HIV Astăzi, de Alina Dumitriu

HIV Astăzi

Autoare: Alina Dumitriu

DIAGNOSTICAREA

Primele reacții

Primele reacții atunci când pacientul află că are HIV pot fi sentimente de vinovăție, îngrijorare, furie, panică, tristețe și frică intensă. Toate acestea sunt manifestări firești, umane. Primele reacții sunt de cele mai multe ori intense, de aceea este necesară consilierea înainte și după testare. Dar este esențial și suportul emoțional din partea celorlalți.

Viața cu HIV și luarea tratamentului

A fi HIV pozitiv înseamnă că în organism este prezent un virus care se numește HIV. Dar nu înseamnă că persoana este bolnavă, că are SIDA sau că va muri. Tratamentul HIV ține virusul sub control. Dacă ia tratament, persoana HIV pozitivă poate avea: O viață sănătoasă. Tratamentul oprește reproducerea virusului și reduce cantitatea acestuia din organism. Aceasta permite sistemului imunitar să se mențină puternic și să lupte împotriva bolilor și infecțiilor. O viață lungă. Mulțumită tratamentului HIV, majoritatea persoanelor care trăiesc cu acest virus au o speranță de viață normală, trăind la fel de mult ca cei care nu au HIV. O viață sexuală. Tratamentul HIV previne transmiterea HIV pe cale sexuală. Dacă iei tratament HIV și ai o încărcătură virală nedetectabilă, persoana HIV pozitivă nu va putea transmite HIV partenerilor săi sexuali. O viață activă. HIV nu ar trebui să fie un obstacol în ceea ce privește munca, în a avea o relație, a avea copii sau în a face planuri de viitor. Tratamentul HIV este recomandat tuturor persoanelor care trăiesc cu HIV. Cu cât este început mai repede, cu atât se va beneficia mai repede de efectele sale.

Viața cu HIV, fără a lua tratament

Pentru a conștientiza necesitatea tratamentului HIV, este de ajutor ca persoana care trăiește cu HIV (PLHIV) să înțeleagă cum îi afectează virusul corpul atunci când nu ia medicamente.

Încărcătură virală nedetectabilă

Pentru a vedea cât de bine funcționează tratamentul, PLHIV va fi chemată să facă teste de sânge odată la câteva luni. Cel mai important dintre acestea este testul de încărcătură virală. Încărcătura virală este cantitatea de virus dintr-o mostră de sânge. Cu cât este detectat mai puțin virus, cu atât mai bine. Scopul tratamentului este să scadă încărcătura virală la un nivel nedetectabil. Asta înseamnă că tratamentul funcționează foarte bine și că există doar o cantitate foarte mică de HIV în corp. De fapt, cantitatea de virus este atât de mică, încât testul nu detectează virus deloc sau detectează doar o cantitate foarte mică. Dacă PLHIV ia tratament și are o încărcătură virală nedetectabilă, este puțin probabil să dezvolte afecțiuni asociate HIV.

Luarea tratamentului HIV

Tratamentul HIV implică luarea a una sau mai multe pastile, odată sau de două ori pe zi. Pastilele trebuie luate exact cum au fost prescrise. Aceasta este numită aderență la tratament și înseamnă: Să se ia pastilele la timpul potrivit. Să se ia doza corectă. Să se urmeze toate sfaturile despre alimentație (precum luarea pastilelor cu sau fără mâncare). Să se verifice interacțiunea tratamentului HIV cu alte medicamente sau substanțe pe care PLHIV le consumă (de exemplu, medicamentul Norvir nu potențează doar anumite medicamente HIV, ci și substanțe ca MDMA. Dacă nu se cunosc aceste informații, se poate ajunge la supradoză).

Efecte adverse

Tratamentul HIV disponibil în acest moment are efecte adverse mult mai reduse față de vechile medicamente. Majoritatea efectelor adverse au loc în primele zile după începerea tratamentului sau atunci când se schimbă schema terapeutică. Dispar adesea după câteva zile sau săptămâni. Unele persoane simt greață, au diaree sau se simt mai obosite decât de obicei. Însă toate aceste efecte secundare se pot trata cu antidiareice, antiemetice etc. Efectele adverse severe, de lungă durată, apar rar. Dacă un medicament cauzează probleme, medicul curant poate schimba un medicament sau toată schema terapeutică. Chiar dacă tratamentul crește imunitatea și scade încărcătura virală, trebuie ținut cont și de calitatea vieții.

Luarea în evidență la medic

HIV este monitorizat și tratat în cadrul Spitalelor de Boli Infecțioase sau a Clinicilor de Boli Infecțioase, din cadrul altor spitale. În general, PLHIV va fi tratat ambulatoriu, adică nu va fi nevoie să stea internat. Tratamentul HIV este oferit gratuit, de către statul român, tuturor persoanelor care trăiesc cu HIV. PLHIV intră în Programul Național HIV și devin automat asigurate, imediat ce vor fi luate în evidență, la spital.

Teste și consultații

Programările regulate, la medicul curant, au rolul de a monitoriza sănătatea, în special rezultatele testelor de sânge. Dacă diagnosticul este recent, sau dacă PLHIV este bolnavă în acest moment, frecvența lor poate crește. Când situația este stabilă, este de ajuns să meargă la spital o dată la 6 luni.

Suport din partea clinicii

Personalul medical nu este acolo doar pentru a oferi tratament. Spitalul poate pune pacientul în contact cu un asistent social, care îl va ajuta să obțină indemnizația de hrană și celelalte drepturi.

Rolul medicului de familie

Față de alte țări, în România, medicul de familie nu este implicat în tratarea sau îngrijirile HIV. Dar, acesta va elibera concedii medicale sau rețete gratuite sau compensate, pentru medicamentele care tratează alte afecțiuni decât HIV. Tot medicul de familie va da și adeverință pentru o nouă angajare. Acesta nu trebuie să scrie pe adeverință că pacientul trăiește cu HIV. Dacă o va face, îi va încălca dreptul la confidențialitate.

Rolul medicului de medicina muncii

Acesta are voie să ceară efectuarea unui test HIV doar dacă PLHIV profesezază în domeniul alimentar, domeniul medical, oferă servicii de coafor, frizerie, cosmetică sau manichiură/ pedichiură sau lucrează cu copii mici. Dacă rezultatul testului HIV este pozitiv, acesta poate da o recomandare către angajator de apt, apt condiționat sau inapt DAR în nici un caz nu poate înștiința angajatorul sau orice terță parte despre serostatusul persoanei testate. Dacă face acest lucru, poate fi tras la răspundere conform legii pacientului.

Confidențialitatea

Este o regulă de bază ca informațiile psiho-medico-spciale să fie păstrate confidențiale. Aceasta înseamnă că nu se vor furniza informații despre starea de sănătate și nu va exista acces la fișa medicală, decât cu permisiunea PLHIV. Spitalul sau clinica HIV nu va transmite informațiile medicale către alte autorități, agenții guvernamentale sau orice terță parte și nici nu va destăinui diagnosticul familiei sau partenerului de viață. De fapt, regulile și restricțiile în ce privește confidențialitatea sunt mai stricte în cazul HIV, decât în cazul altor afecțiuni. Pe de altă parte, informațiile vor fi comunicate în cadrul echipei medicale din clinica în care PLHIV e tratat. Deasemenea, dacă medicul curant trimite PLHIV pentru teste sau tratamente în alt spital sau clinică, este posibil să comunice personalului medical de acolo despre statusul HIV. Au nevoie de aceste informații pentru a oferi îngrijiri adecvate și pentru ca tratamentul HIV să nu interacționeze cu alte medicamentele care ar putea fi prescrie.

VIAȚA SEXUALĂ A PLHIV A avea HIV poate afecta ce simt oamenii despre sex, în multe feluri diferite. Unele persoane devin anxioase că pot transmite HIV sau se simt mai puțin atractive. În timp ce alte persoane renunță de tot la sex sau simt nevoia de mai mult. Poate fi mai important ca oricând să te simți dorit sau să ai momente de intimitate și plăcere. Este bine de știut că: Majoritatea persoanelor care trăiesc cu HIV continuă să facă sex și să aibă relații. Dacă folosesc prezervativul, nu vor transmite HIV partenerului sexual. Dacă iau tratament HIV și au o încărcătură virală nedetectabilă, nu vor putea transmite HIV pe cale sexuală, chiar și fără prezervativ. Persoanele care trăiesc cu HIV pot avea copii care se vor naște HIV negativi.

Nedetectabil = Netransmisibil

Tratamentul HIV este cea mai eficientă formă de prevenire a transmiterii HIV pe cale sexuală, la persoanele active sexual. Mai multe studii clinice mari au dovedit că persoanele care trăiesc cu HIV, care iau tratament HIV și care au încărcătura virală nedetectabilă nu pot transmite virusul partenerilor lor sexuali, chiar dacă nu este folosit prezervativul. Aceasta se întâmplă datorită faptului că tratamentul HIV reduce cantitatea de virus din organism. Dacă încărcătură virală este nedetectabilă, aceasta înseamnă că nu există destul virus pentru a putea fi transmis unei alte persoane, pe cale sexuală. Ce înseamnă Nedetectabil = Netransmisibil, pe scurt N=N? Dacă are încărcătura virală nedetectabilă de cel puțin 6 luni, PLHIV poate fi sigur că nu transmite. Înainte de asta, ar trebui folosite alte metode de protecție (prezervativul, PrEP). Pentru că în primele luni după începerea tratamentului ar putea încă transmite HIV (dacă nu este încă nedetectabil). Experții medicali și organizațiile din întreaga lume au fost de acord că N=N. Toate persoanele cu încărcătură virală nedetectabilă (pentru cel puțin 6 luni) și o bună aderență la tratamentul HIV pot fi informate că nu există risc de transmitere HIV partenerilor lor sexuali. Vestea bună despre Nedetectabil = Netransmisibil se aplică egal atât femeilor cât și bărbaților, persoanelor heterosexuale sau persoanelor gay. Este la fel de relevant pentru sexul vaginal, cât și pentru sexul anal. Se aplică fie că se folosește prezervativul, fie că nu. Multe persoane care trăiesc cu HIV spun că faptul că au aflat despre Nedetectabil = Netransmisibil, le-a îmbunătățit considerabil calitatea vieții și au devenit mai relaxate. Pot face sex mai relaxate și poate fi mai plăcut. Poate face diferența în legătură cu modul în care te raportezi la tine. Pentru partenerii sexuali, informația poate fi o noutate. Dar dovezile științifice sunt clare.

Prezervativul și contracepția

Folosirea prezervativului este de asemenea un bun mod de a împiedica transmiterea HIV. Prezervativele previn fluidele corporale care conțin HIV să treacă de la o persoană la alta. Folosirea unui lubrifiant pe bază de silicon sau apă face ca prezervativele să fie și mai sigure. Atunci când prezervativele sunt folosite frecvent și corect, sunt foarte eficiente. Însă cea mai bună metodă de a preveni transmiterea HIV, este ca PLHIV să aibă o încărcătură virală nedetectabilă.

PEP (Profilaxia Post Expunere)

PEP este alcătuit dintr-un număr de pastile anti-HIV care trebuie luate foarte curând după situația cu risc de infectare – cu cât mai curând cu atât mai bine, dar nu mai târziu de 72 de ore (3 zile). Poate preveni transmiterea HIV. PEP este disponibil în secțiile de urgență ale Spitalelor de Boli Infecțioase. Am auzit că, potrivit legislației (pentru că nu am găsit nicăieri informație despre PEP), oficial, PEP este disponibil doar pentru expunerea cadrelor medicale la HIV. Însă din practica de 17 ani la Sens Pozitiv, putem spune că medicii aleg să dea și celor care au avut comportament sexual sau situații cu risc de infectare, mai ales în cazul sexului anal. Dacă persoana nu a avut succes și nu a obținut PEP într-o cameră de gardă, ne poate contacta și pe noi. Un medic infecționist cu care colaborăm îți va evalua riscul și dacă avem în cadrul asociației în momentul în care ne contactează, vom putem oferi PEP, în limita stocului disponibil de donații.

TESTAREA ȘI MONITORIZAREA HIV

De unde știu dacă am HIV?

Efectuarea unui test HIV este singura modalitate de a ști sigur dacă cineva are HIV. Dacă are HIV, este foarte important să fie diagnosticat. Aceasta îi va oferi șansa să primească tratamentul și îngrijirile de care are nevoie, pentru a se menține sănătos.

Ce presupune un test HIV?

Există mai multe tipuri de teste HIV. De obicei este prelevată și analizată o cantitate mică de sânge, în laborator. Alte teste dau un rezultat rapid, folosind o picătură de sânge din deget, sau chiar salivă. La testele rapide primești rezultatele testului în maxim jumătate de oră. Testele folosite în prezent pot spune dacă o persoană are HIV la 6 săptămâni distanță de momentul infectării. În trecut, trebuia așteptat cel puțin 3 luni, pentru a fi sigur că rezultatul testului este precis.

Mai bine să știm

Cu cât HIV este diagnosticat mai devreme, cu atât va cauza mai puține probleme de sănătate. Cu tratamentul și îngrijirile medicale disponibile în România, majoritatea persoanelor HIV pozitive pot trăi o viață lungă și sănătoasă. Cu cât află mai repede că are HIV, cu atât poate primi îngrijire medicală mai rapidă.

Testarea

Este singura metodă de a afla statusul HIV. Mai ales dacă persoana are comportament la risc, este recomandată testarea regulată, odată la 6 luni.

TRANSMITERE ȘI PREVENIRE

Transmiterea – puncte esențiale

HIV poate fi transmis când fluide din corpul unei persoane ajung în corpul altei persoane. HIV poate fi transmis prin sex neprotejat, prin folosirea echipamentelor de injectare în comun, în timpul sarcinii, la naștere sau prin alăptare. Nu exista niciun risc de transmitere HIV dacă o PLHIV dă mâna cu cineva, dacă folosește aceeași toaletă, prin sărut, îmbrățișare sau folosirea acelorași tacâmuri și aceleiași vesele.

Cum se transmite HIV?

HIV se găsește în fluidele din corp. S-a observat că este prezent în cantități infecțioase în fluidele genitale (fluidele vaginale, lichidul spermatic și secrețiile rectale), în sânge și în laptele matern. Principalele căi de transmitere HIV sunt: prin sex neprotejat: anal, vaginal și oral prin folosirea în comun a echipamentului injectabil, și de la mamă la copil în timpul sarcinii, nașterii sau alăptării. Prezervativele reprezintă o protecție foarte bună împotriva transmiterii HIV în timpul actului sexual. Tratamentul HIV eficient previne de asemenea și transmiterea prin sex a HIV. Persoanele care trăiesc cu HIV, care iau tratament HIV și care au o încărcătură virală nedetectabilă nu pot transmite mai departe virusul partenerilor lor sexuali, chiar dacă nu este folosit prezervativul. Dacă își injectează droguri, poate reduce riscul de contractare HIV sau a altor infecții dacă nu se folosesc ace sau alte echipamente pentru injectare în comun. Cu tratament și îngrijirea potrivită, în timpul sarcinii și nașterii, precum și prin lipsa alăptării, este aproape întotdeauna posibilă prevenirea transmiterii HIV de la mamă la făt.

Cum NU se transmite HIV?

HIV nu se poate lua prin sărut, prin imbrățișat, prin atingerea unei PLHIV – sau prin orice altă formă de contact social. HIV nu se poate lua nici prin a fi în același loc cu o persoana cu HIV, sau prin folosirea în comun a articolelor casnice precum veselă, tacâmuri sau cearșafuri. HIV nu se poate transmite prin salivă, strănut sau tuse. Relația serodiferită. Ce trebuie să știu? Multe persoane HIV negative au relații intime, de succes și pline de dragoste, cu un partener care are HIV. Aceasta este numită o relație ”serodiferită”. Îngrijirea și tratamentele moderne pentru HIV pot îmbunătăți semnificativ viața partenerului HIV pozitiv și speranța acestuia de viață. Multe PLHIV se pot aștepta să trăiască la fel de mult ca orice altă persoană.

Transmiterea HIV

Cele două căi principale prin care HIV se poate contracta sunt sexul neprotejat vaginal și anal. Prezervativele, PrEP și tratamentul HIV sunt modalități eficiente de prevenire a transmiterii HIV. HIV poate fi câteodată transmis prin sex oral. Pentru ca HIV să fie transmis de la o persoană la alta, trebuiesc îndeplinite patru condiții. Dacă una din aceste condiții nu este îndeplinită, HIV nu se poate transmite. Prezența: Una din persoanele implicate trebuie să fie HIV pozitivă, iar virusul trebuie să fie prezent în fluidele corpului acestei persoane. HIV poate fi infecțios în cinci fluide corporale: sânge, spermă, secreții vaginale, secreții rectale și lapte matern. (HIV nu este infecțios în salivă, urină, fecale sau lacrimi.) Cantitatea: HIV trebuie să fie prezent într-o cantitate suficientă pentru a cauza infecția. Medicația folosită pentru tratarea HIV poate reduce nivelul de virus până la cantități foarte mici, nedetectabile. Calea: Fluidul corporal care conține HIV trebuie să intre în corpul celeilalte persoane printr-o cale eficientă. Pielea afectată formează o barieră eficientă, dar o rană deschisă poate fi un punct de intrare. Membranele mucoase sunt puncte importante de intrare – acestea sunt țesuturile moi care căptușesc cavitățile corpului ce nu sunt protejate de piele uscată, precum rectul, vaginul, uretra și interiorul prepuțului. Susceptabilitatea: Și în final, celulele vulnerabile din sistemului imunitar trebuie să fie prezente la locul intrării. Membranele mucoase conțin în mod normal multe astfel de celule. Când toate aceste condiții au fost îndeplinite, HIV poate fi transmis. Aceasta este mai degrabă o posibilitate decât o certitudine – HIV nu este transmis în toate situațiile cu risc de infectare.

Activitățile cu risc crescut de infectare

Următoarele moduri de transmitere HIV au fost bine stabilite. Dovezile biologice și epidemiologice spun că acestea sunt căile principale prin care HIV se poate transmite.

Cele două activități sexuale principale sunt:

Sex vaginal neprotejat cu o persoana HIV-pozitivă. HIV poate fi transmis atât către partenerul feminin, cât și către cel masculin, deși riscul este mai mare pentru partenerul feminin. Sex anal neprotejat cu o persoana HIV-pozitivă. HIV poate fi transmis atât partenerului activ cât și celui pasiv, dar riscul este mai mare pentru partenerul receptiv (pasiv). În toată lumea, un număr semnificativ de transmiteri HIV au loc și prin: Folosirea la comun a echipamentului nesterilizat pentru injectări, care a fost folosit în prealabil de/pe o persoană HIV pozitivă. În timpul sarcinii, nașterii sau alăptării, de la o mamă HIV pozitivă care nu ia tratament HIV la copilul acesteia. Primirea de sânge donat, de organe sau prin înțepare cu ace nesterilizate, în țările cu proceduri de screening și de control neadecvat al infecțiilor.

Scăderea riscului de transmitere prin sex

Dacă un bărbat este circumcis, aceasta reduce parțial riscul de contractare HIV în timpul sexului cu o femeie HIV-pozitivă.

Factori care cresc riscul de transmitere sexuală

Nu toate actele sexuale neprotejate, cu o persoana HIV pozitivă, au ca rezultat transmiterea HIV. (De fapt, riscul mediu este de 1 la 1000, cu excepția sexului anal receptiv (ca pasiv, unde riscul este în jurul raportului de 14 la 1000.) Dar alți factori pot să favorizeze transmiterea HIV. Dacă persoana HIV-negativă are o infecție sexuală netratată, precum chlamydia sau gonoree, riscul este mai mare. La fel cum tratamentul HIV, împreună cu o încărcătură virală scăzută, fac transmiterea HIV mai puțin probabilă, la fel și o încărcătură virală crescută o face mai probabilă.

Transmiterea HIV prin alte activități sexuale

Câteodată HIV se transmite și prin sex oral. Ocazional se poate transmite de la un bărbat HIV pozitiv la persoana care îi face sex oral. Alte forme de sex oral sunt considerate ori cu risc foarte scăzut, ori fără risc. Sexul oral este mult mai puțin riscant decât sexul vaginal sau anal, dar nu este lipsit de orice risc. Riscul depinde de încărcătura virală a persoanei care are HIV, sănătatea dentară a persoanei care face sex oral și de infecțiile cu transmitere sexuală netratate. HIV poate fi transmis prin folosirea în comun a jucăriilor sexuale precum vibratoarelor sau a butt plug-urilor. Acestea ar trebui acoperite cu prezervative sau dezinfectate între utilizări de către persoane diferite.

Sexul anal și riscul transmiterii HIV

Pentru sexul anal neprotejat cu un partener HIV pozitiv care are o viremie complet suprimată, riscul de infectare estimat este zero. Dacă HIV nu este complet suprimat de un tratament eficient, sexul anal fără prezervativ este o cale foarte riscantă de transmitere a virusului, atât pentru partenerul activ, cât și pentru cel pasiv. Infecțiile cu transmitere sexuală și partenerul HIV pozitiv recent infectat cresc riscul de transmitere. Dacă partenerul HIV-pozitiv ia tratament antiretroviral și are o încărcătură virală complet suprimată (nedetectabilă), riscul de transmitere HIV prin sex anal este zero. Studiul PARTNER 2 a urmărit 783 de cupluri de bărbați în care partenerul HIV-pozitiv avea o încărcătură virală nedetectabilă, iar în actele sexuale anale nu au fost folosite prezervative. După ce, au fost urmăriți 1596 de ani (adunați din anii urmăriți pentru fiecare cuplu), cu 77.000 de acte sexuale anale neprotejate, nicio transmitere HIV de la partenerii HIV-pozitivi nu a avut loc, iar cercetătorii au concluzionat că riscul de transmitere HIV în aceste condiții a fost efectiv zero (Rodger). Pentru fiecare act neprotejat cu un partener HIV-pozitiv netratat, riscul de infectare a fost estimat la 1.38% (șansă de 1 din 72) pentru partenerul pasiv și 0.11% (1 din 909) pentru partenerul activ. Cu toate astea, șansele pot crește de 10 până la 25 de ori dacă partenerul pozitiv a fost infectat

recent. Studiile au identificat mulți alți factori care cresc cu mult riscul de transmitere.

Cum poți reduce riscul

Metode de protecție eficiente sunt: Partenerul HIV-pozitiv ia un tratament eficient pentru HIV și are o viremie nedetectabilă. Partenerul HIV-negativ ia tratament de profilaxie pre-expunere (PrEP) Prezervativele și lubrifiantul Ca măsură de urgență, tratamentul de profilaxie post-expunere (PEP).

Sexul vaginal și riscul transmiterii HIV

Pentru sexul vaginal neprotejat cu o persoană HIV pozitivă ce are o viremie suprimată complet, riscul estimat de infectare este zero. Dacă HIV nu este complet suprimat de un tratament eficient, sexul vaginal fără prezervativ este o cale foarte riscantă de transmitere HIV atât pentru bărbat, cât și pentru femeie. Infecțiile transmisibile sexual cresc riscul infectării în timp ce circumcizia la bărbați îl scade.

Infecțiile cu transmitere sexuală (ITS)

Majoritatea infecțiilor cu transmitere sexuală, în special cele care cauzează ulcerații, inclusiv herpes simplex 2 (HSV-2), sifilis, gonoree, chlamydia, cresc riscul partenerilor HIV negativi de a se infecta în timpul sexului vaginal. Persoanele HIV negative care au o ITS recurentă pot avea un risc și mai crescut de infectare cu HIV.

Cum poți reduce riscul

Metode de protecție eficiente sunt: Partenerul HIV-pozitiv ia un tratament eficient pentru HIV și are o viremie nedetectabilă. Partenerul HIV-negativ ia tratament de profilaxie pre-expunere (PrEP) Prezervativele și lubrifiantul Ca măsură de urgență, tratamentul de profilaxie post-expunere (PEP).

Transmiterea HIV pe cale sexuală de la femeie la femeie

Riscul pentru transmiterea pe cale sexuală între femei este extrem de rar – foarte puține cazuri raportate. Transmiterea este posibilă prin folosirea în comun a jucăriilor sexuale și prin expunerea la sânge în timpul sexului. Când ne referim la transmiterea pe cale sexuală a virusului între femei este important să facem o distincție între riscul transmiterii pe această cale și diagnosticul de infectare cu HIV la femei care se identifică drept lesbiene. Au fost raportate numai șase cazuri de transmitere sexuală de la femeie la femeie, iar aceste raportări trebuiesc privite cu aceeași prudență precum orice alt caz raportat de transmitere prin sex oral (cunilingus).

HIV nu poate fi transmis sexual de către un partener HIV pozitiv cu o viremie complet suprimată. Riscul contractării HIV prin sex oral este mic, dar nu inexistent, când o PLHIV nu are încărcătura virală complet suprimată. Majoritatea cazurilor raportate presupun mai degrabă executarea felației decât primirea felației sau cunilingus

Sexul oral și HIV

Posibilitatea ca HIV să fie transmis de la o PLHIV către o persoană HIV negativă depinde de tipul de contact și de nivelul încărcăturii virale a persoanei HIV-pozitive. HIV se transmite cel mai ușor prin sex anal, sex vaginal, prin folosirea în comun a echipamentelor de injectat sau de la mamă la copil. Este mult mai puțin probabil ca HIV să fie transmis prin sex oral, însă este posibil în anumite circumstanțe. Aceasta depinde de încărcătura virală a persoanei HIV pozitive și de sănătatea dentară a persoanei care face sexul oral. De asemenea, este bine de reținut că alte infecții cu transmitere sexuală, precum sifilis, herpes sau gonoree pot fi transmise cu ușurință prin sex oral. Riscul ca HIV să fie transmis în timpul actului sexual se bazează pe faptul că fluidele ce conțin HIV (spermă, secreții vaginale sau sânge) pot găsi o cale de a intra în sistemul sanguin al persoanei HIV negative (prin gură, gât, care pot avea o probabilitate mai mare să aibă inflamări, sau tăieturi și iritații prezente). Riscul estimat de transmitere HIV per expunere la activități sau evenimente specifice

Activitate Risc per expunere

CUM FUNCȚIONEAZĂ HIV

Ce este HIV?

HIV vine de la Human Immunodeficiency Virus. (Virusul Imunodeficienței Umane) Acest virus a fost identificat în anii 80’ și aparține unui grup de virusuri numit ”retrovirusuri”. HIV atacă sistemul imunitar și îl vătămează gradual. Asta înseamnă că, fără tratament și îngrijiri, o PLHIV riscă să dezvolte infecții serioase și cancere, pe care un sistem imunitar sănătos le-ar îndepărta. Tratamentul actual anti HIV funcționează prin reducerea cantității de HIV din corp, astfel încât sistemul imunitar să poată funcționa normal. Dar acesta nu vindecă HIV. HIV este prezent în sânge, fluidele genitale (lichid seminal, fluide vaginale și secreții rectale) și laptele de sân. Principalele căi de a transmite HIV către cineva sunt: În timpul sexului neprotejat anal, vaginal sau oral Prin folosirea la comun a echipamentelor injectabile, De la mamă la copil, în timpul sarcinii, nașterii sau prin alăptare.

Care e legătura între HIV și SIDA?

SIDA – Sindromul Imunodeficienței Dobândite, reprezintă o combinație de infecții care netratate sau diagnosticate târziu, pot cauza moartea și diferite tipuri de cancer, care se pot dezvolta atunci când sistemul imunitar al unei persoane care are HIV a fost avariat. Datorită tratamentului eficient, nu se mai ajunge la stadii SIDA decât foarte rar. Din păcate în țara noastră mulți dintre nou diagnosticați află că au HIV când sunt deja într-un stadiu SIDA. Afecțiunile SIDA sunt tratabile și reversibile, dacă sunt diagnosticate la timp.

PrEP – Profilaxia Pre-Expunere

PrEP este foarte eficient în prevenirea transmiterii HIV pe cale sexuală. Pentru ca PrEP să funcționeze bine, este important să se ia pastilele în mod regulat. Deși PrEP poate preveni infectarea cu HIV, acesta nu protejează împotriva altor infecții cu transmitere sexuală. PrEP este o formă de prevenire HIV, care folosește medicație anti HIV pentru a proteja persoanele HIV negative de contractarea HIV.

PEP - Profilaxia Post-expunere

PEP implică unor medicamente anti-HIV pentru 28 de zile de la expunerea posibilă la HIV. Medicii vor evalua riscul de infectare înainte să prescrie PEP. PEP se poate găsi la spitale de boli infecțioase. Profilaxia post-expunere, sau PEP, este o metodă de prevenție a infecției HIV. Aceasta implică luarea medicamentelor de tratament pentru HIV pentru 4 săptămâni, tratament care trebuie început imediat după ce persoana a fost expusă virusului.

HIV și sarcina

În acest moment, femeile care trăiesc cu HIV pot da naștere la copii seronegative HIV și sănătoși dacă:

iau tratament HIV în timpul sarcinii renunță la alăptare administrează tratament HIV noului nascut, timp de cateva saptamani Luarea tratamentului HIV în timpul sarcinii va proteja copilul să nu ia HIV. De asemenea, mamele au nevoie de tratament HIV și pentru propria sănătate. Dacă tratamentul reduce cantitatea de HIV la un nivel nedetectabil, se recomandă nașterea vaginală. În România, din păcate, nu se respectă aceste recomandări. Este recomandat ca femeia HIV pozitivă să aibe o sarcină planificată, după ce discută cu medicul infecționist curant.

HIV ȘI ÎNAINTAREA ÎN VÂRSTĂ Modul în care persoanele care trăiesc cu HIV înaintează în vârstă este un subiect nou, la care știința și comunitatea a început să se uite doar de câțiva ani. Este dificil să comparăm modurile în care îmbătrânesc persoanele HIV pozitive și cele HIV negative. În primul rând pentru că sunt mari diferențe între populația care trăiește cu HIV și populația generală. De exemplu, nu există multe persoane care au 50 sau 60 de ani iar cele care au 70 sau 80 de ani și sunt HIV pozitive sunt foarte puține. O altă diferență este faptul că persoanele care trăiesc cu HIV merg regulat la medic și beneficiază de controale și teste frecvente. Ca rezultat, afecțiuni precum diabetul sunt diagnosticate precoce. Pe când, multe persoane din populația generală văd un medic de familie sau un medic de specialitate doar când au simptome care îi deranjează, ceea ce face ca diagnosticul să se facă mult mai târziu. Uitându-ne la modul în care trăiesc astăzi persoanele HIV pozitive, observăm că majoritatea trăiesc bine și au o sănătate bună. Multe PLHIV nu au niciodată boli asociate SIDA iar condițiile de sănătate pot fi în mare parte gestionate cu medicamente și modificări ale stilului de viață. Ratele de deces sunt mai scăzute ca niciodată în rândul PLHIV. Pe baza tendințelor actuale, se estimează că persoanele care trăiesc cu HIV, care au avut un număr de CD4 peste 350 și o încărcătură virală nedetectabilă până la sfârșitul primului an de tratament HIV, vor avea o durată de viață mai mare decât a populației generale. Îmbunătățirile pe care le-am observat la tratamentul și îngrijirile HIV, în ultimii ani, ne determină să fim mai degrabă optimiști, decât pesimiști. Notă: Fiecare dintre aceste aspect ale vieții cu HIV dar și altele se pot aprofunda pe www. informatHIV.ro.