SALONUL LITERAR Prof. univ. dr. EUGEN MUNTEANU
SCRIEREA ISTORIEI ÎN LIMBA ROMÂNĂ; A. D. XENOPOL În dorinţa de a-şi fructifica şi cunoştinţele pe care le deţine prin prima sa specializare, cea de istoric, d-1 Muscalu şi-a propus să studieze modalitatea individuală în care marele istoric român A. D. Xenopol a întrebuinţat în scris limba română literară a epocii sale sau, cu propriile cuvinte, doctorandul şi-a propus să vadă dacă „există un mod particular de scrie istoria în limba română, un mod purtând amprenta specifică a lui A. D. Xenopol". Fundamentul empiric al cercetării d-lui Muscalu îl constituie opera fundamentală a istoricului ieşean, Istoria românilor din Dacia Traiană (voi. I-VII, 1888-1893). Referinţa principală este ediţia modernă oferită de reputatul istoric Alexandru Zub. Materia studiului său este repartizată de doctorand între o Introducere şi două părţi, intitulate Repere teoretice şi, respectiv, Limba şi stilul textelor istorice aparţinându-i lui A. D. Xenopol. Din partea I a lucrării fac parte trei mari capitole (fiecare cu mai multe subcapitole) intitulate Istoria ca ştiinţă (I), Limba română literară (II) şi, respectiv, Stilul şi discursul istoriei (III). În cele trei capitole autorul tezei urmăreşte mai întâi delimitarea domeniului istoriei în tabloul general al ştiinţelor umaniste, continuă cu definirea conceptului de limbă literară şi o încercare de periodizare a limbii române, pentru a încheia cu circumscrierea stilului textelor istorice în raport cu stilul ştiinţific în genere. În partea a II-a, intitulată, cum spuneam, Limba şi stilul textelor istorice aparţinându-i lui A. D. Xenopol, atenţia doctorandului se concentrează pe chestiunile privitoare la limba textelor studiate şi pe chestiunile de ordin stilistic. Din această a doua parte a lucrării d-lui Muscalu reţinem observaţiile interesante privitoare la unele enunţuri ale lui Xenopol încadrabile în ceea ce Coseriu numea tehnica discursului repetat (citate celebre, proverbe, zicale etc.), care constituie, ne spune autorul tezei, un fel de „micro-texte", cu sens propriu. 107 / iunie 2022
Mai reţinem de asemenea observaţia că la Xenopol se constată o frecvenţă ridicată a perioadelor lungi, adesea cu situarea unui grup mare de propoziţii subordonate plasate în faţa principalei. în ce priveşte nivelul lexical, pe baza impresiei pe care mi-am format-o cândva citind Istoria lui Xenopol, confirm constatarea d-lui Muscalu că la Xenopol întâlnim relativ frecvent cuvinte ieşite din uzul actual (devenite arhaisme), cum ar fi „apriat”, „clar”, „atârnare”, „dependenţă”, „aterdisi”, „a suprasolicita”, „câtime”, „cantitate”, „cerbicos”, „consângean”, „descăpăţânare”, „a se făţări” „a se preface”, „introlocare” „unire”, „îndecomun” „laolaltă” etc., sau creaţii lexicale personale mai puţin obişnuite, cum sunt: fanariotiza, ungurire, împotrivitor, încălcător, însemnător, răzăşofag. O trăsătură particulară a stilului autorului studiat pare să fie coloratura literar-beletristică pe care o capătă discursul istoricului datorită abundenţei de locuţiuni verbale precum a sta pe/la gânduri, a se pune rău (cu cineva), a trece (cuiva) prin minte, a o rupe de fugă etc. sau expresii precum a aduce la sapă de lemn, a arunca pulbere în ochi (cuiva), a-şi călca pe inimă, a-şi lua lumea în cap, a prinde rădăcini ş.a. Apreciez că cele mai multe dintre disocierile operate de autorul tezei, ca şi evaluările făcute, sunt corecte şi susţinute de exemple corect selecţionate. În cele două secţiuni ale sale, literatură de specialitate şi izvoare, bibliografia este de calitate şi corect întocmită. Din punct de vedere stilistic, se poate constata că doctorandul se află la un nivel bun al cunoaşterii şi exercitării stilului ştiinţific. Lucrarea prezentată de drd Neculai Muscalu cu titlul Scrierea istoriei în limba română; A. D. Xenopol reprezintă o contribuţie remarcabilă la cunoaşterea personalității unuia dintre cei mai mari creatori români din câmpul istoriografiei. SALONUL LITERAR / 35
