Înțelegerea nevoilor comunității trans, persoanelor care consumă droguri și ale celor care practică munca sexuală pentru a îmbunătăți serviciile HIV, de Erika Castellanos

Înțelegerea nevoilor comunității trans, persoanelor care consumă droguri și ale celor care practică munca sexuală pentru a îmbunătăți serviciile HIV

Autoare: Erika Castellanos

INTRODUCERE

HIV afectează negativ persoanele trans, lucrătorii sexuali și persoanele care consumă droguri. Pentru a crește rata de testare, tratament și îngrijire, este important ca, mai întâi, să înțelegem cu cine lucrăm, ce anume îi expune riscului infectării cu HIV, cum pot fi evitate/atenuate aceste riscuri, cum să oferim servicii și unde sunt aceste servicii furnizate. În acest ghid metodologic veți putea urmări și recapitula ceea ce v-a fost împărtășit în timpul trainingului și veți primi informații suplimentare despre cum puteți îmbunătăți calitatea furnizării de servicii HIV către populațiile cheie. Acest ghid metodologic este destinat să fie complementar instruirii primite pentru a înțelege nevoile persoanelor transgender, ale persoanelor care consumă droguri și ale lucrătorilor sexuali în scopul îmbunătățirii furnizării de servicii HIV. În acest ghid veți găsi toate subiectele tratate în training, dar și informații suplimentare, referințe și link-uri pentru a vă ajuta să înțelegeți mai bine subiectul. În plus, în anexe puteți găsi prezentarea împărtășită în timpul training-ului, plus documente suplimentare importante pe care ar trebui să le cunoașteți.

Mulțumiri

Aș dori să mulțumesc, în primul rând, asociației ACCEPT pentru inițiativa de a oferi aceste sesiuni de training pentru a îmbunătăți furnizarea de servicii în România. În al doilea rând, aș dori să mulțumesc Elton John AIDS Foundation, cu sprijinul căruia am reușit să vă oferim aceste cursuri. Mai important, aș dori să-mi exprim recunoștința față de toți participanții pentru implicarea lor activă și dorința de a-și extinde cunoștințele în scopul îmbunătățirii furnizării de servicii pentru persoanele trans, lucrătorii sexuali și persoanele care consumă droguri în România.

Disclaimer

Acest ghid este destinat să complementeze instruirea pe acest subiect oferit de ACCEPT și în niciun caz nu pretinde a fi un ghid cuprinzător cu privire la problemele persoanelor trans, lucrătorilor sexuali și persoanelor care consumă droguri. Pentru a fi mai bine pregătiți să oferim servicii, o educație constantă pe această temă este necesară.

Termenul „trans” este un termen umbrelă folosit pentru a descrie persoanele al căror gen diferă sau nu se potrivește complet cu sexul atribuit la naștere. Persoanele trans își pot descrie identitatea folosind unul sau mai mulți descriptori dintr-o varietate largă de termeni, precum (și nu numai) trans, transgender, non-binar, transmasculin, transfeminin, genderqueer, bărbat trans, femeie trans etc. Identitățile trans sunt diverse. Persoanele trans se pot identifica în multe feluri diferite. Nu toată lumea se identifică ca „bărbat” sau „femeie”. Uneori, oamenii presupun că a fi trans înseamnă că o persoană simte că este genul „opus”. Acest fapt este adevărat pentru unele persoane trans, însă nu și pentru altele. Această prezumție îngreunează situația persoanelor al căror gen nu se încadrează în binaritatea „femeie”-„bărbat”, precum sunt persoanele nonbinare. Nu toate persoanele trans doresc să-și facă tranziția, însă le-ar plăcea sau ar beneficia de pe urma susținerii continue de orice fel. Limbajul este important. O persoană trans poate să schimbe termenul folosit pentru a-și descrie identitatea de gen sau poate folosi un termen nou ce este mai puțin cunoscut de alții. Este important să ne asigurăm că termenii folosiți de către o persoană trans pentru a se descrie sunt respectați de către ceilalți.

CÂȚIVA TERMENI DE REȚINUT

ASEXUAL: „Asexual” este un termen umbrelă folosit pentru a descrie variația în nivelele de atracție romantică și/sau sexuală, inclusiv lipsa atracției. Persoanele asexuale se pot descrie folosind unul sau mai mulți descriptori dintr-o varietate mare de termeni, precum (și nu numai), „asexual”, „aromantic”, „demisexual” și „asexual din zona gri”. ALIAT: O persoană (de obicei) heterosexuală și/sau cisgender care susține membrii comunității LGBT. BI (BISEXUAL): „Bi” este un termen umbrelă folosit pentru a descrie orientarea sexuală și/sau romantică ce include atracția față de mai mult decât un gen. Persoanele bi se pot descrie folosind unul sau mai mulți descriptori dintr-o varietate largă de termeni, precum, dar nu exclusiv, „bisexual”, „pan”, „queer”, și alte identități non-monosexuale și non-monoromantice. BIFOBIE: Frica sau aversiunea față de o persoană care se identifică ca fiind bi, bazată pe prejudicii, atitudini negative, convingeri sau păreri despre persoanele bi. Bullying-ul bifobic poate fi țintit către persoanele care sunt, sau sunt percepute ca fiind bi. CISGENDER sau CIS: O persoană a cărei identitate de gen este aceeași precum sexul atribuit la naștere. Termenul non-trans este de asemenea folosit de către anumite persoane. ASUMAREA IDENTITĂȚII: Când o persoană spune pentru prima data unei/unor alte persoane despre orientarea sa sexuală sau identitatea sa de gen. DEADNAMING: A numi pe cineva pe numele atribuit la naștere, după ce acea persoană și-a schimbat numele. Acest termen este deseori asociat cu persoanele trans care și-au schimbat numele ca parte a tranziției lor.

FEMME: „Femme” este un termen folosit în cultura LGBT pentru a descrie o persoană care se exprimă într-un mod tipic feminin. Există mai multe identități ce fac parte din această categorie, precum „low femme”, „high femme”, și „hard femme”. Acești termeni nu trebuie folosiți pentru a face referire la cineva decât dacă se știe că acea persoană îi folosește pentru a-și descrie identitatea. GAY: Se referă la un bărbat care are orientarea sexuală și/sau romantică către alți bărbați. De asemenea, acest termen este folosit generic pentru sexualitatea persoanelor lesbiene și gay – unele femei se definesc folosind termenul „gay” în locul termenului de „lesbiană”. Unele persoane non-binare se identifică cu acest termen. GEN: Deseori exprimat în binaritatea masculin-feminin, genul este în mare parte determinat cultural și este presupus pe baza sexului atribuit la naștere. DISFORIA DE GEN: Termen folosit pentru a descrie experienţele de disconfort sau suferinţă ale unei persoane din cauza incongruenței/nepotrivirii dintre sexul atribuit la naștere și identitatea lor de gen. Acesta este și termenul folosit pentru diagnosticul clinic pentru o persoană care nu se simte confortabil cu sexul atribuit la naștere. EXPRESIA DE GEN: Felul în care o persoană alege să-și exprime exterior genul, în cadrul contextului de așteptări ale societății legate de gen. O persoană care nu se conformează așteptărilor societății legate de gen poate sau nu să se identifice ca și trans. IDENTITATEA DE GEN: Simțul interior și inerent al unei persoane referitor la genul său, fie femeie, bărbat, sau altceva (vezi NON-BINAR mai jos), și care ar putea sau nu corespunde cu sexul atribuit la naștere. REATRIBUIRE DE GEN (GENDER REASSIGNMENT): Încă un mod prin care putem descrie tranziția unei persoane. Trecerea printr-o reatribuire de gen se referă la trecerea printr-una sau mai multe intervenții medicale specifice procesului de tranziție, dar poate să se refere și la procesul de schimbare a numelui, pronumelui, schimbarea modului de a se îmbrăca și de a trăi în concordanță cu genul cu care te identifici. HETEROSEXUAL: Se referă la un bărbat a cărui orientare sexuală și romantică include exclusiv atracția față de femei, sau la o femeie a cărei orientare sexuală și romantică include exclusiv atracția față de bărbați. HOMOSEXUAL: Acest termen este considerat un termen mai medicalizat folosit pentru a descrie o persoană care are atracție sexuală și/sau romantică față de același gen. Termenul „gay” este mult mai folosit în mod general azi. HOMOFOBIE: Frica sau aversiunea față de o persoană care se identifică ca fiind gay, bazată pe prejudicii, atitudini negative, convingeri sau păreri despre persoanele lesbiene, gay, sau bi. Bullying-ul homofob poate fi țintit către persoanele care sunt, sau sunt percepute ca fiind lesbiene, gay, sau bi. INTERSEX: Un termen folosit pentru a descrie o persoană care are/s-a născut cu o combinație dintre atributele biologice feminine și masculine sau care nu se încadrează în asumpțiile sociale despre ce anume constituie o persoană de sex feminin sau masculin. Persoanele intersex se pot identifica ca și bărbați, femei, sau non-binare. LESBIANĂ: Acest termen se referă la o femeie care este atrasă romantic și/sau sexual de alte femei. Unele persoane non-binare se identifică cu acest termen.

LESBOFOBIE: Frica sau aversiunea față de o persoană din cauza faptului că acea persoană este sau este percepută ca și lesbiană. NON-BINAR: Un termen umbrelă pentru persoanele a căror identitate de gen nu se încadrează complet în binaritatea femeie-bărbat. Identitățile non-binare sunt diverse și pot include persoane care se identifică cu anumite aspect ale binarității, în timp ce alte persoane le resping în întregime. ORIENTARE: „Orientare” este un termen umbrelă ce descrie atracția unei persoane față de alte persoane. Această atracție poate fi sexuală (orientare sexuală) sau/și romantică (orientare romantică). Acești termeni se referă la simțul identitar al unei persoane bazat pe atracțiile acesteia, sau lipsa/absența atracției. Orientarea include identități precum lesbiană, gay, bi, asexual, heterosexual, printre altele. OUTED: Când orientarea sexuală sau identitatea de gen a unei persoane lesbiene, gay, bi, sau trans este dezvăluită cuiva fără consimțământul acesteia. PERSOANĂ CU ISTORIC TRANS: O persoană care se identifică ca femeie sau bărbat, dar i-a fost atribuit sexul opus la naștere. Acest termen este folosit din ce în ce mai mult de către oameni în general pentru a recunoaște istoricul trans al unei persoane. PAN(SEXUAL): Acest termen se referă la o persoană a cărei atracție sexuală și/sau romantică către alte persoane nu este limitată de sex sau gen. PRONUME: Cuvinte pe care le folosim pentru a ne referi la genul unei persoane în conversație – de exemplu, „el” sau „ea”. Unele persoane preferă ca alții să se refere la ele folosind un limbaj neutru din punct de vedere al genului. QUEER: Queer este un termen folosit de persoanele care resping etichetele specifice referitoare la orientarea romantică, sexuală, sau/și identitatea de gen. De asemenea, poate fi folosit pentru a respinge normele existente în comunitatea LGBT (rasism, discriminarea pe bază de greutate fizică și dizabilitate (abilitism) Deși unele persoane LGBT percep acest termen ca fiind derogatoriu, acesta a fost preluat și folosit la sfârșitul anilor ‘80 de către comunitate. EXPLORAREA IDENTITĂȚII: Procesul de explorare a propriei orientări sexuale sau/și romantice sau/și a identității de gen. ORIENTARE ROMANTICĂ: Atracția, sau lipsa atracției romantice a unei persoane față de alte persoane. Alături de orientarea sexuală a unei persoane, cele două constituie orientarea generală unei persoane. SEX: Atribuit unei persoane pe baza caracteristicilor sexuale primare (organele genitale) și a funcțiilor reproductive. Uneori termenii „sex” și „gen” sunt folosiți interșanjabil pentru a se referi la „bărbat” și „femeie”. ORIENTARE SEXUALĂ: Atracția, sau lipsa atracției sexuale a unei persoane față de alte persoane. Alături de orientarea romantică a unei persoane, cele două constituie orientarea generală a unei persoane. TRANS: Un termen umbrelă folosit pentru a descrie persoanele al căror gen diferă sau nu se potrivește complet cu sexul atribuit la naștere. Persoanele trans își pot descrie identitatea folosind unul sau mai mulți descriptori dintr-o varietate largă de termeni, precum (și nu numai) „trans”, „transgender”, „transexual”, „genderequeer”, „de gen fluid”, „non-binar”, „crossdresser”, „transmasculin”, „transfeminin”, „agender”, „al treilea gen”, „bigender”, „neutrois”, „bărbat trans”,

„femeie trans”, etc. BĂRBAT TRANSGENDER: Acest termen este folosit pentru a descrie o persoană al cărei gen atribuit la naștere este feminin dar care se identifică și trăiește ca bărbat. Acest termen poate fi prescurtat ca „bărbat trans”, „FTM”, ultima fiind abrevierea de la „female-to-male” din engleză (femeie-către-bărbat). FEMEIE TRANSGENDER: Acest termen este folosit pentru a descrie o persoană al cărei gen atribuit la naștere este masculin dar se identifică și trăiește ca femeie . Acest termen poate fi prescurtat ca „femeie trans”, „MTF”, ultima fiind abrevierea de la „male-to-female” din engleză (bărbat-către-femeie). TRANZIȚIE: Pașii pe care o persoană trans îi poate face pentru a trăi ca și genul cu care se identifică. Tranziția fiecărei persoane poate să implice diverse lucruri. Pentru unele persoane, tranziția implică intervenții medicale, precum terapie hormonală și intervenții chirurgicale, dar nu toate persoanele trans vor sau au acces la tranziția medicală. Tranziția poate implica și lucruri precum a spune familiei și prietenilor, a se îmbrăca diferit și a-și schimba documentele oficiale. TRANSFOBIE: Frica sau disprețul față de o persoană pe baza faptului că este trans, inclusiv negarea sau refuzul acceptării identității sale de gen. Transfobia poate să fie țintită asupra persoanelor care sunt, sau sunt percepute ca fiind, trans. TRANSSEXUAL: Acest termen a fost folosit în trecut ca un termen medicalizat (similar cu homosexual) pentru a descrie persoanele al căror gen diferă sau nu se potrivește complet cu sexul atribuit la naștere. Acest termen este încă folosit de către unele persoane, deși majoritatea preferă termenii „trans” sau „transgender”.

PROBLEME-CHEIE CU CARE SE CONFRUNTĂ PERSOANELE TRANS

Patologizarea: Derivat din cuvântul grecesc pathos, (a suferi) – „patologizarea” se referă la procesul prin care o experiență ajunge să fie văzută ca fiind ceva ce provoacă suferință. Aceasta poate, astfel, să fie interpretată pentru a o transforma într-o problemă. Persoanele trans sunt patologizate prin faptul că sunt considerate, în multe țări, a fi „bolnave psihic”. ICD11 (International Classification of Diseases) a scos conceptul de „trans” din capitolul referitor la bolile psihice. A fi trans nu ar mai trebui să fie considerat o patologie. Țările trebuie să își actualizeze standardele pentru îngrijirile medicale pentru a fi în conformitate cu recomandările WHO (World Health Organization). Discriminarea: Persoanele trans suferă de pe urma multor forme de discriminare – din partea prietenilor, familiei, societății, statelor din cauza a ceea ce sunt. Nivelul ridicat de discriminare este o barieră între persoanele trans și accesul la sănătate, locuri de muncă și drepturi umane în general. Vedeți Anexa 3 pentru un sumar scurt al unei publicații referitoare la înțelegerea discriminării cu care se confruntă persoanele trans în contextele sociale și de sănătate. Criminalizarea: Criminalizarea este „procesul prin care comportamentele și indivizii sunt transformați în crime, respectiv criminali”. Acte anterior legale pot deveni crime prin decizii legislative sau judiciare. În multe părți ale lumii, este ilegal ca o persoană să fie trans. Izolarea: Multe persoane trans sunt izolate de familii, prieteni, societate, excluse din evenimentele sociale etc. Izolarea poate fi o povară extrem de grea asupra sănătății psihice a persoanelor trans.

Transfobia: Transfobia este teama, ura, negarea, sau lipsa de încredere față de persoanele trans, considerate a fi trans, sau a căror expresie de gen nu se conformează cu rolurile de gen tradiționale. Transfobia poate împiedica persoanele trans din a-și trăi din plin viețile. Transfobia poate lua multe forme diferite, inclusiv: atitudini și credințe negative, aversiune și prejudecăți împotriva persoanelor trans. Recunoașterea identității de gen: Recunoașterea identității de gen se referă la posibilitatea de a obține documente legale ce reflectă genul cu care o persoană se identifică. Foarte puține țări au adoptat legi cu privire la identitatea de gen, iar, în cazul celor ce au aceste legi, procesul de obținere a documentelor este adesea unul foarte patologizant și stresant pentru persoanele trans. Recunoașterea identității de gen este recunoscută ca fiind unul dintre drepturile esențiale ale omului conform unui raport al Human Rights Watch din 2016. Accesul la servicii: Persoanele trans se pot confrunta cu piedici în accesarea serviciilor, în special a serviciilor de sănătate. Acest fapt crește riscul ca persoanele trans să sufere de pe urma infectării cu HIV sau alte boli cu transmitere sexuală. Vezi anexa 4 pentru o publicație privind piedicile întâmpinate de persoanele trans în accesarea îngrijirii medicale. Încălcarea drepturilor umane: Drepturile persoanelor trans sunt încălcate constant, fapt ce duce la izolare, limitarea accesului la servicii, violență și chiar deces. Foarte puține țări au în vigoare legi specifice menite să protejeze persoanele trans de acte de violență.

PERSOANELE CARE PRACTICĂ MUNCA SEXUALĂ

Orice adult cu vârsta de minim 18 ani ce vinde servicii sexuale.

Lucrătorii sexuali sunt adulți ce oferă servicii sexuale consensuale sau acte erotice, fie cu regularitate sau ocazional. Printre lucrătorii sexuali se numără femei, bărbați, adulți trans și persoane tinere (cu vârsta cuprinsă între 18 și 24 de ani) care primesc bani sau bunuri în schimbul serviciilor sexuale, fie cu regularitate sau ocazional. Particularitățile muncii sexuale variază în funcție de țară și comunitate. Aceste variații se regăsesc în gradul de „formalitate” al serviciilor, precum și în măsura în care munca sexuală se separă de alte tipuri de relații, sociale sau sexuale, și tipurile de schimb sexual-economic. Lucrătorii sexuali includ persoane adulte cis de gen masculin, feminin sau persoane trans și tinere (peste 18 ani), ce primesc bani sau bunuri în schimbul serviciilor sexuale, fie cu regularitate sau ocazional. Munca sexuală variază în funcție de gradul de formalitate și organizare și este important de reținut că munca sexuală include doar actele sexuale consensuale între adulți, ce poate lua diferite forme, și variază în funcție de țară și comunitate.

De ce fac unii oameni muncă sexuală?

Lucrătorii sexuali vând servicii sexuale pentru a-și câștiga existența. Marea majoritate a lucrătorilor sexuali aleg să vândă servicii sexuale pentru că este cea mai bună opțiune pe care o au. Mulți lucrători sexuali trăiesc în sărăcie și au puține alte variante de muncă. Alții consideră că munca sexuală aduce un venit mai mare și condiții de muncă mai flexibile decât alte joburi, iar unii aleg munca sexuală pentru a-și explora și exprima sexualitatea.

De ce nu ar trebui munca sexuală să fie considerată o crimă?

Criminalizarea muncii sexuale compromite siguranța și sănătatea lucrătorilor sexuali prin trecerea acesteia pe piața neagră. Criminalizarea se referă atât la ilegalizarea vânzării și

cumpărării de servicii sexuale, cât și la prohibițiile ce afectează managementul muncii sexuale. Criminalizarea face ca negocierea cu clienții, munca în echipă cu alți lucrători sexuali din motive de siguranță și deținerea în permanență a prezervativelor să fie mult mai dificilă.

Ce este traficul de persoane și cum se diferențiază acesta de munca sexuală?

Traficul de persoane este o violare a drepturilor umane ce implică folosirea amenințărilor sau a forței, răpirea, înșelăciunea sau alte măsuri coercitive cu scop exploatator. Acesta poate include muncă forțată, exploatare sexuală, sclavie și altele. Munca sexuală, pe de altă parte, este o tranzacție consensuală între adulți, în cadrul căreia actul de vânzare și cumpărare a serviciilor sexuale nu este o încălcare a drepturilor umane. Confundarea traficului de persoane cu munca sexuală este inutilă și poate fi dăunătoare.

De ce folosim termenul „lucrător sexual” și nu „prostituată”?

Termenul „lucrător sexual” recunoaște faptul că munca sexuală este o muncă. Prostituția, pe de altă parte, are conotații criminale și imorale. Multe persoane care vând servicii sexuale preferă termenul de „lucrător sexual” și consideră termenul de „prostituată” este un element al ostracizării și stigmatizării, contribuind la excluderea din serviciile de sănătate, legale și sociale.

De ce sunt greșite legile ce nu îi vizează decât pe clienții lucrătorilor sexuali?

Mulți opozanți ai muncii sexuale recunosc efectele negative ale criminalizării lucrătorilor sexuali și susțin un sistem ce criminalizează cumpărătorii și părți terțe precum managerii sau deținătorii de bordeluri – însă nu lucrătorii sexuali. Acest tip de criminalizare, numit adesea „modelul suedez” sau „modelul nordic”, are ca scop eliminarea cererii pentru munca sexuală și tratarea lucrătorilor sexuali ca fiind victime mai degrabă decât criminali. Acest model perpetuează stigmatul asupra lucrătorilor sexuali și duce la discriminare în accesarea serviciilor sociale, de sănătate și găsirea de locuințe. „Modelul nordic” nu adresează problemele fundamentale ale criminalizării, împingând munca sexuală înspre piața neagră și îndepărtând lucrătorii sexuali de zonele de siguranță și de servicii.

Ce este decriminalizarea muncii sexuale?

Decriminalizarea înseamnă îndepărtarea penalităților criminale și administrative ce se aplică în mod specific muncii sexuale, creând astfel un mediu ce promovează siguranța și sănătatea lucrătorilor sexuali. Pentru ca decriminalizarea să capete însemnătate, trebuie să fie însoțită de recunoașterea muncii sexuale ca muncă, permițându-le lucrătorilor sexuali să fie guvernați de legile și protecțiile privind munca în mod similar cu alte joburi. Deși decriminalizarea nu rezolvă toate provocările la care lucrătorii sexuali sunt supuși, este un pas necesar în recunoașterea drepturilor acestora.

PROBLEME-CHEIE CU CARE SE CONFRUNTĂ PERSOANELE CARE FAC MUNCĂ SEXUALĂ

Discriminarea: Lucrătorii sexuali sunt adesea țintele discriminării din cauza normelor sociale ale societății în care trăim. „Whorephobia”: „Whorephobia” sau „whoremisia” se referă la ura, oprimarea, violența și discriminarea îndreptate împotriva lucrătorilor sexuali; iar, prin extensie, luarea în derâdere și dezgustul față de activitățile sau îmbrăcămintea și accesoriile asociate cu munca sexuală. Există un istoric lung al tratării lucrătorilor sexuali cu suspiciune, dezgust, violență extremă și negare a experiențelor personale. Lucrătorii sexuali sunt „obișnuiți să fie țapi ispășitori, să fie ostracizați, chiar și de către cei ce pretind a susține femeile”.

Criminalizarea: Criminalizarea expune lucrătorii sexuali la abuzuri și exploatare de către ofițerii legii, precum polițiștii. Human Rights Watch a documentat faptul că, în mediile în care munca sexuală este criminalizată, ofițerii de poliție hărțuiesc lucrătorii sexuali, îi șantajează pentru a primi mită și îi hărțuiesc verbal și fizic, unii mergând chiar și până în punctul de a-i viola sau de a-i forța să întrețină relații sexuale. Izolarea: Ca rezultat al discriminării și „whorefobiei”, mulți lucrători sexuali ajung în situația de a fi izolați de prieteni, familie, societate etc. Aceste lucruri pot dăuna vieții lucrătorilor sexuali, inclusiv sănătății lor psihice. Accesul la servicii: Există bariere structurale ce îi opresc pe lucrătorii sexuali din a accesa servicii, în special servicii de sănătate. Acestea includ timpul la care aceste servicii sunt oferite, locațiile unde pot fi accesate, tipurile de servicii oferite, discriminarea din cadrul sistemului de sănătate etc. În anexa 6, puteți citi mai multe despre barierele dintre serviciile sociale și de sănătate și lucrătorii sexuali. Violența extremă și încălcarea drepturilor umane: Având foarte puțină (sau deloc) protecție din partea statului, lucrătorii sexuali sunt o țintă constantă a violenței și încălcării drepturilor umane. Este dificil pentru lucrătorii sexuali să raporteze aceste fapte din cauza stigmatului, discriminări, și, în unele cazuri, a factorilor legislativi.

PERSOANE CARE CONSUMĂ DROGURI

Folosind un limbaj ce plasează pe primul loc persoana, ne recunoaștem umanitatea colectivă. Acest limbaj îndepărtează judecățile morale (ex. „abuzator”) și portretizarea persoanelor consumatoare de droguri ca fiind o problemă. INPUD (International Network of People Who use Drugs) definește persoanele ce folosesc droguri ca fiind persoane ce consumă substanțe aflate în prezent sub convențiile internaționale pentru controlul drogurilor și sunt, astfel, criminalizate, stigmatizate și supuse discriminării.

Probleme-cheie cu care se confruntă persoanele care consumă droguri

Stigmatul social profund și discriminarea: Consumul de droguri este adesea însoțit de un stigmat social puternic, oamenii find clasificați și, în cele din urmă, judecați. Acest fapt cauzează stigmatul și discriminarea ce afectează viața de zi-cu-zi a persoanelor consumatoare de droguri. Criminalizarea: În aproape fiecare țară a lumii, consumul de droguri și persoanele ce consumă droguri sunt criminalizate. Acest lucru determină persoanele ce folosesc droguri să apeleze la „piața neagră”, le împiedică accesul la servicii de bază și îi expune la încălcări ale drepturilor umane. Izolarea: După cum este cazul și în rândul altor populații ce sunt discriminate și criminalizate, persoanele ce folosesc droguri sunt adesea izolate de familii, prieteni și societate în general. Barierele în accesarea serviciilor: Persoanele consumatoare de droguri au de-a face cu numeroase bariere în accesarea serviciilor. Acestea includ stigmatul lucrătorilor din sistemul de sănătate, legislațiile țărilor în care trăiesc și nivelul ridicat de stigmat și discriminare cu care se confruntă. Violența și încălcarea drepturilor umane: Persoanele consumatoare de droguri sunt adesea victimele violenței și, în unele cazuri, ale sancțiunilor guvernului. Instanțele de încălcare ale drepturilor umane ale persoanelor ce consumă droguri sunt adesea subraportate și rămân nerezolvate.

POPULAȚII-CHEIE

Lucrătorii sexuali, persoanele ce consumă droguri și persoanele trans sunt considerate populațiicheie în contextul HIV. UNAIDS (Joint United Nations Programme on HIV/AIDS) consideră bărbații gay și alți bărbați care fac sex cu bărbați, lucrătorii sexuali, persoanele trans, persoanele consumatoare de droguri și prizonierii și alte persoane incarcerate ca fiind cele cinci grupuri-cheie care sunt în mod special vulnerabile infectării cu HIV și duc lipsa unor servicii adecvate. Stigmatul și discriminarea larg răspândite, violența și hărțuirea statale și în afara statului, legile și politicile restrictive și criminalizarea comportamentelor și practicilor plasează aceste populații pe o treaptă înaltă de risc și le subminează accesul la servicii.

Resurse suplimentare:

www.gate.ngo Pentru resurse privind persoanele trans, de gen divers sau intersex, puteți vizita site-ul GATE. În plus, dacă vreți să trimiteți o întrebare, vă rog să contactați info@gate.ngo sau ecastellanos@ gate.ngo www.nswp.org Pentru resurse privind lucrătorii sexuali, puteți vizita site-ul NSWP. În plus, puteți contacta secretariat@nswp.org dacă aveți întrebări specifice. www.inpud.net Pentru resurse privind persoanele care folosesc droguri, vizitați site-ul INPUD. Dacă vreți să trimiteți o întrebare, folosiți adresa office@inpud.net

Bibliografie:

ANKORS (2018, 9 noiembrie). Beyond the Stigma of Drug Use: People Who Use Drugs Speak Out, Part Two. YouTube. ANKORS. (2019, 29 iulie). Beyond The Stigma of Drug Use: People Who Use Drugs Speak Out, Part One. YouTube. BBC Three (2017, 7 februarie). Things Not To Say To a Sex Worker. YouTube. G., Madrigal-Borloz, V., G., Aids, A. O. H. A., G., & Roozendaal, B. (2020, 29 decembrie). HIV. GATE. GATE – Global Action for Trans Equality (2019, 29 noiembrie). Trans Men and HIV. YouTube. GATE – Global Action for Trans Equality. (2021, 9 martie). Resources. GATE. ICD-11 depathologizes trans and gender diverse identities. (2019, 24 mai). ILGA. Kreitler, K. (2016, 23 ianuarie). Top 10 Myths About Transgender People. Everyday Feminism. Minus18. (2017, 30 martie). Trans 101 – The Basics. YouTube. Publications | INPUD. (n.d.) INPUD. Resources. (n.d.) Global Network of Sex Work Projects. T. (2008, 1 decembrie). Transgender People, Hormonal Therapy and HIV Treatment Interaction. The Body. UNDOC – United Nations Office on Drugs and Crime. (2018, 10 iulie). Drugs and HIV – Right to health for people who use drugs. YouTube. What does trans mean? (2021, 22 ianuarie). Stonewall. World Report 2016: Rights Trends in Rights in Transition. (2016, 27 ianuarie). Human Rights Watch UNAIDS 2011-15 Strategy Getting to Zero states. UNAIDS. UNAIDS Guidance Note on HIV and Sex Work 2009.