SALONUL LITERAR Dr. SILVIA MĂNDĂȘESCU
POEZIA MEDICINEI și MEDICINA POEZIEI: VASILE C. VOICULESCU (1884-1963) Vasile Voiculescu a avut 2 profesii de credință, medic și scriitor, pe care le-a practicat la superlativ.Sonetele reîmprospătează gustul literar al iubitorilor de poezie cu formă fixă. Înzestrat cu seriozitate intelectuală aparte, cu o eleganță a exprimării conferă un chip nou liricii românești. Vasile Voiculescu a fost un mare scriitor spre maturitate, foarte mare în perioada de maturitate deplină, și unul excepțional după moarte, când, se descoperă proza și versurile scrise în ultimii ani de viață. Apariția postumă a volumului de poezii Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare, în traducerea imaginară… (1964) și a celor două volume de povestiri: Capul de zimbru și Ultimul berevoi (1966) au adus în actualitate personalitatea complexă de literat sub aspect cu totul nou, nebănuit și neașteptat, a scriitorului doctor Vasile C. Voiculescu, a cărui activitate de medic practician și de slujitor al problemelor igienico-sanitare trebuie avută în vedere în cercetarea vieții sale, fără de care nu poate fi înțeleasă integral opera-i rămasă nouă moștenire.Pentru unii critici, poezia lui Vasile Voiculescu a început în 1921, cu volumul de versuri intitulat Pârgă, izbind însă cu o puternică notă de originalitate abia în poeziile Poeme cu îngeri (1927), plasându-l într-un grup de poeți ortodocși și tradiționaliști, pentru ca să ajungă odată cu apariția culegerii Destin (1933) la un fel de poezie narativă, când epică, când biografică, cu expresivă culoare verbală.Numai că, odată cu dispariția omului Voiculescu au mai rămas în manuscris încă multe opere (poezii, un alt număr de sonete, alte povestiri, comedii, o piesă istorică, un scenariu radiofonic, un român etc.), din care unele sunt în curs de pregătire pentru tipar, altele chiar în prag de apariție, ceea ce va mări și mai mult sfera operelor definitive ale acestui scriitor, așezându-l și mai temeinic în rândul celor mai mari literați ai noștri, amendând și desigur rectificând aprecierile… grăbite ale unora dintre criticii de până acum.De menționat atmosfera în care a evoluat V. Voiculescu. La liceul Gheroghe Lazăr din București a fost coleg cu: Demetrescu Buzău- viitor Urmuz și cu Georghe Constantinescu - dramaturgul de mai târziu George Ciprian. Împreună cei 3 au întemeiat societatea intelectual-absurdă‚ ’’Capul de rățoi’’.
107 / iunie 2022
Precizăm că V. Voiculescu a urmat un an la facultatea de litere și filozofie dar la insistența surorii și a soțului acesteia părăsește această facultate, pentru cea de Medicină. Ca student la medicină a fost preocupat de tratamentele naturiste și abandonează scrisul pentru o vreme. Teza de licență a fost: ’’Rezecția intestinului cu sutură termino-terminală în herniile stragulate’’, dar nu se specializează în chirurgie ci în medică internă ingienă epidemiologie. În 1910 se căsătorește cu Maria Mitrescu medicinistă și ea care renunță la studii și profesiei secondându-l toată viața pe șotul ei în același an absolvă și facultatea devenind medic de plasă în jud. Gorj. Până la debutul în literatură, scriitorul Voiculescu înregistrase la activul său o bogată practică medicală desfășurată în cadrul a cel puțin 8 circumscripții sanitare, ceea ce i-a dat posibilitatea să cunoască amănunțit satul nostru de munte și de șes de odinioară, cu aspectele lui multiple de mizerie și de înapoiere revoltătoare.Aici a pătruns în profunzimea sufletului îngândurat și abătut al țăranului nostru, reușind să-i cunoască datinile și credințele, superstițiile și îndelungata lui răbdare față de suferință, boală și sărăcie.De aici, din icoana vie și zbuciumată a satului românesc, din mijlocul oamenilor pe care i-a îngrijit și tratat, din necazurile și durerile lor își va scoate poetul materialul ce-i va servi pentru scrierile de mai târziu, dar mai vârtos pentru acțiunile propuse de îmbunătățiri igienico-sanitare. Adevărata icoană a satului este redată sub multiplele ei aspecte, într-o usturătoare și încărcată creionare de mohoreală și primitivism, de cruntă sărăcie și amară viețuire:„Satul de munte s-a zămislit – ne spune poetul medic - spânzurat pe coclauri. Soarele nu bate îndeajuns, drumurile și legăturile între cătune sunt aproape impracticabile. Casele – cocioabe azvârlite cu furcă pe 7 văi și 7 coline. Sărăcia, lipsa de hrană, lipsa de lucru au o mulțime de urmări că: mortalitate mare, emigrările, pelagră,
SALONUL LITERAR / 37
