223. Citiţi. Determinaţi funcţia sintactică a cuvintelor evi-
denţiate, formulaţi întrebările la care răspund ele. 1. Peştele cu apă nu se prăjeşte. 2. Călătorului îi şade bine cu drumul. 3. Cu pisica bătrînă să-ţi fie frică de şoareci. 4. Şi coada securii face rău pădurii. 5. Mă gîndeam la prietenul plecat demult. 6. I-am transmis lui Dănuţ o scrisoare prin vecinul nostru. 7. Datorită meteorologilor localnici am fost preîntîmpinaţi despre viitură.
Vocabular
viitură — creştere bruscă a nivelului apei dintr-un rîu; inundaţie.
224. Pentru subordonatele propuse găsiţi cîte un verb-predi-
cat acceptabil. 1. . . . (cui?) cui mi-a cerut. 2. ... (pentru cine?) pentru cine va veni primul. 3. ... (din ce?) din ce avem pe masă. 4. ... (cu cine?) cu cine nu m-am aşteptat. 5. ... (la ce?) l-a ce nu m-am gîndit vreodată. 6. ... (de cine?) de cine a fost propus. Repere teoretice
• Propoziţia subordonată, care determină un verb, o locuţiune verbală din propoziţia regentă, fiind echivalentă cu un complement indirect, şi răspunde la întrebările cazului dativ sau acuzativ (cu excepţia întrebărilor pe cine?, ce?): cui?, despre cine?, despre ce?, cu cine?, cu ce?, la cine? la ce?, din ce?, despre ce? ş.a., se numeşte propoziţie subordonată completivă indirectă (CId). • Completiva indirectă se introduce în frază cu ajutorul diverselor elemente de relaţie: pronume (cine, ce) sau conjuncţii (să, că, de, dacă...). Am discutat cu cine am dorit. • Propoziţia subordonată completiva indirectă poate ocupa orice poziţie în raport cu regenta şi se izolează dacă este antepusă regentei. Cu cine am crezut necesar, m-am întîlnit. • Suordonata completivă indirectă se subliniază ca şi complementul indirect. 114
