Cum organizăm un grup de suport pentru persoane LGBT+?, de Alexa Ciucu

Grupuri de suport pentru persoane LGBTQ+

Autoare: Alexa Ciucu

CE ESTE UN GRUP DE SUPORT?

Un grup de suport este o întâlnire între persoane care împărtășesc identități, experiențe și dificultăți comune, în cadrul căreia participanții vorbesc despre problemele lor, oferă și primesc suport emoțional, caută împreună soluții pentru dificultățile aduse în discuție și, în cazul grupurilor pentru minorități, beneficiază de un spațiu securizant, în care sunt protejați de agresiunile și micro agresiunile cu care se confruntă, de obicei, în societate. Este diferit de un grup de terapie, pentru că focusul unui grup de suport nu este pe vindecarea traumelor sau restructurarea personalității, ci pe stimularea coeziunii și a intimității emoționale dintre membri, astfel încât să construiască împreună o comunitate în care să își ofere sprijin reciproc. Prin urmare, anumite intervenții utile pentru un grup de terapie nu sunt potrivite întrun grup de suport; nu este un cadru propice pentru tehnicile terapeutice care pot provoca un disconfort emoțional prea intens. În plus, oamenii participă la un grup de suport pentru că au nevoie, în primul rând, să se conecteze cu alte persoane cu experiențe similare și nu sunt întotdeauna pregătiți pentru a procesa traume sau alte experiențe extrem de dificile. Pornind de la experiența mea, timp de mai bine de 7 ani, ca facilitator al unui grup de suport pentru persoane LGBT+, organizat în cadrul Asociației ACCEPT, voi aborda, în acest ghid metodologic, câteva considerații importante în ce privește organizarea grupurilor de suport pentru comunitatea LGBT+.

Beneficii ale unui grup de suport pentru comunitățile LGBT+ locale

Există numeroase beneficii ale participării la un grup de suport pentru persoane LGBT+: Oferă participanților posibilitatea de a discuta despre problemele lor cu alte persoane care îi înțeleg în mod autentic; Oferă posibilitatea de a afla experiențe similare, din povestirile altor participanți, ceea ce duce la disiparea sentimentului de singurătate sau izolare („the only gay in the village”); Contactul cu persoane LGBT+ care se acceptă și își celebrează identitatea queer îi ajută foarte mult pe cei care nu se pot accepta, din cauza homofobiei, bifobiei sau transfobiei internalizate; Oferă un spațiu securizant, ca un refugiu emoțional în fața ostilității și intoleranței din societate;

Oferă posibilitatea construirii unor relații de prietenie și apropiere emoțională cu alte persoane LGBT+; Poate fi primul contact pe care o persoană îl are cu comunitatea LGBT+.

Provocări și dificultăți în organizarea unui grup de suport pentru persoane LGBT+

Cele mai frecvent întâlnite dificultăți pe care le pot întâmpina persoanele care doresc să organizeze grupuri de suport pentru persoane LGBT+ sunt: Lipsa de sensibilitate culturală a facilitatorilor și lipsa cunoștințelor despre problematica LGBT+; Neîncrederea potențialilor participanți și teama de a veni într-o locație LGBT+ sau la un eveniment LGBT+; Homofobia/bifobia/transfobia internalizată a participanților și a facilitatorilor; Conflictele între membrii grupului, gestionate deficitar; Participanți cu personalități dificile sau atitudini nepotrivite, care îi invalidează și îi rănesc pe ceilalți; Experiențele foarte diferite ale persoanelor sau grupurilor din interiorul comunității, care fac dificilă formarea coeziunii de grup; Eșecul facilitatorilor de a conștientiza impactul pe care îl au homofobia, bifobia, transfobia, sexismul, rasismul, abilitismul ș.a. asupra interacțiunilor din grup; O atitudine a facilitatorilor care pare să copieze sau să reflecte atitudinea majorității heteronormative, în raport cu membrii grupului (o astfel de atitudine îi face pe participanți să nu se simtă în siguranță); Eșecul în a aborda subiecte relevante pentru grup și a înțelege nevoile membrilor.

Grupurile online

Organizarea online a unui grup de suport poate avea următoarele avantaje: un grup online permite accesul unui număr mai mare de persoane, din diferite zone ale țării; este facilitat accesul persoanelor care se tem să vină fizic la sediu; siguranță în ce privește sănătatea participanților, în pandemie; ora la care se desfășoară nu mai este limitată de programul transportului în comun; participanții care nu sunt out pot sta cu camera închisă, ca să nu fie văzuți. Dezavantajele organizării unui grup de suport online pot fi: intimitatea emoțională se construiește mai greu; este mai dificilă participarea membrilor care locuiesc cu rude homofobe; membrii nu mai pot socializa, în pauze sau după grup, la o cafea; formatul online nu este satisfăcător pentru toți participanții și unii dintre ei renunță.

Facilitatorii

Este mai ușor ca grupul să fie ținut de doi facilitatori, dar poate funcționa la fel de bine și cu unul singur, nu este o condiție sine qua non. Când grupul e facilitat de o echipă de două persoane, avantajul principal este că una din ele poate să acorde atenție totală participanților care vorbesc, în timp ce cealaltă poate fi atentă la restul grupului și la dinamica socială a membrilor, sesizând, astfel, din prima clipă, eventualele conflicte și dificultăți care pot apărea între ei.

Este util ca facilitatorii să fie persoane cu formare de specialitate (psihologi, asistenți sociali, consilieri școlari etc.) sau să aibă experiență în lucrul cu grupurile. Orientarea sexuală și identitatea de gen a facilitatorilor pot juca un rol important în relația acestora cu participanții. Dacă facilitatorii sunt persoane LGBT+, acest lucru îi va ajuta pe participanți să se simtă înțeleși și în siguranță, cu persoane care le împărtășesc experiențele și identitatea. Dacă facilitatorii sunt persoane cis-heterosexuale, poate fi o experiență vindecătoare pentru participanți să se simtă respectați și sprijiniți, nu respinși și ridiculizați de o persoană majoritară. Există potențiale beneficii, în ambele situații; singura situație mai puțin benefică este cea în care facilitatorii, indiferent de orientarea sexuală sau identitatea de gen pe care o au, încearcă să o ascundă, în numele menținerii imparțialității terapeutice (în cazul psihologilor sau al asistenților sociali, de exemplu). Nu este nevoie să le dați detalii participanților despre viața personală, dar, dacă veți evita să răspundeți întrebărilor lor despre apartenența voastră la comunitatea LGBT+ (mai mult ca sigur, vă vor fi puse astfel de întrebări), veți transmite, indirect, mesajul că este rușinos a vorbi despre propria identitate. Asumându-vă propria identitate, oricare ar fi aceasta, puteți modela un astfel de comportament sănătos și în rândul participanților. Nu este neapărat necesar ca un grup de suport pentru persoane LGBT+ să fie facilitat tot de persoane LGBT+, dar o persoană cis-heterosexuală va avea nevoie de mai mult tact și empatie, ca să nu îi invalideze sau să rănească, fără să vrea, pe unii dintre participanți. Este important ca facilitatorii să aibă sensibilitate culturală față de comunitatea LGBT+, să fie incluzivi, să se asigure că este auzită vocea tuturor participanților și să vegheze la respectarea regulilor, să nu permită ca participanții cei mai vulnerabili să fie invalidați sau reduși la tăcere. Dacă facilitatorii sunt percepuți ca fiind niște autorități care amintesc de părinți, șefi, prieteni homofobi, se va crea o dinamică toxică. Abordarea egalitară este cea mai bună și mai sigură!

Selecția participanților

Este important să existe un interviu cu fiecare din noii participanți, înainte de a se alătura grupului. În cadrul acestui interviu, este necesar să vă asigurați că persoana face parte din comunitatea LGBT+ sau este questioning și să discutați despre motivația sa de a participa la grup. Nu permiteți accesul persoanelor cu motivații nepotrivite, întrucât riscul de a apărea probleme și de a-i face pe ceilalți participanți să nu se simtă în siguranță este foarte ridicat. Asigurați-vă că fiecare participant cunoaște regulile grupului. Se recomandă, în literatura de specialitate, să fie minim 7 participanți, la începutul grupului, dar, dacă nu este posibil să aveți acest număr încă de la prima ședință, în practică, am constatat că numărul minim absolut poate fi de 4 persoane. Se recomandă, de asemenea, să existe un echilibru în ce privește genul participanților, dar nu este întotdeauna posibil de realizat acest lucru, în practică.

Regulile grupului

Este esențial să existe un set de reguli care să gestioneze activitatea grupului (confidențialitate, lipsa invalidării, crearea unui spațiu securizant, interzicerea intoleranței etc.). Participanții pot fi întrebați ce sugestii au pentru reguli adiționale față de cele propuse de organizatori și este important să vă asigurați că sunt de acord cu regulile propuse și că își asumă respectarea lor. Vor apărea, cu siguranță, situații, pe parcursul grupului, care să necesite reguli suplimentare.

Evitați să impuneți reguli care nu au suportul participanților sau a căror respectare este foarte puțin probabilă, pentru că, dacă acestea vor fi încălcate, crește riscul de a nu mai fi respectată niciuna dintre reguli, iar autoritatea voastră să fie erodată. De asemenea, asigurați-vă că aveți o procedură de aplicat în situația încălcării regulilor (de exemplu, dacă un participant îi jignește, în mod repetat, pe ceilalți, e important să existe o procedură prin care să i se interzică accesul la ședințele ulterioare de grup).

Exemplu de reguli

Vă prezint, ca exemplu și model orientativ, regulile grupului de suport pentru persoane LGBT+ organizat la ACCEPT: 1. Confidențialitate: tot ce discutăm la grup rămâne în cadrul grupului. 2. Fiecare are timpul său și dreptul de a-și spune povestea. 3. Fiecare are dreptul de a spune NU. 4. Nu îi invalidăm pe ceilalți: este un grup de suport, nu de dezbateri. 5. Ne adresăm persoanelor la genul pe care îl doresc ele. 6. Nu folosim cuvântul “transsexual(ă)”; este peiorativ. Folosim cuvintele “trans” sau “transgender”. 7. Nu sunt permise discriminarea, intoleranța pe orice criteriu (rasism, sexism, religie, etnie, orice alt statut minoritar). 8. Hărțuirea este interzisă. IMPORTANT: Dacă o persoană nu se oprește când moderatorul sau alți participanți îi spun că invalidează, vor exista consecințe: dacă se întâmplă acest lucru de două ori, va fi exclusă, timp de 3 luni, de la grup; dacă, ulterior, se mai întâmplă încă de două ori, va fi exclusă permanent.

STRUCTURA UNEI ȘEDINȚE DE GRUP

Vă prezint mai jos structura pe care o folosesc la grupul de suport pentru persoane LGBT+ organizat la ACCEPT:

1. Activități de intercunoaștere

Acest segment ocupă în jur de 30% din durata unei ședințe de grup. Este esențială pentru a stimula coeziunea de grup, pentru a da ocazia participanților noi să facă cunoștință cu cei care participă deja de mai multă vreme, dar și pentru a pregăti emoțional participanții pentru discuțiile mai intense din segmentul următor. Exemple de activități pentru acest segment: Rundă de prezentări, cu numele și pronumele participanților; Întrebări „de încălzire” propuse de participanți (de exemplu: cartea sau filmul preferat sau păreri despre un anume subiect de interes pentru persoana care îl propune); „Speed dating”: participanții discută timp de 2 minute cu o persoană din grup, răspunzând la o întrebare propusă de facilitatori, apoi schimbă, succesiv, interlocutorul; „Check-in” emoțional: „Cum a fost săptămâna aceasta pentru voi?”; Nota stării emoționale: „Pe o scală de la 0 la 10, unde 0 înseamnă groaznic și 10 înseamnă minunat, cum vă simțiți acum?”; Activități de intercunoaștere pe diade, echipe, grupuri mai mici.

2. Tema principală a ședinței de grup

Acest segment ocupă în jur de 60% din durata unei ședințe de grup și este partea centrală a acesteia. Exemple de activități pentru acest segment (este de ajutor să le variați, de la o ședință la alta, ca să mențineți atenția și interesul participanților): Discuții în grupul mare despre subiecte LGBT+; Discuții în grupul mare despre problemele personale ale participanților; Discuții în grupul mare, pe teme legate de dezvoltare personală, emoții, relații etc.; Exerciții de autocunoaștere, comunicare și de exprimare a emoțiilor prin tehnici creative; Subiecte și întrebări propuse (anonim sau nu) de către participanți; Feedback din partea participanților pentru cei care au vorbit; este esențial să îi întrebați, de fiecare dată, dacă doresc feedback din partea celorlalți (majoritatea vor dori, dar unii nu vor întotdeauna să audă feedback pentru ce au spus și este vital să creați o cultură a consimțământului, în interacțiunile din grup). Este important să existe 1-2 pauze de câte 10 minute.

3. Partea finală a ședinței de grup

Deși acest segment este cel mai scurt (durează 10-15 minute), este foarte important, întrucât le oferă participanților ocazia să spună cum s-au simțit și să menționeze eventuale nemulțumiri, temeri sau îndoieli pe care le au: Feedback de final: „Cum a fost seara aceasta pentru voi, ce v-a plăcut, ce nu v-a plăcut?” Nota stării emoționale, din nou (vedem cum s-a schimbat, față de cea de la început).

STADIILE GRUPULUI (EVOLUȚIA PE TERMEN MEDIU ȘI LUNG)

Relațiile dintre membrii grupului nu sunt niciodată statice, ci evoluează, de-a lungul timpului. În general, pe termen mediu și lung, această evoluție tinde să urmeze anumite stadii, care au fost descrise astfel, în literatura de specialitate, de Irvin Yalom și Molyn Leszcz, în „Tratat de psihoterapie de grup” (Editura Trei, 2005): 1. Primul stadiu (orientare, participare ezitantă, căutarea sensului): o perioadă în care membrii se cunosc între ei. Sunt, în general, politicoși unii cu alții și cu facilitatorii, dar nu există încă prea multă intimitate emoțională. În această etapă, au tendința să aștepte călăuzire din partea facilitatorilor și nu vin cu multe sugestii vizavi de modul de funcționare al grupului. Sarcina principală, pentru facilitatori, este să creeze spațiul emoțional securizant, care să stimuleze coeziunea grupului și să ducă la dezvoltarea unei relații de încredere între membrii grupului, dar și între grup și facilitatori. În această etapă, membrii sunt, de obicei, deschiși la temele de discuție sau exercițiile propuse de facilitatori, dar, dacă aceștia nu reușesc, de-a lungul a 2-3 ședințe de grup, să vină cu propuneri de subiecte care să fie relevante pentru participanți, există riscul ca membrii să nu mai participe la ședințele ulterioare. Pentru că nu s-a creat încă o relație de încredere între ei și facilitatori, este posibil să plece fără a le comunica ce îi nemulțumește.

Este esențial, din acest motiv, ca, mai ales la început, să le cereți feedback, la finalul fiecărei ședințe (fără a uita să menționați că este ok să exprime și ce le-a plăcut, și ce nu le-a plăcut). De asemenea, tocmai pentru că nu toată lumea se va simți confortabil să dea un feedback negativ, e de mare ajutor să observați cu atenție dinamica grupului și să apelați puțin și la intuiție: dacă vi se pare că discuția nu merge prea bine, că participanții nu par prea interesați sau că se joacă prea mult pe telefon, cel mai probabil, subiectul ales îi plictisește. Nu ezitați să propuneți altceva și să faceți o schimbare, dacă simțiți că grupul nu e prea entuziast. Facilitatorii cu formare de specialitate (psihologi, asistenți sociali ș.a.) pot fi tentați să apeleze la diverse exerciții de creativitate, autocunoaștere, comunicare sau meditație, care pot, într-adevăr, să fie foarte antrenante și distractive, în lucrul cu grupuri, dar oamenii hotărăsc să participe la un grup de suport pentru persoane LGBT+ tocmai pentru că vor să discute despre acest subiect, deci ar fi util ca primele ședințe să le dedicați mai degrabă discuțiilor pe aceste teme, decât exercițiilor. Altfel, există riscul ca participanții să nu mai vină. În plus, unii dintre ei, dacă nu au o experiență anterioară cu astfel de exerciții, le pot considera prea fanteziste, „hippie” sau „de copii”, ceea ce să constituie un alt motiv pentru care să nu mai participe ulterior. Acest tip de exerciții pot fi, însă, folosite cu mare succes în ședințele ulterioare, după ce s-a format coeziunea grupului și participanții s-au obișnuit cu stilul vostru de a facilita grupului suficient de mult, încât să aibă încredere în ceea ce le propuneți. 2. Stadiul al doilea (conflict, dominanță, revoltă): o etapă în care tensiunile emoționale din grup tind să crească și pot apărea conflicte între membri, iar facilitatorii pot fi percepuți drept o autoritate, față de care se poate manifesta opoziție sau rebeliune. Este o perioadă naturală și inevitabilă, în care grupul încearcă să își găsească identitatea și modul optim de funcționare („growing pains”). Deși nu pare o experiență prea agreabilă, nu priviți această etapă drept ceva negativ, pentru că rolul ei este de a pregăti coeziunea și intimitatea emoțională mult mai mare, care se vor consolida, în stadiul următor. Sarcina principală a facilitatorilor, în etapa aceasta, este să gestioneze conflictele care apar și să promoveze un mod asertiv de exprimare a emoțiilor dificile, amintind mereu participanților că invalidarea nu își are locul într-un grup de suport. E important să fiți fermi cu cei care încalcă regulile, dar această strictețe trebuie temperată cu o atitudine blândă, empatică și respectuoasă față de participanți și de poveștile lor; în caz contrar, dacă ajung să vă perceapă ca pe niște autorități dominatoare, membrii pot adopta o atitudine rebelă și ostilă. 3. Stadiul al treilea (dezvoltarea coeziunii): o perioadă mai liniștită decât anterioara, în care tind să scadă tensiunile emoționale și să crească intimitatea dintre membrii grupului, care au ajuns să se cunoască mai bine între ei și să aibă încredere unii în alții, dar și în facilitatori. Participanții sunt mai independenți, în raport cu facilitatorii, și au mai multe inițiative și sugestii, vizavi de funcționarea grupului. Ei simt că acum este grupul lor, nu doar al facilitatorilor. Discuțiile sunt mai profunde și grupul are o capacitate mai bună de a discuta subiecte mai dificile întrun mod empatic și suportiv, fără a se ajunge imediat la conflicte, cum se întâmpla în etapa de dinainte. Se pot crea, în această perioadă, tradiții ale grupului, care cresc coeziunea dintre membri. De exemplu, la grupul de suport pentru persoane LGBT+, organizat la ACCEPT, o astfel de tradiție este aniversarea anuală a grupului, care coincide cu sărbătorile de iarnă.

Este foarte util să cunoașteți aceste stadii și ce implică fiecare dintre ele, ca să știți la ce să vă așteptați și să nu fiți luați prin surprindere de schimbări pe care nu le anticipați. De exemplu, poate fi derutant și dezamăgitor să observați că participanții se ceartă frecvent între ei, aparent fără un motiv serios, sau că persoanele care, înainte, erau încântate de toate exercițiile de autocunoaștere sau temele de discuție propuse de voi sunt acum mai critice și nu cooperează întotdeauna cu voi. Cunoscând stadiile de dezvoltare ale unui grup, vă puteți da seama că nu este nimic în neregulă cu grupul vostru, ci doar a ajuns, în mod natural, în stadiul al doilea, cel caracterizat de conflict, dominanță și revoltă. Dacă au loc schimbări majore în structura grupului (de exemplu, dacă se înscrie un număr mare de participanți noi sau dacă un grup ținut la sediul organizației voastre e nevoit să se mute în spațiul online, din cauza pandemiei), întregul proces poate fi reluat și noul ansamblu de participanți va trece din nou prin cele trei etape. Dacă aceste stadii sunt parcurse într-un mod sănătos, se va ajunge în punctul în care interacțiunile dintre membri să fie satisfăcătoare, calde și empatice, iar grupul să își atingă, cu adevărat, scopul pentru care a fost creat: suportul autentic.

Bibliografie

Yalom, I., Leszcz, M. (2005). Tratat de Psihoterapie de Grup. Teorie şi practică (Ediţia a cincea). Bucureşti: Editura Trei