Toma - președintele Consiliului Județean Vrancea urmat de Cristi Valentin Misăilă - primarul municipiului Focșani, care au rostit câteva cuminte la adresa scriitorului Adrian Matei: „Mă bucur că am avut ocazia de a mă afla în prezența unor personalități ale vieții literare din Vrancea și de la nivel național, membri ai Uniunii Scriitorilor din România. Consider că fără cultură și educație nu putem clădi o societate dezvoltată, de aceea dorim să promovăm și să sprijinim toate actele culturale de valoare. Îl felicit pe autorul Adrian Matei și îi urez mult succes și inspirație creatoare și pentru operele viitoare!” -(Cătălin Toma). „Susținem în permanență, la nivelul Primăriei Municipiului Focșani, actul cultural, indiferent de forma pe care acesta îl îmbracă. Sunt mândru că astfel de evenimente au loc în urbea noastră! Totodată, sunt sigur că, împreună cu societatea civilă implicată, putem construi o comunitate sănătoasă și

DUBLĂ LANSARE DE CARTE LA TEATRUL MUNICIPAL A SCRIITORULUI ADRIAN MATEI

frumoasă. Felicitări lui Adrian Matei pentru preocupările sale dar și pentru faptul că se bucură de o susținere importantă în rândul scriitorilor noștri”. (Cristi Valentin Misăilă). Moderatorul evenimentului, la care au asistat foarte mulți spectatori, a fost dl. Culiță Ioan Ușurelu, membru al Uniunii Scriitorilor din România și redactor șef al revistei "Salonul literar". Au vorbit despre cărți: dl. Dumitru Brăneanu - Președintele Uniunii Scriitorilor, filiala Bacău; dl. Petre Isachi - critic literar, membru al Uniunii Scriitorilor; dna. Ana Maria Norocea - doctor în filologie; dl. Petrache Plopeanu - poet, membru al Uniunii Scriitorilor; dl. Radu Borcea - gazetar, scriitor; dna. Ecaterina Petrescu Botoncea scriitor. Televiziunea Atlas a imortalizat video întregul eveniment, iar renumitul caricaturist Marian Avramescu a realizat portrete umoristice participanților. „Evenimentul s-a bucurat de un real succes, publicul aplaudând la scenă deschisă. Toți comentatorii au subliniat talentul lui Adrian Matei și importanța actului de cultură pe care l-am realizat. Fotografiile artistice ale profesorului Tiberiu Dima au completat fericit proiectul nostru. Mulțumim celor care au fost alături de noi și așteptăm să ne fie aproape tot mai mulți iubitori ai cărții!” (Culita Ioan Usurelu). „Mulțumesc în egală măsură celor care s-au implicat în reușita acestui eveniment, cât și celor care au participat la el. Am avut bucuria să am lângă mine importanți oameni de cultură, reprezentanți ai autorităților locale, membri ai familiei și prieteni . Le promit că voi încerca să le mai ofer asemenea momente”, a subliniat în încheiere poetul Adrian Matei. (Reporter).

ȘTEFAN NEAGU NOPȚI LITERARE CU VRÂNCEANUL ION BACIU

„Și-am să mă-ntâlnesc c-un dor Că mi-e sufletul izvor Care curge ne-ncetat La o margine de sat” Versurile doinei ardelenești, cântate de Narcisa Suciu, mă duc cu gândul în urmă cu aproape șase decenii, când l-am cunoscut pe Ion Baciu. În satul meu de munte, părinții aveau peste o sută de fini, între care se afla și sora mai mare a lui Ionică și câțiva nepoți. L-am cunoscut la nunta acesteia, când am devenit „cumetri”. Ar trebui să menționez că, n lumea satului meu, pe lângă legăturile de sânge, cununiile și botezurile săvârșite sub altarul bisericii sudau legăturile acelei lumi, dându-le o alură de noblețe religioasă ți morală. Eram amândoi niște adolescenți și, cu toate că era mai mic decât mine, primul meu „cumătru” m-a încântat prin precocitate, trăsăturile feței, timbrul aparte al vocii și, mai ales, prin istețimea minții. Ne-a atras de la început o preocupare comună, lectura, Ionică Baciu fiind remarcat de copil ca unul dintre cei mai împătimiți cititori ai bibliotecilor comunală și școlară, la care se adăugau cele ale învățătorului Toader Bușilă (prieten apropiat al familiei Baciu) și ale preotului Toader Țibrea. Ideile din cărți, poeziile create de noi în ultima vreme, ca și cele învățate la școală reprezentau teme ale discuției noastre nocturne. Acestea aveau loc, pe vreme bună, pe o cărare care însoțea cel de-al treilea pârâu al satului, pe malul căruia se aflau casele părintești. Acest traseu era străbătut uneori dus-întors, până în zori de ziuă. Sunt convins că acele discuții se află la baza formării noastre intelectuale. Pe lângă nopțile de care am amintit, a mai fost una, care s-a consumat „în trei”, în satul Vidra, în timpul unei consfătuiri a cadrelor didactice, cu învățătorul Ștefăniță Lechea. Depășisem vârsta adolescenței. Pe înserat, domnul Lechea ne-a luat pe amândoi propunându-ne o plimbare pe ulițele satului, plimbare care s-a prelungit până spre ziuă. Timp de mai bine de opt ceasuri, am aflat de la distinsul dascăl ceea ce școala dar și familia, de frică, ne ascunsese: crimele monstruoase ale regimului nostru democrat popular de proveniență sovietică,

107 / iunie 2022

abătute asupra neamului. V e n i t d i n b o e m a bucureșteană, unde fusese student și anticar, având legături cu „Rugul aprins”, cu părintele Constantin Galeriu și Constantin Noica, domnul Lechea a fost unul dintre ultimii vizitatori la Păltinișul marelui filosof. Domnul Lechea venea, parcă, din altă lume, iar noi l -am ascultat cu setea de adevăr și cunoaștere, proprii acelei vârste. Pe Ionică Baciu, mai ales, aceste adevăruri l -au impresionat profund, la ele adăugându-se după câțiva ani și drama familiei învățătorului Bușilă (luptător anticomunist-mort în închisoarea din Galați în anii 60). Acestea explică, în parte, destinul tragic al prietenului meu din copilărie, atitudinea lui radicală față de dictatura ceaușistă. Pe lângă că a fost un bărbat curajos și anticomunist convins, Ionică Baciu (cu toate că n-a lăsat decât un singur volum de versuri - „Rădăcini de aer”) a fost un poet vrâncean autentic, comparabil cu Dumitru Pricop. Cât de mult am fi avut nevoie de el în acești ani!... A plecat dintre noi prea devreme, victimă a fostului regim. Viața și opera sa lirică ar merita mai mult spațiu tipografic, spre o ai dreaptă cunoaștere și prețuire. Poate că în viitoarea Monografie a comunei Tulnici, cumătrul copilăriei mele, opera, zilele și nopțile vieții lui își vor găsi locul cuvenit în sufletele urmașilor, răspunzând astfel tulburătoarelor întrebări lirice: „Știi cine sunt eu? Un trubadur

modern/Cu părul în vânt, cu ochii plini de soare.../Adeseori, cu chipul meu imberb,/Stârnesc iubiri și uri întâmplătoare./ știi cine-s eu? Iubire și durere,/Căderi și înălțări și infinit./ Ți tot ce-a fi și a nu fi se cere/ Trecând din întâmplare pe pământ/ Știți cine-s eu? Vrea cineva să știe?/Un călător, oricare, ca și voi/ Curgând semeț cu părul meu vâlvoi,/ Prin veacul văduvit de poezie.”