Maria VLEJU. Eugeniu Coșeriu – un Lingvist pentru toate timpurile

EUGENIU COȘERIU – UN LINGVIST PENTRU TOATE TIMPURILE

Maria VLEJU, profesoară, gr. did. superior, Gimnaziul

Ghiliceni; șef adjunct, Direcția generală Edicație din Telenești Drama studenților filologi din anii 80, viitorii profesori de limba română, de a nu cunoaște și a studia opera basarabeanului Eugen Coșeriu, recunoscut în lume drept cel mai mare lingvist, dar ostracizat în Moldova, a fost una de proporții. Cu atât mai semnificativă și mai mare este acum bucuria descoperirii operei coșeriene și a valorii ei universale. O adevărată revelație a fost comunicarea susținută de reputatul lingvist basarabean la Congresul al V-lea al Filologilor Români (Iași-Chișinău, 6-9 iunie 1994). Eugen Coșeriu face o prezentare generală a tipologiei limbilor romanice, oprindu-se asupra locului limbii române printre limbile romanice și stării actuale a dialectului dacoromân. Lingvistul insistă asupra fraudelor științifice comise de susținătorii teoriilor care neagă unitatea dialectului dacoromân. În mod deosebit, Eugen Coșeriu este preocupat de menținerea acestei unități, aspect pe care îl abordează apoi într-o altă comunicare, prezentată la Sesiunea Științifică „Limba română și varietățile ei locale" (București, 31 octombrie 1994). Una dintre concluziile lingvistului basarabean va rămâne pentru totdeauna înscrisă cu litere de aur în biografia sa, dar și în istoria noastră: „limbă a culturii și limbă de stat este limba română pentru întreg spațiul carpato-danubiano-nistrean, adevăr care nu poate submina independența (n.n. Republicii Moldova) ca stat, tot așa cum nu subminează independența Australiei, a Canadei sau a Statelor Unite ale Americii recunoașterea limbii engleze ca limbă oficială, de stat, a acestor țări”, pentru că „granițele politice nu au coincis și nici nu pot coincide cu cele lingvistice”.

Conform afirmației lingvistului Mircea Borcilă de la Universitatea din Cluj, Eugen Coșeriu a fost „cel mai strălucit exponent al culturii române în planul universal al științelor omului”. Un alt eveniment de anvergură, legat de numele lui Eugen Coșeriu, a fost traducerea în românește a Lecțiilor de lingvistică generală (să nu uităm că E. Coșeriu a fost un poliglot, a scris lucrări fundamentale în câteva limbi de circulație internațională). Lucrarea este una de referință în domeniu, apariția ei marcând, în opinia aceluiași Mircea Borcilă (demn discipol al profesorului său) „un moment important în procesul istoric de recuperare a gândirii științifice a marelui savant și de emancipare a teoriei lingvistice românești”. În alt context, lingvistul Mircea Borcilă nu uită să menționeze că „aceste Lecții de lingvistică generală se disting, într-un mod deosebit de pregnant, prin altitudinea epistemologică și vastitatea orizontului investigațional, prin temeinicia inegalabilă cu care sunt evaluate marile doctrine ale lingvisticii contemporane și, nu în ultimul rând, prin limpezimea și claritatea cu care sunt înfățișate contururile abordării proprii asupra fenomenului lingvistic”. Marele nostru pământean a avut şi surprinzătoare preocupări literare, artistice, de estetică şi filozofie, valorificate și acestea abia în ultimul timp. A fost un militant intransigent pentru drepturile la limba şi cultura naţională a băştinaşilor din Republica Moldova, inclusiv pentru utilizarea exclusivă a glotonimului limba română.

Recunoscându-i-se marile merite şi contribuţia în domeniul lingvisticii, numeroase societăţi lingvistice şi filologice din lume l-au ales preşedinte (titular sau de onoare), câteva zeci de Academii l-au ales Membru Titular sau Onorific. Multe universităţi din lume i-au acordat titlul de Doctor Honoris Causa, printre acestea fiind şi universităţile din Bucureşti (1971), Iaşi şi Cluj-Napoca (1992), Chişinău (1993), Constanţa, Craiova, Timişoara (1994), Bălţi (1997), Târgovişte (2002) ş.a. Membru de onoare al Academiei de Ştiinţe a Moldovei din 1991 şi al Academiei Române din 1992, a fost şi membru al