Cum construim comunități (trans) reziliente în zona noastră Autor: Patrick Brăila
Acest document este o scrisoare venită din experiența mea în lucrul cu persoane trans din ultimii 7-8 ani, mai degrabă decât un ghid metodologic. De altfel, nu cred că poate exista un ghid metodologic despre cum să formezi comunități, deoarece componentele esențiale care țin oamenii sudați sunt organice, viscerale, ceva ce nu poate fi învățat eficient din niciun material didactic. În aceeași măsură, sper ca această scrisoare să nu fie exhaustivă, pentru că văd, la fel, acest document ca pe un produs organic, supus ajustărilor, schimbărilor, îmbunătățirilor în timp. O scrisoare deschisă și personală, cu alte cuvinte. DRAGOSTEA PENTRU OAMENI Este elementul fără de care nu se poate face activism pentru drepturile omului. Mai exact, dragostea pentru oamenii pentru care lupți. Dacă nu vine firesc, ca o dorință de a schimba ceva în bine pentru cei ca tine, va eșua încă din fașă. Mai mult, dacă dorința de activism nu e autentică, adică dacă maschează o avidă sete de vizibilitate și recunoaștere publică, nu doar că își pierde eficiența, ci devine dăunătoare și găunoasă în scopul ei. Și, sunt convins, istoria nu o va consemna. Acest „ceva”, menționat mai sus, ar fi bine să fie rezultat din context, realist în timp și ca resurse și finit. Dacă ne propunem doar „să facem lumea un loc mai bun”, burnout-ul ne va lovi înainte să aflăm ce ne-a lovit. „Ce ne-am face fără cuvinte” sau importanța vocabularului Chiar dacă felul în care comunicăm nu se bazează în totalitate pe cuvinte, ele sunt un factor extrem de important în munca noastră. Și pentru că e așa, cuvintele pot lovi sau pot alina, iar asta depinde nu atât de mult de cunoaștere, cât de intenția cu care le folosim. Însă, cuvintele specifice de care ne ajutăm ca să ne definim constituie un vocabular și acest vocabular este una dintre uneltele cele mai la îndemână, cele mai simplu de accesat și cu reverberație puternică. Eu însumi am fost ajutat de cuvinte. Până să descopăr termenul trans sau transgender, spuneam despre mine că sunt un bărbat. Și atât. Nu mi-am atribuit și nu m-am identificat niciodată cu termenul transsexual. Asta și pentru că acest termen a căpătat în timp un sens peiorativ, exotizant, folosit cu senzaționalism în emisiuni, articole, filme, piese de teatru, în spațiul public. În plus, făcea referire la femei trans, bărbații trans fiind, cel puțin în spațiul românesc, inexistenți public până în 2013. Când mi-am însușit identitatea de bărbat trans, am acceptat, în 76
