SALONUL LITERAR CORINA LIGIA PĂTRAȘCU RĂSPUNS cerul nu deșiră încă stele candela e stinsă norii visează furtună armăsarii pur-sânge joacă macii înghițiți de jarul apusului NUNTA COSMICĂ
Mă ridic și mă îndrept din tină. Și ador să zbor, plutesc fără odihnă. Mă-nvață, mă-nalță și m-alină Cu dor, fior, amor. Strânsoare fină.
iubite, nu țin minte sărutul tău știu doar că inima mea te caută în inima macilor... DESFRUNZITĂ
Nu mă opresc din drum. Tu, numai vină! Mă-nalț în zbor, în dor, fior. Tu, vină! Iubind, iubită sunt, flacără vie! Mă-nvăluiești, lucind în poezie.
ah, toamnă... pune veșmânt pământului meu apusul închide-l cu pleoape de plumb păsările rătăcite nu mai pleacă în țările calde doarme, Soare, pat de frunze așază de-acum în păr oprește-mi desfrunzirea cu palmele tale
Alunec în culoare și mă-nvelesc cu ea, Culoare ce mă doare, când vine-n lipsa ta. Și mă prefac în roză, parfumu-mi picurând Pe-o adiere lină, prin suflet străbătând.
dar de-o veni stropește-mă cu vin și bea din cupa de argint numele meu
Suflarea-ți este blândă, pe chipu-mi tresărind, Și mângâierea-ți caldă, pe trupul meu arzând. Privirea ta străbate tot drumu-acesta lung O clipă. Doar o clipă, și ești la mine-n gând.
mă doare, toamnă, să plângi puțin.
Am sens acum, în drumul către tine! Cu soare în privire, mănunchi de raze fine. Cu stelele din noapte, ce toate murmurând: „Iubirea ți-e aproape, iți face legământ!” Și luna îmi zâmbește cu gingașă iubire, Și-mi dă șirag de perle. Din tine pân` la mine. Și oglindit în mare, întregul Cer ce cântă: „E nuntă. Nuntă mare!”, iar mirii se sărută. Pământul, vesel, e în sărbătoare! Așterne primăvară și-mpodobind cununi, Copiii și-i cuprinde, la pieptul Ei, zicând: „Mereu să fiți iubire, în lume strălucind!” (din volumul de versuri, E timpul iubirii)
SALONUL LITERAR / 12
(din volumul de versuri, Vând rochie de mireasă) EVADARE M-am hotărât să fug în sfârșit am îndesat în buzunare tot în cel drept, un codru de pâine o nucă, hârtie rozhabar nu am de ce roz, un ruj în buzunarul stâng o cutie cu chibrituri, un nasture, o bomboană nu știu de ce am luat inima în pungă, o bucată de pământ. (din volumul de versuri, Am doruri prea adânci)
107 / iunie 2022
