Consiliere pre- și post- testare, de Benjamin Hampel

Consiliere pre- și post- testare: Principii și experiență din domeniu

Autor: Benjamin Hampelu

CE ESTE VCT? Consilierea și testarea voluntară (VCT) este un concept recomandat de OMS și UNAIDS. Acesta a fost dovedit a fi de succes în multe studii din întreaga lume din anii 1990. Ideea principală este că fiecare test HIV ar trebui să fie legate de o consiliere individuală, pentru a limita riscurile suplimentare de a) transmiterea virusului, în cazul în care cineva este testat pozitiv, sau b) riscul de a se infecta cu HIV, în cazul în care cineva este testat negativ. S-a demonstrat că cea mai de succes consiliere este atunci când este împărțită într-o consiliere înainte de test și o consiliere post-test.

Consiliere pre-testare

Consiliere post-testare

Testul este REACTIV Testul HIV

Testul este NEGATIV

1. Principiile VCT

Toate serviciile de testare HIV ar trebui să fie furnizate în continuare în conformitate cu cele 5 C esențiale ale OMS: Consimţământ Confidenţialitate Consiliere Rezultate Corecte la testare Conectarea/legătura la prevenţie, îngrijirea şi tratament

1.1. Consimţământ

Obțineți consimțământul în cunoștință de cauză înainte de testarea HIV. Testarea HIV trebuie să fie voluntară și fără constrângere. Consimțământul informat înainte de testarea HIV este esențial. Informațiile privind consimțământul pot fi prezentate verbal sau în scris și ar trebui să fie într-o limbă şi cu un limbaj pe care clientul îl poate înțelege. Acceptarea sau refuzul testării nu trebuie să aibă consecințe negative asupra calității îngrijirii oferite. Trebuie respectate legile și reglementările naţionale/locale care reglementează testarea HIV. Oferiți clienților opțiunea testării anonime a HIV. Testarea anonimă (de exemplu, testarea voluntară consimțită, efectuată fără ca informațiile de identificare ale unui client să fie legate de testare sau de fișele medicale, inclusiv cererea de testare sau rezultatele testelor) au fost utilizate pe scară largă și în mod eficient. Testarea anonimă poate aduce beneficii sănătății persoanelor individuale și a publicului, determinând intrarea mai devreme în îngrijirea medicală. Persoanele care altfel nu ar fi testate ar putea solicita testarea anonimă a HIV și să descopere statutul lor HIV. În cazul în care clientul nu are nicio preferință clară în ceea ce privește tipul de testare, ar trebui recomandată testarea confidențială (adică informațiile documentate pentru evidența clientului) pentru a promova primirea rezultatelor testelor și legătura cu consilierea ulterioară și trimiterea pentru serviciile necesare. Clienții care optează pentru testarea anonimă trebuie informați că furnizorul nu poate lega rezultatul testului clientului de client după nume. Prin urmare, în cazul în care clientul nu se întoarce pentru rezultatele testelor, furnizorul nu va putea să contacteze clientul să transmită rezultatele.

1.2. Confidenţialitate

Protejați confidențialitatea clienților care sunt vă sunt recomandați sau primesc servicii VCT. Informațiile privind utilizarea de către un client a serviciilor VCT ar trebui să rămână privată (confidențială). Informațiile personale nu trebuie divulgate altor persoane în moduri incompatibile cu consimțământul inițial al clientului.

1.3. Consiliere

Furnizați informații cu privire la testul HIV tuturor celor cărora li se recomandă testul și tuturor celor care primesc testul, indiferent dacă este oferită consiliere de prevenţie. Informațiile ar trebui să includă o descriere a modurilor în care se transmite HIV, importanța obținerii rezultatelor testelor și semnificația rezultatelor testelor HIV. Oferiți servicii care răspund nevoilor și priorităților clienților și comunității din care fac parte. Furnizați servicii adecvate culturii, limbii, sexului, orientării sexuale, vârstei și nivelului de dezvoltare al clientului. Acești factori ar putea afecta modul în care clientul caută, acceptă și înțelege serviciile HIV. Consilierea de prevenţie HIV ar trebui să se concentreze asupra propriilor circumstanțe și riscuri unice ale clientului și ar trebui să ajute clientul să stabilească și să atingă un obiectiv explicit

de schimbare a comportamentului pentru a reduce șansa de a dobândi sau transmite HIV. Modelul de prevenţie-consiliere HIV centrat pe client implică două sesiuni scurte. Fiecare sesiune ar putea necesita 15 - 20 de minute (inclusiv testarea și sesizarea) pentru clienții cu risc crescut de HIV, dar ar putea dura doar câteva minute pentru cei cu risc mai mic.

Cine ar trebui să ofere consiliere de prevenţie

În orice cadru în care este furnizată testarea HIV, personalul existent poate fi consilier eficient dacă doreşte și are pregătirea corespunzătoare și poate utiliza elementele esențiale de consiliere. Grade avansate sau o vastă experiență nu sunt necesare pentru o consiliere eficientă de prevenţie HIV, dar formarea este. În situațiile în care furnizorii primari de servicii medicale (de exemplu medicii de familie) s-ar putea să nu poată oferi consiliere de prevenţie, profesioniștii auxiliari din domeniul sănătății instruiţi în modele de consiliere pentru prevenţie HIV, pot oferi acest serviciu. Următoarele competențe și caracteristici ale consilierilor au fost identificate de specialiștii în domeniu ca fiind importante pentru consilierea eficientă de prevenţie HIV: Finalizarea cursurilor standard de instruire în domeniul consilierii de prevenţie HIV. Încrederea că procesul de consiliere poate face diferența. Interes autentic în procesul de consiliere. Abilități de ascultare activă. Abilitatea de a utiliza întrebări deschise, mai degrabă decât închise. Abilitate și confort cu un stil interactiv de negociere, mai degrabă decât o abordare convingătoare. Abilitatea de a genera o atmosferă de sprijin și de a construi încrederea cu clientul. Interes pentru învățarea de noi tehnici de consiliere și de consolidare a competențelor. Informarea cu privire la riscurile specifice de transmitere HIV. Confort în discutarea comportamentelor specifice de risc de infectare cu HIV (de exemplu, sex explicit sau consumul de droguri). Abilitatea de a rămâne concentrat pe obiectivele de reducere a riscurilor. Sprijin pentru măsuri de rutină şi periodice de asigurare a calității.

2. Consiliere pre-testare 2.1. Elemente ale consilierii pre-testare

Care este biografia persoanei, ce limbă folosește persoana? Informații cu privire la testul HIV și beneficiile și consecințele acestuia. De ce doreşte persoana să facă un test HIV? Evaluarea riscului individual? Când a fost cea mai recentă/ultima situație de risc? (Perioada de fereastră a testului HIV) Care sunt strategiile de protecție a persoanelor?

2.1.1. Posibile motive pentru efectuarea unui test HIV:

Situația de risc (sex anal sau vaginal fără prezervativ) Verificare de rutină fără o situație de risc cunoscută Verificare de rutină, atunci când foloseşte PrEP

Relație nouă Agendă ascunsă (conștiință vinovată; îşi înşeală partenerul/a?) Testare repetitivă? Tulburare de frică?

2.1.2. Informaţii esenţiale de care are nevoie o persoană, chiar dacă refuză testul:

Informații cu privire testul HIV și beneficiile și consecințele acestuia. Riscurile de transmitere și modul în care HIV poate fi prevenit. Importanța obținerii rezultatelor testelor și a procedurilor explicite în acest sens. Semnificația testului are ca rezultat un limbaj explicit și ușor de înțeles.

2.1.3. Determinarea riscului individual de contractare HIV prin screening de risc

Riscul individual de contractare HIV al unui client poate fi determinat prin screening de risc bazat pe riscul comportamental autoraportat și semne sau simptome clinice. Riscurile comportamentale includ consumul de droguri injectabile sau actul sexual neprotejat cu o persoană cu risc crescut de HIV. Semnele și simptomele clinice includ BTS, care indică un risc crescut de infectare cu HIV, sau alte semne sau simptome (de exemplu, de infecții retrovirale sau oportuniste acute), care ar putea sugera prezența infecției cu HIV. Există date insuficiente pentru a sprijini eficacitatea oricărei abordări de examinare a riscurilor față de altele (de exemplu, discuții față în față sau interviuri, chestionare autoadministrate, interviuri asistate de calculator sau simple întrebări deschise adresate de furnizorii de servicii). Evaluarea personalizată a riscurilor încurajează clienții să identifice, să înțeleagă și să recunoască comportamentele și circumstanțele care îi expun la risc crescut de infectare cu HIV. Sesiunea explorează încercările anterioare de a reduce riscul și identifică succesele și provocările în aceste eforturi. Această explorare aprofundată a riscului permite consilierului să ajute clientul să ia în considerare modalități de reducere a riscului personal și să se angajeze, cu singur pas explicit, să facă acest lucru.

3. Consiliere Post-testare

Utilizați un limbaj explicit atunci când furnizați rezultatele testelor. Rezultatele testelor trebuie furnizate la începutul sesiunii de monitorizare. Consilierii nu ar trebui să ceară clientului să ghicească rezultatele testelor. Informațiile tehnice privind testul pot fi furnizate printr-o broșură sau prin alte mijloace, astfel încât sesiunea să se poată concentra pe reducerea riscului personal de infectare cu HIV pentru clienții cu teste negative, și alte considerente pentru clienții cu rezultate pozitive sau nedeterminate ale testelor.

3.1. Testul HIV este negativ: Consiliere de prevenţie HIV

În a doua sesiune, atunci când rezultatele testelor HIV sunt furnizate, consilierul discută rezultatele testelor, solicită clientului să descrie paşii de reducere a riscurilor pe care i-a încercat (și recunoaște pașii pozitivi făcuți), ajută clientul să identifice și să se angajeze în a face pași comportamentali suplimentari și oferă recomandări adecvate. Consilierii trebuie să clarifice faptul că rezultatele negative ale testelor nu înseamnă că acest client nu are risc infectare cu HIV, și să colaboreze cu clientul pentru a reconsidera comportamentele continue de risc și beneficiile luării de măsuri pentru reducerea acestor riscuri. Unui client cu comportamente de risc în curs de desfășurare, nu ar trebui să i se acorde un sentiment fals de siguranță a acestor comportamente (de exemplu, sunt de evitat declarațiile de genul "orice ai face pare a fi în siguranță" sau "continuă să faci tot ce faci acum").

3.1.1. Următoarele elemente trebuie să fie parte din toate sesiunile de consiliere pentru prevenţie HIV:

Mențineți sesiunea concentrată asupra reducerii riscului de infectare cu HIV. Fiecare sesiune de consiliere ar trebui să fie adaptată pentru a aborda riscul personal al clientului, mai degrabă decât furnizarea unui set predeterminat de informații. Deși consilierii trebuie să fie dispuși să abordeze problemele care impedimentează reducerea riscului de infectare cu HIV (de exemplu, consumul de alcool în anumite situații), consilierii nu ar trebui să permită ca sesiunea să fie distrasă de problemele suplimentare ale clientului care nu au legătură cu HIV. Anumite tehnici de consiliere (de exemplu, întrebări deschise, joc de rol, ascultare activă și o abordare fără prejudecăţi și de susținere) pot încuraja clientul să rămână concentrat asupra reducerii riscului de infectare cu HIV. Includeți o evaluare aprofundată și personalizată a riscurilor. Uneori numită "sporirea percepției de sine a riscului", evaluarea riscurilor permite consilierului și clientului să identifice, să recunoască și să înțeleagă detaliile și contextul riscului de infectare cu HIV al clientului. Păstrarea evaluării personale, în loc de globală, va ajuta clientul să identifice măsuri concrete, acceptabile de protecție pentru a reduce riscul personal de infectare cu HIV. Evaluarea riscurilor ar trebui să exploreze eforturile anterioare de reducere a riscurilor și să identifice succesele și provocările din cadrul acestor eforturi. Factorii asociați cu un comportament de risc continuu, care ar putea fi important de explorat, includ consumul de droguri sau alcool înainte de activitatea sexuală, subestimarea riscului personal, perceperea faptului că schimbările de precauție nu sunt o normă acceptată de la egal la egal, perceperea unei autoeficacității limitate pentru eforturile de schimbare reușită, întărirea practicilor frecvente nesigure (de exemplu, un rezultat negativ al testului HIV după comportamentele de risc) și perceperea faptului că vulnerabilitatea este asociată cu "noroc" sau "soartă". Recunoașteți și oferiți sprijin pentru pașii pozitivi deja făcuți. Explorarea eforturilor anterioare de reducere a riscurilor, este esențială pentru înțelegerea punctelor forte și a provocărilor cu care se confruntă clientul în reducerea riscului. Sprijinul pentru măsurile pozitive deja luate sporește convingerile clienților că aceștia pot lua cu succes măsuri suplimentare de reducere a riscurilor de infectare cu HIV. Pentru unii clienți, simpla acceptare a unui test HIV, este un pas important în reducerea riscului. În majoritatea situațiilor, consilierii trebuie să se concentreze pe reducerea riscului actual al clientului și să evite discuțiile privind modurile de transmitere HIV și semnificația rezultatelor testelor HIV. Cu toate acestea, atunci când clienții cred că au un risc minim de HIV, dar descriu un risc mai substanțial, consilierul ar trebui să discute despre riscul de transmitere HIV asociat cu comportamente sau activități specifice pe care clienții le descriu și apoi să discute alternative cu risc mai mic. Negociați un pas concret, realizabil de schimbare a comportamentului, care va reduce riscul de infectare cu HIV. Deși scopul ideal ar putea fi eliminarea comportamentelor de risc HIV, micile modificări ale comportamentului pot reduce probabilitatea dobândirii sau transmiterii HIV. Etapele comportamentale de reducere a riscurilor ar trebui să fie acceptabile pentru client și adecvate situației clientului. Pentru clienții cu mai multe comportamente de risc ridicat, consilierul ar trebui să ajute clienții să se concentreze pe reducerea riscului cel mai critic pe care sunt dispuși să se angajeze

să îl schimbe. Pasul nu trebuie să fie o schimbare de comportament personal. Pentru mulți clienți, cunoașterea statutului HIV recent al unui partener (și discuțiile cu partenerul despre obținerea unui test HIV) ar putea fi mai critice decât schimbările de comportament personal. Pasul ar trebui să fie relevant pentru reducerea riscului de infectare cu HIV al clientului și ar trebui să fie un obiectiv mic, explicit și realizabil, nu un obiectiv global. Identificarea impedimentelor și a sprijinului pentru realizarea unui pas, prin discuții interactive, modelarea jocurilor de rol, recunoașterea sprijinului social pozitiv sau alte metode, va spori probabilitatea de succes. Notarea obiectivului ar putea fi utilă. Pentru clienții cu comportamente de risc în curs de desfășurare, este încurajată trimiterea la servicii suplimentare de prevenţie și asistență Fiți flexibili în procesul de preveţie și consiliere. Consilierii ar trebui să evite un mesaj de prevenţie "universal" (de exemplu "folosiți întotdeauna prezervative"). Comportamentele care sunt sigure pentru o persoană, ar putea fi riscante pentru alta. De exemplu, actul sexual vaginal neprotejat ar putea fi nesigur cu partenerii anonimi al căror statut HIV nu este cunoscut, dar sigur pentru persoanele neinfectate într-o relație reciproc monogamă. Durata sesiunilor de consiliere va varia în funcție de riscul și confortul clientului (de exemplu, adolescenții ar putea necesita mai mult timp decât adulții). Oferiți oportunități de construire a abilităților. În funcție de nevoile clientului, consilierul poate demonstra sau cere clientului să demonstreze strategii de rezolvare a problemelor, cum ar fi a) comunicarea partenerilor sexuali noi sau prezenţi a unor angajamente sexuale mai sigure; b) folosirea corectă a prezervativelor masculine din latex; c) incercarea unor metode prevenţie alternative (ex. PrEP); d) curăţarea echipamentelor de injectare a drogurilor, dacă seringile curate nu sunt disponibile; e) informaţii referitoare la alte boli cu transmitere sexuală şi transmise prin sânge. Pentru eficiență, informațiile pot fi furnizate într-un pamflet, broșură sau videoclip, mai degrabă decât într-o întâlnire față în față cu un consilier. Această abordare permite furnizorului să se concentreze interacțiunile față în față asupra abordărilor de consiliere de prevenţie dovedite eficiente cu persoanele cu risc crescut de infectare cu HIV. Informațiile ar trebui furnizate într-un mod adecvat culturii, limbii, sexului, orientării sexuale, vârstei și nivelului de dezvoltare al clientului. Anumite videoclipuri informative și prezentări de grup, care oferă informații explicite cu privire la utilizarea corectă a prezervativelor, s-au dovedit eficiente în reducerea BTS noi și ar putea fi eficiente în reducerea riscului de infectare cu HIV.

3.2. DACĂ un test este reactiv:

Dacă un test HIV este reactiv, este foarte important ca acest client să primească informațiile esențiale. Un test HIV reactiv poate fi o situație de stres imens, în care o persoană nu ar mai putea fi în măsură să urmeze o conversație sau ar putea intra în negare. Prin urmare, este foarte important să aveți suficient timp pentru consultare, să nu supraîncărcați clientul cu informații și să utilizați limbajul potrivit.

3.2.1. Lucruri care ar putea fi de ajutor în această situaţie:

Fiţi conștient de propriile emoții mai întâi. Oferiți-i clientului să sune un prieten Lăsați clientul să repete informațiile importante. Știți către cine puteţi face recomandare clientului.

Cu clienții nou identificați, sau neinformați, infectați cu HIV, consilierul ar trebui să discute riscurile de transmitere HIV asociate cu activitățile sexuale sau de consumul specific de droguri, inclusiv cele în care clientul ar putea să nu fie angajat în prezent.

3.2.2. Alte informaţii importante sunt:

Ce înseamnă testul reactiv, de ce are nevoie de un test deconfirmare? Opțiunile de tratament și prognosticul unei infecții cu HIV tratate (informații simple, fără supraîncărcare cu detalii) Aspecte juridice Cui vrei/trebuie să-i spui

4. Cum să asiguri consiliere de calitate

Aceste elemente de consiliere sunt considerate necesare pentru consiliere de calitate. Asigurați-vă că fiecare client revine la același consilier. Consecvența relației dintre client și consilier ajută clientul să se simtă în siguranță, reduce neînțelegerea și promovează probabilitatea unei reduceri eficiente a riscurilor. Utilizați un protocol scris pentru că ajută consilierii să efectueze sesiuni eficiente. Un protocol structurat, care prezintă obiectivele sesiunii, poate ajuta la menținerea consilierului axat pe reducerea riscurilor. Protocolul poate include exemple de întrebări deschise (pentru a ajuta un nou consilier să evite întrebările închise) și o listă de pași expliciţi de reducere a riscurilor (pentru a ajuta un nou consilier să evite acceptarea sugestiei din partea unui client privind pașii globali de reducere a riscurilor). Asigurarea sprijinului continuu din partea autorităților de supraveghere și a administratorilor. Sprijinul în materie de supraveghere este esențial pentru consilierea eficientă. Instruirea în abordările de consiliere HIV, care se concentrează pe reducerea riscului personal, este recomandată persoanelor care supraveghează consilierii. Dacă sunt necesare/cerute, documentele trebuie completate la sfârșitul sesiunii de consiliere sau de către membrii personalului care nu sunt consilieri. Evaluările riscurilor dintr-o listă de verificare determinată de formularele de colectare a datelor, sunt în detrimentul consilierii eficiente, deoarece pot încuraja chiar și consilierii cei mai calificați să utilizeze întrebări închise, să limiteze contactul vizual și să rateze indicii verbale și nonverbale critice. Relevanța oricăror date colectate în mod curent ar trebui evaluată periodic. Evitați furnizarea de informații inutile. Accentul pus pe furnizarea de informații ar putea determina consilierii să rateze oportunitățile critice de prevenţie HIV și să determine clienții să-și piardă interesul. Discutarea riscurilor teoretice HIV (de exemplu, expunerea prin tatuare) tinde să mute accentul de la situațiile reale de risc HIV ale clientului la subiecte care sunt mai "confortabile" sau mai ușor de discutat, dar irelevante pentru riscul personal al clientului. Formare și educație continuă. Consilierii ar trebui să cunoască comunitățile pe care le deservesc și recomandările disponibile. De asemenea, aceștia ar putea beneficia de instruire formală privind: 1) Transmiterea și prevenţia HIV și a altor boli cu transmitere sexuală și transmise prin sânge, 2) Istoricul natural al HIV, 3) Recunoașterea și tratamentul infecțiilor oportuniste, 4) Noi agenți terapeutici utilizați pentru tratarea HIV și SIDA, 5) Consiliere partenerilor, 6) Managementul cazurilor de prevenţie și 7) Alte

servicii de prevenţie și asistență HIV disponibile în comunitate (de exemplu, servicii legate de evaluarea abuzului de substanțe, competența culturală și preocupările adolescenților). Observarea din partea unui supraveghetoru și feedback-ul imediat către consilieri. Observarea directă a sesiunilor de consiliere poate contribui la asigurarea îndeplinirii obiectivelor. Supraveghetorii pot îndeplini această sarcină periodic (cu consimțământul clientului). Observarea și feedbackul ar trebui structurate, iar rezultatul ar trebui să fie constructiv, nu punitiv. După observare, autoritățile de supraveghere ar trebui să ofere în scurt timp feedback consilierilor, de preferință în aceeași săptămână. Evaluarea periodică a spațiului fizic, a fluxului de clienţi și a managementului de timp. Sesiunile de consiliere ar trebui să se desfășoare într-un spațiu privat, în care discuțiile nu pot fi auzite. Clienții nu ar trebui să aștepte perioade lungi de timp între testare și consiliere, iar informațiile ar putea fi furnizate în timpul timpilor de așteptare (de exemplu, prin videoclipuri). Analizele periodice ale fluxului de timp sau sondajele clienților, pot fi utilizate pentru a evalua adecvarea spațiului, a fluxului clientului și a duratei perioadei de așteptare. Evaluări periodice ale satisfacției consilierilor sau clienților. Aceste evaluări pot oferi, de asemenea, feedback important consilierilor care altfel ar putea să nu vadă beneficiile a ceea ce fac. Evaluările pot fi scurte. Legarea descrierilor clienților și consilierilor unei anumite sesiuni ar putea fi utilă. Conferințe de caz. Întâlnirile periodice ale consilierilor permit supraveghetorilor să înțeleagă abilitățile consilierilor și domeniile care necesită îmbunătățiri, și îi pot ajuta pe consilieri să învețe tehnici de la colegii lor. Conferințele de caz sunt o oportunitate pentru consilieri de a discuta întrebări specifice sau problematice adresate de clienți, permițând furnizorilor să înțeleagă mai bine preocupările cu care se confruntă clienții infectați cu HIV sau cu risc crescut de infectare cu HIV. Conferințele de caz pot ajuta la compensarea oboselii consilierilor și la burnout, prin furnizarea unei platforme de exprimare pentru a face față situațiilor dificile. Discuția se poate concentra pe un client greu de abordat sau pe elemente specifice.

Bibliografie:

Site-ul WHO (Organizația mondială a sănătății): https://www.who.int/hiv/topics/vct/en/ Site-ul UNAIDS: www.unaids.org Suthar AB, Ford N, Bachanas PJ, Wong VJ, Rajan JS, et al. (2013) Towards Universal Voluntary

HIV Testing and Counselling: A Systematic Review and Meta-Analysis of Community-Based

Approaches. PLOS Medicine 10(8): e1001496. https://doi.org/10.1371/journal.pmed.1001496