Repere • Propoziţia subordonată, care determină un verb tranzitiv sau o locuţiune verbală din propoziţia teoretice regentă, fiind echivalentă cu un complement direct, şi răspunde la întrebările pe cine?, ce?, se numeşte propoziţie subordonată completivă directă (CD). • Spre deosebire de propoziţia subiectivă, care ţine locul subiectului — lipsă din regentă, subordonata completivă directă determină un verb tranzitiv, care are un subiect exprimat, inclus sau subînţeles. Ce-i scris cu peniţa nu tai cu bărdiţa (tu). — PSCD Ce se scrie cu condeiul nu se taie cu toporul. — PSb. • Propoziţia subordonată completivă directă se introduce în frază prin intermediul diferitor elemente de relaţie: pronume (cine?, ce?) adverbe (cînd, unde, cum), conjuncţii (că, să, de, dacă). Ea este de cele mai multe ori postpusă regentei, dar poate ocupa orice poziţie. Ştiu că vom rezolva problema. Vom rezolva problema, ştiu. • Subordonata completivă directă se izolează dacă este antepusă regentei. Că îţi place muzica, am înţeles. • Subordonata completivă directă se subliniază cu o linie întreruptă (- - - - -).
215. Delimitaţi propoziţiile subiective de propoziţiile subordonate completive directe. Explicaţi cum aţi făcut delimitarea. 1. Cine se amestecă în tărîţe îl mănîncă porcii. 2. Cine nu te ştie te vinde, iar cine te ştie te cumpără. 3. Norocul îi ajută pe cei ce-s îndrăzneţi. 4. Fiecare ştie unde-l strînge ciubota. 5. Cei ce vor ţara să ne cucerească moarte de la noi au să primească. 6. Ştii cînd pleci, dar nu ştii cînd ajungi.
110
