SALONUL LITERAR PETRE ISACHI
CULIȚĂ IOAN UȘURELU:Din câte mi-ai spus, nu ești adeptul interviurilor… În ceea ce mă privește, cred că doar în interviu poate scriitorul să-și arate adevărata față. Interviul poate să fie scânteia de la care pleacă focul și - uneori - mari polemici din care, vrem, nu vrem, rezultă adevărul. Așadar, Petre Isachi, îți mulțumesc că, de dragul prieteniei noastre, ai acceptat să răspunzi chestionarului. Începem cu o întrebare banală, dar care ne poate arăta originile tale: Deși ești născut în comuna Mihai Bravu, din județul Giurgiu, ai ajuns la Bacău și aici ai rămas de peste 60 de ani. A fost o alegere sau o întâmplare? PETRE ISACHI:Întrebările tale-afirmativ-negative, concesive, imperative, inductive, deductive, logice, prietenești etc.- mi-au amintit brusc versurile eminesciene: Și când gândesc la viața-mi îmi pare că ea cură/ Încet repovestită de o străină gură, încât răspunsurile mele, ivite dintr-o „străină gură” se vor încărca, volens-nolens, de generalitate și vor spune infinit mai puține lucruri despre mine, decât vol.Amanta de proximitate. Îmi place să-mi amintesc de amante, deși uitarea lor este absolută...! Sunt un tip dubitativ, încât ideea ta, pe care, desigur o respect, că dintr-un interviu „rezultă adevărul” (care adevăr?) despre labirintul indeciziei scriitorului, despre perpetua sa cădere, despre fatalitatea duplicității și a faptului că nu este niciodată sigur de sine, de faustica sa alchimie sufletească, potențată de narcisism, de imaginarul vinovăției, de egocentrism și de teroarea istoriei etc., mă face melancolic, nu sceptic. Spiritul tău interogativ trădează, printre altele, permanenta nostalgie a originilor, dar și o curiozitate pe care o au doar femeile transfigurate de Hortesia Papadat Bengescu. Originile mele sunt banale prin excelență. Așa arată în 2022, nu așa arătau în 17 noiembrie 1939, ziua în care m-am născut (la Mihai Bravu într-o casă închiriată de Ministerul Apărării), zi în care Polonia era deja ocupată de Germania fascistă. Observi cum Istoria se
SALONUL LITERAR / 26
RĂSTIGNIT PE CELE 17 ÎNTREBĂRI ALE SCRIITORULUI 17 C. I. U. (răspunsuri circumstanțiale –în vreme de război cu mine însumi) repetă! Fac parte, prin urmare, din generația pierdută a războiului. Sunt fiu al unui plutonier major din armata lui Antonescu, care a luptat atât pe Frontul de Est, cât și pe frontul de vest, cu toate aceste acte de sacrificiu, eroic îmi place să cred, este dat imediat afară din Armata română, odată cu invazia bolșevicilor și apoi suficient marginalizat toată viața, el și familia lui, după paradigma cunoscută, deși, se știe, orice vinovăție într-un asemenea context este falsă. În asemenea condiții, familia mea, care a peregrinat prin diferite comune și orașe ca Giurgiu, București, Iași, Bacău nu a avut de ales. Dumnezeu ne-a ajutat să supraviețuim și ne-a învățat că adevărul, pe care-l căutăm cu toții, vorba lui Eminescu, „de față-i pretutindeni și pururea aieve”. Personal, pentru a supraviețui am îmbrăcat hainele „omului fără însușiri”, am învățat logica absurdului și, mai ales, înțelepciunea tragicului; adică m-am exilat în augusta minciună a literaturii/ artelor, a filosofiei, religiei etc. Prin urmare, dragul meu amic, încorporez sub numele Petre Isachi/ Petre Mihai-Bravu, eternul anonim, dar și ceva miraculos din fantasma arhitectului mitic, Dedal, prizonier al propriului labirint, în corpul căruia se transsubstanțiază. Personal consider că cel pe carel întrebi este, dacă e să vorbim cu adevărat, fiul Operei sale, a cărei Tată sunt Eu plus cele două reviste la care am scris aproape jumătate de secol – l-am parafrazat pe I. L. Caragiale, vrând să-ți reamintesc că eu, omul, anonimul Marelui Anonim, nu vreau să fiu confundat pe crucea paradoxului perpetuu al celor 17 cameleonice Interogații, cu instanțele comunicării narativo-critice din Convorbiri în oglindă cu Jorge Luis Borges sau din Conversații în oglindă cu Mircea Eliade. Cred ca și poetul Nichita Stănescu, că adevărata biografie a scriitorului este Opera sa. Ca om „nu sunt altceva decât/ o pată de sânge/ care vorbește” (N. S.), un autoexilat într-o Renaștere mitică, o ființă sibilinică bântuită de bunul simț al îndoielii de sine. Ca să
107 / iunie 2022
