directă

Repere teoretice

• Propoziţia subordonată, care determină un verb tranzitiv sau o locuţiune verbală din propoziţia regentă, fi ind echivalentă cu un complement direct, şi răspunde la întrebările pe cine?, ce?, se numeşte propoziţie subordonată completivă directă (CD). • Spre deosebire de propoziţia subiectivă, care ţine locul subiectului — lipsă din regentă, subordonata completivă directă determină un verb tranzitiv, care are un subiect exprimat, inclus sau subînţeles. Ce-i scris cu peniţa nu tai cu bărdiţa (tu). — PSCD Ce se scrie cu condeiul nu se taie cu toporul. —

PSb.

• Propoziţia subordonată completivă directă se introduce în frază prin intermediul diferitor elemente de relaţie: pronume (cine?, ce?) adverbe (cînd, unde, cum), conjuncţii (că, să, de, dacă). Ea este de cele mai multe ori postpusă regentei, dar poate ocupa orice poziţie. Ştiu că vom rezolva problema. Vom rezolva problema, ştiu. • Subordonata completivă directă se izolează dacă este antepusă regentei. Că îţi place muzica, am înţeles. • Subordonata completivă directă se subliniază cu o linie întreruptă (- - - - -). 215. Delimitaţi propoziţiile subiective de propoziţiile subordonate completive directe. Explicaţi cum aţi făcut delimitarea. 1. Cine se amestecă în tărîţe îl mănîncă porcii. 2. Cine nu te ştie te vinde, iar cine te ştie te cumpără. 3. Norocul îi ajută pe cei ce-s îndrăzneţi. 4. Fiecare ştie unde-l strînge ciubota. 5. Cei ce vor ţara să ne cucerească moarte de la noi au să primească. 6. Ştii cînd pleci, dar nu ştii cînd ajungi.

110

216. Meditaţi, producînd un text de o pagină, asupra unuia din proverbele ex. № 215. 217. Audiaţi textul. Lion a oprit autocamionul în dreptul fîntînii de la marginea satului. N-a ieşit din cabină; a rămas aşa la volan, aşteptînd să vadă ce-o să fi e mai departe. Jocul n-avea nimic deosebit; era destul de naiv, aşa cum l-a apucat şi el mai demult. Pe o ulicioară mai întortochiată se înşiruia o procesiune de copii. Toţi păşeau încet, în ritmul oamenilor în vîrstă, cînd îl prohodesc pe cineva. Doi băieţi purtau o scîndurică nu prea lungă. Pe scîndurică era aşezat un omuleţ cioplit din lemn. Acesta era vestitul Caloian. Aşa l-au numit copiii cu prilejul unui obicei în vreme de secetă. Chipul zîmbea: cu dinţii de răsărită, rînjiţi, cu nasul mare de ştiulete, cu musteţile negre de lînă şi ochii larg deschişi de nasturi verzi. Acest Caloian purta straie ţărăneşti, avea cuşmă, iţari, avea opinci şi stătea culcat pe spate cu mîinile pe piept, iar la piept strîngea o bîtă noduroasă. Copiii l-au împodobit cu frunze şi cu fl ori.

Caloianul Un băieţel păşea ţanţoş înainte, ţinînd în mîini, ca un prapor, o ramură de vişin, cu frunze cu tot, în vîrful căreia era legată o băsmăluţă albă. Izbucni bocetul fetelor, unele cîntau cu lacrimi prefăcute, iar altele cu rîsete nereţinute, pe ascuns: «Caloiene, Ene! Caloiene,

111

Ene!..» De prin ogrăzi s-au mai ivit copiliţe şi băieţi, cu oale de lut, alăturîndu-se la procesiune. Ici-colo duceau şi cîte un căpeţel de lumînare. La capătul scîndurioarei, pe care stătea întins zîmbăreţul Caloian, ardeau două căpeţele de lumînare. Între timp procesiunea s-a apropiat de fîntînă. Lion s-a uitat lung cum copiii îl aşază pe Caloian. Au lipit de scîndurică căpeţelele de lumînări şi au început să-l stropească pe Caloian cu apă din ciutură. Izbucni cîntecul copiilor: ...Du-te-n cer şi cere Să deschidă porţile, Să sloboadă ploile... Lion porni maşina. Ştia ce-o să fi e mai departe: pe Caloian îl vor duce în bălării, îl vor lăsa într-o groapă, acoperindu-l cu rămurele de salcie, foi de brustur, fl ori de cîmp. Şi cu asta jocul v-a lua sfîrşit...

(După G. Meniuc)

Vocabular

bălărie — loc năpădit de buruieni.

218. Determinaţi stilul textului (ex. № 217). Intitulaţi-l. Motivaţi-vă alegerea. Rezumaţi textul în volum de 80-100 de cuvinte. 219. Copiaţi enunţurile evidenţiate în textul de la ex. № 217 şi efectuaţi analiza lor sintactică. Pentru propoziţiile subordonate, formulaţi cîte 2 argumente în favoarea alegerii făcute.

220. Improvizaţi un dialog posibil dintre dvs. şi o persoană mai în vîrstă, pe care o rugaţi să vă descrie jocul «Paparudele», care, ca şi Caloianul, se practică pe vreme de secetă. Înscrieţi dialogul.

Paparudele

112

221. Citiţi frazele. Traduceţi-le în limba moldovenească. Explicaţi utilizarea semnelor de punctuaţie. 1. Треба знати, який шлях обрати... (І. Цюпа) 2. Справжній господар поля відчує, коли потрібно почати сівбу. 3. Ніколи не намагайся вгадати, яких слів від тебе хтось чекає. (В. Сухомлинський ) 4. Біда навчить, кому подати руку. (Д. Павличко) 5. Я бажаю, щоб перше горе було останнім у твоїм житті. (Л. Українка) 222. Citiţi textul. Identifi caţi frazele ce conţin propoziţii subiective, subordonate atributive, subordonate completive directe şi copiaţi-le. Argumetaţi-vă alegerile. Printre mulţimea de păsări, care se întorc din ţările calde, este şi cocostîrcul. Cocostîrcul sau barza este cum nu e altă pasăre. El este simbolul viu al peisajului paşnic, o pasăre minunată, care s-a împrietenit cu omul încă din vremurile cele mai vechi. În antichitate, în Tesalia Veche, această pasăre era socotită sfîntă. Se cuvenea ca ucigaşul unui cocostîrc să fi e condamnat la moarte.

Familie de cocostîrci în cuib Cine nu ştie că pentru zborul lui falnic, pentru legătura lui strînsă cu locul ales, pentru vestirea primăverii, a căldurii şi a voii bune, cocostîrcul este îndrăgit nu numai de copii, dar şi de cei maturi?

(După I. Ganea)

113