Rodica RUSU. Pe urmele lui Eugeniu Coșeriu

8. БУДАГОВ, Рубен. Сходства и несходства между родственными языками. B:

Наука. 1985, p. 271.

E-Surse:

1. VARGA, Cristina. Concepte coseriene actuale în teoria traducerii [online] [ citat 28 octombrie 2021]. Disponibil : https://www.academia.edu/44075677/Cristina_Varga_Concepte_coseriene_actua le_%C3%AEn_teoria_traducerii 2. MUNTEANU, C. Lingvistica integrală coşeriană Teorie, aplicaţii şi interviuri. [online] [ citat 28 octombrie 2021]. Disponibil : https://www.academia.edu/6099268/Lingvistica_integral%C4%83_co%C8%99eri an%C4%83_Teorie_aplica%C8%9Bii_%C8%99i_interviuri

Intervenție de moderator: E plăcut când noile generații, urmând una după alta, se înfruptă din ce-i mai bun la predecesori, interferează, caută, aleg, transmit mai departe. Dna pedagog Rusu Rodica, cu noroc de a rămâne filolog și departe de instituția școlară, ne-a bucurat, nu o data, cu mesaje literare. Multe din ele ‒ prezentate pe la Societăți Culturale din străinătate. Ca exemplu: Anunțată fiind de către directorul Asociației Culturale „M. Eminescu” de la Reggio Emilia, profesorul doctor Tudor Gheorghe Grosu, că a fost trecută în programul de comemorare a Poetului Național M. Eminescu, Dlui a adăugat „Vezi și Dumneata, ceva frumușel, să pice bine!”. Revenită la catedră, ne-a primit invitația, adăugând că aduce ceva nou și pentru conferință.

PE URMELE LUI EUGENIU COȘERIU

Rodica RUSU, profesoară de limba și literatura română, grad didactic superior, Gimnaziul nr.53, Chișinău Păcat că și giganții trec în altă lume...

Dar să luăm partea bună a lucrurilor! Chiar mă gândeam cât de avantajați și norocoși suntem, având prilejul de a vorbi de o personalitate de calibru Coșeriu, ca fiind al nostru. Multe națiuni și-ar fi dorit un asemenea lux!

Din pronie cerească, Mihăilenii din nordul Basarabiei va dărui lumii un savant de renume mondial, pe „lingvistul nr.1 de pe terra". Cei care l-au cunoscut mărturisesc că era ceva ieșit din comun, dotat de natură cu o memorie uluitoare, cu o putere de asimilare înspăimântătoare, cu o logică de fier.

Voi încerca să-mi construiesc comunicarea dintr-o perspectivă empirică, adică cum am rezonat eu emoțional cu numele „Coșeriu” pe parcursul vieții. Aici ar trebui să fac o digresiune deloc întâmplătoare și să vă mărturisesc că vin dintr-o generație de filologi care au primit calificarea de „învățător de limba și literatura moldovenească", care timp de două decenii după absolvire a trebuit să asimileze și să declare lucruri înstrăinate de adevăr. În acea perioadă marcată de rusofilie și românofobie, tot ce ținea de românism era repudiat. La fel repudiat a fost și numele lui Eugen Coșeriu, deoarece Domnia Sa a luptat cu înverșunare împotriva sintagmei „limba moldovenească”. Savantul s-a exprimat clar și cu autoritate științifică maximă în privința existenței limbii moldovenești. Problema caracterului „românesc” sau „moldovenesc” al limbii din Basarabia nu e o problema științifică, ci politică. Dar! „O vox clamantis in deserto!” Prin consecință, numele lui E. Coșeriu nu se regăsea în programele de studiu. A trebuit să-l descoperim mult mai târziu. Iată cum am putut rezona cu acest nume.

Peste toate, se ridică marea satisfacție că m-am școlit fizic și spiritual pe locurile marcate de prezența lui Eugeniu Coșeriu. Făcându-și studiile la Liceul de băieți „Ion Creangă” din Bălți, va purta cu sine prin lume certitudinea că adevărata limba română, mustul și frumusețea ei le-a cunoscut anume la Bălți. Fiind la Iași, am auzit de numele Coșeriu din mărturisirile lingvistului și profesorului universitar de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași Dumitru Irimia: *universitate marcată și ea de prezența pământeanului nostru Coșeriu* - mărturisiri făcute în fața unui grup de profesori de

limba română din Basarabia. Cele auzite atunci au avut un impact deosebit în deschiderea mea către acest nume –„Coșeriu”. Ceva mai târziu, prin forța lucrurilor, mi se dăruie unica posibilitate de a-l vedea și auzi pe titanul lingvisticii mondiale. Era în 2001, când lingvistul Eugeniu Coșeriu revenea la bastină, invitat fiind de Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți, pentru a-i fi celebrați cei 80 de ani de la naștere. Evident că emoțiile mele nu se regăsesc în cuvinte. Emoțional surprinsă am fost și de istorisirile fratelui meu, care, fiind în Portugalia, a avut norocul ca la cursurile de limba portugheză, doamna profesoară să le vorbească despre savantul basarabean și teoriile sale lingvistice – pe nume Eugenio Coseriu. Experiența ce urmează să v-o împărtășesc e cu totul deosebită și unică. Cunoaștem din biografie că Eugeniu Coșeriu s-a aflat ani buni în Uruguay, profesând la Montevideo. Ajunsă și eu acum câțiva ani în America Latină, îmi doream enorm să ajung la acea universitate, dat fiind că itinerarul includea Uruguayul. Îmi doream să ajung la Catedra carei poartă numele. Să vedem cum s-a întâmplat! Fiind pe navă, eram într-o zi la masă. Ca de obicei, se înfiripa o discuție între comeseni. Întrebările de circumstanță care sunt? „De unde sunteți? Cum e pe la Dumneavoastră?” Un domn zice că e din Uruguay, de la Montevideo. Eu, sincer, am tresărit. S-a aprins acea mândrie în mine de a mărturisi că un conațional de-al nostru a stat la Montevideo și că a lucrat la Universitate. Foarte surprins și domnul. Din vorbă în vorbă, aflu că respectivul domn era profesor la aceeași universitate și că știe tare bine de E. Coseriu. „Numele lui Coșeriu, zice Dumnealui, se identifică cu mult respect și considerație la noi”. Debarcați la Montevideo, am reușit doar să trec pe lângă universitate, dar să intru nu am putut, din cauza unui program prestabilit. I-am vorbit și ghidului despre Coșeriu al nostru,