
9 minute read
Psihoterapia experiențial unificatoare de grup în lucrul cu PLHIV, de Cristi Mușat
Psihoterapia experiențial unificatoare de grup în lucrul cu PLHIV
Autor: Cristi Mușat
Advertisement
INTRODUCERE
Persoanele care trăiesc cu HIV în România, deși tratamentul ARV a evoluat mult, iar în prezent pot avea o viață lungă și sănătoasă (există multe studii care demonstrează că acestea trăiesc mai mult cu 5 ani față de populația generală), se confruntă cu stigmatizare și discriminare, fiind printre cele mai ostracizate categorii vulnerabile în societatea noastră. În anul 2019, Institutul Român pentru Evaluare și Strategii (IRES), în colaborare cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), a derulat un sondaj de opinie pe tema discriminării și a discursului instigator la ură în România din care reiese realitatea toxică în care PLHIV trăiesc în România: 27% dintre români nu acceptă ca o persoană cu HIV să le fie rudă; 23% dintre români nu acceptă ca o persoană cu HIV să le fie prieten; 17% dintre români nu acceptă ca o persoană cu HIV să le fie coleg de muncă; 13% dintre români nu acceptă ca o persoană cu HIV să locuiască pe aceeași scară/ stradă; 7% dintre români nu acceptă ca o persoană cu HIV să locuiască în același oraș/ comună; 6% dintre românI nu acceptă ca o persoană cu HIV să viziteze România sau să locuiască în România. Singurele locuri în care persoanele care trăiesc cu HIV pot întâlni alte persoane care se confruntă cu aceleași provocări sunt holurile spitalelor, în momentul în care aceștia își ridică lunar tratamentul ARV. Grupul de suport a pornit ca serviciu în a asigura un spațiu sigur pentru PLHIV, lipsit de prejudecăți, indiferent de statut social – dincolo de sistemul sanitar, într-un mediu conținător și securizant. Serviciile adresate acestei categorii necesită o abordare intersecțională în practică, datorită subcategoriilor de persoane care sunt parte a comunității PLHIV.
Aceste subcategorii sunt următoarele:
tineri din cohorta anilor `88 - `89 care au fost infectați în sistemul sanitar; bărbați care fac sex cu bărbați și femeile transgender; persoane consumatoare de droguri injectabile; persoane care practică sexul comercial; persoane din populația generală cu orientare heterosexuală. Profesioniștii din domeniul HIV/SIDA trebuie să fie conștienți de caracteristicile fiecărei subcategorii, de multe ori aceste etichete se suprapun, afectând astfel calitatea vieții.
STABILIREA CADRULUI TERAPEUTIC
Pentru persoanele care trăiesc cu HIV, fiind o categorie aflată la risc de stigmatizare și discriminare, pentru a putea participa la grupul de suport și a respecta dreptul la viață privată au fost luate mai multe măsuri de securitate: au completat un formular online care a fost distribuit pe rețelele de socializare, care conținea datele personale, datele de contact și intenția de a participa la grupul de suport; fiecare persoană a fost sunată și a fost stabilită câte o întâlnire individuală, unde a fost evaluată motivația de participare, prezentarea tipului de activități desfășurate, prezentarea regulilor de desfășurare a grupului, dar și verificarea unui document medical pentru a putea proba statutul serologic. Cu fiecare participant, în prima întâlnire, am discutat și despre istoricul personal de viață pentru a avea o idee în ansamblu despre viitoarea dinamică la grup; data și ora la care se desfășurau ședințele de grup nu au fost niciodată comunicate până când nu se îndeplineau criteriile menționate mai sus. Regulile grupului de suport stabilite de către mine, dar și în colaborare cu participanții pe parcurs, au fost întotdeauna afișate pe o foaie de flipchart tot timpul pe peretele camerei unde se desfășura activitatea, iar când se alăturau participanți noi, făceam obligatoriu o recapitulare a regulilor. Problematica HIV/SIDA, fiind un domeniu unde multiple identități aflate la risc de discriminare se întâlnesc, din punctul meu de vedere, în cadrul grupului de suport sunt necesare limite și granițe rigide, iar nerespectarea repetată a regulilor duce la eliminarea din grup. Am ales această abordare fiindcă în practică au fost și sunt persoane care aparțin diferitelor categorii vulnerabile din societate (foști consumatori de droguri injectabile, tineri care au crescut în instituții de plasament, bărbați gay/bisexuali, supraviețuitori din cohorta celor infectați în spitale în anii `85- `89, practicanți ai sexului comercial, romi ș.a.m.d.). De-a lungul timpului o singură persoană a fost eliminată din cadrul grupului de suport, în rest oamenii s-au conformat și au fost încântați de setul de limite stabilite, fiind considerate de bunsimț.
Regulile stabilite în cadrul grupului de suport au fost următoarele:
Non-discriminarea. În cadrul grupului este strict interzis între participanți, orice tip de discriminare sau de discurs instigator la ură. Confidențialitatea. Participanții au voie sa povestească cunoscuților despre activitățile de grup sau poveștile auzite, însă fără să ofere datele de identificare ale membrilor.
Fiecare are dreptul la propriul spațiu și timp. Persoanele participante au dreptul să-și spună povestea și provocările cu care s-au confruntat într-un cadru limitat de timp, astfel încât să lase spațiu celorlalți. Dreptul de a spune NU. Dacă un participant nu se simte confortabil să facă un exercițiu sau să își spună povestea, acesta poate doar asista pasiv la ce se întâmplă, fără a exista presiunea de a se expune. Invalidarea experiențelor și/sau minimizarea poveștilor de viață sunt interzise. Fiecare persoana este unică și are propria versiune subiectivă a realității, iar grupul are rol de martor a experienței individuale. Feedback pe baza provocărilor sau lucrurilor împărtășite se oferă doar la cererea expresă a persoanei. După împărtășirea provocării, persoana are dreptul să refuze sau să ceară feedback pentru ce a povestit, pentru a identifica persoane care au rezonat cu experiența. Consumul de alcool și droguri în clădire sau în pauze este strict interzis. Orice persoană care are conștiința alterată de alcool sau droguri, nu are voie să participe la grup, poate să revină când efectele acestora au dispărut. Respect față de spațiul personal și identitar. Orice injurii și/sau hărțuire sunt strict interzise. Participanții nu au voie să insiste cu ieșirile în oraș, dating sau alte tip de activități dacă persoana a spus NU. Prezența nu este obligatorie. Fiecare persoană vine doar dacă simte nevoia, nimeni nu este presat sau condiționat de prezență la activitățile grupului
Obiectivele grupului de suport
1. Oferirea de suport emoțional și facilitarea trecerii prin etapele pierderii imaginii asupra propriei sănătăți. 2. Oferirea de suport și facilitarea acceptării și resemnificării condiției medicale. 3. Întărirea relației medic-pacient – experiențe și provocări din perspectiva persoanelor care trăiesc cu HIV. 4. Creșterea aderenței și complianței la tratament ARV. 5. Mecanisme de coping în relația de cuplu serodiferită și/sau seropozitivă HIV. 6. Integrarea și resemnificarea experiențelor de stigmatizare și discriminare. 7. Conștientizarea și activarea resurselor interioare latente ca mijloc de reacție împotriva experiențelor de stigmatizare și discriminare. 8. Conștientizarea impactului eretofobiei și facilitarea acceptării propriei sexualități. 9. Identificarea tiparelor neputinței dobândite ca rezultat al experiențelor negative de viață și reconstrucția de noi tipare. 10. Crearea de mecanisme de coping în fața rolurilor duble sau triple din propria viață. 11. Ieșirea din rolul infantil atribuit de către părinți a tinerilor din cohorta anilor `89 – limite și granițe sănătoase. 12. Contactul cu sexualitatea și intimitatea post-infectare cu HIV. 13. Încrederea și dezvăluirea statutului medical în fața potențialilor parteneri și/sau familie.
Exemplu practic de activitate la grupul de suport
Exercițiul original „Întâlnire cu Umbra” se află în cartea Iolandei Mitrofan „Psihoterapie (Repere teoretice, metodologice și aplicative)” la pagina 139, fiind o meditație experiențială menită a te pune în contact cu umbra ta. Am adaptat acest exercițiu pentru a putea pune în contact participanții cu imaginea pe care o au despre HIV cu scopul de a-și conștientiza în ce etapă a pierderii se poziționează și de a face trecerea asistat către resemnificarea imaginii pe care o au despre HIV. ATENȚIE! Următorul exercițiu nu este recomandat facilitatorilor care nu au experiență în tehnica meditației experiențiale. În același timp, coeziunea grupului deja trebuie să fie prezentă, iar alianța terapeutică a facilitatorului cu participanții trebuie să existe. Nu este recomandat ca acest exercițiu să fie aplicat în primele ședințe de grup, ci doar atunci când deja toți participanții au încredere să se auto-dezvăluie. Întâlnirea cu virusul Așază-te astfel încât să te simți confortabil și închide ochii. Lasă-ți mușchii să se destindă treptat, odihnindu-se, lasă-ți mintea să se liniștească, să se clarifice treptat, ca suprafața unui lac limpede. Acum poți să vezi lângă tine virusul HIV. Lasă imaginea familiară a HIV-ului să se proiecteze pe ecranul interior, las-o să prindă contur, să se adune... Urmărește-i conturul, forma, intensitatea, densitatea, vibrația, mișcarea, respirația. Ia cunoștință cu modul lui de a fi, de a se dezvălui, de a se desfășura... Focalizează întreaga atenție asupra virusului, readus în minte acum și caută să-i înțelegi intenția... Încotro se îndreaptă? ... Dincotro se adună? ... În ce parte a lui șovăie?... În ce parte a lui este gata să se disipeze? ... În ce parte a lui este clar și dens? ... Ce formă și ce mărime are? ... Adresează-i un mesaj important și răspunde în locul lui așa cum presupui că el ar putea să o facă. Dialogați atât cât simțiți nevoia spre a vă înțelege mai bine... Alege, dacă dorești, să schimbi ceva în conturul și densitatea lui, ceea ce consideri că și-ar plăcea sau ai avea nevoie. Poți face asta chiar acum .. . Fă-o! Încearcă să experimentezi schimbarea pe care tu ai ales să o faci. Cum este virusul acum? Ce simți față de el? Răspunde-ți cu onestitate și continuă să explorezi ... Conștientizează ce sentimente, ce imagini, ce gânduri îți trec prin minte, lasă-le să se întâmple ... Acum alege să faci o mișcare... Vezi ce se întâmplă cu virusul? Ce simte virusul acum? Încotro se clarifică? Încotro se densifică? Ce formă are el acum? Urmărește-i mișcarea liberă, conturul de acum și descrie-l ... Conștientizează-i intenția, dorința și starea. Ce poți spune despre starea lui de acum? Lasă-ți mintea să-și deruleze imaginile, gândurile, emoțiile ce vin și continuă să îți concentrezi întreaga ființă pe virus. Ce sesizezi acum? Fii atent la modul cum îți pândești propriul virus, fii observatorul tăcut și prezent, fii martorul ce se deschide spre devenirea formei lui. Sesizează noi și neobservate detalii ... Ce observi acum? Cum este forma lui, dar intensitatea, dar dimensiunile lui actuale? Cum este noua lui mișcare? Încearcă să te apropii din ce în ce mai mult de virusul tău
... Ce face el acum? Fuge? Se micșorează? Se mărește? Alunecă? Se intensifică, se opacizează? Se condensează, se clarifică, se disipează? Continuă să te apropii de el delicat, liniștit și sigur, atât cât să-l poți zări, atât cât să-l poți recunoaște ... Acum, privește-l cu atenție și grijă, atinge-i ușor forma cu degetele. Pătrunde atât cât poți prin forma lui, fuzionează cu el, primește-l răspândindu-se în ființa ta, identifică-te cu el ... Acum ești unit cu virusul. Explorează-ți din nou starea. Ce simți acum? Te strânge? Îți e larg? Îl pierzi în tine? Te copleșește? Te apasă? Te simți liber? Te închide? Te pierde? Ți-e frig, îți e cald? Cum îți este? Rămâi în contact viu cu el, fiind totodată perfect conștient de prezența lui și de a ta. Acum, dacă alegi să călătorești mai departe, poți păși brusc, dincolo de spațiul locuit de virusul tău, în spatele lui, undeva, în alt spațiu posibil. Descoperă, observă și simte atent și deschis noua lume în care ai avut privilegiul de a fi pătruns. Cine ești tu acum? Ce faci? Ce simți? Ce vrei? Alege... Acum acționează conform alegerii tale. Fii ceea ce ai ales. Când ești pregătit poți deschide ochii...
Se discută la final cu fiecare participant în parte despre ce au experimentat în timpul meditației.
Bibliografie:
„Psihoterapie (Repere teoretice, metodologice și aplicative)” – Iolanda Mitrofan Tratat de psihoterapie de grup - Irvin D Yalom Molyn Leszcz Consiliere și terapie centrată pe trauma de Iolanda Mitrofan si Doru Buzducea Terapia unificarii - Abordare holistica a dezvoltării și a transformării umane - Iolanda Mitrofan Orientarea experientiala in psihoterapie - coord. I. Mitrofan Survival of HIV-positive patients starting antiretroviral therapy between 1996 and 2013: a collaborative analysis of cohort studies – The Lancet HIV DISCRIMINARE ŞI DISCURS AL URII ÎN ROMÂNIA | 2019 - IRES