Adriana GROSU. Eugeniu Coșeriu – înveșnicire prin vocație

A devenit profetică afirmația că lingvistica mileniului nostru se va dezvolta sub semnul geniului coșerian, dar noi ne dăm bine seama că un mileniu se poate dovedi a fi insuficient pentru receptarea și valorificarea temeinică a operei coșeriene, precum și pentru evaluarea deplină a impactului ei benefic asupra științei limbii.

Referințe bibliografice: 1. CIMPOI, Mihai. Istoria literaturii române din Basarabia. București: Ed. „Litera

Internațional”, 2003. ISBN 9975-74-648-9 2. COȘERIU, Eugen. Universul din scoică: [interviuri] / Eugeniu Coșeriu; interviuri realizate de Gheorghe Popa, Maria Șleahtițchi și Nicolae Leahu. Chișinău: Ed. „Știința”, 2004. 3. Eugeniu Coșeriu – date biografice [on-line] [citat 15 septembrie 2021]. Disponibil: https://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen_Coșeriu 4. Eugeniu Coșeriu – date biografice [on-line] [citat 25 septembrie 2021]. Disponibil: https://www.wikiwand.com/ro/Eugen_Coșeriu 5. Eugeniu Coșeriu „Introducere în lingvistică” [on-line] [citat 27 septembrie 2021].

Disponibil: https://ru.scribd.com/doc/31939866/Eugeniu-Coseriu-Introducere-in-

Lingvistica 6. Determinare şi cadru: după 60 de ani [on-line] [citat 27 septembrie 2021].

Disponibil: https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/68_90_Determinare%20si%20cadru _dupa%2060%20de%20ani.pdf 7. Основные инновационные принципы в научном наследии двух выдающихся языковедов: В. Н. Мигирина и Э. Косериу [on-line] [citat 1 octombrie 2021].

Disponibil: http://dspace.usarb.md:8080/jspui/bitstream/123456789/2994/1/berejan_osnovnie _inovat_Conf_mighirin_2006_.pd

EUGENIU COȘERIU – ÎNVEȘNICIRE PRIN VOCAȚIE Adriana GROSU, studentă, Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți Eugeniu Coșeriu este o somitate mondială în domeniul lingvisticii. Numele marelui lingvist mi-a fost cunoscut, probabil, încă în gimnaziu, datorită bibliotecii din Bălți care îi poartă numele. I-am cunoscut însă mai îndeaproape opera abia în primul an de studii la Facultatea de Litere. Nu îmi imaginez ca orele de lingvistică să se fi promovat fără ca profesorul să pomenească, cel puțin de

câteva ori, numele marelui lingvist. Și mai mare mi-a fost uimirea, dar și mândria, când l-am auzit rostit de profesorul meu de la facultatea din Spania. Atât de prețioase sunt raționamentele lui Eugeniu Coșeriu, încât numele său a devenit una dintre primele asocieri care ne vin în minte atunci, când auzim despre lingvistică. Coșeriu a rămas în conștiința mondială drept un gigant al lingvisticii, unul dintre cei mai importanți lingviști ai secolului al XX-lea. E remarcabil faptul că el a avut marele curaj să sfideze limitele impuse de imperativele timpului și, cu un devotament de invidiat față de vocația sa, să își înceapă cariera de lingvist în America de Sud, unde a deschis prima școală de lingvistică. Avem multe de învățat de la marele lingvist, dar, dintre toate, dragostea pentru limba maternă este, poate, cea mai importantă valoare pe care Eugeniu Coșeriu ne-o lasă ca moștenire. Manifestându-și spiritul patriot, el s-a pronunțat nu o singură dată referitor la glotonimul de limbă moldovenească și a afirmat că „a promova sub orice formă o limbă moldovenească, deosebită de limba română este, din punct de vedere strict lingvistic, ori o greșeală naivă, ori o fraudă științifică. Din punct de vedere istoric și practic este o absurditate, o utopie și din punct de vedere politic e o anulare a identității etnice și culturale a unui popor și deci un act de genocid etnico-cultural”. Acest raționament este, poate, unul dintre cele mai grăitoare dintre toate câte au fost invocate până în prezent și, cu siguranță, merită atenția opozanților ideii de unitate lingvistică. Anume Coșeriu este cel care ne vorbește despre un „pericol” în care se află numele limbii noastre, or, acesta era un subiect dureros pentru marele lingvist, precum și pentru orice alt patriot român din Basarabia. Tot el este cel care afirmă că numele limbii române nici nu ar putea fi pus sub semnul întrebării, atât timp cât alternativa este una cu totul absurdă. Cu toate că și-a petrecut o mare parte a vieții departe de patrie, a ținut cu tot dinadinsul la meleagul natal și a împărtășit dorul nostru românesc, lucru vizibil în scrierile sale. Eugeniu Coșeriu a reușit, în mod firesc, să cocheteze cu literatura în tinerețe, ceea ce a prevestit nașterea ideilor sale luminate în domeniul lingvisticii, or, pentru a cerceta limba, era necesar să o simtă în tot sensul cuvântului. Astfel,

au văzut lumina zilei poemele sale, printre care și „Sângele nostru”: „Din sângele nostru / s-au hrănit câteva popoare. / Din sângele nostru / s-au născut / poeţi şi cărturari ruşi. / Mai ruşi decât ruşii / Din sângele nostru / s-au născut / voievozi şi regi maghiari, / hatmani de cazaci, / fruntaşi albanezi, / fruntaşi sârbi, / fruntaşi chirgizi. / Din sângele nostru / s-au născut / cârmuitori, / eroi şi vlădici greci. / Mai greci decât grecii. / Dar să nu vă temeţi! / Nu! Nu vă cerem să ni-l daţi înapoi / - sângele / pe care vi l-am dăruit / la nord şi la sud de Dunăre! / Vă rugăm numai să nu ni-l cereţi / şi pe cel / pe care îl mai avem. / Lăsaţine şi nouă măcar câteva picături / ca să ne putem înfăţişa cu ele / ca noi înşine / la judecata de apoi”. Nu poate fi ignorată durerea neamului nostru atât de prezentă în fiecare vers, de aici vine și înțelegerea că Eugeniu Coșeriu-patriotul a trăit-o până în măduva oaselor. Indubitabil, sufletul savantului a fost îngemănat cu durerea noastră națională. Să fii măreț și modest, să fii departe și mereu cu sufletul aici, să dăruiești și să îmbogățești prin cele dăruite –despre asta ne învață Coșeriu prin exemplul său.