Psihoterapia experiențial unificatoare de grup în lucrul cu PLHIV Autor: Cristi Mușat
INTRODUCERE Persoanele care trăiesc cu HIV în România, deși tratamentul ARV a evoluat mult, iar în prezent pot avea o viață lungă și sănătoasă (există multe studii care demonstrează că acestea trăiesc mai mult cu 5 ani față de populația generală), se confruntă cu stigmatizare și discriminare, fiind printre cele mai ostracizate categorii vulnerabile în societatea noastră. În anul 2019, Institutul Român pentru Evaluare și Strategii (IRES), în colaborare cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), a derulat un sondaj de opinie pe tema discriminării și a discursului instigator la ură în România din care reiese realitatea toxică în care PLHIV trăiesc în România: 27% dintre români nu acceptă ca o persoană cu HIV să le fie rudă; 23% dintre români nu acceptă ca o persoană cu HIV să le fie prieten; 17% dintre români nu acceptă ca o persoană cu HIV să le fie coleg de muncă; 13% dintre români nu acceptă ca o persoană cu HIV să locuiască pe aceeași scară/ stradă; 7% dintre români nu acceptă ca o persoană cu HIV să locuiască în același oraș/ comună; 6% dintre românI nu acceptă ca o persoană cu HIV să viziteze România sau să locuiască în România. Singurele locuri în care persoanele care trăiesc cu HIV pot întâlni alte persoane care se confruntă cu aceleași provocări sunt holurile spitalelor, în momentul în care aceștia își ridică lunar tratamentul ARV. Grupul de suport a pornit ca serviciu în a asigura un spațiu sigur pentru PLHIV, lipsit de prejudecăți, indiferent de statut social – dincolo de sistemul sanitar, într-un mediu conținător și securizant. Serviciile adresate acestei categorii necesită o abordare intersecțională în practică, datorită subcategoriilor de persoane care sunt parte a comunității PLHIV.
82
