Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu” Bălți
CUM L-AM CUNOSCUT PE EUGENIU COȘERIU Valentin JITARU, redactor literar, Teatrul Național „Vasile Alecsandri” În toamna anului 1977, la Institutul Pedagogic de Stat de Limbi Străine „Maurice Thorez” (actualmente Universitatea Lingvistică de Stat din Moscova), unde făceau aspirantura (doctorantura) bălțencele Ecaterina Jitaru, regretata mea soție, împreună cu colega sa, Adriana Pojiță (Lagutin), era o mare zarvă: se aștepta sosirea lingvistului Eugenio Coseriu, profesor universitar la Tübingen, Germania Federală, care urma să țină un curs de prelegeri. Și iată că veni mult așteptata zi, când G. Kolșanski, prorectorul pentru știință al celui mai prestigios dintre cele 200 de institute pedagogice din fosta URSS, anunța cu multă solemnitate: „Вы понимаете, к нам сам Косерю приехал!” (Vă dați seama, la noi însuși Coseriu a venit!). Pereții culoarelor erau împânziți cu anunțurile referitoare la prelegerile profesorului Coseriu: „Лекция на немецком языке… Лекция на французском языке…, на португальском…, на испанском…, на английском…, на итальянском…, на русском…”. Faptul că profesorul Eugeniu Coseriu a ținut lecțiile sale în șapte limbi (germană, franceză, spaniolă, engleză, italiană, portugheză, rusă), fapt nemaipomenit în istoria acestei școli superioare din Moscova, a provocat mari confuzii printre doctoranzi: „Сколько всё-таки их, этих Косерю? (Totuși, câți Coseriu sunt?). – „Я вам сказал, это крупнейший учёныйполиглот”. (V-am spus, este cel mai mare savant-poliglot), explică profesorul G. Kolșanski. Numele „spaniolizat” Eugenio (pronunțat Euhenio) Coseriu al lingvistului german era cunoscut de toți lingviștii și doctoranzii-filologi. Nu se putea face nicio investigație lingvistică fără referință la operele sale: „Sincronie, diacronie, istorie”, „Teoria limbajului și lingvistica generală”, „Sistem, normă și vorbire” etc., lucrări fără de care astăzi nu poate fi 77
